995 matches
-
întâlnirii aruncând priviri pe ascuns la ceasul rămas atârnat de zidul neterminat al drumului în doi. Încercam să umplem tăcerea cu amintiri comune însă timpul se mișca greu toate acestea au ușurat despărțirea. Perfecțiune nu există, cumva, într-un fel platonician știusem încă de atunci că o iubeam necondiționat, ea însa s-a mințit singură. A obținut totul, material vorbind, mai puțin pe mine. Compromisurile stinghereau, mă răneau ca și spinii ciulinilor peste care calc acum, mă consolam spunând că sunt
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
Balaurul,/Să toarne-n lume aurul/Să-l toace, gol la drum să iasă/Cu măsălarița-mireasă,/Să-i ție de împărăteasă. Cu „Ritmuri pentru nunțile necesare” intrăm în ciclul ermetic, spiritul uman trecând prin trei cercuri de cunoaștere în sens platonician: mai întâi roata Venerei, a inimii, apoi roata lui Mercur, a capului, și roata Soarelui, cercul cunoașterii depline, în care omul e ridicat la scară cosmică. Lovinescu arată că „ sub influența noilor curente ale literaturii franceze și, mai ales, a
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
axioma “gândesc, deci exist”, și pune bazele unei noi “științe universale” pe care el o numea Mathesis universalis, se naște și prima întrebarea legitimă și obligatorie pentru toți “maeștri gânditori” care au urmat: unde se plasează Descartes cu naveta spațială platoniciană pe “scara creaturală”? De la Plotin până la Marsilio Ficino și Giordano Bruno, treptele procesiunii pe această “scară creaturală” erau bine procesate, cunoscute și delimitate de toți maeștri gânditori ai vremii, ba chiar și înalții prelați le recunoșteau, cu deosebirea că întreaga
UN TITAN AL ŞTIINŢEI UNIVERSALE SAU UN DEMIURG COŢCAR AL CONŞTIINŢEI INDIVIDUALE [Corola-blog/BlogPost/357327_a_358656]
-
Rațiunii. Inima are rațiuni pe care mintea - gândirea noastră - încă nu le cunoaște, nu-i așa? Oare, chiar așa să fi fost: să nu fi putut Descartes coborî cu mintea în inimă sau să se fi înalțat cu naveta spațială platoniciană până la Dumnezeu? Desigur, Descartes cunoaște prea bine toată filozofia din Grecia antică, toate riturile sociative religioase și toate aceste rugăciuni mistice ale minții coborâte în inimă și alte Meditații transcendentale, care conțineau fundamentale Fizice ale conștiinței din vremea aceea, ba
UN TITAN AL ŞTIINŢEI UNIVERSALE SAU UN DEMIURG COŢCAR AL CONŞTIINŢEI INDIVIDUALE [Corola-blog/BlogPost/357327_a_358656]
-
așa și pre pământ” - sau, în Tabula Smaraldina: „Ceea ce este jos este la fel cu ceea ce este sus, și ceea ce este sus este la fel cu ceea ce este jos”), „Marile Ierarhii” și „Marii Ierarhi”, care conduc la starea de SFERĂ platoniciană a Re-Armonizării Cosmosului („Din măreția sferelor/ vine duhul asupra limbilor:/<<în>> - zice;/<<în-spre>> - zice;/fluturii monahi ies din gânduri” - cf. Din măreția sferelor, p. 14; „ în ” este SPLEDOAREA MEDITATIV-EXTATICĂ , iar „ în-spre ” este DINAMISMUL LOGOS-ULUI - FLUTURII fiind simbolul Dublului Zalmoxis-HRISTOS
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
în afara oricărei forme de guvernământ comunist sau capitalism. În fond și la urma urmei, SUA este o creație a Europei, aristotelică, rousseauistă (J.J.Rousseau) și iudeo-mason-creștină. De ce n-ar putea fi și viitoarea Statele Unite ale Europei o creație a Americii, platoniciană și iudeo-mason-creștină, după formula Alianței Z: (Z= LI (lumea interioară), Alianța zamolxiano-eleno-atlantico-lemuriano-danubiano-pontică-creștină? A transforma - prin “Arta-transformării” - Primul Principiu din care s-au ivit în zorii umanității cei trei eoni distincți, primordiali: existența, forma și beatitudinea - aceasta este Datoria vieții noastre
SCRISOAREA NR. 76. DESPRE REGIONALIZAREA ROMÂNIEI ŞI DEZMEMBRAREA STATULUI ROMÂN de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360384_a_361713]
-
