233 matches
-
miner (de la Jiul) sau măcar ceferist clujean? Teoretic, Dumnezeu n-are carte de muncă, dar iată cum diverse combinate ale patriei vor să-L angajeze, măcar part-time, urmînd să-L treacă pe state în funcție de îndeplinirea obiectivului la final de sezon. Plebeii peluzelor n-au cum să nu scrie asemenea enormități pe pînză, cînd îl aud vorbind cu atîta ușurință despre Dumnezeu pe întîistătătorul Stelei. Preacucernicul mirean care cu o mînă se închină și cu cealaltă numără banii a spus că mîine
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
oricărui cititor nezburător prin galaxii, ci simplu pămîntean, trece drept ziarul de casă al clubului de pe Bernabeu. Jurnaliștii spanioli n-au digerat exuberanța princiară. Numitul Grimaldi Albert, fiul lui Grimaldi Rainier și al actriței Grace Kelly, decedată, a avut indecența plebee de a se bucura peste măsură, țopăind la reușitele favoriților și agitînd un fular alb-roșu. Și insolența de a arăta ironic un cartonaș galben atunci cînd arbitrul Collina n-a avertizat disciplinar intrarea dură a unui fundaș madrilen. Scandalos! Prea
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
iau în birje... Jud.: Pe cine să iei în birje? Leanca: Clondirul... că zicea... Jud.: Cine zicea? Leanca: Dom' Toma... se sparge... Jud.: Cine se sparge? Leanca: Clondirul, dom' judecător!" Leanca este femeia de cartier, comică prin petulanță și intemperanță plebee, pariziana "comm-+-re", "țața" română. Caragiale găsește eufonii pline de delicii (diversificate uneori prin dialectalism) în împiedicarea la limbă a bețivilor: "- Eș' du'ce 'ne Iancule! - Sîn' tu'tă, Co'tică! - Tu'tă du'ce, 'ne Iancule!..." Structura tipologică există
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
respectul pentru text. Putem spune cu deplină dreptate, acum când valoarea operei isbucnește ca o lumină de soare, că este extraordinară meschinăria tipograficească sub care a fost nu înfățișată, ci sugrumată, atâta frumusețe de gând și de cuvânt. Ce ediții plebee pentru atâta lux și strălucire de artă! Cugetarea cea mai cuprinzătoare și etern românească, turnată de un Demiurg în cel mai etern grai românesc, n-a avut încă până acum parte de o ediție, nu monumentală, ci măcar demnă. Maiorescu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Coleridge*, Keats, Shelley, Byron, De Quincey (Groom 1999: 3-4), precum și pe Clare (care într-adevăr a fost inspirat inițial de Chatterton însuși să se îndrepte spre o "vocație poetică" și să fie ca el, original și independent) și pe poeții plebei sau țărani conștienți de "dubla voce" a lui Chatterton, și anume vocea poetică ce vorbea literaților rafinați precum unui patron literar, și cea care vorbea oamenilor de rînd (Keegan 1999: 210ff, 219, 225). [*Chiar primul poem publicat de Coleridge a
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
acolo, În fin-de-siècle aici. SÎnt de acord, cu condiția unui amendament: oare nu devine postmodernismul o temă a sfîrșitului din momentul În care nazismul a fost Înfrînt cu ajutorul monstruoasei coaliții dintre Vestul american - yankeu, puritan, mercantil - și Estul comunist - dictatorial, plebeu, conservator? Unde era, Între unul și altul, Revoluția franceză? Nicăieri: o fantomă, un spectru, al lui Marx sau nu, ce contează? Ancheta lui Ruffel e interesantă În special În ceea ce privește corpusul lucrărilor post-marxiste ales, din care fac parte Badiou, Nancy, Derrida
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și prelucrare obiectivată. Precisă la nivelul detaliilor, observația rămâne ori nudă, seacă, plată ori ajunge să fie subminată de un criticism îngroșat, de vreme ce pornirea nediferențiat caustică, gratuit necruțătoare nu poate fi reprimată. C. pare să descindă mai degrabă din familia plebee a unor gazetari și prozatori de la sfârșitul secolului al XIX-lea, interesați de „faptul de viață”, decât din stirpea lui I. L. Caragiale. SCRIERI: Încurcă-lume, București, 1903; Deștept băiat!, București, 1904; Cutreierând, București, 1905; Departe de oraș, București, 1906; Chipuri și
