28,208 matches
-
limita mai sus menționată; 3. Cadourile nu se acordă pentru aranjamentele care au în titlu preț imbatabil; 4. Cadourile se oferă în limita stocului disponibil (20 de cadouri cu cercei și 20 de cadouri cu carte). Prin urmare, cu cat plasezi mai repede comandă, cu atat ești mai câștigat!!!!! Contact: Iași, Str. Păcurari 125 Ț: 0232-244100 M: 0745-245216 www.floriiniasi.ro www.gutuiuldeaur.ro
De Ziua Indragostitilor, ai Cadouri Irezistibile de la floriiniasi.ro si Gutuiul de Aur! [Corola-blog/BlogPost/94684_a_95976]
-
Peter Sragher fără cauză înaintând total nebun poetic plasat unde doar cuvintele înghi culoarea unde doar cuvintele iubesc culoarea unde doar cuvintele sunt culoare numai acolo are parfum culoarea spune davidd și fâlfâie vesel drapelul său mândru de culoarea albastră care numai pentru el miroase a căpșuni pomii dau
Huuullulund Hullunud lui Juhan Liiv by Peter Sragher () [Corola-journal/Imaginative/3635_a_4960]
-
V. Leac pentru arina m. .taci și ascultă-mă sunt un personaj dintr-un roman religios care călătorește clandestin în vagoane de marfă într-un abc mi-am plasat telefonul în frigider actele le-am aruncat într-un spital pe geamul deschis unde fuma un tip cu ochelari groși nu vorbesc cu nimeni nu mi-a făcut poze n-am familie nimic care să-mi întoarcă mutra în spate
trei ani mai târziu by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/5178_a_6503]
-
mutra în spate simt când cineva mă bârfește la trecere îmi place să fac pe detectivul pe bordură îmi place să mângîi câinii pe cap îmi place să zâmbesc când îți răscolesc dulapul sunt în baie și am senzația că plasez bombe prin subsoluri când sunt în gelaterie închis într-o bilă transparentă înconjurat de asistente am senzația că sunt comestibil am văzut cândva o fetiță care avea unghiile pictate cu portretele prietenilor ei imaginari fratele ei ținea în mână o
trei ani mai târziu by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/5178_a_6503]
-
folosea totdeauna ca să-și alinte favoriții. Apoi se îndreptară împreună spre un fost sanctuar dacic, acum abandonat. Hunarus reușise să-i explice lui Tiberius Agillus că locul fusese părăsit pentru că, fiind conceput după calcule astrale, se constatase că muncitorii, beți, plasaseră megaliții geșit. Solstițiile și eclipsele nu mai cădeau în zilele prevăzute. Regele timpului se mîniase îngrozitor, îi trimisese imediat pe meșteri la Zamolxe și interzisese, într-un moment de rătăcire, cultura viței de vie. Relațiile cu vecinii, care importau masiv
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
hoardelor ( Vechea biserică de lemn, unică prin splendoarea ei sacră a fost denumită de Eminescu Ierusalimul nostru...) * și dacă tratăm lumea din jur drept reală, nu e oare pentru că visăm fără a ști măcar? a murmurat el, doamne, să te plasezi în mîine înseamnă mereu să fii bîntuit de teamă orice s-ar zice, eu unul mă închin doar în templul inimii singurul ce nu poate fi măcinat de timp în această lume terorizată de adevăruri mă rog doar să înțeleg
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
pe toată lumea, dispare, dar odată cu ea și consolarea horațiană a artiștilor, a tuturor celor care lasă urme: "nu voi muri de tot". Cât timp nu ne gândim la această ultimă posibilitate de a ne pierde vârsta de tot, ne putem plasa liniștiți în roata mereu reluată a anilor: " Faptul că totul curge - fără întoarcere pentru individ, dar ciclic pentru univers - faptul că același soare naște mereu alte dimineți și același cer nemișcat este cutreierat de stele mereu mișcătoare ș...ț a
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
d-na Humphrey Ward (1851-1920), autoare de mare succes în epocă. Henry James îi scrie, la 26 iulie 1899, că, citind manuscrisul ei, cedase "nevoii mele irezistibile de a mă întreba, subiectul fiind dat, în ce fel s-ar putea plasa cititorul mai bine în prezența lui. Dar, mare surpriză, iată că subiectul nu e în niciun fel Ťdatť - iată că eu pur și simplu, cu violență mutilatoare, l-am furat. Natura acestei violențe face din mine un cititor mizerabil de
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
care-l obliga să se comporte reținut. Chiar când Negrescu se apropie pentru a-i cere părerea, generalul de informații rămase ferecat în coconul tăcerii, îngrijorându-l și mai mult pe inițiatorul operațiunii. Stăpân pe situație părea doar Aurel Stănchescu, plasat într-un turn de control, asemănător celui de la Târgoviște. Ca și în timpul procesului din garnizoană, construia avioane din hârtie, căci râvnea încă să conducă o escadrilă. Puțini erau cei care își păstrau sângele rece în acele momente încordate. Ultima partitură
