357 matches
-
o definire izbitor de asemănătoare cu exegeza filonică: este o interpretare a unui text iudaic, efectuată În baza unui set de reguli derivate din platonism. Se poate Însă adăuga: chiar dacă este posibil ca toate regulile să derive Într-adevăr din platonism, platonicienii n-ar subscrie la toate. Această distincție este fundamentală. Am făcut anterior observația că exegeza biblică a lui Filon se dovedește pe alocuri mai preocupată de iudaism decît de platonism. Dumnezeul biblic al lui Filon este identificat cu lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
posibil ca toate regulile să derive Într-adevăr din platonism, platonicienii n-ar subscrie la toate. Această distincție este fundamentală. Am făcut anterior observația că exegeza biblică a lui Filon se dovedește pe alocuri mai preocupată de iudaism decît de platonism. Dumnezeul biblic al lui Filon este identificat cu lumea Ideilor și nu cu demiurgul (inferior) platonic. Ce s-ar Întîmpla Însă dacă un alt interpret l-ar identifica pe Dumnezeul creator al Genezei cu demiurgul platonic? Ar rezulta o transformare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acestei hermeneutici, ai cărei reprezentanți timpurii sistematici par a fi gnosticii, este că se efectuează nu În numele vreunui principiu reductiv, ci În numele antireducționismului metafizic. Cu alte cuvinte, nu numai că gnosticii ar critica iudaismul pentru că este o formă reductivă de platonism (lucru inevitabil dacă se consideră iudaismul o formă de platonism!), dar n-ar ezita să judece chiar platonismul Însuși drept o formă reductivă de metafizică. Afirmînd că gnosticii nu sînt altceva decît campionii metafizicii În lumea elenistică tîrzie pretindem oare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnosticii, este că se efectuează nu În numele vreunui principiu reductiv, ci În numele antireducționismului metafizic. Cu alte cuvinte, nu numai că gnosticii ar critica iudaismul pentru că este o formă reductivă de platonism (lucru inevitabil dacă se consideră iudaismul o formă de platonism!), dar n-ar ezita să judece chiar platonismul Însuși drept o formă reductivă de metafizică. Afirmînd că gnosticii nu sînt altceva decît campionii metafizicii În lumea elenistică tîrzie pretindem oare că Înțelegem acele reguli care generează diversele doctrine gnostice ca
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
principiu reductiv, ci În numele antireducționismului metafizic. Cu alte cuvinte, nu numai că gnosticii ar critica iudaismul pentru că este o formă reductivă de platonism (lucru inevitabil dacă se consideră iudaismul o formă de platonism!), dar n-ar ezita să judece chiar platonismul Însuși drept o formă reductivă de metafizică. Afirmînd că gnosticii nu sînt altceva decît campionii metafizicii În lumea elenistică tîrzie pretindem oare că Înțelegem acele reguli care generează diversele doctrine gnostice ca transformări ale unui mit platonician iudaic și ca
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mit platonician iudaic și ca transformări reciproce? Ar trebui să mergem mai departe pe direcțiile sistemului generat din această premisă pentru a putea stabili dacă o exegeză platoniciană a Genezei poate avea Într-adevăr o aparență gnostică. 14. Antiiudaism ori platonism generativ? Exegeza inversă a Bibliei poate fi foarte bine consecința unei reguli precedente, Însă devine imediat o regulă În sine, care generează numeroase transformări ale mitului biblic și ar putea să mai genereze multe altele, În cantitate nelimitată. Una din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Într-adevăr, s-ar putea ca unele dintre acestea să-și fi aflat locul În colecția tîrzie de la Nag Hammadi. N-ar trebui să fie pentru nimeni o surpriză dacă acești paltonicieni, În disprețul lor față de acea variantă contrafăcută de platonism fariseic care era În ochii lor creștinismul, ar fi dorit să elimine din miturile gnostice inventate de ei orice urmă de creștinism și ar fi optat, În multe cazuri, pentru o varietate de gnosticism (ca, de exemplu, gnosticismul sethian) care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnostici. Înseamnă acest lucru că gnosticismul a fost doar o formă de creștinism? Cu siguranță că nu. Ceea ce are În comun cu creștinismul „majoritar” (cel puțin de la Ignațiu din Antohia Încoace) este trăsătura caracteristică de a fi o formă de platonism care face uz de texte evreiești 232. Creștinii evrei erau cu siguranță mai pregătiți de a aborda o exegeză de tip gnostic decît evreii Împotmoliți În subtilitățile hermeneutice ale tradiției lor. Creștinii care nu erau de origine evreiască au continuat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui236. Gnosticii lui Epifaniu resping Vechiul Testament, În ciuda faptului că se folosesc de el În scopuri polemice 237. Scrisoarea către Flora a lui Ptolemeu constituie un excelent exemplu al acelei doctrine valentiniene care, rămînÎnd gnostică În privința utilizării miturilor, se aproprie de platonism