1,084 matches
-
la crearea în Rusia a tradiției Cavalerilor Ospitalieri (Ordinul Maltez). Cu o mare cheltuială, a construit trei castele în jurul capitalei Rusiei. Mare parte din cauza iubirii cavalerești pe care i-a purtat-o Annei Lopukhina; relația se pare că a fost platonică și se înscria în felul său de a privi bărbăția cavalerească. Împăratul Pavel a ordonat ca oasele lui Grigore Potiomkin, unul dintre iubiții mamei sale, să fie scoase și împrăștiate.
Pavel I al Rusiei () [Corola-website/Science/317491_a_318820]
-
inițierea în rosturile țării, cunoașterea oamenilor ei, dar și în ce este mai puțin bun: o oarecare lipsă de disciplină intelectuală, de formațiune a unui caracter cu totul ferm, care se capătă în contact cu civilizațiile bătrâne." După o iubire platonică pentru o doamnă mai învârstă din înalta societate bucureșteană, în vara anului 1879 Take Ionescu o cunoaște pe viitoarea sa soție, la un concert de binefacere la cazinoul municipal din Aix-les-Bains. "„M-elle Bessie Richards, de Londre”" cum apărea pe afiș
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
la Aristotel i-au adus, între latini, supranumele de „Comentatorul”, așa cum lui Aristotel i se spunea „Filosoful”. Poziția lui în interpretarea textelor lui Aristotel va constitui cauza acelor dezbateri acute în lumea creștină. Averroes urmărea să purifice aristotelismul de influențele platonice și neoplatonice și în acest sens era în mod programatic un aristotelician prin excelență. Cu toate acestea, latinii, care doreau un Aristotel creștin, l-au înțeles în alt mod iar numele său a fost asociat cu erezia. Învățăturile lui Averroes
Averroes () [Corola-website/Science/302476_a_303805]
-
să promoveze ideile proprii, cum ar fi că bunătatea este înțelepciune, și că nimeni nu face răul cu bunăvoință. Aceste idei probabil aparțineau lui Socrate, dar sunt preluate de Platon și ulterior elaborate. Specifice acestui grup de dialoguri sunt ideile platonice despre imortalitatea sufletului, justiție, și cunoștințe. Pentru prima dată, Platon exprimă ideea că cunoștințele vin din înțelegea formelor (sau esențelor) neschimbătoare ale lucrurilor, astfel elaborând binecunoscuta „teorie a formelor”. Dialectica este metoda prin care se ajunge la cunoașterea ideii, obiectul
Platon () [Corola-website/Science/296741_a_298070]
-
7. 514a) este o asemănare paradoxală prin care Socrate argumentează că lumea invizibilă este cea mai inteligibilă („noeton”) și că lumea vizibilă („(h)oraton”) este cel mai puțin posibilă pentru cunoaștere, și cea mai obscură. Teoria ideilor reprezintă nucleul filosofiei platonice ce se regăsește în "Phaidon", "Republica" (cărțile VI — VII), "Banchetul" și "Phaidros". Distincția existența sensibilă/existența inteligibilă este baza teoriei ideilor; planul existenței sensibile este acela al realității aparente, accesibilă cunoașterii prin simțuri, lumea Peșterii care fundamentează opinii (doxa); planul
Platon () [Corola-website/Science/296741_a_298070]
-
Schnädelbach lasă oarecum în suspensie răspunsul la această importantă întrebare, dar se-nțelege din text că el este negativ. Al șaselea defect al creștinismului, după Schnädelbach, este rodul efortului de a integra platonismul. Ca urmare a acestei infuzii de filosofie platonică, a fost introdusă o separare radicală între suflet și corp, între lumea de aici și lumea de dincolo. Rezultatul este un dispreț pentru lumea pământească. Al șaptelea defect originar al creștinismului ține de modul de tratare a adevărului istoric. Recursul
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
avar, cheltuielile sale depășesc cu mult cele permise. Tot Strozzi i-l prezintă pe umanistul Pietro Bembo, prietenul lui. Prestigiul intelectual, acompaniat de prestanța fizică fac impresie asupra Lucreției și începe cu el o strânsă corespondență. După câteva luni dragostea platonică dintre cei doi devine mai pasională, după cum arată corespondența lor , încât atunci când poetul se îmbolnăvește în iulie 1503, ea merge să-l viziteze. La Medelana, unde se refugiase curtea din Ferrara din cauza ciumei, Lucreția primește vestea morții papei Alexandru al
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
