242 matches
-
ce caracterizau această femeie. La întâlnirea între patru ochi avută cu ea în zilele imediat următoare anunțării logodnei, nu încercase deloc să fie subtilă atunci când își arătase dezaprobarea față de ceea ce ea considera o adevărată mésalliance 27 care înnobila un Rădulescu plebeu venit din periferia capitalei. Șchifuirea pisicii cu nouă cozi, biciul tradițional al marinei britanice, putea fi de preferat exprimării calme, dar vitriolice, folosite atunci. Aparența agreabilă și conciliantă se datora mai mult firii ei pragmatice. Cunoștea mult prea bine caracterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lucrului public. Dacă se deosebește de bărbat, trebuie egalizată, pentru că aduce puncte noi de vedere în dezbaterea lucrului public. Magnanimitatea și generozitatea se nasc din raportul de la puternic la slab, de la stăpân la supus, de la conducător la condus. De aceea plebeii și femeile au mai puțin dezvoltate aceste însușiri. Dacă nu-i poți cuceri inima prin propriile tale mijloace, nu te poate ajuta întreaga omenire cu toată știința ei, cu toată arta ei, cu toată diplomația și cu toate armatele ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și lupta lor împotriva cruzimii nu filosofia e necesară, ci lectura unor opere canonice din romanul occidental. Mai apropiat de Kundera decât de Searle, acest postmodern a căutat modelul unei etici fără obligații morale, si al unei democrații în care „plebeii“ (noi, toți utilizatorii Internetului) să aibă alternative concrete. Wikipedia e un astfel de model, fapt analizat chiar în interiorul enciclopediei, la http://en.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Sociology of Wikipedia via Rorty and Berger. Ceea ce contează, afirma Rorty, nu e speranța de a vedea lucrurile corect, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
îl cheamă pe nume pe el, un sclav netrebnic, anunțându-i libertatea viitoare, Vindicius se întreabă dacă nu cumva are de a face cu o divinitate : Cine mă strigă ? E glasul unui lar sau penat ? (II, p. 45). Tot astfel, plebeii își comunică unul altuia zvonurile privitoare la străinul în togă roșie despre care se zice că ar fi un zeu (III, p. 64). Când acesta îi oprește pentru o clipă pe lictori să pună mâna pe fiii trădători, mulțimea crede
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
avide de priveliștea morții ! N-am venit să vă stric plăcerile, ci să vi le dozez... (III, p. 70). Cel mai adesea, Petronius comentează evenimentele petrecute sub ochii lui și le anticipează consecințele. Îi lămurește astfel lui Quintus semnificația strigătelor plebei drept ecoul politic, măsura popularității (I, p. 42) și atrage atenția spectatorilor asupra primejdiei ascunse sub clamarea numelui lui Brutus (posteritate, tu știi că așa se scandează numele marilor călăi... - III, p. 79). După executarea tinerilor complotiști, meditează asupra sfârșitului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de aur și argint, nu umplându-i casetele cu pitaci, ci prin voință curată și dreaptă. Odată exprimate, propriile vorbe ar trebui să-l liniștească. Dar nu. Răbufnește și mai aprig: — Ce importanță au pentru zei aurul și argintul, când plebeele le poartă pe post de brățări la glezne? Când soldații, di sprețuind chiar și fildeșul, pun să se cizeleze din argint mâne rele săbiilor, când tecile sună la clinchetul lănțișoarelor, iar cingătorile răsună de plăcuțe? Când cu argint se protejează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Loc, loc, strigă înecându-se în plâns. În acest moment apare grupul de flamines. În fruntea lor pă șește cu demnitate dialul, slujitorul lui Jupiter, urmat îndeaproape de flaminii lui Marte și Quirinius. În spate urmează ceilalți preoți minori, reprezentanții plebei. Cu toții înfășurați în mantalele lor ciudate, legate pe umeri cu două fibule peste toga albă cu tiv de purpură. Pe cap poartă apex-ul înalt și brodat, prins sub bărbie cu niște curelușe de piele și terminat atât de ridicol
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
imediat. Quinctius Caecilius Metellus. Senator. Nu s-a ridicat niciodată până acum la demnitatea de consul și pare să aibă puține șanse să o facă de acum încolo. Îl cercetează, mușcându-și îngândurat buzele. Metellii sunt o familie din ramura plebee a Caeciliilor. Au găsit alături de Pompeius un refugiu, iar alături de Brutus și Cassius, un partid, o cauză, dar - mai ales - dorința de răzbunare. Și uite-l acum pe fiul celui mort printre străini oficiind lângă principe. A uitat, sau nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care scrie Forțele de Apărare. Se îndepărtează de ei și iese din mulțime, întorcându-se la timp să vadă un steag roșu fâlfâind în mijlocul luptelor. Un alt grup de atacatori vine spre ei, sunt tineri cu șepci și cămăși simple, plebee, cu eșarfe roșii legate în jurul gâtului. O ia la goană pe o stradă laterală, iar tinerii speriați de la Oxford, vin după el. Zgomotul și haosul rămân undeva în urmă, apoi nu se mai aude nimic, de parcă cineva ar fi trântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