și de creștinism În evaluarea dată Demiurgului 238. Originea Legii este o chestiune dificilă, afirmă Ptolemeu, În consens cu filologia modernă, deoarece se compune nu dintr-unul, ci din cinci straturi diferite: sentințele date de Moise ca individ alcătuiesc o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ca un catalizator suplimentar al preferinței gnosticilor pentru Sophia În detrimentul Logosului. CÎt despre locul de Început al Gnosticismului, o speculație neverificabilă, Însă nu și imposibilă ar fi să amintim faptul că Învățații creștini din Alexandria, care demonstrau puternice Înclinații spre platonism, au avut cu siguranță de profitat de pe urma prezenței stimulante a unei comunități evreiești masive și Însemnate din punct de vedere intelectual. Într-un asemenea context, un platonician creștin se vede silit să se măsoare cu scrierile tradiției evreiești, și este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pentru multiplicarea de către gnostici a entităților divine și pentru Înverșunata apărare a liberului arbitru, combinată cu polemica Împotriva astrologiei. Hans Joachim Krämer analizează formarea Pleromei gnostice ca pe un proces din interiorul „metafizicii platonice a Spiritului”272. Noi cercetări asupra platonismului mediu, pe direcțiile atît de rodnice trasate de John Dillon și Robert Berchman, ar putea să aducă noi surprize. În ceea ce privește polemica gnosticilor contra astrologiei, care este În același timp o puternică afirmare a liberului arbitru uman, explicația este iarăși simplă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
207. 219. Organon; De cherubim et flammeo gladio 35, pp. 125-127. 220. De profugis, 18. 221. De cherubim, 9. 222. Charles Bigg, The Cristian Platonists of Alexandria, Clarendon Press, Oxford, 1886, pp. 12-16. 223. Pentru reafirmarea rolului lui Filon În platonismul mediu, vezi acum John M. Dillon, The Middle Platonists, Cornell Univ. Press, Ithaca and London, 1977; de asemenea Robert Berchman, From Philo to Origen, Scholars Press, Chico, CA, 1984. 224. VII. 1.29. 225. Iren. I.31.1. 226. Ps
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
creștinism rădăcinile gnosticismului. Afirmăm doar că, asemeni gnosticismului, creștinismul se baza pe exegeza biblică de tip platonic. Astfel Încît era mai ușor de realizat saltul de la creștinism la gnosticism, decît unul care ar fi pornit de la iudaism sau chiar de la platonism pentru a ajunge la gnosticism. Filon rămîne un caz izolat În gîndirea iudaică; În ansamblul său, iudaismul nu a fost platonic. Platonicieni care să fie interesați În principal de iudaism au fost puțini după Filon, printre ei incluzîndu-se Numenius. 234
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ar putea ca această mișcare să fi incorporat unele elemente gnostice 67. O a treia direcție de studii acordă credit alegației lui Tertulian că Marcion a fost un filozof. După cum s-a văzut anterior, R.M. Grant pune accentul pe influența platonismului mediu, În vreme ce J.G. Gager evidențiază prezența unor elemente din filozofia lui Epicur În gîndirea lui Marcion 68. 5. Dualismul lui Marcion Sistemul lui Marcion se Întemeiază pe opoziția dintre Dumnezeul cel bun și Demiurgul inferior - drept, Însă nu și bun
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În comun cu origenismul, excepție făcînd poate subordinaționismul, pe care Îl puteau prelua cu siguranță și din alte surse, precum și Întemnițarea sufletului angelic Într-un trup de țărînă. Dimpotrivă, bogomilismul este traducianist, concepe lumea ca bipartită după creația lui Dumnezeu (platonism popular sau aristolelism), ignoră problema capitală a corporalității Îngerilor, nu Înmulțește numărul judecăților și nu neagă omnipotența lui Dumnezeu. Putem trage concluzia că Între origenism și bogomilismul bizantin nu există raport direct, ele neîmpărtășind altceva decît doctrina trupului-mormînt - și interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dintr-un liber arbitru care nu este, totuși, definit În termeni sexuali, pînă și În rîndul Îngerilor Împlinirea sexuală fiind un eveniment dezirabil. Ar fi imposibil să Întreprindem aici o analiză a narațiunilor mitologice create de William Blake sub influența platonismului lui Thomas Taylor, a experienței vizionare a lui Swedenborg și a filozofiei lui George Berkeley. Prima Carte a lui Urizen (1794) scrisă de Blake este o parafrază liberă a Genezei, combinată cu reminiscențe de mitologie greacă, În care terifianta ființă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sine drept ceea ce este13. Baur nu sesizează anticosmisnul gnostic (poate nici dualismul), pus În lumină abia de către Hans Jonas, În 1934. Prin urmare, interpretarea dată de el gnozei se aplică nu numai lui Hegel, ci și, la fel de bine, creștinismului și platonismului. În știința și În hermeneutica modernă există considerabile variații În privința Înțelesului gnozei Înseși și n-avem aici intenția de a face nici măcar o schiță de catalogare a acestora. L-am Întîlnit deja pe Eugen Heinrich Schmitt atunci cînd am trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
