178,467 matches
-
de nerușinat înșelat de soția lui și de amantul ei, dar el nu devine mai sensibil la durerile altora și tratează cu aroganță și criminală nepăsare cererile arendașilor cărora le ia în stăpânire pământul, iar aceștia se coalizează cu ucigașii plătiți de cuplul adulterin. Piticul arendaș își recită nemulțumirea într-un fel caraghios; nu e nevoie să ai chipul și intonațiile frumoase sau nobile ale revoltei pentru a acționa. Însărcinat cu crima, dar preocupat mai degrabă de popasurile de la cârciumă decât
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
nemulțumirea într-un fel caraghios; nu e nevoie să ai chipul și intonațiile frumoase sau nobile ale revoltei pentru a acționa. Însărcinat cu crima, dar preocupat mai degrabă de popasurile de la cârciumă decât de îndeplinirea misiunii pentru care a fost plătit, grupul celor ce vor să ucidă, din convingere sau pe bani, funcționează la limita dintre amenințător și derizoriu, dar ridicolul nu diminuează cu nimic capacitatea de a face rău și Mircea Constantinescu se răsfață cu haz între vicii. Fascinat de
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
farmaciilor. Săptămîna trecută am dat cu ochii de anunțuri de acest soi la farmaciile din cartierele Militari și Drumul Taberei. Primisem o asemenea rețetă pentru uz personal. După al patrulea eșec, m-am lăsat păgubaș de compensarea pe care o plătesc cu vîrf și îndesat la impozit. Mi-am cumpărat medicamentul "la prețul de raft", vorba premierului Năstase. La o zi după această experiență, mă prinde un vecin pensionar pe scară; mă întreabă dacă am drum prin centru. Nu voia să
Banii de protocol și banii de "compensate" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14051_a_15376]
-
experiență, mă prinde un vecin pensionar pe scară; mă întreabă dacă am drum prin centru. Nu voia să abuzeze, dar poate la o farmacie din centru îi găsesc medicamentul lui pentru tensiune. E rețetă compensată... Acest om respectabil care își plătește totdeauna la timp întreținerea și își socotește banii la ultimul leu, ca să n-aibă datorii, era stingherit rău de această rugăminte, pe care a pus-o pe eventualul meu noroc. Iau rețeta. Era o zi de sîmbătă pe la ora 11
Banii de protocol și banii de "compensate" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14051_a_15376]
-
Bartoș care e convinsă că nimeni altcineva nu s-ar fi descurcat mai bine, dacă era în locul ei. Nu mă leg aici de scandalul spitalelor, nici de supărările medicilor de familie. Am o singură problemă. Statul român a promis că plătește o parte din costul unor medicamente, așa-numitele "compensate". Dacă a făcut această promisiune, să se țină de ea, nu să recurgă la șmecherii de tipul plafonării acestor rețete. Sau, mult mai rău, din cauză că a inventat un sistem care nu
Banii de protocol și banii de "compensate" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14051_a_15376]
-
în primele zile ale lunii, ca să-și poată cumpăra medicamentele la care au dreptul. Ca plătitor de impozite nu mă interesează că nu merge bine relația cu nu știu ce Casă de Asigurări de Sănătate care n-are destui bani pentru a plăti farmaciilor medicamentele compensate. Guvernul are timp, remarc, să se bage în stadioane, să inaugureze muzee, în funcție de ultimele preocupări ale premierului Năstase. Avem bani și pentru a deschide un sediu al României la Bruxelles pentru relația cu Uniunea Europeană. Nu mai iau
Banii de protocol și banii de "compensate" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14051_a_15376]
-
făcut apoi loc În rând după primul sau al doilea plasat. Tinerii s-au apropiat de ea cu un calm britanic pe fețe. La Gara de Nord, taximetristul a oprit În dreptul intrării În sala caselor de bilete pentru clasa I. În timp ce-i plăteam, un individ tânăr s-a apropiat de mașină și a deschis portiera de pe partea mea. „Poftiți!” „Mulțumesc, nu-i nevoie!” - i-am zis, trântind ușa la loc. Individul a rămas lângă mașină. Când am vrut eu să deschid ușa, mi-
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
tot ceea ce filmul românesc încerca pînă acum să camufleze, mimînd normalitatea, e întors pe dos și transformat în argument în 3 păzește! Actorii erau, pînă acum, plătiți prost, simbolic, ca vai de lume? Ei bine, acum nu vor mai fi plătiți deloc, vor juca gratis, bucuroși! (inclusiv o vedetă, ca Marcel Iureș, într-un rol din trei replici, dar nu rolul contează, ci solidaritatea cu "demersul"!). Filmările erau subminate, pînă acum, de tot felul de "disfuncționalități" de producție? Ei bine, nu
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
