359 matches
-
fază. În Comandament, erau panourile alea de propagandă cu realizările armatei, cu nu știu ce... Vreo doi, poate chiar ofițeri, au rupt de pe pereți vreo două afișe din acelea. Se duce Panait în Comandament și-l vede pe Paulescu, care era de planton acolo, că rupea și el și-l întreabă: "Bă, Paulescule, dar de ce rupi astea?" "Tovarășu, dar dacă rupe toată lumea...!?" Ce făcea toată lumea, făcea și el. M. M.: Spiritul de haită. S. B.: Turma. A venit Panait în Baterie și ne-
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Îl vedeam prin liziera de pomi. M. M.: Tanc nu era că erau toate cu mine. S. B.: Avea o mitralieră de 12,7 mm. A fost prima dată când am auzit cadența unei astfel de mitraliere. Eu eram în planton la colțul Divizionului și am văzut-o prin lizieră. A tras vreo 6-7 focuri spre Lebăda, ziua mare, nu știu de ce. Mi s-a părut cea mai frumoasă sonoritate și cadență de armă de foc. M. M.: De unde o fi
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Iar la Revelion, la popotă, am mâncat cu lumina de control, în semiîntuneric. Știu că ne-au dat friptură de vită cu piure de cartofi. Cred că și o bere. Știu că eu de la miezul nopții urma să intru în planton, la Comandament. Înainte de a intra în planton, Panait l-a trimis pe Fane, care era omul lui de încredere, să mă caute în dormitor și să merg în magazie, unde avea o sticlă de șampanie. Nu m-am dus, că
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cu lumina de control, în semiîntuneric. Știu că ne-au dat friptură de vită cu piure de cartofi. Cred că și o bere. Știu că eu de la miezul nopții urma să intru în planton, la Comandament. Înainte de a intra în planton, Panait l-a trimis pe Fane, care era omul lui de încredere, să mă caute în dormitor și să merg în magazie, unde avea o sticlă de șampanie. Nu m-am dus, că trebuia să plec în post. Voia ca
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
mea nu era cu el. De aceea, împăcarea nu a ieșit. A doua zi, m-a chemat Fane și mi-a dat sticla în care mai era cam un sfert de conținut. Îmi lăsaseră și mie șampanie pe când ieșeam din planton. Dar, la ora 3 dimineața, când am revenit în dormitor, Fane dormea. Am primit porția de șampanie a doua zi. Aceea a fost șampania cu care am intrat în lumea liberă: mai târziu, pe un sfert, dar a fost. Ca
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
dormea. Am primit porția de șampanie a doua zi. Aceea a fost șampania cu care am intrat în lumea liberă: mai târziu, pe un sfert, dar a fost. Ca și libertatea de după. Cam asta a fost atmosfera în acea perioadă: plantoane, știri peste știri la televizor și Lambada. M. M.: Dormea soldatul cu pistolul mitralieră la cap. S. B.: Da. Cu capul pe sacul pentru merinde, care era plin de cartușe și de grenade. M. M.: Și ați văzut că nu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
10. Moartea lui Ceaușescu S. B.: De pe 22 până pe 25 decembrie am fost ținuți în priză de subiectul fugii lui Ceaușescu. Se improviza mult pe tema capturării lui și se lansau informații contradictorii. Când aveam o clipă de răgaz între plantoane, stăteam cu ochii în televizor așteptând noutăți despre acest subiect. Să ne amintim despre momentele anunțării capturării și apoi a morții lui Ceaușescu. Dar, înainte de asta vă întreb: ați avut contact direct vreodată cu Ceaușescu, ați dat mâna cu el
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Nu faceți gesturi, nu-i jigniți, nu intrați în discuții cu ei, nu intrați în dispute!" Țin minte, un coleg de-al meu, locțiitor al comandantului de baterie de la a III-a, Cătălin Andrei, un tip inteligent, care a organizat plantoanele acolo, că-mi spunea: "Tu știi ce-s oamenii aceștia? Au început să plângă. Tu știi că în dormitor, comandantul lor stă în primul pat și toți îl respectă? De fapt, e o unitate militară. Prima dată povestea el -, erau
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
am ținut legătura. El era comandant de Armată, eu am fost comandant de Regiment. Diferența dintre noi era enormă. Ce să te ridici sau măcar să te gândești? S. B.: Generalul Voinea a venit în ianuarie în microgarnizoană. Eu eram de planton în Comandament. A oprit mașina în fața Comandamentului și nici nu a intrat. M. M.: Păi, nu am zis că a venit când cu întâmplarea cu mustăcioșii? S. B.: Probabil că altă dată. Pe atunci, ofițer de serviciu era un locotenent-major
