2,404 matches
-
și pământul, iar în loc de fustă era înfășurată cu o fașă de țol, vechi și murdar de parcă era de o sută de ani, iar în picioare avea opinci și niște obiele tot din țol de cânepă. Dumitru era înalt și purta plete blonde, iar pe cap avea o căciulă fără fund și roasă pe margini. Era îmbrăcat cu o flanelă tot din cânepă făcută în pripă pe care a ars-o din loc în loc și a peticit-o apoi, iar pe deasupra era
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu o minte lucidă până în ultima clipă. Petrache Cioabă Bărbat de un metru șaptezeci, ce purta o cămașă lungă de culoare albă, ițari deasemenea albi și un brâu peste cămașă cu care era încins, încălțat cu opinci, purta pălărie și plete albe ce îi atingeau umerii. Casa lui era cu fața spre apus, acoperită cu paie. În dreapta casei se aflau două bordeie mici cu câte o fereastră fiecare bordei și cu ușa direct de afară. În aceste două bordeie, trăiau două
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
sintagmă să aibă legătură cu pagina dintr-o revistă ilustrată, decupată și uitată între filele manuscrisului. Este o reproducere în sepia a tabloului intitulat Păcatul și semnat Frantz Stuck. O femeie cu ochi mari și întunecoși, cu pieptul gol și plete negre curgându-i pe umeri până la mijloc. Un șarpe îi încolăcește bustul, sprijinindu-și capul pe umărul ei drept. Evident, o viziune alegorică proprie mentalității creștine medievale, din care scriitorul P.H.Lippa pare a fi reținut doar nota de senzualitate
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
paranteză, din nou, dar altfel, titlul pe care ar vrea să-l dea povestirii sale: Valul negru. Este o referință la obsesia „vizuală” a Profesorului: părul ei negru vălurind pe umeri și pe omoplați, precum coama unei iepe de rasă. „Pletele ei emană o senzualitate strălucitoare!” - exclamă scriitorul, notând din nou, în aceeași paranteză, datele esențiale ale narațiunii sale: întâlnirea cu Teodora devine concretizarea visurilor din tinerețe ale Domnului R., proiecția unei iubiri totale, ce nu poate fi trăită decât o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe o pătură și încercînd să citească "Legendele Olimpului". Cu greu l-am convins să-mi vorbească. Dar pînă la urmă mi-a povestit, cu destulă tristețe în glas, cît de mult s-au străduit cu toții să scoată liliacul din pletele Ilincăi și cum s-a întors numai el în peșteră să-și caute lanterna, pentru că n-a mai vrut să intre nimeni cu el. Toți erau înfricoșați și extenuați. Pe mine personal m-a îndurerat foarte mult întîmplarea lor dramatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
întrebat-o cum o cheamă. A atins neîncrezător un zuluf cum nu mai văzuse până atunci și a chemat-o la el pe numele ei cel nou - Omalissan. În partea cealaltă a încăperii înalte, de piatră, Tariq o târa de plete pe cea mai frumoasă dintre cele cinci soții de seniori ascunse în fortăreața de la Úbeda, îi sfâșia hainele negre, îi înăbușea țipetele cu fâșii de postav transformate-n căluș. După o noapte plină de hohote în iatacul lui improvizat, avea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de prea multă dorință, Omalissan a înțeles că se află în puterea unui colecționar, interesat mai mult de trupul mortului căruia-i aparținuse ea înainte decât de al ei, de rangul care-o făcea prețioasă ca un giuvaier, de noutatea pletelor ei deschise la culoare și a pielii nemușcate de vânt, sigur, dar nu atât de femeie, cât de prințesă, de soție, de ce însemnase ea pentru cei înfrânți. Musa era fascinat de puterea lui de a-i schimba numele, de a
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Spaima. Goana. Așteaptă muțenia femeilor cu ochi mari, care nu vor apuca să strige, galopul lui în întuneric, drugul greu, care nu va mai cădea în urma lor, capul lui Musa rostogolit în pulbere, zorile, cu sângele femeii blonde înnegrindu i pletele și umerii. Grădina lui Tariq miroase a trandafiri mici, cu petale bă tute, ca de garoafe. Căldura cade în falduri grele. Rima cade înainte de primul răcnet. Cade tăcut, între tufele înmiresmate. Prima oară se întâmplase prin toamnă. Într-un octombrie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din obraz, acolo unde, printre fâșii de țesut, piatra lui Solomon lucește ca un al treilea ochi, deschis spre Paradis, chipul ei e intact. Doar trupul zace frânt între pietre, când Musa năvălește în iatac și o găsește, zâmbitoare, cu plete de-acum ruginii, cu perle multe cuibărite în smârcuri de sânge, de carne deșirată, de piele negrăit de albă. Într-un sms s-a întâmplat. Mișelește, ar fi spus Alex. David îl vede, câteodată, pe stradă. I se pare că
