472 matches
-
fi scopurile urmărite de clasa cultă a unui popor, ele sunt rele și de nimic dacă nu ecuivalează sacrificiile aduse pentru realizarea lor, și constatăm că mulțimea semidocților și cârciocarilor pe cari i-a produs sacrificiile stoarse populațiilor rurale, nenumărata plebe a scribilor netrebnici, {EminescuOpIX 147} nu compensază defel sărăcirea și mortalitatea poporului nostru. Dar la ce să mai vorbim noi, când cifrele vorbesc clar, când ele ni arată deosebirea între noi, cum suntem (mai fără deosebire), și cum erau ei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
1848. Non datur saltus in natura. Cine-și închipuiește a putea progresa prin salturi nu face alta decât a da înapoi. Lovirile date bisericii au desființat poliția morală pe care o exercita aceasta în alte vremi; trebuințele exagerate ale franțuzitei plebe de sus au drept corelat munca inzecită a poporului rural, fără însă ca măcar să se fi îndoit puterile sale fizice și intelectuale; dările mari așezate pentru plata unor drumuri de fier pe care n-avem ce căra și pentru susținerea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ei, a respirației agitate, a fragilității și friabilității ei. Își aducea aminte, cu prețuire, de gestul ei larg de la fereastră. Și își mai amintea că el fugise, evadase urmărit de mulțime. Imaginea nu-i displăcea. Să audă răgetele vulgare ale plebei, să fugă de ele și apoi să se trezească singur cu singurătatea lui, aceasta era însăși imaginea vieții. Cabotinismul lui de la canal căzuse în uitare. Trecutul imediat îi apărea ca un fel de spectacol, un interludiu, nelegat de îndatoririle presante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
intervin în locuri publice, că nu-și aleg auditoriul și nu-l izolează într-un loc rupt de lume - într-o Academie, de exemplu - și că acceptă o interacțiune cu el pe principiul întrebărilor și răspunsurilor: să te amesteci cu plebea, cu te miri cine, cu oamenii de jos, cu cei lipsiți de orice rang, să lucrezi sub cerul liber!, iată tot atâtea păcate de moarte pentru filosoful cu sânge albastru. Versiunea platoniciană cu privire la sofiști a triumfat și multă vreme acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
care este posibil un rege cât de cât instruit într-ale filosofiei îepicuriene, în speță!). Critica făcută de Philodemos politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici: implicându-te în această activitate, îți pierzi sufletul, liniștea, seninătatea. Invidia plebei, discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și riscuri. Philodemos mai pune și de la dânsul: oamenii politici nu prețuiesc mai mult decât niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nemurirea sufletului, capabili să-și Înfigă un pumnal În inimă, să se arunce În flăcări. Catone Uticense. Cicero. Seneca. N-am să ajung la pârnaie. N-am să urc scărița romană. Niciodată. Este nevoie de un gest grandios. Voi arăta plebei care mă ucide că și eu sunt un mare roman. — Tată, șuieră În treacăt Zero, așezându-se alături de el. — Ce vrei? Îl repezi. Tehnică preventivă foarte eficientă. Când Aris Îi spunea tată, Însemna că venea să-l scuture de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
intervin în locuri publice, că nu-și aleg auditoriul și nu-l izolează într-un loc rupt de lume - într-o Academie, de exemplu - și că acceptă o interacțiune cu el pe principiul întrebărilor și răspunsurilor: să te amesteci cu plebea, cu te miri cine, cu oamenii de jos, cu cei lipsiți de orice rang, să lucrezi sub cerul liber!, iată tot atâtea păcate de moarte pentru filosoful cu sânge albastru. Versiunea platoniciană cu privire la sofiști a triumfat și multă vreme acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care este posibil un rege cât de cât instruit într-ale filosofiei îepicuriene, în speță!). Critica făcută de Philodemos politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici: implicându-te în această activitate, îți pierzi sufletul, liniștea, seninătatea. Invidia plebei, discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și riscuri. Philodemos mai pune și de la dânsul: oamenii politici nu prețuiesc mai mult decât niște
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
intenția de a-i ațâța pe auditori împotriva ipocriziei, pe când Boccaccio se distrează, cu intenția mai puțin de a te ațâța împotriva ipocritului, cât de a te face să râzi pe socoteala unului duhovnic, a călugărilor creduli și a credulei plebe. De aceea arma lui Molière este ironia sarcastică; arma lui Boccaccio este vesela caricatură. Pentru a regăsi formele și intențiile acestea, trebuie să mergi până la Voltaire. Giovanni Boccaccio a fost, într-o anumită privință, un Voltaire al secolului al XIV