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a cerut lui Andrei o recomandare din câte am înțeles. M. M.: Pentru ca să-și ia aghiotant, probabil. S. B.: A venit special pentru a sta de vorbă între patru ochi cu căpitanul Andrei. Am suprins această discuție, eu fiind în planton. M. M.: Erau bune la ceva și plantoanele. Voinea era o spaimă printre militari. S. B.: Dar mi s-a părut o față de bonom. M. M.: Da, dar era un om aspru. S. B.: Scena asta se întâmpla în ianuarie
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
am înțeles. M. M.: Pentru ca să-și ia aghiotant, probabil. S. B.: A venit special pentru a sta de vorbă între patru ochi cu căpitanul Andrei. Am suprins această discuție, eu fiind în planton. M. M.: Erau bune la ceva și plantoanele. Voinea era o spaimă printre militari. S. B.: Dar mi s-a părut o față de bonom. M. M.: Da, dar era un om aspru. S. B.: Scena asta se întâmpla în ianuarie. Deja începea așezarea noilor structuri. În discuțiile pe
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
era considerată o corvoadă. În planul de organizare a activității școlii erau prevăzute mai multe servicii pentru elevi, care vizau autoservirea. Astfel: serviciul la bucătărie; căratul apei cu sacaua; serviciul pe clasă; serviciul pentru predarea și aducerea lenjeriei de la spălătorie; plantonul de noapte pe coridoarele dormitoarelor; tăiatul și aprovizionarea cu lemne a claselor și dormitoarelor și altele. Pe lângă acestea, erau muncile sezoniere la grădina de legume a școlii, întreținerea și recoltarea culturilor de pe cele cca. 30 de hectare ale școlii, întreținerea
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
necesar. Din această cauză posibilitatea de a ne trezi singuri, în zorii dimineții, când somnul este cel mai dulce, era exclusă. Cei ce doreau să fie treziți înainte de a suna deșteptarea trebuiau să-l plătească pe elevul care făcea de planton în ultimul schimb, ca să facă acest lucru. Când reușeam să ne dezmeticim din somnul profund, ne echipam în grabă și ieșeam în îndrăgitul parc unde, în concertul matinal al păsărelelor și sub mângâierea binefăcătoare a razelor călduțe ale soarelui, ce
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
consumate chiar În ziua respectivă, arătând spre pereții clasei niște amprente de mere aruncate la nervi... Lumea din sală e pregătită cu soluții și pentru această problemă dificilă. „Fiecare părinte - propune o doamnă - să facă cu schimbul un fel de planton pe hol, pentru a-i ține sub control pe elevi cât stau la școală!” „Să angajăm un bodyguard de la nu știu ce firmă!”, susține un domn ce pare că pune mare preț pe timpul personal. „Dirigintele să stea În clasă În fiecare pauză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
târziu în închisoare. Despre autoritatea primită brusc de Țurcanu vorbește în anchetă și Maximilan Sobolevschi. El pretinde că, în vara lui 1949, Țurcanu și colegii săi de cameră, Gebac, Negură și Onișor, primeau supliment de mâncare. Țurcanu era nu doar planton, ci mergea și la bucătărie, la infirmerie și în alte părți, având practic libertate maximă de mișcare în cadrul închisorii, lucru de neînchipuit pentru un simplu deținut. De asemenea, era scos deseori la raport și trimitea pe Gebac ori Negură în
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
erau depozitate. Dormitul era și el un chin, victimele fiind obligate să stea pe pat întinse pe spate, cu pătura până la piept și mâinile deasupra păturii, ca să nu poată să se sinucidă. Dacă vreunul adormea și se mișca în somn, plantoanele care stăteau de gardă peste noapte îl loveau violent cu ciomagul, ceea ce, alături de tensiunea acumulată în timpul zilei în urma bătăilor, făcea somnul imposibil pentru mulți dintre deținuți. Alții nu au fost lăsați să doarmă în mod intenționat timp de câteva zile
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
între timp), și le-a indicat să îi predea informațiile culese. Sesizând că planurile s-au schimbat și că administrația închisorii este coimplicată, a doua zi cei doi au cerut la raport ca unul dintre ei să fie pus de planton, pentru a porni acțiunea. Directorul a ezitat, probabil pentru că fuseseră menționate bătăile ca mijloc. Sobolevschi și Prisăcaru au început însă discuțiile cu deținuții, reușind să-i atragă de partea lor pe Gheorghe Comăniță și Mircea Lascu. Prisăcaru a fost programat