simțuri sau numai în lucrurile sensibile; este o enigmă foarte profundă , care ar necesita o altă cercetare mai întinsă decât aceasta”) se ajunge la problema legăturii indiscutabile între limbaj și gândire. Boethius [480-524 ] a fost filosof român, adept al idealismului platonician; a comentat și a tradus în latină opere aristotelice și ,,Introducerea'' lui Porphirius la ,,Organon''-ul Stagiritului; el reușește să facă o sinteză a tradiției exegetice grecești din secolele III și IV dar fără originalitate,iar în lucrarea ,,Despre mângâierile
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
public. Pentru el, asta însemna în primul rând datoria de a ridica publicul, nu până la noi, ci dincolo de noi, până la idealurile noastre. Dan Botta credea că „Criterion” poate efectua, în mințile celor mai inteligenți dintre ascultători, o operație de anamnesis platoniciană. Asistând la simpozioanele noastre, unde erau prezentate și dezbătute atâtea puncte de vedere, publicul asista de fapt la un nou tip de dialog socratic. Scopul pe care-l urmăream nu era numai informația, ci, în primul rând „trezirea” auditorilor, confruntarea
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
și sigur aș ieși dezavantajat din această asociere, însă, „dacă meseria de politician e mai riscantă decât misiunea unui soldat în Afganistan”, de ce nu ar avea și un militar curajul să își asume „greaua” meserie de politician? Revenind la dialogul platonician, „meșteșugul” pe care Protagoras, unul din retorii faimoși în știința politică a vremii sale, și-l recunoaștea era „priceperea în treburile cetății”, mai exact „modul în care le-ar putea face față și cu fapta, și cu cuvântul, în cele
Gândurile mele de militar către domnul Daniel Barbu, fostul meu profesor () [Corola-blog/BlogPost/338376_a_339705]
-
lor de a instaura falimenta sincretismul literarului cu filosoficul și de a autonomiza filosofia. Platon și Aristotel au luat din modulul de literatură amestecată cu filosofie al muncii spirituale a celor ce au fost numiți filosofi presocratici tot ce era „platonician” și „aristotelian”. Îi vedeau prea interesat, prea proiectiv, prea determinat. Având puterea de a decide cursul istoriei dicursurilor literare și filosofice ei au decis. Îi vedeau prea bine pe “presocratici”, ca să-i vadă într-adevăr și corect. Trebuie, arată Heidegger
ŞTEFAN VLĂDUȚESCU: Fundamentele sincretismului literarului cu filosoficul () [Corola-blog/BlogPost/339595_a_340924]
-
neantul, fiind în esență o esență a aparenței. Opinia este ținuta ca nivel inferior al cunoașterii. Pe opinie nu se poate ridica știința, căci ea există doar ca un inocent atașament al cogitației la proiectele și capabilitățile sale imediate. Opinia platoniciană își are punctul de plecare într-o evidență sensibilă. Această evidență poate să nu fie trăită și de altcineva care este pe cursul unor alte motive personale, teoretice și practice. Opinia se aduna astfel ca experiență efemeră, inutilizabilă științific” (Vladutescu
Book Review: ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Compendiu de „Comunicare jurnalistică negativă”, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339580_a_340909]
-
o parte, RIGOAREA DEMIURGICĂ a celor 12 stihuri (ultimele două versuri ale sonetului marchează concluzia „morala”, verdictul divin, asupra fenomenalului/ „phainomenon-ului” din lume: sunt/trebuie să se facă evidente accentele definitive/implacabile, divin-vaticinare) - pe de alta: 2 - NUNTA-HIEROGAMIA, întru SFERA PLATONICIANĂ, dintre catrene și terține! (Sonetul de întemeiere, cel italiano-provensal - este profund creștin, fiind conceput chiar sub Semnul CRUCII: catrenul 1 își caută terțina 1, catrenul 2 își caută terțina 2 - ÎNCRUCIȘÂNDU-SE!) Magia stihului/stilului lui THEODOR RĂPAN constă, esențial