spre izvoarele secate ale finanțărilor de la Ministerul Culturii fliturile lor veșnic însetate. Scriind prea mult despre propagandiștii cu penelul, condeiul, portativul sau coardele vocale există riscul de a crea o idee falsă: și anume, că oricine îngenunchia în fața dictaturii era plătit din gros. Partea tragi-comică e că mulți o făceau pe degeaba! Amatori roși de ambiție, psihopați capabili să rimeze perfect pe orice temă se mulțumeau și cu o carte de vizită trimisă de la Cabinetele Unu sau Doi, drept confirmare a
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
al stării fiecăruia, al bucuriei unei reușite, al tristeții unei neîmpliniri, al exuberanțelor de tot felul, al oboselii nemachiate, al epuizărilor de care noi habar nici nu avem. El știe exact cum se intră în fabulos, cu ce preț este plătit timpul petrecut acolo și cum se părăsește ficțiunea pentru a reveni în realitate. El este partenerul cel mai fidel al actorilor în aceste tulburătoare și răvășitoare călătorii. El îi ajută să se întîlnească, în amintirile lui, cu alte și alte
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
imediată: ar însemna ca, pentru munca de un an, un editor cu experiență de o viață să primească minimum douăzeci de milioane de lei, la pragul minim, de fapt, al sărăciei. Cifra va părea enormă atâtor manageri editoriali, care-și "plătesc" azi colaboratorii, pentru truda de mulți ani cu... unul sau două milioane. De zece ori mai puțin decât pe traducătorul, în cinci-șase luni, al unui best-seller în vogă. Dacă lucrurile n-ar sta astfel, ci dimpotrivă, tinerii n-ar mai fugi
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
fi momentul să ne punem întrebarea din ce bani va fi reparată monstruoasa clădire. Ne apropiem de momentul în care atît exteriorul cît și interiorul acestui imobil vor avea nevoie de mari reparații. Ne batem joc de contribuabilul care își plătește impozitele, dle Ungheanu, risipind banii pe asemenea proiecte! Ceaușescu nu m-a întrebat și nu ne-a întrebat cînd a construit această absurditate. El și-a permis să risipească energia acestui popor în proiecte prostești. Atît îl ducea mintea. Dar
Tricolorul și gunoaiele Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14155_a_15480]
-
predau muzicologia, unor tineri de 18 ani, care mă întreabă ce perspective sau beneficii ar avea înscriindu-se la secția noastră universitară? Sau unor studenți ai secției pedagogice, care ar dori o a doua specializare (pe care trebuie să o plătească), dar nu sunt siguri că le va folosi practic la ceva? Nu toți absolvenții de muzicologie ajung să lucreze în Radio sau Televiziune, cu atât mai puțini în învățământul universitar, presa scrisă nu mai are demult critici muzicali angajați. Pentru
Confesiune by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14179_a_15504]
-
delirului ideologic, prin care amplifică, preiau, refuză ori ademenesc faptele, din perspectivele și semnificațiile proprii orientării lor. Dar numai în măsura în care aceste particularități de comportament se resimt, mai mult sau mai puțin brutal în receptarea operei. Astfel, „Perisabilul" Caragiale, Cum se plătesc trădările, Jubilația "provinciei" literare, Și totuși...Caragiale, Nelimitata devoțiune reflectă în timp, dacă nu chiar concomitent, orice negație promovată de Anghel Demetriescu, Gh. Panu, Pompiliu Eliade, E. Lovinescu sau altele similare, lipsite de greutatea acestora. Și pentru a aprecia delirul
Citirea periodicelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14167_a_15492]
-
un lucru, că dl Iliescu - bugetar ca salarizare - a luat grija salariaților firmelor private mixte sau străine care cîștigă peste zece mii de dolari în România, vrînd să-i impoziteze progresiv. Ce să-i mai impoziteze, fiindcă oricum firmele care îi plătesc dau statului român o groază de bani impozit pentru aceste salarii. A pune două impozite pe același salariu, doar ca să moară și capra vecinului - sau mai degrabă să-și ia tălpășița din România - nu ni se pare cea mai bună
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14188_a_15513]
-
sport, facilități la transportul public și priorități la locuințe? Ce produc ei pentru țară, că de "liniște" și "siguranță" nici nu poate fi vorba? A-l impozita pe sezonierul care lucrează câteva luni la mare și a-l obliga să plătească taxă pe camera, de obicei mizeră, pusă la dispoziție de patron, dar a nu percepe decât chirii minuscule burtă-verzimii purtătoare de arme și bulane înseamnă orice, dar nu echitate socială. N-am nici o milă de directorii, președinții și stăpânii de
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
pat. Ca să stai cu lunile în spital, trebuie să fii diagnosticat, internat și medicat. Or, aceste lucruri nu le poate face decât personalul medical. Subtextul e limpede: medicii, această bandă de neisprăviți, lucrează mână în mână cu "șobolănimea" care în loc să plătească taxele de întreținere la bloc preferă să stea claie peste grămadă, în mirosul de clor și de veceuri desfundate, în "luxoasele" spitale finanțate de către dl. Năstase din propriu-i buzunar. Uitându-te la realitate și uitându-te la regimul Năstase