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a porni acțiunea. Directorul a ezitat, probabil pentru că fuseseră menționate bătăile ca mijloc. Sobolevschi și Prisăcaru au început însă discuțiile cu deținuții, reușind să-i atragă de partea lor pe Gheorghe Comăniță și Mircea Lascu. Prisăcaru a fost programat ca planton abia pe 10 octombrie 1950, cu totul conjunctural, fiindcă se eliberase unul dintre deținuții care erau de planton. Sobolevschi a vorbit cu ofițerul politic, sublocotenentul Paul Asandi, pe la sfârșitul lunii octombrie, sugerându-i că, pentru a obține informații, era nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
însă discuțiile cu deținuții, reușind să-i atragă de partea lor pe Gheorghe Comăniță și Mircea Lascu. Prisăcaru a fost programat ca planton abia pe 10 octombrie 1950, cu totul conjunctural, fiindcă se eliberase unul dintre deținuții care erau de planton. Sobolevschi a vorbit cu ofițerul politic, sublocotenentul Paul Asandi, pe la sfârșitul lunii octombrie, sugerându-i că, pentru a obține informații, era nevoie de bătaie. Sobolevschi și Prisăcaru au obținut mutarea la camerele 3 și 4, având ca ajutoare șapte deținuți
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
au încercat să racoleze noi oameni pentru începerea acțiunii la camera 5, care era mai mare, dar au eșuat, pentru că cei bătuți în prima etapă i-au avertizat pe ceilalți. În ajunul Crăciunului lui 1950, Sobolevschi a fost pus de planton în locul lui Prisăcaru, care intrase în spital. Sobolevschi îi preda un raport lunar ofițerului politic despre starea deținuților. În infirmerie, Prisăcaru s-a împrietenit cu Slătineanu și l-a determinat pe acesta să dea informații despre activitatea sa. De la ieșirea
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Pitești, exista deja în Gherla o rețea de informatori care lucra cu administrația penitenciarului, condusă de Alexandru Matei, Cristian Paul Șerbănescu, Octav Grama, Constantin P. Ionescu și Constantin Stoica. Propunerile pentru numirea deținuților în munci administrative, ca și cele de planton, frizer ori sanitar le făcea rețeaua lui Matei ofițerului politic. După eliberarea lui Alexandru Matei, pe 14 octombrie 1950, conducerea rețelei de informații i-a revenit lui Șerbănescu, până când a părăsit și el penitenciarul, la 4 mai 1951. Popa „Țanu
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
politic Dezideriu Iacob au fost rapid înlocuiți cu Gheorghiu și Avădanei 3. Răspândirea cadrelor. Implicarea Biroului de Inspecțiitc "Răspândirea cadrelor. Implicarea Biroului de Inspecții" În data de 1 august 1950, la propunerea lui Alexandru Matei, Popa a fost pus de planton la etajul III de către Sucegan, iar Livinschi ca frizer. Rolul celor scoși cu sarcini administrative era destul de important, întrucât aveau o mare libertate de mișcare în penitenciar și adunau multe informații. Ion Voin spune că, de fiecare dată când era
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de către Sucegan, iar Livinschi ca frizer. Rolul celor scoși cu sarcini administrative era destul de important, întrucât aveau o mare libertate de mișcare în penitenciar și adunau multe informații. Ion Voin spune că, de fiecare dată când era anunțată o inspecție, plantoanele Pușcașu, Livinschi și Bărgăoanu adunau din camere hârtiile, creioanele și instrumentele de tortură, pe care le înapoiau după vizită. Într-una din zile, în mai 1951, Avădanei însuși a fost cel care a luat tot ce putea deconspira acțiunea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a lui Iisus a fost și ea batjocorită, un „Pilat” osândindu-l pe „Iisus” la răstignirea pe hârdăul cu excremente. În urma torturilor la care a fost supus, lui Mihai Buracu i-a albit părul. Înainte de presupusa eliberare, a făcut de planton, ducând hârdaiele cu mâncare și făcând curățenie pe hol, ocazie cu care a văzut tăblițele din săpun cu declarațiile victimelor acțiunii. De asemenea, susține că l-a văzut pe Țurcanu venind din oraș în închisoare, îmbrăcat civil, pe o bicicletă
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fost bătut și cu cureaua la tălpi 4. După bătăi a fost mutat într-o cameră cu Livinschi, dar, fiind suspectat de erizipel, a fost izolat timp de două săptămâni la camera 98. Revenit în mijlocul acțiunii, a fost pus de planton noaptea, fiind pedepsit ulterior pentru că s-a prefăcut că nu a observat că un deținut a ațipit. Mutat disciplinar la camera 99, a fost scos mai târziu în fabrică, având rol de „agent acoperit”, cu obligația de a întocmi note
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]