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Dar ce am azi?" își zice viitorul tată al geniului ce mi se întâmplă de nu pot să leg două idei? Mă răvășește bestia?" Marina, în schimb, pare să spere în energia de la vegetale; a se vedea ritmul pieptului și pletele sale negre ca smoala în care se odihnește lumina cernită prin draperii. Energia vegetalelor, continuă Carrascal, demult au dat boboci de flori... Vă plac florile? îl întreabă Leonsia. Cum poți studia botanica fără ele? Marina, ferindu-și ochii de Avito
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
au stârnit focurile instinctului, începe să vadă adevărul. A fost o cădere, o teribilă cădere în inducție, mai precis o acceptare și folosire în beneficiul viitorului geniu. Acum că o posedă pe Marina, își amintește mai mult de Leoncia, mirosind pletele brănuitei-brunete, visează la cele ale durduliei-bălaie. Dacă le-ar putea uni în una!... După ce ne bucurăm de ceea ce posedăm ni se stârnește apetitul pentru ceea ce nu posedăm. Materia e inertă, stupidă; poate frumusețea feminină nu e mai mult decât splendoarea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
illi17. Ți-o spun în latină pentru a nu-ți ofensa auzurile neobișnuite cu frumoasa sinceritate păgână. Pune-ți viața ta la bătaie în fața Helenei, și dacă nu ești în stare de ea... fii sclav! Și zicând asta își scutură pletele: Trimite demisia ta la brutto poter, che asconso, a comun danno impera 18 cum zice Leopardi, în fața Ființei Supreme, cum o numesc cei care pretind că o cunosc cel mai bine. Dar fiți atent în ce... Nu sunt atent. Merg
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Inc? Încredere ?i n?dejde de iubire " . Numai fiin?ele alese, zânele ?i ursitoarele, au privilegiul de a purta aceast? pre?ioas???i unic? podoab?: „ Dar de-ndat? din p?rete Ies ursite că pe-o poart? Flori albastre au În plete, Câte-o stea În frunte poart?". (Miron ?i frumoasă f??? corp) Că ?i steaua din crea?iile folclorice, floarea albastr? Încununeaz? fiin?ele alese; devine astfel simbol al transcenderii, prin iubire pur?, a „cercului strâmt" al realului. Purtând o, fiin
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
feerie" a codrilor, cerul I?i revărs? lumină prin „oglinzile m?re?e ale stelelor icoane" În „pulberea de-argint" a plaiurilor verzi; aerul „scânteiaz?" În „unde albastre", iar luna -„diadem de topi?i a?tri" „arde-n blondele ei plete". (Memento Mori). În acest univers mitic, codrul este „Împ?rât sl?vit": „Împ?rât sl?vit e codrul, Neamuri mii Îi cresc sub poale, Toate Înflorind din mila Codrului, M?riei Sale! [...] „Peste albele izvoare Luna bate printre ramuri, Imprejuru-ne
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de acreditare sau pur și simplu o hârtie îngălbenită, făcută sul, sigilată cu o pecete plină de înflorituri. Un răvaș pe care călătorul prăfuit ar fi trebuit să îl scoată de la piept sau din cizmă sau... Un cap - freză ciufulită, plete negre, lungi, așezate pe umeri lați, ascunși sub o geacă de blugi decolorată - se ivi din spatele șevaletului. Prima oară când am pățit asta m-am trezit lângă Zidul Chinezesc. Era în construcție, se murea pe capete, am pictat câteva peisaje
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cîteva ori am atins împreună punctul culminant. Numai că ea nu știe. Încă. În apartamentul de lângă ea locuiesc doi tineri. Stau în bucătărie multe ore, beau bere la doză și fumează țigară de la țigară. Ea este tunsă scurt, el are plete. Uneori îmi imaginez cum l aș lega de un scaun, aș pune mâna pe foarfecă și l-aș tunde. Nu-mi plac bărbații cu plete, niciodată nu mi-au plăcut. Pletele sunt pentru femei. Poate chiar i-aș jupui pielea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
