360 matches
-
și istoriografie 210, 271-272; liniștit 64-65, 184, 190; neliniștit 190 creștinism - contra atomism 38; și bucurie 41; creat 252; doctrină de stat 12; dominant 49; și dualism 38; și întunecarea lumii 301-302; și materialism 252-253; perfidie față de Democrit 56; un platonism după Nietzsche 12; și plăcere 43; pregătit de stoicism și de platonism 180; și trupul 199; ura față de lume 27 Hristos 253, 301 impietate 191, 301-302 infern - catolic 43; mitologic 185, 188, 273-275 interlumi 191, 238, 275, 300 paradis - post-mortem
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
atomism 38; și bucurie 41; creat 252; doctrină de stat 12; dominant 49; și dualism 38; și întunecarea lumii 301-302; și materialism 252-253; perfidie față de Democrit 56; un platonism după Nietzsche 12; și plăcere 43; pregătit de stoicism și de platonism 180; și trupul 199; ura față de lume 27 Hristos 253, 301 impietate 191, 301-302 infern - catolic 43; mitologic 185, 188, 273-275 interlumi 191, 238, 275, 300 paradis - post-mortem 187, 274; terestru 211, 301 politeism. Vezi zei teologie - a lui Democrit
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ardere de tot”. Poetul e un alt Pygmalion, dar și invers, o creație a femeii iubite („se iscă-n mine ceea ce tu iști”). În această fază a predominării erosului, modelul suveran este Petrarca, maestru declarat, urmat de diverse ipostaze ale platonismului târziu. Naturismul baroc din prima etapă este înlocuit cu un ceremonial ritualic în care convenția culturală și artificiul joacă un rol important, ceea ce a determinat-o pe Roxana Sorescu să vadă în C. un poet livresc. Autorul preferă acum forma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
au intuit că era absolut necesar să se restaureze unitatea primordială a creaturii umane. Nihilismul lui Nietzsche anunță și impune o schimbare radicală, înlocuirea omului, acesta fiind "ceva ce trebuia depășit". În viziunea sa, nici creștinismul, nici metamorfoza să filosofica, platonismul, nu mai pot da un răspuns la nevoile religioase și metafizice ale omului modern, care nu mai crede nici în conceptul de adevăr generator de plăcere, de sublim, pe care îl poate aduce aventură cunoașterii. Adevărul, conceput acum că o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
aspectele vieții moderne. Ceea ce lipsește în opera lui Cioran este efortul disperat al lui Nietzsche de a depăși nihilismul (doctrina eternei și, deci, a inutilei repetiții). Diferența cea mai vizibilă între cei doi gânditori rezidă în modul în care văd platonismul. În timp ce Nietzsche, care disprețuiește istoria, dar, în același timp, trăiește obsedat de timp și moarte, respinge retorica lui Platon, considerând-o "capcană cea mai mare și de cea mai rea-credință în transcendență intelectuală platonica", la Cioran apar toate dualitățile platoniene
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
l-a făcut să se îndepărteze de o știință care, retrasă în "turnurile înalte și clare ale abstracțiunilor", se dezinteresa de om, pentru ca, așa cum se descrie el însuși, "imperfect și contradictoriu fiind"49, era permanent în căutarea unei ordini platonice, platonismul fiind "inventat tocmai pentru persoanele care erau prea umane"50. Profund dezamăgit, trece printr-o nouă perioadă de dileme, convingerile cele mai intime îi sunt zdruncinate, constatând că știința, desi izvorâta din ceva frumos, cum e matematică pură, dezlănțuia cea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dimensiuni ale creștinismului originar apostolic și patristic, aducând în lumină o serie de aspecte precum persoana, comuniunea dintre oameni (în teze hristocentrice), lumea ca plasticizare a rațiunilor divine, raportul unicmultiplu în contrast cu o altă dezvoltare decât cea din filosofia neoplatonică și platonism, spre exemplu. „Chipul Nemuritor Al Lui Dumnezeu”(Craiova, 1987) e considerată drept cea mai valoroasă contribuție de antropologie a ultimelor decenii, omul fiind privit din unghiul celui mai profund umanism, cel care aclamă ascendența sa divină și scopul existenței sale
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]
-
pur și simplu o parte a istoriei gândirii estetice - cel puțin dacă este tratată în sune, fără referire la activitatea creatoare contemporană cu ea. Fără îndoială, se poate demonstra că literatura engleză reflectă istoria filozofiei. Poezia elizabetană este pătrunsă de platonismul renascentist. Spenser a scris patru imnuri care prezintă ascensiunea neoplatonică de la materie la frumusețea divină, iar în Faerie Queene (Crăiasa zânelor) rezolvă în favoarea unei ordini eterne, imuabile disputa dintre Mutabilitate și Natură. La Marlowe se percep reverberații ale ateismului și
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
rezolvă în favoarea unei ordini eterne, imuabile disputa dintre Mutabilitate și Natură. La Marlowe se percep reverberații ale ateismului și scepticismului italian contemporan. Chiar și la Shakespeare se găsesc, alături de ecouri din Montaigne și clișee împrumutate de la stoici, numeroase urme de platonism renascentist, de piMă, în vestitul discurs al lui Ulise din Troilus și Cresida. La Donne putem urmări studiul scrierilor Părinților bisericii și ale scolasticilor, precum și influența pe care a exercitat-o noua știință asupra sensibilității lui. Chiar și Milton a