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
transmis prin metafore ocultate, având o încărcătură simbolică care depășește posibilitate neinițiaților de a o pătrunde. În acest spirit putem să cităm versurile din poezia de deschidere din cadrul Despre cauză, principiu și unu: "Cuvântul meu nu-i înșelătorie! / - Ascultă-l plebe cruntă și murdară / iar ochii tăi pieziși și răi să-l soarbă! / Cum n-o-nțelegi, o crezi copilărie, / și schimbătoare, fiindcă ești ușoară, / și nu-i vezi ochii pentru că ești oarbă!"176 Întreaga gândire a lui Bruno a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
religiile nord-americane. XLIIItc "XLIII" 1. Este posibil ca Eliade să se refere la Marius Schneider, participant la întâlnirile de la Eranos, care, împreună cu Jean Servier, Hans Sedlmayr, Karl Kerényi, Margarethe Riemschneider, Elémire Zolla, Pio Filippani Ranconi, Seyyed Hossein Nasr și Armando Plebe, organizează, între 1970 și 1973, seminarii la Lugano. Această grupare postulează supremația unei dimensiuni spirituale și sacrale a umanității - vezi Hans Th. Hakl, Der verborgene Geist der Eranos, 14.4 „Hat Eranos eine Vorbildwirkung gehabt?”, p. 407. Vezi și Jocelyn
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Ca și cum, pășind peste prag, ar fi fost transportat într-o parte a spațiului unde (se conserva material) se conserva amintirea raportului de dependență față de stăpîn. Nu mai există în prezent sclavagism, nici iobăgie, nici distincții de ordine sau stări, nobilime, plebe etc., adică nu acceptăm alte obligații decît cele la care ne-am angajat. Totuși, să ne gîndim la sentimentele unui muncitor sau ale unui angajat chemat în biroul patronului, ale unui debitor care vine la o societate sau la bancă
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
reprezentare a spațiului cîte grupuri. Atenția se poate fixa pe limitele proprietăților, pe drepturile legate de diferitele porțiuni de sol, se poate distinge între locurile ocupate de stăpîni și de sclavi, de suzerani și de vasali, de nobili și de plebe, de creditori și de debitorii lor, precum și între zonele active și pasive, de unde se propagă sau asupra cărora se exercită drepturile acordate sau retrase persoanei. Ne putem gîndi, de asemenea, la amplasamentele ocupate de bunurile economice, care nu capătă valoare
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
de pământ, numit Podul de lut, care unește două prăpăstii și alăturea un izvor ce se cheamă Fântâna cerbul ui. în locul acesta a fost tăiat bravul Dragomir, care cu tezase a se înamora cu fiica lui Radu Mihne, plângând cu plebea lui sângele patrician ș.a., ș.a. Toate aceste vechi rămășițe ale gloriei străm oșești, făcute pe măsura oamenilor mari și pe care noi, mirm idoni de generați, nu le putem nici prețui, nici înțelege, le vizitam călăuzit de un bătrân mazil
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
golani din fosta securitate, adică pe cei care-i manevrează și astăzi. Biserica slujește mai curînd haita de jefuitori pur și simplu prin simplu fapt că nu se implică în problemele grave ale societății. Jefuitorii să jefuiască în continuare, iar plebea să fie îmbrobodită cu ,,iubirea creștinească” , să nu înțeleagă mai nimic și să se lase jefuită tot înainte ! Chestiunea în ceea ce privește rolul Bisericii în societate pleacă de la întrebarea ancestrală: care este rolul și scopul omului în această lume materială
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
de Devonshire, prietenul lui Albert, o seră uriașă pentru specii rare, printre care Victoria Regia, un nufăr gigant importat din Africa (v. Arhitectura). S-a calculat că a fost frecventată de c. 6 milioane de vizitatori autohtoni și străini, de la plebe la capete încoronate, adică tot atîția cîți au vizitat Millenium Dome în anul jubiliar 2000, cu diferența că la mijlocul secolului XIX populația Marii Britanii nu depășea cu mult 20.000.000 de locuitori. Fondurile rezultate din taxa de intrare au servit
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
decembrie 1981), Centro di studi umanistici, Messina 1984, pp. 431-465. 4. Grigorie de Tours Contemporan cu Venantius Fortunatus a fost Grigorie de Tours, a cărui operă ne prezintă celălalt aspect al realității din epoca sa: condițiile mizere de viață ale plebei și ignoranța claselor de mijloc din Gallia secolului al VI-lea: cu Grigorie nu mai surprindem atmosfera rafinată, chiar dacă abstractă, din poezia manieristă, din compozițiile pentru ocazii importante sau considerate ca atare, pe care ne-o oferise Venantius, ci analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și entuziasmul care au redat maselor de luptători dorința să cucerească și să moară pentru un ideal. Instrumentul prin care s-au impus idealurile naționalismului și universalismului naționalist a fost serviciul militar universal prin recrutare. Nici de la mercenari, nici de la plebea intrată în serviciul militar și nici de la oamenii de calitate forțați să facă armata - toți aceștia umpleau rândurile armatelor din perioada războiului limitat înainte de secolul al XIX-lea - nu se putea aștepta să fie mânați de considerente morale și ideale