că realitatea lui Dumnezeu nu este compatibilă cu creatura, fiind una, simplă, infinită și de neînțeles. Neavând aceeași natură cu creaturile, nu poate fi înțeleasă rațional. Dumnezeu este contopire, obscuritate, mister. Metafora platoniciană a luminii este răsturnată aici; pe linie platonică, Dumnezeu era lumină, deci iluminare, adică extaz intelectual. Pentru Palamas, El este obscuritate, ascundere, incompatibil cu puterile noastre de înțelegere. Omul nu este coesențial dumnezeirii, prin urmare unirea cu Dumnezeu nu are loc printr-o esență comună (fie ea intelectul
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
Duhului Sfânt, ceea ce înseamnă că gândirea profană (dialectica) nu poate fi adecvată la conștiința religioasă. Corpul omenesc este un templu, o biserică a lui Dumnezeu, deci nu poate fi privit ca un principiu al răului. Această dihotomie trup-suflet, de sorginte platonică („"soma-sema"”), este considerată de Palamas drept cea mai mare eroare a păgânilor. Trupul este creat de Dumnezeu, deci este sediul îndumnezeit al sufletului și al intelectului. Cunoașterea lui Dumnezeu trebuie să aibă loc prin intelect. Palamas înțelege însă intelectul în
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
instrument pentru această „anulare” a lucrării minții este rugăciunea neîntreruptă, cu ajutorul căreia ne putem proteja de intervenția gândurilor, înfrânând mintea. Palamas se pretinde potrivnic aristotelismului și în general modului de gândire transmis de lumea elenă, deși gândirea sa este profund platonică, "energiile necreate" fiind în esența lor avataruri ale ideilor platonice sau mai degraă ale ideii plotiniene de emanație. Putem recunoaște, de asemenea, în teza energiilor necreate, un inedit răspuns la problema universaliilor. Palamas este la un moment dat condamnat, dar
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
cu ajutorul căreia ne putem proteja de intervenția gândurilor, înfrânând mintea. Palamas se pretinde potrivnic aristotelismului și în general modului de gândire transmis de lumea elenă, deși gândirea sa este profund platonică, "energiile necreate" fiind în esența lor avataruri ale ideilor platonice sau mai degraă ale ideii plotiniene de emanație. Putem recunoaște, de asemenea, în teza energiilor necreate, un inedit răspuns la problema universaliilor. Palamas este la un moment dat condamnat, dar venirea la putere a lui Ioan VI Cantacuzino îl reabilitează
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
sale poeme, bazate pe estetica liricii cancionerelor, de care se va dezice după puțin timp; este de asemenea guvernator al orașului său natal pentru un timp. În 1527 însoțește Curtea într-o călătorie spre diferite orașe spaniole, și se îndrăgostește platonic de o damă portugheză a reginei, Isabel Freyre, pe care o cântă, sub numele anagramat "Elisa", în versurile sale inspirate de ea. Aceeași damă este destinatara versurilor amicului său, poetul și diplomatul portughez Francisco Sa de Miranda, unde este numită
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
în marjă & hedging valutar (Odessa, Ucraina), agent valori mobiliare spot (București, România) și la termen (Sibiu, România). EgoBestiar este un principiu artistic adoptat de către Igor Ursenco, preponderent în creația sa lirică și epică, pentru a induce starea abisală apropiată noțiunii platonice de „epekeina tes ousias” („dincolo de ființă”). Pus sub semnul „terrarismului pneumatic”, EgoBestiarul face apel și la conceptele structuratoare originare în enantiodromia greacă, în particular cea jungiană. Imaginarul eventiv încearcă, prin urmare, să dea seamă de propria emergență holografică, configurîndu-și „realitatea
Igor Ursenco () [Corola-website/Science/326977_a_328306]
-
au fost: "Zur Geschichte der Mondcyclen der Hellenen" (1855); "Epigraphisch-chronologische Studien" (1856); "Uber die vierjährigen Sonnenkreise der Alten" (1863). Böckh, de asemenea, a scris și unele lucrări în domeniul filozofiei, printre care cea referitoare la doctrina platoniciană a lumii ("De Platonica Corporis Fabrica mundani et de Vera indol, Astronomiae Philolaice" - 1810), precum și "Manetho und die Hundsternperiode" (1845).