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
identifică, în esență, cu cei doi eroi de viță nobilă, căutând parcă o compensație autobiografică în destinele lor, e conștient de declinul acestora, se îndurerează în fața inevitabilului sfârșit al ultimelor vlăstare aristocratice și își manifestă întreaga aversiune față de Pirgu, reprezentant plebeu al unei lumi care se ridică pe ruinele blazoanelor. Admirator al stemelor și figurilor nobiliare, al căror urmaș se credea, C. infuzează în Craii de Curtea-Veche un anume regret, o anume compasiune pentru Pașadia și Pantazi. Din acest punct de
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
plus, cinismul clasic presupune o renunțare la orice convenție socială, sfidarea bunului simț comun, practicată ca metodă de impunere a unor adevăruri care nu convin. Cinismul antic este, după cum apreciază Peter Sloterdijk, "principial impertinent", constituindu-se într-o "reflecție esențial plebee"24, care se opune celei oficializate, canonizate. Or, personajul lui Cantemir este un elevat printre "barbarii" care se agită pe scena romanului. Un alt aspect pare a-l lega pe Lup de această doctrină care a lăsat o moștenire deformată
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
90-94. 66 Idem, p. 94. 67 Gottfried Wilhelm Leibniz, Protogaea, traducere de Claudine Cohen și Andre Wakefield, The University of Chicago Press, Chicago & Londra, 2008, p. 100: "Cum cornua Monocerotis, quibus passim superbiebant olim conditoria rerum peregrinarum, et nunc quoque plebeii oculi in stuporem dantur, a piscibus septentrionalis Oceani esse demonstrarit Bartolinus, credere fas est, unicornu fossile, quod nostrae quoque regiones praebent, ejusdem originis fuisse. Dissimulare tamen non oportet, Monocerotem quadrupedem equi magnitudine reperiri apud Abyssinos, si credimus Hieronymo Lupo et
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
90-94. 353 Idem, p. 94. 354 Gottfried Wilhelm Leibniz, Protogaea, Translated & Edited by Claudine Cohen & Andre Wakefield, The University of Chicago Press, Chicago & London, 2008, p. 100: "Cum cornua Monocerotis, quibus passim superbiebant olim conditoria rerum peregrinarum, et nunc quoque plebeii oculi in stuporem dantur, a piscibus septentrionalis Oceani esse demonstrarit Bartolinus, credere fas est, unicornu fossile, quod nostrae quoque regiones praebent, ejusdem originis fuisse. Dissimulare tamen non oportet, Monocerotem quadrupedem equi magnitudine reperiri apud Abyssinos, si credimus Hieronymo Lupo et
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și lupta lor împotriva cruzimii nu filosofia e necesară, ci lectura unor opere canonice din romanul occidental. Mai apropiat de Kundera decât de Searle, acest postmodern a căutat modelul unei etici fără obligații morale, si al unei democrații în care „plebeii“ (noi, toți utilizatorii Internetului) să aibă alternative concrete. Wikipedia e un astfel de model, fapt analizat chiar în interiorul enciclopediei, la http://en.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Sociology of Wikipedia via Rorty and Berger. Ceea ce contează, afirma Rorty, nu e speranța de a vedea lucrurile corect, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
naționalității noastre neavând destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici, care să constituie clasa de mijloc, leau umplut caraghioșii și haimanelele, oamenii a căror muncă și inteli gență nu plătește un ban roșu, stârpiturile, plebea in te lectuală și morală. Arionii de tot soiul, oamenii care riscă tot pentru că nau ce pierde, tot cei mai de rând și mai înjosit în orașele poporului românesc, căci, din nefericire, poporul nostru stă pe muchia ce desparte trei