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri...” ”Necuprinsul creat” de care ne vorbește Marian Malciu contrazice infinitatea timpului și spațiului, amintind de Creatorul divin, dar și de concepțiile anticilor: Operă a Arhitectului divin (Părintele sau Demiurgul), Universul platonician este, ca și cel pitagoreic, rezultatul unui "calcul" matematic. Ca geometru, Demiurgul lui Platon dăruiește trupului lumii forma sferică, pentru că sfera e figura perfectă "și cea mai deplin asemănătoare sieși”. Clepsidra vieții este cea care, în concepția poetului, ”le scurge
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341083_a_342412]
-
critic nejustificat al slavofililor și un adversar al pan-ortodoxismului, curente pe care în cartea sa le agresează verbal prin cuvintele unui personaj cazon, ca ”proștii”, ce împiedică Rusia să se ”europenizeze”. Cartea lui Soloviov e construită pe forma dialogurilor platoniciene, în stil hegelian, cu o dialectică subtilă. Ca în romanele lui Dostoievski, un grup de ruși aflați la băi pe malul Mediteranei, undeva între Nisa și Monte Carlo: un general, o doamnă din înalta societate, un politician, un prinț, un
FILOSOF RUS CARE SCRIA LA 1899 CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI! STUDIU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344426_a_345755]
-
Tunnerilor, și ridicat la rangul de general. Urmașii acestuia trăiesc legenda căpitanului și se hrănesc continuu din seva amintitului blestem. Adevărul este destinul este o forță căreia nu i te poți împotrivi. Țesătura narativă din Diavolul din Vermont reia mitul platonician al peșterii, în care individul trăiește drama propriei însingurări într-o iluzie a binelui și a bunăstării, finalul găsindu-l pe erou biruit de puterile maleficului din jurul său. Romanele lui Ovidiu Vasilescu nu insistă asupra subiectului în sine, scriitura navigând
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
profunde și imediate, ale simțămintelor nepereche. Pentru Jeton Kelmendi, cuvintele se constituie într-o materie dialectică, cu vocația de a însufleți realitatea, de a-i conferi noi sensuri și sugestii, în fond, e vorba de o substanță specială pe ecranul platonician al lumii, în timp ce sinele devine un personaj fabulos în măreția neliniștii metafizice. Poezia poetului albanez, atât de minuțios elaborată, cu străfulgerări de diamant în lumina pură a zorilor sufletului, fecundează trecutul și istoria printr-un prezent melancolizant, într-o iluzorie
ION DEACONESCU DESPRE JETON KELMENDI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380635_a_381964]
-
motivul singurătății, Ion Iancu Vale mizează pe ideea rezistenței creatorului în vremuri confuze din punct de vedere valoric, a retragerii asumate într-o lume purificată de reziduurile materiei. Lumea din turn este lumea poeziei, un spațiu al purității, al valorilor platoniciene, eterne, imuabile, reci. Răceala acestora este umanizată prin căldura sufletului ardent al poetului, prin empatia asumării, prin instalarea în idee. Baricadat în această lume: „opriți-vă/ nu mai bateți în poartă/ nu vedeți pe ea/ de trei ori câte trei
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > GANDURI DESPRE POEZIE, Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 670 din 31 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Nu putem vorbi despre poezie fără a prezenta concepția despre artă. Am să mă refer la concepția platoniciană despre artă, despre poezie și poeți. Sintetic evidențiez câteva puncte din interpretarea acestei concepții. ... Poezia este o cunoaștere ce nu poate fi socotită știință, ca formă a ignoranței, a puterii tradiției. Poezia ca ignorare a limitelor identității, ca traversare nepermisă
GANDURI DESPRE POEZIE, de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346347_a_347676]
-
2013 Toate Articolele Autorului Batala Izabela Maria Clasa a XI-a D Computerul Computerul va universaliza nevoia de dialog a ființei umane intr-o form ă contemporan ă , dar mai ales in forme ale viitorului comunicațional. La fel ca dialogurile platoniciene, poate nu va formula concluzii și va p ă stra cu grij ă frumusețea și bog ă tia limbii naturale”... Cerințe : Evidențiați rolul computerului în facilitarea comunicării inter-umane Precizați asemănările dintre computer și dialogurile platoniciene Prezentați rolul tehnologiei informaționale în