Philipp August Böckh () [Corola-website/Science/319498_a_320827]
-
la care omenirea nu va avea acces direct. Ca în peștera alegorică, realitatea îi învăluie pe oameni în feflecțiile imperfecte ale ideilor. Cu ajutorul rațiunii, putem recupera din inconștientul nostru cunoașterea înnăscută, dar uitată, cunoașterea fiind rememorare. A examinat natura iubirii platonice în dialogul său Symposion, spunând că iubirea este căutarea nemuririi. Aristotel, ca dișcipol al lui Platon, a considerat metafizica ca cea mai importantă dișciplină filosofică și vedea omul ca pe o ființă politică, o entitate socială capabilă să își găsească
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
uitării cele străbătute înainte”32. Sufletul niciodată nu se satură de înaintarea în bine, ci doar de săvârșirea răului, de care chiar îi pare rău, pe când de împlinirea binelui și a virtuții nu regretă niciodată. Aici este iarăși vizată teoria platonic origenistă despre săturarea sufletelor de bine în preajma lui Dumnezeu și despre coborârea de acolo pentru a ieși din plictiseala acelei săturări, ceea ce le pricinuiește o nouă încorporare. În viziunea Părintelui Capadocian, binele este nesfârșit, pentru că el constă în comuniunea iubitoare
Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
său, mecanic de locomotivă pensionat anticipat, să evite munca adevărată până când se va pensiona. Șeful de gară este un crescător amator de porumbei cu o soție tăcută, dar este invidios pe succesul la femei al impiegatului Hubička. Miloš o iubește platonic pe tânăra conductoare Máša, iar experimentatul Hubička îl presează să-i divulge detaliile relațiile lor și își dă seama că Miloš este încă virgin. Viața idilică a stației de cale ferată este perturbată periodic de sosirea consilierului Zednicek, un colaboraționist
Trenuri bine păzite () [Corola-website/Science/335904_a_337233]
-
consideră superioară statului, lucru consfințit ulterior de către papa Bonifaciu al VIII-lea în 1302. Apar două mari direcții în ceea ce privește raportul dintre politică și religie. Deși intolerantă față religia greco-romanilor, Biserica Catolică asimilează elemente ale ideologiei antice, cum ar fi filozofia platonică și aristoteliană (prin intermediul bizantinilor și arabilor) și jurisprudența romană. Astfel apar "patristica" și "scolastica", concepții religioase despre lume, care nu posedă un caracter unitar și care se constituie ca două mari perioade în gândirea politică și religioasă medievală. Patristica este
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
aripi poate fi identificată în toată literatura creștină timpurie, iar un studiu al conceptului relevă cadrul multifațetat al utilizării sintagmei. Conceptul de πτερóω, „furnizarea aripilor”, poate fi identificat frecvent în rândul scriitorilor creștini din trecut, și este considerat de origine platonică. Clement Alexandrinul, Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Ioan Hrisostom și Sfântul Chiril al Alexandriei utilizează cu toții expresia πτέρυξ (aripi) în descrierea lor asupra ascensiunii spirituale. Legătura cu Platon poate fi identificată prin Phaedrus și Symposium. Phaedrus vorbește de sufletul căruia
Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
