459 matches
-
de vorbă trântită amară și slută? cui pasă că zgârii cu unghia-n cer când vise se nasc și pier în mister, ca ... cel cer al meu străin e acum, ca vraja s-a rupt și-i moartă în drum? placid mă tocmesc cu vântul răscruce de ce nu mi-ai spus că otrava e dulce? SĂ-MI FIE SLOVA ULTIM SUSPIN ! e vina mea ca brațul l-am deschis c-am pus un zâmbet acolo în abis e vina mea ca
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
2014. S-ar putea spune multe despre sentimentul propriilor limite chiar și orașul își schimbă pielea cîteodată și cerul, și plaja suficient pentru a spori deconcertarea omului care pleacă în fiecare dimineață în excursie privind oamenii cu mirare cuminte și placidă uneori prea slabă pentru propriile teorii. Așa înduri: cînd nu ești de față, nici în eternitate nimic nu curge mai mult decît dor și durere. Se poate spune : mi-e dor de vară, de Il Rosso sau mi-e dor
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
spaimă trupului în cădere. Prăbușit în apă în secunda următoare, o făcu pe femeie să țâșnească împinsă de un resort invizibil. Se rostogoli pe trepte. Zgomotul apei despicată de corpul în cădere, căpătase proporții nebănuite în văzduhul moleșit de căldura placidă. Trupul femeii, rostogolindu-se pe cele câteva trepte, părea să nu mai fie tulburat cu nimic sunetul acvatic. Înnebunită, femeia se ridică pe coate și genunchi, și se târâ spre bazinul fatidic dinlăuntrul căruia continua să răzbată până la ea zgomotul
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
domn s-a așezat lângă noi. Am început să râdem, deplasat și malițios, vorbind tare despre vestimentația aceluia, profitând de un cod lingvistic necunoscut celorlalți. Eram și foarte tinere (nu mai suntem) și foarte rele (nu mai suntem?). Omul privea placid înainte. La un moment dat, ne-am ridicat, îndreptându-ne spre ușă. Ne-a urmat același domn și ne-a întrebat, blând și zâmbitor, cât se poate de românește: „Coborâți la prima?” Ciobanul din Domnești. Vara lui 2016. Coboram spre
Francezul bătrân: „În România e anarhie, pe toți îi doare în cot!” Răspunsul francezului tânăr mi-a mers la inimă () [Corola-blog/BlogPost/338657_a_339986]
-
a înghețat, iar dezghețul nu mai are de unde apărea, dacă nu se găsește în noi. Ca să se găsească, trebuie să fie în noi artiști ca Gheorghe Roșoga! Se veștejește în ramurile neamului românesc frunza și vlăstarul, dar, cu o expresie placidă din partea responsabililor culturii noastre primim explicația că națiunea s-a despărțit de bătrânețe și a întinerit. E rece oglinda acestei priviri și e deviată mintea care crede aceasta! Cea mai justificată contrazicere pentru ei vine din partea maestrului Gheorghe Roșoga, al
GHEORGHE ROŞOGA, CÂNTEC ŞI SLOVĂ SPOVEDITOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341062_a_342391]
-
fiind de revistele colorate cu femei dezbrăcate pe care le vedeam pe la toate chioșcurile de ziare, eu și câteva colege ne-am gândit să ne cumpărăm o revistă porno. Abia ajungeam cu nasul la tejghea, iar vânzătoarea ne-a privit placid în timp ce ne scormoneam prin buzunare și făceam chetă pentru a lua revista. Apoi, la fel de placid, a numărat banii și ne-a înmânat-o. Ani mai târziu, în schimb, când am vrut să cumpăr prezervative de la o farmacie, am primit priviri
Avortul şi vina colectivă de care fugim () [Corola-blog/BlogPost/338180_a_339509]
-
ziare, eu și câteva colege ne-am gândit să ne cumpărăm o revistă porno. Abia ajungeam cu nasul la tejghea, iar vânzătoarea ne-a privit placid în timp ce ne scormoneam prin buzunare și făceam chetă pentru a lua revista. Apoi, la fel de placid, a numărat banii și ne-a înmânat-o. Ani mai târziu, în schimb, când am vrut să cumpăr prezervative de la o farmacie, am primit priviri încărcate de reproș, împreună cu întrebarea „Ce să faci tu cu ele? Părinții tăi știu?”. Avortul