O țară de sănătoși închipuiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14190_a_15515]
-
De ce a luat primarul general această măsură fără precedent? Ziua îl citează pe Traian Băsescu: "Am pus capăt scurgerilor masive de bani de la RADET în buzunarele clienților politici." Sună promițător, dar întrebarea pe care și-o pune orice bucureștean care plătește milioane acestei regii e în ce măsură decizia primarului Băsescu va duce la scăderea notelor de plată nerușinate pe care i le percepe RADET-ul. * După demisia din PSD a marelui baron de Vrancea al acestui partid, Marian Oprișan, cităm din NAȚIONALUL
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
ar fi înregistrat, în cazul că furiosul mofluz ar fi dat-o în judecată că i-a publicat declarația la ziar, ea ar fi pierdut pentru că la tribunal înregistrările audio nu sînt considerate probe. N-ai martori, înfunzi pușcăria sau plătești, dacă ai cu ce, despăgubiri de miliarde și ca să te consolezi poți asculta din cînd în cînd caseta care îți dă dreptate. (Neîncrederea Justiției în banda audio e justificată. Cu ajutorul unui computer poți falsifica orice declarație dată pe bandă și
Spînzurarea de limbă a ziaristului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14266_a_15591]
-
zile, n-ai învățat una dintre regulile elementare ale democrației. Că presa nu stă cu ochii pe tine pentru că are ceva cu poza ta din buletin, ci fiindcă a băgat de seamă că nu aperi interesul public pentru care ești plătit. Din păcate, asemenea reacții golănești venite din partea înalților funcționari care își pierd scaunul nu sînt o noutate. Cei mai mulți înjură presa care și-a permis să-i "încondeieze". Și nu puține sînt cazurile în care acești "debarcați" dau în judecată ziariști
Spînzurarea de limbă a ziaristului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14266_a_15591]
-
funcția nu din cauza ta, ci a isprăvilor lui, de notorietate. Judecătorul, ales pe sprînceană de indignatul demisionat, îți dă dreptate în privința amenzii penale. Nu ți-o aplică, fiindcă știe și el cît poate întinde coarda. Dar te pedepsește punîndu-te să plătești sute de milioane pentru că ai șifonat imaginea distinsului tău acuzator. Asta e cauza pentru care ziaristul român nu se mai grăbește să facă publice declarații pe care le-a obținut pe cont propriu de la personaje cu trecut public încărcat. Ziarista
Spînzurarea de limbă a ziaristului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14266_a_15591]
-
două blenoragii, și fumam zilnic, fără nici un presentiment, șaizeci de țigări de tutun tare. Timpul liber mi-l petreceam cînd în Barranquilla, cînd la Cartagena de Indias, pe coasta dinspre Marea Caraibilor a Columbiei, supraviețuind regește cu ce mi se plătea pentru notele zilnice la Heraldul, abia puțin mai mult decît nimic, și dormeam cît mai bine însoțit cu putință pe unde mă apuca noaptea. Ca și cum n-ar fi fost de-ajuns incertitudinea în privința pretențiilor mele și haosul vieții pe care
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
ea să vindem casa, nimic nu m-a oprit să accept. Ea mi-a mărturisit că n-avea destui bani și din orgoliu i-am spus că-mi suportam eu cheltuielile. La ziarul unde lucram nu puteam rezolva nimic. Mă plăteau trei pesos de fiecare notă zilnică și patru pentru un editorial cînd lipsea vreunul dintre editorialiștii din redacție, însă abia îmi ajungeau. Am încercat să fac un împrumut, dar directorul mi-a amintit că datoria mea inițială ajungea la peste
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
de ei, pentru cine? Posturile cele mai importante din toate sectoarele vitale (economic, politic și nu numai) cine le dețin? De unde au avut acele sume exorbitante de bani pentru începerea unor afaceri? Dintr-un salariu lunar? Mă îndoiesc. I-am plătit înainte de 1989, îi plătim și de atunci încoace, pentru a ne conduce spre cele mai înalte... Sunt obligați de cei din jurul nostru să se dea pe "brazdă", iar pentru ei țara este, încă, doar ceva "bun de muls", profitabil etc.
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
Posturile cele mai importante din toate sectoarele vitale (economic, politic și nu numai) cine le dețin? De unde au avut acele sume exorbitante de bani pentru începerea unor afaceri? Dintr-un salariu lunar? Mă îndoiesc. I-am plătit înainte de 1989, îi plătim și de atunci încoace, pentru a ne conduce spre cele mai înalte... Sunt obligați de cei din jurul nostru să se dea pe "brazdă", iar pentru ei țara este, încă, doar ceva "bun de muls", profitabil etc. Cum aș putea accepta
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]