de către filosofia creștină emergentă, evidentă în secolele al IV-lea și al V-lea, a fost facilitată de imaginile păsărilor și zborului care erau evidente în simbolismul credinței creștine însăși. Imaginile iudaice și siriene au influențat această asimilare împreună cu conceptul platonic al sufletului înaripat. Imaginile de păsări din iudaism sunt în principal acelea ale vulturului ca simbol al adorației, regalității, al puterii și dispoziției supranaturale 15, și a lui Dumnezeu în forma unui vultur aducând Israelul la El. E. R. Goodenough
Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
inima mea”27. Conceptul de furnizare a aripilor este evident în creștinismul timpuriu sirian, reprezentând noțiunea de putere și protecție în călătoria sufletului, portretizată de vulturul care se află în planul superior. Tabloul vulturului în zbor poate reprezenta asimilarea concepției platonice a împuternicirii sufletului prin contemplarea frumuseții, a împuternicirii sufletului prin contemplarea iubirii și grației divine care conduc la înțelegerea creștină a „Fugii din fața Lumii”28. Sfântul Macarie percepe acest zbor ca depinzând de harul lui Dumnezeu, pe fondul unei vieți
Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
străduință. H. F. Cherniss este de părere că Sfântul Grigorie utilizează Phaedrus ca fundament pentru expresiile legate de zborul sufletului dincolo de fenomenul pământesc și spre frumusețea care se află dincolo de ceruri, într-o manieră care este, după cum afirmă Cherniss, prea platonică pentru a fi trecută cu vederea 48. Totuși, Sfântul Grigorie instilează o înțelegere creștină a zborului sufletului, fondând zborul sufletului către Dumnezeu pe atracția celor asemănătoare: „Sufletul crește prin 41 Collection II, 8.3. Sfântul Macarie nu enumeră pașii. 42
Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
rău. Afirmațiilor pesimiste făcute de "Perrottino" urmează, în ziua următoare, replica lui "Gismondo", care exaltă amorul fizic, ca sursă de plăcere și bucurie. În a treia zi, intervine Caterina Comaro, care susține opinia lui "Lavinello", conform căreia doar iubirea spirituală, platonică, care se desăvârșește în contemplarea ființei iubite, poate fi considerată un lucru bun, identificat cu devotamentul și adorația lui Dumnezeu. Ciclul de poezii "Rime", publicate în [[1530]], oferă un exemplu tipic de [[petrarchism]], în tentativa de a repeta în mod
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
necesar și includerea acestuia în categoria daimonilor. Binele, o altă constantă a filosofie occidentale, se împletește cu virtutea și eudaimonia, dar și cu rațiunea. Bunăoară Socrate accentuează ideea că viața morală este o viață virtuoasă. Prin cuvintele acestuia din dialogurile platonice putem extinde acest mod de a percepe fericirea și asupra filosofiei lui Platon. Aristotel subliniază importanța intelectului și implicit a rațiunii, dar și nevoia unei introspecții raționale, care să ofere un răspuns la principala întrebare a filosofie grecești: "Cum ar
Etică () [Corola-website/Science/298935_a_300264]
-
aceștia combinau, între ele, elemente și poziții diferite. Cel mai faimos reprezentant al acestui curent a fost Cicero. El a preluat, în special în etică să, o mare parte din gândirea stoicistă, dar a inclus și valori susținute de Academia platonica și de școală peripatetica. Termenul este folosit pentru a descrie combinația de elemente într-o singură lucrare din diverse stiluri istorice, mai ales în arhitectură și implicit, în artele plastice și decorative. Termenul mai este uneori folosit pentru a descrie
Eclectism () [Corola-website/Science/322296_a_323625]