Avortul şi vina colectivă de care fugim () [Corola-blog/BlogPost/338180_a_339509]
-
din București de Randall și de soția acestuia, Morgan hălăduiește prin Transilvania, pe urmele flautistului fermecat din Hamelin, pe care crede că le-a detectat la Sibiu. Copiii blonzi cu ochi albaștri, cu aspect curat și prietenos, dar puțin cam placizi, copiii ademeniți de flautul fermecat se regăsesc pe străzile și ulițele Hermannstadt-ului, unde în timp se transformă în bărbați cu umeri masivi. Este una din imaginile desprinse din textul publicat în The Spectator pe 25 iunie, după ce părăsise deja România
ROMÂNIA & SUPUŞII MAJESTĂŢII SALE – „ON NE FAIT PAS DE ROMANS ICI...” de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344362_a_345691]
-
se încăpățânează și conchide, în stilu-i caracteristic: „Ei, bine, nu! Refuz să cred că putem fi atât de lineari și previzibili precum ne învață analiza tradițională după criterii fixe! [...] Și dacă se întâmplă într-o zi sau alta să fim placizi și pașnici iar în următoarea revoltați, chiar furibunzi, ca un adevărat vârtej viu, nu văd de ce să ne speriem de contradicția dintre rolul pe care, pasămite, «ne-a fost dat» să-l întruchipăm și omul care se întâmplă momentan să
CUM M-AM ÎNSENINAT CITIND O CARTE! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343777_a_345106]
-
așezată întreaga lume și atunci o soluție înțeleaptă poate fi lipsa de reacție, tăcerea, ignorarea, ironia ca expresie a unui total și nimicitor dispreț. În hăurile urii și calomniei (ultimul refugiu al celor frustrați și lași), turnând plăci ale indiferenței placide, infamii vor păli. Pe ce s-ar mai putea baza calomniatorul care anticipează altceva? Din păcate nu există un panaceu pentru pandemia calomniei, a celui mai de temut flagel. Existența calomniei este atotputernică și nemărginită. Nimeni n-o poate scoate
RECURS LA ÎNŢELEPCIUNE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343455_a_344784]
-
cel rău/ Chiar și-n tăcere,/ Când urc o treaptă-n rugăciune,/ Ispita mă linge, păcatul mă cere...“ Amurgul se pliază și pe sufletul mamei („Optimismul mamei“), care refuză a percepe evidența că fata ei a devenit femeie, „cu ochii placizi“ ascunzând tristeți, având cute destule pe frunte și plânsuri nedescifrate: „Monstrul amurgului deja s-a trezit/ Și tu mă vezi tot copilă“. „În lumea finită“, ea respiră amurgul. „Peisaj“-ul este de o picturalitate expresivă, „Noaptea picură stropi de întuneric
RISIPIRE DE CONSTANTIN ARDELEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378468_a_379797]
-
festin. Trec anii-n iubire, vis, ură, Profan plămădit din Divin, Neras, cu o barbă mai sură, Întâmpini, calm, anii ce vin. Nimic nu-i lăsat la-ntâmplare, În linia vieții stă scris... El, omul, trăiește sau moare, Visând un placid Paradis. Nimic nu-i lăsat la-ntâmplare, Nimic nu e aleator... E Viața, culoare, mișcare, Spre ierni cu glacialul decor. Tu? Fii optimist și clădește Cetate în tine... Mereu! Lin, El, Creatorul veghează, Ușor să îți fie la greu. Trec
VIAŢA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379441_a_380770]
-
cu greu, Amorul său nestins, fără putință, Trăiește-n noi și va trăi mereu. Pașii lui blânzi se-aud sus la " Pădure ", În urma lor răsar mereu poeți, Să poarte mai departe nemurirea Trecutului, spre alte și-alte vieți. Îl văd placid plimbându-se pe stradă, Stând de taifas la un pahar cu vin, Într-o tavernă mică, mohorâtă, Cu cei prea plini de-amaruri, ger și chin. Pașii lui blânzi se-aud mereu în Reghin, Iar cei de-aici îl simt