beau bere la doză și fumează țigară de la țigară. Ea este tunsă scurt, el are plete. Uneori îmi imaginez cum l aș lega de un scaun, aș pune mâna pe foarfecă și l-aș tunde. Nu-mi plac bărbații cu plete, niciodată nu mi-au plăcut. Pletele sunt pentru femei. Poate chiar i-aș jupui pielea capului, pe urmă, obligând-o pe fufa aia să privească. După care aș lua părul lui de pe jos și i l-aș lipi ei în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
țigară de la țigară. Ea este tunsă scurt, el are plete. Uneori îmi imaginez cum l aș lega de un scaun, aș pune mâna pe foarfecă și l-aș tunde. Nu-mi plac bărbații cu plete, niciodată nu mi-au plăcut. Pletele sunt pentru femei. Poate chiar i-aș jupui pielea capului, pe urmă, obligând-o pe fufa aia să privească. După care aș lua părul lui de pe jos și i l-aș lipi ei în cap, în așa fel încăt să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fufa aia să privească. După care aș lua părul lui de pe jos și i l-aș lipi ei în cap, în așa fel încăt să nu se mai dezlipească niciodată și să învețe și ea că femeile trebuie să aibă plete. Dar CURVELE astea tinere n-au habar de nimic. De-aia trebuie puse la punct. 23 martie V-am spus sunt nebun. Dacă nu am ieșit din casă - n-am ajuns la CURVA de doamna Geta - asta nu înseamnă că
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
supere grozav pe Zână. Să vedem de ce. Într-o zi frumoasă de vară, pe când se plimba prin pădure, Zâna auzi un zgomot ciudat și necunoscut Într-o poieniță. Se apropie Încet și privi printre ramurile verzi. Un flăcău voinic, cu pletele până pe umăr, Își lăsase liber calul să pască iarba Încă cu rouă, Își suflecase mânecile și aplecându-se Își spălă fața În apa izvorului. Fluiera ușor un cântec pe care Îl știa din copilărie.Zâna privea și nu putea să
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
găsească un flăcău demn de urcat În tron, iată că Într-o zi se auziră niște pași În sala mare. Împăratul miji ochii lui bătrâni și văzu un flăcău vânjos și lat În spate, cu ochii ageri și strălucitori, cu plete negre, dese, până pe umeri. Era Înalt și bine legat și purta sabia cu mândrețe. Împăratul Îi spuse și lui de cele trei probe și nerăbdator, cerea mereu știri despre Anul Nou. Flăcăul nu a stat mult pe gânduri, ci plecă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Iar la Muma unde sta tăcută, Nimeni a privi n-au îndrăznit. EPILOG 1 Eu am văzut cum fețe se diformă, Cum de sub gene spaima cată mut, Cum aspre pagini scrise-n cuneiformă Lipește chinul pe-un obraz bătut. Cum plete negre, castanii sau blonde Trec în argint, și într-o clipă trec, Cum pier surâsuri vii de Gioconde Și tremură ca varga râsul sec. Și nu mă rog doar pentru mine, una, Ci pentru toate cele, câte-am stat Și
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
lirică) mai știuse să descifreze din tîlcul primelor iubiri: Viața pe care n-o știusem s-a revărsat. Degetele ei în carnea mea au prins rădăcini, au înflorit apoi. Și-a scos veșmîntul. Devenise lumină. Intra cu brațele albe, cu pletele negre, cu pieptul, în soare. Era soare. Sufletul mi s-a dus în ea. Niciodată n-o să plutească lira stelelor în mări ca ochii mei în ochii ei... Ea vorbea de corăbii cu pînzele aurii, insule neieșite din prunduri vreodată
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
în soare. Era soare. Sufletul mi s-a dus în ea. Niciodată n-o să plutească lira stelelor în mări ca ochii mei în ochii ei... Ea vorbea de corăbii cu pînzele aurii, insule neieșite din prunduri vreodată erau sînii ei. Pletele unduiau fum de veșnicie. Ardea tot". Viața și opera lui Dimitrie Stelaru se amestecă în-tr-una și aceeași legendă. Și pare greu pentru indiferent cine, critic ori cititor, să se țină de urma hoinarului, mai ales că el singur lansează interdicții
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
lui, Theo Faron (Clive Owen) își reface moralul alături de vechiul său prieten Jasper (Michael Caine). Jasper are propria sa istorie tragică, sub aparența jovială, flower power, de beatnic, fumînd iarbă, un joint pe care-l poștește cu prietenul său. Cu pletele lui John Lennon și ochelarii săi cu lentile rotunde, capabil să o dea și pe un hard rock, Jasper ascunde probabil un optimist incurabil, un hippiot epicureico-logoreic privind printr-o lentilă luminoasă dezastrul înconjurător. De altfel, i se potrivește de
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]