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
judecați fără rest. Aceasta este și o secțiune impresionantă datorită dezvăluirilor senzaționale a dedesubturilor și culiselor sportului, dar în același timp emoționantă pentru că se ghicește ușor starea de revoltă și de dezamăgire a jurnalistului: „Singura funcție încă vie a fotbalului plasează acest joc, alături de traficul de țigări și de droguri, în plasa economiei mafiote. Fotbalul împarte cu societatea românească nenorocirea de a fi reformabil doar prin oboseala biologică a actualei generații de mafioți” (p.113) sau „Spectatorul cu cecul în mână
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
ar fi putut lua tezele lui Panowsky drept propriul său punct de plecare, amplificând și ducând la limită, în chip creator și sigur de sine, ideea unei astfel de legături între filosofie și arhitectură, aplicând-o la contextul Greciei vechi, plasând-o apoi într-un context teoretic mai amplu, și așa mai departe. În sfârșit, lăsând această critică la o parte, cartea lui Hahn rămâne o realizare cărturărească admirabilă, și sunt încredințat că ceea ce el a făcut va fi recunoscut ca
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
toți cei săraci și cinstiți, Iliescu se referea, desigur, la votanți, nu la votați. Dacă în privința nivelului de trai prindem cu greu un loc în prima sută de țări ale planetei, capii social-democrației românești n-au nici o problemă să se plaseze pe locurile fruntașe ale milionarilor autohtoni. Nu neg că există o fascinație a celor sărmani față de bogăție. Mai precis, un anumit fel de bogăție: a urâțeniei cu sclipici, a kitsch-ului grețos, a opulenței bolnave. Bogăția șemineului de marmură alături de
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
semnalat-o ca atare. Motivația gestului suicidar al bizarului casier îi preocupă în egală măsură pe Ibrăileanu, Călinescu, Șerban Cioculescu, Valeriu Cristea, Silvian Iosifescu, Vicu Mândra, Mircea Tomuș, Mihai Gafița, B. Elvin ori, mai recent, Ion Vartic, fiecare dintre ei plasându-se la distanțe mai mici sau mai mari de o explicație validă, acceptabilă și - lucrul cel mai important - conformă cu adevărul textului. Accentuez pe ultima condiție considerând-o nu numai necesară, ci și obligatorie, fiindcă, iertată fie-mi vorba cea
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
oculta și de a face uitată o secvență capitală a nuvelei, prima, foarte redusă ca volum în economia de ansamblu a textului și având rolul de simplă, suspect de nevinovată introducere într-o poveste ale cărei puncte de interes sunt plasate orbitor în cu totul alte zone ale narațiunii. De altfel, până la finalul Inspecțiunii, nimeni nu mai face vreo referire la scena din berărie! În schimb, întreaga aventură a celor trei camarazi porniți să dea de urma lui Anghelache pentru a
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
Goci, la Editura Gramar, în colecția „Capodopere ale romanului românesc”. Ultima e o promovare senzațională în elita prozei noastre din toate timpurile, în șirul celor mai bune o sută de titluri. Supralicitarea, evidentă și neconvingătoare, este susținută de Aureliu Goci, plasându-l pe Teodor Scorțescu între Mateiu I. Caragiale și Camil Petrescu. E, totuși, prea mult. Nu se poate face istorie literară fără simțul valorii. Stilul perimat al analizei psihologice nu este compensat la Teodor Scorțescu nici de performanța expresivității, ca
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
Petru Popa/pian, Artur Balogh/contrabas, Dinu Simon/baterie. Pe o linie mai puțin comunicativă s-a înscris colaborarea dintre vocalista de origine română Claudia Cervenca și austriecii Andreas Mayerhofer/pian și Gerald Selig/sax, clarinet. Un trio cameral, deliberat plasat sub tutela unor mari modele, precum Paul Bley, Jimmy Giuffre, Jeanne Lee sau Mal Waldron. În schimb, Ion Baciu (navetist între Iași și Stockholm) se manifestă el însuși drept o autentică individualitate pianistică. Timp de un sfert de secol - din
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
arată Laszlo Alexandru predecesorului său nu e una învățată, ci liber consimțită, iar rezervele ce le articulează au loc pe fondul acestei prețuiri. Paginile sale au o respirație normală. Conform lui Laszlo Alexandru, întregul discurs al lui Nicolae Manolescu se plasează sub zodia eseului. Fie că avem în vedere volumele închinate lui Maiorescu, Sadoveanu sau Odobescu, fie că ne referim la Teme, Arca lui Noe sau la Despre poezie, fie că luăm în considerare îmbelșugata-i cronică literară, criticul se bizuie