EMINESCULUI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379439_a_380768]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > SOMNUL ORAȘULUI ( ÎI ) ( AUTUMNALA REGHINEANĂ ) Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc cum doarme " Orașul de pe deal ", Spre dimineață visul se prelinge, Toamna vestala, nudă-n calendar... Septembrie placid, abscons, se stinge. Decoru-i monoton și ruginiu... Bizare constelații zboară-n noapte, Orașul sideral, tainic, pustiu, Împărățind dorințe, drame, șoapte. Văd vârfuri ce străpung neabisal, Sus la " Pădure " se săruta fagii, Mă bântuie din nou un vis veral Cu ochii
SOMNUL ORAŞULUI ( II ) ( AUTUMNALĂ REGHINEANĂ ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371373_a_372702]
-
la ceas de ziua la un ceai, Să ne întoarcem în singurătate. La geamul meu ești unic felinar, Pește păcate, idealuri, dogme... Mai ard în sobă urme vagi de jar, Se împletesc cu ale tale forme. Tomnatec, anodin, în cartier, Placid și elegiac privesc în noapte... Orașu-ncojurat e de mister, Mi-e dor de tine, de-ale tale șoapte. Privesc cum doarme " Orașul de pe deal ", Știu c-o să vii!... În asta penurie De dragoste, de vis, de ideal, Cerneală se așterne
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371378_a_372707]
-
Mă-nvăluie... Dinspre trecut Amoruri vechi ( sau ne-ncepute ) Par vii, remodelate-n lut. Zăpezile de altădată... Din vremuri dulci, colinde vechi Ne mângâie în ierni, spre mâine, Împărățind stele - perechi. Zăpezile de altădată Ori nu mai sunt, ori nu mai vin... Placid, mă însoțesc în noapte Hâr, vis, dulceața și divin. Zăpezile de altădată, " Mă ard ", dar totuși le iubesc, Au fost cândva a vietii parte, Un dar celest, nepământesc. Zăpezile de altădată, Prin ger, îmbrățișați spre zori, Le retopim cu nonșalanta
ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371454_a_372783]
-
în cer. Să vină Crăciunul, în inimi! SFÂNT PRUNC s-a născut! Să-l iubim! În cuget, cu dragoste pură, CRAI DRAG să 'nălțăm spre sublim. Să vină Crăciunul, prieteni! În noi? Armonie și cald! Din suflet, prin ierni transilvane, Placid, vă salută un bard! Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: SĂ VINĂ, CRĂCIUNUL! / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2183, Anul VI, 22 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mugurel Pușcaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SĂ VINĂ, CRĂCIUNUL! de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371608_a_372937]
-
clipele, trec anii, trecem noi... Nu se întoarce roata înapoi, Prezentul? Doar un " veșnic " trecător... Viața e vis... Șarmant, amăgitor. Trec clipele, trec anii-n pas vâlvoi, Mereu vom fi ai trecerii eroi, Privind spre " mâine ", tălmăcind un " ieri ", Suntem, placizi, ai timpului șomeri. Întoarce, Doamne, roata cum a fost, Să-nceapă ciclul vieții, noul Rost Dual... TU, ÎNSUȚI, Veșnic Călător! Prezent, aici... În veci?... Nemuritor! Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: VEȘNIC CĂLĂTOR / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN
VEŞNIC CĂLĂTOR de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373826_a_375155]
-
Răducan cu statornicie creatoare și cu loialitate , e pe cale să se năruiască, să fie devorat el însuși de timpul care împresoară nemilos creatorul și creația, poetul și poezia. Ispita cuvântului și-a pierdut din forță și temeritate, poetul asistă aproape placid la uzura propriilor sale stihuri , stihurile destrămării. Matricea paradisică bântuită de fantasme, viziuni terifiante și de nălucire neagră . Și peste tot și toate, planează umbra și gândul omului cărunt , risipit, destrămat și irosit în nimicnicie: Bibliotecile îmi trec prin ochelari
