740 matches
-
țării lege. Însă a-nceput urgia grea, Când în război și noi am intrat. Pe front moartea, oameni ucidea, Și toată țara a-ndoliat. Cu credință în gând și suflet, Războiul regele a oprit. Mii de mame prin al lor plânset, Și în rugăciuni l-au pomenit. Dar dragonul roșu,a trădat, Forțând să abdice regele, Care în suflet țara și-a păstrat, Suportând frădelegile. Chiar de acolo,de departe, La al tău popor el s-a gândit. Că se zbătea
ANIVERSARE 10 MAI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368036_a_369365]
-
și pe jos am luat calea Mateiașului ca să ne oprim la târla Moșului MIhai din Călulești, cale destul de lungă și anevoioasă, vreo 30 de kilometric. Pe drum, lume multă, înghesuială mare ca și cum nemții ne-ar fi luat urma, icneli și plânsete înfundate ori văitături de moarte, mai ales de femei, bătrâni și copii. O harababură de care nu mai avusesem parte niciodată, oameni, hârburi, animale priponite de vreo funie sau zgardă legate de cingătoare pentru că mâinile le aveau ocupate, ne târam
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
sediul miliției comunale. A urmat pentru cei câțiva băieți - cei mai mulți studenți și câțiva prieteni de-ai lor, toți localnici, elevi la școlile profesionale de pe lângă uzinele „ARO” din Câmpulung Muscel și „Tractorul” sau „Steagul Roșu” din Brașov - o noapte de coșmar, plânsete și incertitudini cu calmante sui-generis, aproape de o „liniștire” și „aclimatizare la rece”. Noi, la sediul de miliție într-o cămăruță a șefului de post și în prezența a doi civili, asudând la „declarații”, mai mult dictate decât scrise de subsemnații
BONGOLA, BONGO-CHA-CHA-CHA CU... CÂNTEC ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366822_a_368151]
-
miliție într-o cămăruță a șefului de post și în prezența a doi civili, asudând la „declarații”, mai mult dictate decât scrise de subsemnații iar ai noștrii, părinți, frați, cu purcel și cățel pe-afară, într-o continuă fremătare, cu plânsete și văitături ca de cine știe ce nenorocire întâmplată. Acuzația care incrimina grava noastră „culpă” și de care trebuia grabnic să ne descotorosim (ca „gluma” să nu se îngroașe”!) era una extrem de puerilă, de tot râsul, „ca o glumă bună” pentru cine
BONGOLA, BONGO-CHA-CHA-CHA CU... CÂNTEC ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366822_a_368151]
-
Și Ionel s-a dus la serviciu. Dar ea, nepricepută, emoționată, a afumat mâncarea și se văita că ce o să zică Ionel. Conștiinciozitatea asta care este mare dar de la Dumnezeu pentru tot omul! Și a venit Ionel. Și ea, cu plânset și vaiet, i-a spus: “Dragă Ionele, am afumat mâncarea”. “Lasă, dragă, nu mă interesează. Dar de ce nu te-ai gândit la mine toată ziua? Asta mă interesează pe mine”. Ei, asta o să ne întrebe Dumnezeu, Care ne-a dat
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366742_a_368071]
-
Și Ionel s-a dus la serviciu. Dar ea, nepricepută, emoționată, a afumat mâncarea și se văita că ce o să zică Ionel. Conștiinciozitatea asta care este mare dar de la Dumnezeu pentru tot omul! Și a venit Ionel. Și ea, cu plânset și vaiet, i-a spus: “Dragă Ionele, am afumat mâncarea”. “Lasă, dragă, nu mă interesează. Dar de ce nu te-ai gândit la mine toată ziua? Asta mă interesează pe mine”. Ei, asta o să ne întrebe Dumnezeu, Care ne-a dat
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366831_a_368160]
-
frumos În care mă cufund Visând nestingherită Și veghindu-ți somnul Te-mbrățișează sufletul meu Cu toate trăirile lui Alungându-ți tristeți Și chemându-te tainic În feeria dragostei eterne Sunt vie, iar vinul din mine Se revarsă-n cupa plânsetului tău Inundându-l cu puritate Dar tu rămâi același Eternul pribeag Și-atât de însetat de libertate... - Ce zici? Îți place? - Mă pui pe gânduri, draga mea Deea, răspunse fata. Nu știam că ești și poetă. Că vei deveni un
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
drumul, și ploaia, și parcul răspund cu un imn funerar... E frig, e vânt, e pustiu azi, în parc, în Cișmigiu... Răsare și-o lună prin ramuri amare O lună bolnavă de dor... Frânează-o mașină în drum și-un plânset aud în ecou. Un plânset, un plânset, un plânset... E-o toamnă târzie acum... (foto & desen: Daniel Petrilă) Referință Bibliografică: Toamnă / Daniel Samuel Petrilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2145, Anul VI, 14 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
TOAMNĂ de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367564_a_368893]
-