drept o ontologie fără corpă, o ontologie pentru care fizicul omului este doar reflexia formei ideale, perfecte a ideii, mai degrabă decât experiență corporală, și pentru care superioritatea spiritului asupra materiei echivalează cu superioritatea minții asupra corpului: Computerul reciclează vechiul platonism injectând conținutul ideal al cunoașterii cu remedii empirice (...Ă. Mașina matematică utilizează un mulaj digital pentru a reconstitui masa materialului empiric astfel încât conștiința umană poate să se bucure de o integritate în datele empirice care nu ar fi fost posibilă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
remedii empirice (...Ă. Mașina matematică utilizează un mulaj digital pentru a reconstitui masa materialului empiric astfel încât conștiința umană poate să se bucure de o integritate în datele empirice care nu ar fi fost posibilă înainte de computere. Noțiunea formelor ideale în platonismul timpuriu are alura unui vis perfect (...Ă. Acum, cu suportul matricei electronice, visul poate încorpora cele mai mici detalii ale existenței aici și acum. Cu o infrastructură electronică, visul FORMELOR perfecte devine visul inFORMației (Heim, 1993, p. 88Ă. Discursul lui
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tulburând pe Felix, ca în cele din urmă să-l prefere pe experimentatul Leonida Pascalopol. Ea iubește luxul, călătoria, muzica, misterul (enigma este însăși feminitatea ei) și vine într-o noapte să i se ofere lui Felix, contaminat de un platonism mistic. În Enigma Otiliei este caracteristică galeria tipurilor. Portretele sunt realizate prin observarea amănuntelor de ordin exterior, fizionomic și vestimentar, care definesc trăsături morale. Se rețin și descrierile de interioare și de exterioare ale caselor (descrierea fațadei casei lui Costache
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
au intuit că era absolut necesar să se restaureze unitatea primordială a creaturii umane. Nihilismul lui Nietzsche anunță și impune o schimbare radicală, înlocuirea omului, acesta fiind "ceva ce trebuia depășit". În viziunea sa, nici creștinismul, nici metamorfoza să filosofica, platonismul, nu mai pot da un răspuns la nevoile religioase și metafizice ale omului modern, care nu mai crede nici în conceptul de adevăr generator de plăcere, de sublim, pe care îl poate aduce aventură cunoașterii. Adevărul, conceput acum că o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
aspectele vieții moderne. Ceea ce lipsește în opera lui Cioran este efortul disperat al lui Nietzsche de a depăși nihilismul (doctrina eternei și, deci, a inutilei repetiții). Diferența cea mai vizibilă între cei doi gânditori rezidă în modul în care văd platonismul. În timp ce Nietzsche, care disprețuiește istoria, dar, în același timp, trăiește obsedat de timp și moarte, respinge retorica lui Platon, considerând-o "capcană cea mai mare și de cea mai rea-credință în transcendență intelectuală platonica", la Cioran apar toate dualitățile platoniene
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
l-a făcut să se îndepărteze de o știință care, retrasă în "turnurile înalte și clare ale abstracțiunilor", se dezinteresa de om, pentru ca, așa cum se descrie el însuși, "imperfect și contradictoriu fiind"49, era permanent în căutarea unei ordini platonice, platonismul fiind "inventat tocmai pentru persoanele care erau prea umane"50. Profund dezamăgit, trece printr-o nouă perioadă de dileme, convingerile cele mai intime îi sunt zdruncinate, constatând că știința, desi izvorâta din ceva frumos, cum e matematică pură, dezlănțuia cea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Nel solco della tradizione cortese, stilnovista, dantesca, petrarchesca, michelangiolesca, e neopetrarchesca foscoliana e leopardiana (...) tradizione d'investimento archetipico angelicale, creaturale salvifico, ibidem. 387 Pentru influența lui Petrarca asupra poeziei leopardiene, mai ales cu privire la imaginea femeii, cfr. Luigi Blasucci, "Petrarchismo e platonismo nella canzone Alla sua donna", I tempi dei Cânți, Einaudi, Torino, 1996, pp. 62-80. 388 La donna, cioè l'innamorata dell'autore è una di quelle immagini, uno di quei fantasmi di bellezza e virtù celeste e ineffabile, che ci
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pliază pe indeterminarea categoriilor și pe înlocuirea și confuzia genurilor. 5.2.4. Primatul simulacrelor În concepția lui Baudrillard, simulacrul nu este doar o falsă copie, ca la Platon, ci o copie lipsită de original. Dacă, așa cum susține Gilles Deleuze, platonismul se axează pe distingerea lucrului de simulacrele lui și pe voința de a le repudia pe acestea din motive morale, căci ele sunt "imagini demoniace", nu posedă asemănare cu un model și sunt identificate cu sofismele, începând cu filosofia modernă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]