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
Articolele Autorului La mine-n gând... E iarăși dimineață, Sub pitorescul iernii alb festin, Progresie geometrică-i iubirea, Veghind, din abisal, al meu destin... La mine-n gând... Cad fulgii pe-ndelete... Se simt colindători pe vechi poteci, Te mai aștept placid, onest, cuminte, În ale minții mele cartoteci... Vin sărbători... Te izgonesc din minte, Dar tu apari mereu, mereu... În dar!... Sub cerul sidefat iubirea-i punte, Ea ne unește tainic, ireal. Văd munții lăcrimând sub copci de gheață, Văd chipul
LA MINE-N GÂND ( DIMINEAŢĂ DE DECEMBRIE TÂRZIU...) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372566_a_373895]
-
-s de codul roșu! Renaștere imposibilă. Dacă aș fi din nou născut Aș chema pe Prometeu, Să facă dacului un scut, Din focul sacru, panaceu! Modernele Danaide. În lumea noastră-s “danaide” În minijupe sau cu șnur, Ce umplu străzile placide Sau pe ecrane fac conjur! Strămoșii noștrii. La sfatul țării, stau și cuget Și din străfunduri aud muget, Nemulțumirea a mii de daci, De starea țării pe “butaci” Și cu toți speră, să reînvie Acest meleag...din saracie. Referință Bibliografica
OMAGIU MARELUI BRANCUSI-EPIGRAME ŞI MADRIGALE) de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347392_a_348721]
-
festin. Trec anii-n iubire, vis, ură... Frenetic destin? Anodin!... Neras, cu o barbă mai sură, Întâmpini, calm, anii ce vin. Nimic nu-i lăsat la-ntâmplare... În linia vieții stă scris, El, omul, se naște și moare Visând un placid paradis. Nimic nu-i lăsat la-ntâmplare, Nimic nu e aleator.... E viața, culoare, mișcare Spre ierni cu glacialul decor!... Tu?... Fii optimist și clădește Cetate în tine... Mereu!... Lin, EL, Creatorul veghează, Ușor să îți fie la greu. Trec
VIAŢA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378032_a_379361]
-
Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1443 din 13 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului două ore îmi număr dioptriile iubirilor/dau cu plus/ nevederea mângâie glezna timpului /dă cu minus/ câteodată colorează pereții irisului în nonculori șerpește / sentințe sună placid abonații la sentimente singurătățile cu gust de gutui iernatic își expun coasta adamic celei mai iubite dintre pământence cerul se sprijină pe lacul lebedelor bea albul pătat al norilor cu grația unei furtuni de vară nu o (mai) ucide pe
ORIGAMI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376611_a_377940]
-
Urcăm un deal de nisip Urcăm un deal de nisip, Picioarele nu le mai simt, Alături o umbră era, Femeia zărită cândva, Credeam că sortită mi-a fost, Îndrăgostitul e-un prost, Rece să fii și lucid, Mândru și foarte placid, Nisipul se-opune din greu, Dealul tot crește mereu, Simt răsuflarea femeii, Amețitoare ca teii De pe Copou, e un vis, Scuzați-mă că nu v-am zis. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Urcăm un deal de nisip / Boris Mehr : Confluențe Literare
URCĂM UN DEAL DE NISIP de BORIS MEHR în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373090_a_374419]
-
universuri, lumini și umbre reci, Iubiri, resentimente, indiferență, ură, Sunt amăgiri perene în temporale teci. Religii, științe , dogme pășesc pe-aceeași Cale... Ființă sau neființă? Paliativ fictiv!... Când totu-i transformare în noi, dinspre adâncuri, Vom retrăi ce nu e... Placidul Relativ... Îl simt pe CEL CE VINE ( a fost dintotdeauna ) Mă mângâie, mă-ndrumă cu aripi largi spre zbor.. E Demiurgul-Faur al vieții și nevieții, LUMINA din lumină... Eu? Veșnic CĂLĂTOR. 9 ianuarie 2016, Reghin Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din
CĂLĂTORUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376185_a_377514]