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
între literatura cu conotații erotice și pornografie, care, cum bine spunea domnia-sa, “nu ține de cultură, ci de subcultură, dacă nu cumva de sub-uman”, ar fi fost util să aflăm care ar fi criteriile după care un text este plasat de o parte sau de cealaltă a barierei. După părerea mea, distincția nu are în nici un caz legătură cu subiectul. Nu cred că există subiecte interzise sau măcar imorale. Despre orice se poate scrie bine și, în același timp, fără
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
treilea rînd, este vorba, evident, de talent. Într-o carte precum Nesimțitul, de Cornel George Popa, expresiile licențioase sînt de-acolo, se integrează (îndrăznesc să spun “armonios”) subiectului și relatării acestuia - în vreme ce în alte cazuri se simte că “prostioarele” sînt plasate cu intenția expresă de a șoca și, în consecință, par petice jegoase pe o haină mai mult sau mai puțin prezentabilă. În fine, nu putem neglija cantitatea, mai bine zis procentul de licențiozități. Una este să întîlnești o înjurătură grea
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
-i cu tine?”, îi strigă asasinul său, uluit de ne-moartea personajului. “Sînt complicat!”, îi răspunde acesta, cu un surîs înțelept... Nu și Liga, dacă la asta vă așteptați: filmul lui Stephen Norrington este un clasic film-catastrofă, doar că este plasat la sfîrșitul secolului XIX (1899, mai precis). În locul băieților mușchiuloși care înjură americănește, aici avem un “Club” distins de personaje care au ieșit să facă o plimbare în afara paginilor de carte: Quatermain (un aventurier în amurg, interpretat cu obișnuita flegmă
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
apariții televizate, texte în presa scrisă din Elveția și din toate acestea mi-am format o imagine a Aglajei, în acest film. Dar experiența este una ambiguă mai ales cînd știm din ce lume provine și cum a fost Aglaja plasată în luminile rampei. Această ambivalență este generatoarea unei anumite tensiuni, care se regăsește și în istoria ei personală, în destinul ei literar și actoricesc... ea a stat mereu în lumina reflectoarelor, de cînd era copil de circ și pînă la
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
le vorbească de respectarea legii. Îi spui, de pildă, unuia: „Domnule senator, cum e cu sutele de mii de dolari primiți de la o bancă pe care-ați ruinat-o?”. După ce te va contempla cu milă, nu va ezita să-și plaseze cunoscuta replică: „Și care e problema? Era banii matale?”. Pe altul, tânără și lugubră figură, nici nu-l poți întreba nimic, pentru că magicele vorbe îi ies pe gură cu frecvența expirației. Îl avertizezi c-a luat-o cam devreme cu
„Care e problema?” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13253_a_14578]
-
rătăcești, dacă nu să te mănînce lupul, realizezi, printre altele, că Pintilie a muncit enorm (inclusiv în cei 18 ani de “exil confortabil”). Forța de a-ți asuma un destin dificil: “Nu e nimic mai dificil decît de a te plasa într-un spațiu care să fie în același timp unitar și dislocat (Teatru și Film, România și Europa)”. Descoperi, în acest “bricabrac” din proprietatea unui mare regizor, personaje și povești antologice (Clody, Paradoxul fragilității), inserții fulgurante de biografic (accidentul de
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
din Uniunea Scriitorilor!” De bună seamă, redactorii Europei libere, aflați la distanță de țară, oricît s-ar fi străduit, nu izbuteau totdeauna a fi impecabil informați. Cu atît mai vîrtos cu cît intervenea bizantinismul unor autori care țineau a se plasa în două luntri (ei au stat ulterior la temelia „apolitismului” de pomină): „Pe mulți, ei (Monica Lovinescu și Virgil Ierunca) - ca și noi, cei de la München - îi ghiceau; dar nu pe toți... Și a trebuit să vină tot ce s-
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
gustul publicului grăbit.” Ziarist, el conduce publicația săptămânală „Duminica Universului”, supliment al ziarului „Universul”, primele șase luni ale anului 1931, alături de V. Voiculescu, Gh. D. Mugur, Al. P. Necșești, Cristobald. Dacă despre un roman, cum este cel intitulat Cohortele morții, plasat în timpul războiului prim mondial, s-a afirmat că descrie acest timp într-o manieră „aproape reportericească”, Buga se desprinde din peisajul său romanesc în chip de cronică, între real și legendă, detaliile reale și elementele de mit se îmbină până
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]