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
accident faptul că, înainte de secolul al XIX-lea, toate tentativele de introducere a serviciului militar universal au eșuat; în scopul menținerii în stare de funcționare a producției naționale, clasele productive din cadrul populației trebuiau să fie scutite de serviciul militar. Doar plebea incapabilă să dețină ocupații productive și nobilimea care nu dorea să se angajeze puteau fi recrutate în siguranță. Revoluția Industrială și, în particular, mecanizarea agriculturii și a proceselor industriale în secolul XX au avut un efect triplu asupra caracterului războiului
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nu le-a cerut vreodată de la străbunii noștri și nu le va putea primi nici de la urmașii lor [...]. Cere ceva ce răstoarnă din temelie drepturile și libertățile avute pînă acum în pace de națiunile patriei [...]. Cere ceva ce clerului și plebei valahe (s.n.) nu i se cuvine niciodată“ <footnote După Lucian Blaga, Gîndirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea, București, 1966, p. 47. footnote> . E de înțeles de aici că drepturile promise au rămas promisiuni. Chiar opinia cancelarului Kaunitz
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
semantice, cu nuanțări care depășesc planul semantic gramatical: • apartenența în general: „Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă.” (M.Eminescu, I, p. 75), „Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,/ Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită,/Copii săraci și sceptici ai plebei proletare.” (M. Eminescu, I, p. 49), „Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea,/ În inima oricărui i-ascuns și trăitor.” (M.Eminescu, I, p. 56), „...Prin bolțile ferestrelor, la lumina lunei, văzură două dealuri lungi de apă.” (M. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de piață idealistă, monopolizează filosofia, ocupă tot spațiul și nu lasă nimic adversarului, nici măcar câteva firimituri. Idealismul, filosofia învingătorilor de la triumful oficial al creștinismului devenit gândire de stat - Doamne, câtă dreptate are Nietzsche să numească religia creștină un platonism pentru plebe! -, trece în mod tradițional drept singura, unica filosofie demnă de acest nume. Hegel, furierul acestei lumi, cheltuie o energie uriașă afirmând în Prelegerile de istorie a filosofiei ținute la Universitate - locul ad hoc - că nu există decât o singură filosofie
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
intervin în locuri publice, că nu-și aleg auditoriul și nu-l izolează într-un loc rupt de lume - într-o Academie, de exemplu - și că acceptă o interacțiune cu el pe principiul întrebărilor și răspunsurilor: să te amesteci cu plebea, cu te miri cine, cu oamenii de jos, cu cei lipsiți de orice rang, să lucrezi sub cerul liber! - iată tot atâtea păcate de moarte pentru filosoful cu sânge albastru. Versiunea platoniciană cu privire la sofiști a triumfat și multă vreme acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de posibilitate ale unui rege cât de cât instruit într-ale filosofiei (epicuriene, în speță!). Critica făcută de Philodem politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici: implicându-te în această activitate, îți pierzi sufletul, liniștea, seninătatea. Invidia plebei, discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și riscuri. Philodem mai pune și de la dânsul: oamenii politici nu prețuiesc mai mult decât niște
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
fost obiectul unei ostilități permanente. Atitudine perfect explicabilă dat fiind potențialul său subversiv și natura sa de limbaj al grupurilor marginale -, surprinzătoare doar prin ducerea la extrem. Argoul era așadar respins pentru că folosirea lui aparținea grupurilor deopotrivă de periculoase ale plebei (la care se sugerează și o coloratură etnică) și ale elitei; viziunea utopică a dispariției grupurilor marginale plasa argoul în categoria "resturilor" burgheze, transmise numai prin canalul insuficient ideologizat al familiei."60 Chiar dacă nu i se poate nega ipostaza de
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]