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
și lipsa, specularul sau abaterea, imaginația ajunge în gândirea platoniciană un instrument de decupaj și de ierarhizare, într-o negociere continuă a "lucrurilor posibile", a prezenței și a absenței. Înțelegerea imaginației și a imaginii s-ar afla, "strategic, în inima platonismului" (Védrine 21), pentru că implică nu doar raportul dintre esență și aparență, ci și statutul politicului (tratat de către sofiști ca un tip de "performanță verosimilă"). Problema relației dintre politeía, justiție și imaginație interesează direct analiza de față, pentru că, prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu imaginația, include umbrele, reflexiile și orice altă entitate analogă cu acestea − și pístis - credința și clasele obiectelor sensibile), Platon caută să ajungă, cât se poate de rațional, prin intermediul lógos-ului demonstrativ,32 la supremația justiției, "inima platonismului politic" (Neschke-Hentschke I 21) asupra injustiției (problema de plecare a Cărții I din Politeía). Or, metodologia propusă, precum un demers științific riguros, solicită interlocutorului un efort de vizualizare, deci de imaginare până la urmă, a cetății ideale, referința necesară
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
societății medievale europene, până târziu, la "reîntâlnirea" din secolul XII cu Aristotel. Corporatismul medieval − el însuși fenomen socio-politic târziu, dar soluție viabilă pentru criza economică de la sfârșitul feudalismului occidental -, sprijinit mai curând de gândirea Stagiritului, marchează depășirea influenței majore a platonismului asupra statului creștin. În schimb, în Grecia antică, relevant și influent a fost mai curând exercițiul platonician de filosofie, chiar dacă nu cel legat de formele de guvernare. De altfel, teoria politicului și "imaginarul" lui se afirmă târziu în raport cu apariția cetății
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imaginarului puterii laice, apoi în cel colectiv, ar mai trebui de asemenea menționat și că forma "etajată" a imaginarului antic s-a regăsit ulterior în schema ierarhiei sacrului creștin. În afară de imaginarul divinului moștenit din tradiția parmenidiană și reinterpretat pe linia platonismului (aspect discutat anterior), există și alte lucruri comune transmise de la antichitate către creștinism. Pe de o parte, monstruosul și tenebrele din religia populară, mult influențată și ea de cultele orfice (Besançon 61-66), se regăsesc într-o "înfruntare" directă cu semizeii
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
gândire creștină mai permisivă, de tip occidental) și cunoașterea strict spirituală (de tip contemplativ și introvert, dar care permitea comuniunea cu divinul, prin botez, sfintele taine și înfrățirea creștină, prin voia sau harul divin). Realizând totuși un important pas dincolo de platonism și de tradiția patristică, Palamas a refondat teologia trinității pe experiențele spirituale ale practicanților isihaști, pentru care divinul, transcendent și imanent, nu era o categorie filosofică preconcepută. Umanitatea christică, precum cea adamică, era pătrunsă de puterea divină; astfel, ființa muritoare
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
forțele motrice ale devenirii sociale, sensul devenirii sociale, diviziunea muncii, statul și rolul său, apariția și rolul proprietății private). d. Inaugurează în gândirea despre societate mitul vârstei de aur ce va reveni apoi periodic, sub forme de mare diversitate. e. Platonismul și aristotelismul se completează reciproc, demersul lor spiritual poate fi conceput ca două tipuri de gândire, una a posibilului (Platon) și una a actualului (Aristotel), una predominant proiectivă, cealaltă constructivă. f. Platonismul și aristotelismul se și diferențiază: primul deschide drumul
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
apoi periodic, sub forme de mare diversitate. e. Platonismul și aristotelismul se completează reciproc, demersul lor spiritual poate fi conceput ca două tipuri de gândire, una a posibilului (Platon) și una a actualului (Aristotel), una predominant proiectivă, cealaltă constructivă. f. Platonismul și aristotelismul se și diferențiază: primul deschide drumul utopiilor pe care vor păși cu încredere Morus, Saint-Simon, Fourier, Orwell și inițiază cu aceeași forță experiența totalitară materializată în sec.XX, pe când al doilea a previzionat posibilitatea direcției realiste și anti-utopice
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
istoriei, se trece la interpretarea filosofiei păgâne de care Augustin era foarte interesat încă din perioada petrecută la Milano. O inteligentă istorie a filosofiei este materia cărților următoare: ea se încheie cu paginile în care Augustin acordă o atenție particulară platonismului subliniindu-i meritele, chiar în cazul unor gânditori care au combătut creștinismul, cum e Porfiriu. El polemizează însă și cu platonicienii, cum sunt Porfiriu și Apuleius, a căror amintire era foarte vie în Africa, pentru a arăta ce le-a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