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
în fine, apar acele indicii și semnale obscure care divulgă statutul de Ťrăspopitť al actantului poetic. Lupta cu transcendența este decorul necesar pentru a disimula absența trăirii autentice. Cu cît această Ťluptă cu îngerulť apare mai dramatică - prin exacerbarea naturii plebee a actantului poetic Ťneîncercat de slavă, crîncen și scîrbitť - cu atît se întețește simulacrul autenticității. Refuzat de posibilitatea transcenderii, Arghezi vrea să instaureze atitudinea negatoare ca unică instanță discursivă Ťizbăvitoareť. Asistăm, de fapt, doar la o răsturnare a polilor poeticității
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
acesta părea a fi pe deplin reprezentat doar de agramatismele și cacofoniile unui produs tipic cum ar fi, de pildă, Ilie Dobre. În aceste condiții de-a dreptul imposibile, în care stilistica personajului din sport părea definitiv partajată între academismul plebeu al lui Mircea Sandu, expresionismul grotesc al lui Mitică Dragomir și reprezentarea rudimentar-naivă a lui Gigi Becali - exemplele extreme, cel de aurolac parțial recuperat, gen Pițurcă, sau cel de retor scuturat din cînd în cînd de frisoanele iluminării, gen Cornel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
Frunzișu-ntreg, furtuna când ți-l zbate în vâlvătuci de augur nedrept, Eu îmi sporesc osârdia de frate: Oștean să ai și-n frunza mea din piept! Iar când va fi Moira să mă treacă-n Abia o mână de pământ plebeu: Măcar să-și facă cina vreun mesteacăn Din dendrolatrul care-am fost mereu! Gran-Canalia De fapt, mă doare-n cot de el!" - Dostoievski: "Jucătorul" - Gran-Canalia, măi dragă, Veche mostră de șnapan e, Foșgăind prin lumea-ntreagă Și prin pagini de romane
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/8091_a_9416]
-
consul murea în timpul termenului său (nu neobișnuit văzând poziția consulilor în prim planul bătăliei), unul altul era ales, fiind cunoscut apoi sub consul sufect ("cos. suff."). Conform tradiției, consulatul a fost inițial rezervat patricienilor; doar în 367 î.Hr. au câștigat plebeii dreptul de-a participa la acest oficiu, atunci când lex Licinia Sextia a stipulat că cel puțin un consul al fiecărui an ar trebui ales din rândul plebeilor. Primul consul plebeu a fost ales în anul următor, în persoana lui Lucius
Consul () [Corola-website/Science/299414_a_300743]
-
fost inițial rezervat patricienilor; doar în 367 î.Hr. au câștigat plebeii dreptul de-a participa la acest oficiu, atunci când lex Licinia Sextia a stipulat că cel puțin un consul al fiecărui an ar trebui ales din rândul plebeilor. Primul consul plebeu a fost ales în anul următor, în persoana lui Lucius Sextius. Istoricii moderni, însă, au chestionat relatarea tradițională privind emanciparea plebeilor în timpul Republicii timpurii (vezi Conflictul Ordinelor), notând, de exemplu, că aproximativ treizeci la sută dintre consulii anteriori lui Sextius
Consul () [Corola-website/Science/299414_a_300743]
-
ales în anul următor, în persoana lui Lucius Sextius. Istoricii moderni, însă, au chestionat relatarea tradițională privind emanciparea plebeilor în timpul Republicii timpurii (vezi Conflictul Ordinelor), notând, de exemplu, că aproximativ treizeci la sută dintre consulii anteriori lui Sextius aveau nume plebee, nu patriciene. În timpul războiului, criteriul primar pentru consuli era priceperea militară și reputația, însă în toate timpurile selecția era de factură politică. Odată cu trecerea timpului, consulatul a devenit punctul de oprire normal al "cursus honorum", succesiunea de oficii urmărită de către
Consul () [Corola-website/Science/299414_a_300743]