răspund cu un imn funerar... E frig, e vânt, e pustiu azi, în parc, în Cișmigiu... Răsare și-o lună prin ramuri amare O lună bolnavă de dor... Frânează-o mașină în drum și-un plânset aud în ecou. Un plânset, un plânset, un plânset... E-o toamnă târzie acum... (foto & desen: Daniel Petrilă) Referință Bibliografică: Toamnă / Daniel Samuel Petrilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2145, Anul VI, 14 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Samuel Petrilă : Toate
TOAMNĂ de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367564_a_368893]
-
un imn funerar... E frig, e vânt, e pustiu azi, în parc, în Cișmigiu... Răsare și-o lună prin ramuri amare O lună bolnavă de dor... Frânează-o mașină în drum și-un plânset aud în ecou. Un plânset, un plânset, un plânset... E-o toamnă târzie acum... (foto & desen: Daniel Petrilă) Referință Bibliografică: Toamnă / Daniel Samuel Petrilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2145, Anul VI, 14 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Samuel Petrilă : Toate Drepturile Rezervate
TOAMNĂ de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367564_a_368893]
-
funerar... E frig, e vânt, e pustiu azi, în parc, în Cișmigiu... Răsare și-o lună prin ramuri amare O lună bolnavă de dor... Frânează-o mașină în drum și-un plânset aud în ecou. Un plânset, un plânset, un plânset... E-o toamnă târzie acum... (foto & desen: Daniel Petrilă) Referință Bibliografică: Toamnă / Daniel Samuel Petrilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2145, Anul VI, 14 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Samuel Petrilă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
TOAMNĂ de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367564_a_368893]
-
adâncul codrului dar, parcă mai mult, ajuta cu prezența ei, înzecind puterile dușmane. Trupele otomane, întărite cu cele tătare sparseră zidul de căruțe al apărătorilor moldoveni și polonezi. Grozăviile luptei aveau să se vadă a doua zi de dimineață, cu plânset de copii și de femei. Din trupurile celor căzuți mai țâșnea încă sângele cald ce se închega repede. Nebunia morții intrase până și în cele mai calde inimi. Lupta fusese crâncenă și, când soarele dădu a răsări de după apele limpezi
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
așeză în genunchi, își potrivi capul, rămânând așa până când, din grumaz, începură a țâșni zeci, sute de firicele de sânge, înroșind butucul. Elisabeta împietri, dar nu se clinti din loc. Auzea zbieretul copiilor, al fetelor luate pentru haremurile demnitarilor otomani. Plânsetul lor o îngrozea. Cei prezenți gemeau ușor la fiecare cădere de capete. Soarele se ridicase cu mult deasupra orizontului, tăind cu razele lui pânza seninului de zi. În dreptul eșafodului ajunse cel de al treizecilea condamnat. Un tânăr înalt, chipeș, cu
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
nici norii cei pufoși Nu a rămas nimic în ochii tăi frumoși ! Nu a rămas iertare , nu a rămas lumină E doar o agonie pierdută în derivă ! E o durere-n suflet haină și meschina Un strigăt animalic și-un plânset deopotrivă! Și au murit speranța , iubirea și pasiunea Și crezul în etern care în noi domnea Nu am ramas nici noi în "noi" și asta doare Totul e mort și rece lipsit de-orice culoare ! Referință Bibliografica: Nu a rămas
NU A RAMAS NIMIC! de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368643_a_369972]
-
nr. 2112 din 12 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Te uită, toamnă, pomii-n crâng cum plâng, Că i-ai golit de frunzele din suflet, Din ramuri cad în țărnă rând pe rând, Cum cad pe față-mi lacrimile-n plânset... Te uită, toamnă cum se veștejesc , Pe-alee crizantemele pitice, Când tainice cu vântul povestesc, De alte zile calde și ferice. Te uită, toamnă, cum se duc în zări, Și rândunele, mierle, ciocârlii, Când colorată vii din depărtări, Și ruginești
TE UITĂ, TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368722_a_370051]
-
nici norii cei pufoși Nu a rămas nimic în ochii tăi frumoși ! Nu a rămas iertare , nu a rămas lumină E doar o agonie pierdută în derivă ! E o durere-n suflet haină și meschina Un strigăt animalic și-un plânset deopotrivă! Și au murit speranța , iubirea și pasiunea Și crezul în etern care în noi domnea Nu am ramas nici noi în "noi" și asta doare Totul e mort și rece lipsit de-orice culoare ! Citește mai mult Din stelele
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
rămas nici luna , nici norii cei pufosiNu a rămas nimic în ochii tăi frumoși ! Nu a rămas iertare , nu a rămas luminaE doar o agonie pierdută în derivă !E o durere-n suflet haină și meschinaUn strigat animalic și-un plânset deopotrivă!Și au murit speranța , iubirea și pasiuneaSi crezul în etern care în noi domneaNu am ramas nici noi în "noi" și asta doareTotul e mort și rece lipsit de-orice culoare !... VI. SUNT AICI...., de Roznovan Amelia Lavinia , publicat