ESEU ÎNTOCMIT PE BAZA UNUI CITAT de GIGI STANCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345193_a_346522]
-
comunicațional. La fel ca dialogurile platoniciene, poate nu va formula concluzii și va p ă stra cu grij ă frumusețea și bog ă tia limbii naturale”... Cerințe : Evidențiați rolul computerului în facilitarea comunicării inter-umane Precizați asemănările dintre computer și dialogurile platoniciene Prezentați rolul tehnologiei informaționale în procesul de democratizare socială. Conform dicționarului, computerul este un aparat electronic de făcut calcule sau de controlat operații care sunt accesibile în termeni numerici sau logici, dotat cu memorie și cu mijloace multiple de tratare
ESEU ÎNTOCMIT PE BAZA UNUI CITAT de GIGI STANCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345193_a_346522]
-
comunicare umană sunt indispensabile în constituirea oricărui grup social. Calculatorul facilitează comunicarea prin accesul rapid și precis la informații și printr-o rețea extinsă de utilizatori. Pe așa-zisele siteuri de socializare discuțiile par interminabile, putând fi asemănate cu dialogurile platoniciene (dezbateri, niciodată încheiate în întregime, asupra problemelor eterne ale universului, societății și omului). Nu întâlnim în dialoguri soluții definitive deoarece, după cum a conștientizat și Platon, acestea sunt efemere, doar întrebările și problemele rămânând pentru vecie. Tehnologiile informaționale putem spune că
ESEU ÎNTOCMIT PE BAZA UNUI CITAT de GIGI STANCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345193_a_346522]
-
putință. Mă deruta adeseori cu-a sale ifose pieptișe - zvâcniri de gâză-ntemnițată în plasa sorților furișe. Dar ca unealtă grăitoare, n-avea de-a face cât de cât cu mintea-n dârză căutare - era biped, și doar atât!... Din școala platoniciană am stors cam tot ce se putea, neadmițând că lumea-ar fi doar în Idei cum este ea. Căci nu poți omul natural să ți-l explici prin omu-n sine, decât mergând spre infinit călare pe regresiune, ca din Ideile
TESTAMENTUL LUI ARISTOTEL (CORPUS ARISTOTELICUM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345307_a_346636]
-
ea se vântură, se cosmotizează, e o mișcare perpetuă în care "dansatorul" (din roata elementelor) se simte prins: "Un vânt ce se întreabă: Eu sunt sau eu nu sunt?".50 Citim "vânt", dar noi descifrăm aici "suflarea vie" a cosmosului platonician, "muzica sferelor".51 Vedem în aceste versuri profesiunea de credință a unui neobosit cronograf, "polihistor", al "globului de tină" (Împărat și proletar) care-a știut să vadă / și să audă în el tensiunea continuă a unui "asalt spre ceruri" și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ciclică ("Știut-au riguroșii elevi ai lui Pitagora / Că astrele și omul în cicluri se întoarnă") sau într-un Prolog la ediția de poeme COSMOGONIAS: "nu există clipă care să nu poarte în ea o altă clipă anterioară". Din teza platoniciană a succesiunii timpurilor, "știința morții reînturnării" (Demonism), Eminescu reține alternanța formelor în fond o "alterare" -"prin care pulberea trece": "în faza ce ne cuprinde, trecătoare și temporală a pământului, formele se moștenesc și se perfecționează" (Despre memoria sufletului și a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în faza ce ne cuprinde, trecătoare și temporală a pământului, formele se moștenesc și se perfecționează" (Despre memoria sufletului și a formei individuale), iar Borges le va numi "muzeu al formelor nestătătoare" (Cambridge), și, peste vreme, scrie la fel: Teza platoniciană care afirmă că toate au fost văzute de noi într-o lume anterioară, astfel încât a cunoaște înseamnă a recunoaște" (Noaptea darurilor); sau în Scriptura zeului: Pe fața pământului există forme străvechi, forme incoruptibile și efemere...". Putem recunoaște cu ușurință principiul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]