-
a fi simbolul lăcomiei gargantuale și a lipsei desimț practic a moldoveanului de rând. Cu toate că, în sine, afacerea nu este neapărat o idee proastă și în cele din urmă reușește, regizorul o tratează derizoriu, ca ilustrare a faptului că afacerile plebei sunt sortite eșecului și ca pretext de a dovedi blazarea intrinseca a poporului. ”- Cum ne e noua acum? - Rău. - Și cum o să ne fie mai încolo? - Și mai rău.”, cugeta cei doi, gândindu-se că urmează să se scumpească benzină
Afacerea Est () [Corola-website/Science/296157_a_297486]
-
Romei a crescut din cauză că Ancus folosea diplomație pentru a alătura pe calea pașnică orașele mai mici din înconjurul Romei, într-o alianță. Folosind această metodă, a completat cucerirea latinilor și restabilirea așezării lor pe Dealul Aventin, formând astfel clasa de plebei a Romei. Avea să moară din cauze naturale, la fel ca și bunicul său înaintea sa, după 37 de ani ca rege și avea să fie amintit ca cel mai mare Pontif al Romei. Lucius Tarquinius Priscus nu era doar
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
și politice. Senatorii purtau toga "laticlava" - cu banda lata de purpura, inelul de aur, pantofii "calcei", aveau un cal și locuri rezervate la spectacolele de teatru și circ. Magistrații care dețineau "imperium" (responsabilitate) - consulii, pretorii, magisteri equitum, interrex și tribunii plebei - puteau convoca senatul. Ședințele senatoriale se desfășurau într-un "templum", un loc desemnat de magistrații care convocau senatul, fie în Curia Calabra pe Capitoliu, fie în Comitium sau în alte temple ori teatre. Ședințele durau o zi, dar se puteau
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
controlului reciproc din partea participanților la o magistratură egală că prestigiu și putere. Magistrații români se împărțeau în: Din perspectiva prestigiului, existau două categorii de magistrați-curuli: cei care ședeau pe scaunul curul-consulii, pretorii, edilii curul, dictatorii, magister equitum; și necuruli-chestorii, edilii plebei, tribunii plebei. Din punct de vedere al puterii deținute, erau magistrați care dețineau imperium-consulii, pretorii, dictatorii, magister equitum; și cei fără "imperium"-chestorii, censorii, edilii sau tribunii plebei. Imperium reprezenta dreptul de recrutare și comandă militară, atribuții administrative, civile și
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
din partea participanților la o magistratură egală că prestigiu și putere. Magistrații români se împărțeau în: Din perspectiva prestigiului, existau două categorii de magistrați-curuli: cei care ședeau pe scaunul curul-consulii, pretorii, edilii curul, dictatorii, magister equitum; și necuruli-chestorii, edilii plebei, tribunii plebei. Din punct de vedere al puterii deținute, erau magistrați care dețineau imperium-consulii, pretorii, dictatorii, magister equitum; și cei fără "imperium"-chestorii, censorii, edilii sau tribunii plebei. Imperium reprezenta dreptul de recrutare și comandă militară, atribuții administrative, civile și juridice. Cei
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
pe scaunul curul-consulii, pretorii, edilii curul, dictatorii, magister equitum; și necuruli-chestorii, edilii plebei, tribunii plebei. Din punct de vedere al puterii deținute, erau magistrați care dețineau imperium-consulii, pretorii, dictatorii, magister equitum; și cei fără "imperium"-chestorii, censorii, edilii sau tribunii plebei. Imperium reprezenta dreptul de recrutare și comandă militară, atribuții administrative, civile și juridice. Cei care dispuneau de imperium puteau avea drept de arestare a nesupusilor și de "vocațio", dreptul de a constrânge înfățișarea acuzaților în fața instanței. Puteau convoca comitia centuriada
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]