așteaptă Boethius răspunsuri când scrie Consolatio philosophiae este, în esență, acea filosofie religioasă, sinteză de neoplatonism și credință creștină, care de mai multe secole, cel puțin din vremea lui Marius Victorinus, fusese acceptată de intelectualii creștini. Cum poate fi despărțit platonismul de creștinism în operele marilor gânditori creștini precum Grigorie de Nyssa, Dionisie Areopagitul, Marius Victorinus sau Augustin? De această „filosofie creștină” (un termen pe care până acum nu l-am folosit deloc) s-a apropiat și Boethius, îmbogățind-o cu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lumii și învierea trupurilor. Deși atacă doctrinele platonice fundamentale, Enea se inspiră chiar din problematica neoplatonicienilor, autori pe care îi cunoaște foarte bine. Opera e o mărturie importantă, chiar dacă târzie și lipsită de originalitate a contactului/conflictului dintre creștinism și platonism. Materialul variat este tratat într-un stil ce nu-i lipsit de dinamism și eleganță. Ne-au mai rămas de la Enea 25 de scrisori scurte adresate unor prieteni și elevi, scrise cu concizie și eleganță; aici sunt tratate teme de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cristianesimo nello Pseudo Dionigi (Pubblicazioni dell’Istituto di filosofia dell’Univ. di Genova), Marzorati, Milano 1963; E. von Ivanka, Plato Christianus. Übernahme und Umgestaltung des Platonimus durch die Väter, Johannes-Verlag, Einsiedeln 1964 (trad. ital.: Platonismo cristiano. Recezione e trasformazione del platonismo nella patristica [Platonismo e filosofia patristica. Studi e testi 1], Vita e Pensiero, Milano 1992). Capitolul XIX POEZIA LITURGICĂ GREACĂ 1. Poezie clasică și poezie liturgică Pe lângă formele poeziei creștine care se caracterizează prin reluarea ritmurilor clasice, adică fie a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tulburând pe Felix, ca în cele din urmă să-l prefere pe experimentatul Leonida Pascalopol. Ea iubește luxul, călătoria, muzica, misterul (enigma este însăși feminitatea ei) și vine într-o noapte să i se ofere lui Felix, contaminat de un platonism mistic. În Enigma Otiliei este caracteristică galeria tipurilor. Portretele sunt realizate prin observarea amănuntelor de ordin exterior, fizionomic și vestimentar, care definesc trăsături morale. Se rețin și descrierile de interioare și de exterioare ale caselor (descrierea fațadei casei lui Costache
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
uman este prin însăși natura sa capax Dei - o idee menită să-i scandalizeze pe adepții unei spiritualități gnostice, pledând în favoarea unui exil noetic în fața forței de atracție gravitaționale a materialității. Perspectiva lui Clement Alexandrinul 4 este mult mai apropiată platonismului elenic, ce vede în corporalitate o deficiență opacă, iar în contemplația intelectuală o formă directă de acces la unirea cu Dumnezeu. Într-un mod care-i va influența pe Părinții greci de mai târziu (de la Origen la Capadocieni), Clement subscrie
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
autorității”, motivată psihanalitic ca deghizare a terorii resimțite în fața figurii paterne: recognoscibilă în prima etapă prin profilul special al personajelor, prin măștile născocite de aceștia pentru a se apăra de reverberațiile propriei individualități și prin predilecția pentru discursul de „un platonism proustianizat” (descoperirea sinelui ultragiat prin comentarea îndelungă a „ideilor” obsedante pentru personaj), iar în cealaltă - prin invazia personajelor cu apetențe dictatoriale (Piticu din Apa sau tiranul din Racul), prin imaginarea conflictelor între principii antitetice etc. Uneori acest remarcabil studiu păcătuiește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
intenționale. (I.7.) Așadar, o pisică și ideea de pisică nu diferă în ceea ce privește natura lor, adică ideea de pisică este aceeași în ambele cazuri, ci în moduri de exemplificare a acestei naturi. Felix instantiaza (sau, mai bine, pentru a evita platonismul, actualizează) o idee de pisică într-un mod de a fi natural (esse naturale), iar în gândirea mea despre el actualizează aceeași formă (qua universal) într-un mod de a fi intențional (esse intenționale). Din cele spuse mai sus despre
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Toma încerca să o rezolve aici, crede Pasnau, constă nu în dificultatea de a decide dacă procesul cunoașterii umane este unul direct sau indirect, ci în maniera în care poate fi oferită o explicație a cunoașterii fără a cădea în platonism. Această chestiune conduce direct la problema universaliilor, care, pentru Toma, există ca atare doar în mințile subiecților cunoscători, iar în natură au un mod de a fi compus, căci se află unite cu materia. Dat fiind faptul că intelectele umane
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]