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
E vocea mamei. Într-o clipită mă ascund sub pat. Nu vreau s-o păcălesc, însă-mi vine să plâng și nu știu de ce mi-e rușine. De sub pat, printre picioarele oamenilor, o văd pe mama intrând. Mi-aduc aminte plânsetul ei la plecarea trenului și nu mă mai pot stăpâni. Plâng cu suspine. Mama plânge și ea. Plânge și Letiția și vreo două femei aflate în cameră. Nu mă poate scoate nimeni de sub pat. Într-un târziu mă hotărăsc și
FULGI ŞI AMINTIRI de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363736_a_365065]
-
nu mă interesează, principalul e să am asigurată circulația și să ajung acasă cu bine. Aud murmurul îndepărtat al torentului, iar pe fundalul monoton al acestei serii uniforme, se aud lovituri în piatră, care mi s-a părut a fi plânsetul muntelui lovit. Am încercat un sentiment de milă și față de lucruri; mi se pare că stâncile lovite suferă așa cum suferă și oamenii sub durerea loviturii; că acel copac este melancolic fiindcă îmbătrânește că arborii tremură pentru că se apropie toamna. Fiecare
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
cuțitului în creastă Sângele negru în zăpadă Este freamăt care cutremură cețurile Amintirilor Perdelele misterioase ale gravitației Umbra plină de noroi a bățului tobei Fulger care luminează prăpastia Cosmică Sursa ascunsă a vieții Unde ne jucăm fugind cu noi înșine PLÂNSET NAȚIONAL Pe acest podiș dardan Unde ne-ai plantat cu mâna ta Nemuritoare Și ne-ai împodobit cu lumini și dorințe Bate vânt nimicitor, o Doamne Trosnete care ne înfricoșează Ne smulgem părul de disperare Cu sufletul cutremurat de frică
MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350469_a_351798]
-
care ne-nălțăm, scădem din ani, zile, secunde, deși scădem tot adunăm și minus face plus, oriunde. De-acord ne punem să murim din prima zi, de la născare, murim în timpul ce-l trăim, rămâne-n urma noastră sare. Din primul plânset de copil, din tot efortul vieții noastre, al timpului cărnii fitil, ne ridicăm încet spre astre ... Prin lacrimi calde și sudori a vieții toată suferință, zâmbim la soare și la flori, un zâmbet trist de neputință. Nevoia de-a ne
SCĂDEREA ADUNĂRII de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348549_a_349878]
-
Unde să mai vină și ea cu plodul. Mihai i-a spus că e însurat și că nu poate să-și lase nevasta. Nu-l lasă partidul. A dat copilul afară cu fusul. A învățat-o baba Daia. A auzit plânset de copil. Era în căruță, afară din sat. - Pune caii la căruță Nicuță, s-o ducem la oraș, la spital. Altfel moare și ea,și copilul, a zis moașa. - Să scape ea, copii mai facem, zise bărbatul. A înhămat cele
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
de Dumnezeu la făptura cea nouă în Iisus Hristos. Despre frumusețea Canonului Referindu-se la frumusețea și importanța sa, teologul grec Ioannis Fountoulis a scris următoarele: „(Canonul cel Mare) nu este nimic mai mult decât un cântec de lebădă, un plânset înainte de moarte, un monolog de jale. Poetul se găsește la sfârșitul vieții sale. Simte că zilele lui sunt puține, viața lui a trecut. Meditează la moarte și la judecata dreptului Judecător, care-l așteaptă. Vine să facă o retrospecție, o
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CANONUL CEL MARE AL SFÂNTULUI ANDREI CRITEANUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348642_a_349971]
-
Însă darea de seamă nu este încurajatoare. Lanțul cel greu al păcatului îl strânge. Conștiința îl verifică. Și poetul plânge mereu pentru prăpastia faptelor sale rele. În plânsul acesta se ia la ceartă cu retrospecția din Sfânta Scriptură. Însă legătura plânsetului cu Scriptura este foarte naturală. Ca om al lui Dumnezeu, poetul deschide cartea lui Dumnezeu ca să își evalueze destinul său. Cercetează unul câte unul modelele sfintei cărți. Rezultatul comparației este de fiecare dată groaznic și cauză a noilor bocete. A
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CANONUL CEL MARE AL SFÂNTULUI ANDREI CRITEANUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348642_a_349971]
-
cuțitului în creastă Sângele negru în zăpadă Este freamăt care cutremură cețurile Amintirilor Perdelele misterioase ale gravitației Umbra plină de noroi a bățului tobei Fulger care luminează prăpastia Cosmică Sursa ascunsă a vieții Unde ne jucăm fugind cu noi înșine PLÂNSET NAȚIONAL Pe acest podiș dardan Unde ne-ai plantat cu mâna ta Nemuritoare Și ne-ai împodobit cu lumini și dorințe Bate vânt nimicitor, o Doamne Trăsnete care ne înfricoșează Ne smulgem părul de disperare Cu sufletul cutremurat de frică
POEZIE ALBANEZĂ MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349307_a_350636]