însă, mă dau rar cu el, la ocazii, tocmai pentru că are ceva ultra-select, grav și plin. Ceva încărcat de o tristețe surâzătoare, de o împăcare înaltă, superioară și senină în același timp, pe care nu le găsesc în lumea cam plebee din care mă trag. Cred că tot ce-am spus până acum e adevărat. Dar mai cred că de fapt ceea ce m-a aruncat (a câta oară?!Ă asupra cărții pe care marea doamnă Marguerite Yourcenar i-o închină lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
noi la Râm, că printre multele păcate ce le avea, unul era de groază: voia o alianță cu Papa. — Cu Papa?! - făcu vistiernicul Ximachi. Cu Papa, mă?! - continuă el uitând o clipă cu cine vorbește și trădându-și astfel originea plebee. Phuaii, ce idee! Mă duc să-l scol pe Vodă... Episodul 77 îN CARE CETITORIUL îL POATE VEDEA PE SIMA-VODĂ îN CARNE ȘI OASE Metodiu și Iovănuț nu trebuiră să aștepte mult. Printr-o ușiță dosnică pe care până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-i vom afla tâlcul. Poate răgetul unei lăute, poate cântecul unei sirene intonat la nai, poate versul pe care, repetându-l nepăsător, ecoul Îl risipește cu dărnicie. Marele turn secular nu e un obstacol. Fermecat, Labata cedează În fața chemării. Glasul plebeu Îl mișcă până-n adâncul sufletului. Începând din acea clipă, a cărei dată precisă ne-o fură calendarul avar, ilustrul bărbat nu mai are alt țel decât să facă cunoscute versurile trubadurești izbucnite din pieptul țăranului. Faima Își pregătește coroanele. Abundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Springs, a gustat elixirul de caise al mamei și, plăcându-i gustul, s-a cherchelit În toată legea. O vreme s-a simțit bine În starea aceasta, dar, În exaltarea sa, a Încercat să și fumeze, căzând pradă unei reacții plebee vulgare. Deși incidentul a oripilat-o pe Beatrice, a și amuzat-o În secret, devenind parte din ceea ce următoarea generație ar fi numit „stilul ei“. Copilul ăsta al meu, o auzise el povestind Într-o zi unui salon plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
el o serie de semne de Întrebare, din cele mai diverse. Locuiau acolo trei sau patru băieți insignifianți și destul de speriați de la Lawrenceville, doi tineri amatori sălbatici de la o școală particulară din New York (pe care Kerry Holiday Îi poreclise „bețivii plebei“), un flăcău evreu, tot de la New York, și, ca un fel de compensație pentru Amory, frații Holiday, de care i-a plăcut de la bun Început. Despre cei doi Holiday se zvonea că ar fi gemeni, dar În realitate cel cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
12 Univee. Au umplut patul evreiașului cu plăcintă de lămâie; au stins În fiecare seară gazul din toată casa, suflând În arzătorul din camera lui Amory, spre uluirea doamnei Doisprezece și a instalatorului local; au expus În baie avuția bețivilor plebei - cărți, tablouri, mobilă -, spre deruta totală a celor doi, care au descoperit transmutarea, prin aburii alcoolului, la Întoarcerea din Trenton, de la o beție strașnică; au fost peste măsură de dezamăgiți când bețivanii plebei au hotărât s-o ia drept o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
local; au expus În baie avuția bețivilor plebei - cărți, tablouri, mobilă -, spre deruta totală a celor doi, care au descoperit transmutarea, prin aburii alcoolului, la Întoarcerea din Trenton, de la o beție strașnică; au fost peste măsură de dezamăgiți când bețivanii plebei au hotărât s-o ia drept o glumă; jucau câine-roșu, douăzeci și unu și popa prostu’ de seara până dimineața, iar cu ocazia zilei de naștere a unui student l-au convins să cumpere suficientă șampanie pentru o sărbătorire plină de haz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
chestiuni despre care de fapt nu avea habar. Dar era fascinant de viclean, un ghicitor de geniu, un polemist și un retor de excepție. Hașișul lui ideologic era foarte puternic. Oricum, Înțelegeți ce vreau să spun - oamenii devin autorități și plebeii de geniu se ridică atingând mai Întâi noblețea și apoi gloria universală, și toate astea pentru că au avut parte de ceea ce toți copiii săraci au căpătat de la știința de carte: abecedarul, dicționarul, cărțile de gramatică, clasicii. Până când, avântându-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
american, am rămas la marginea estică a acestuia, dar am trăit puterea și neputința atât de viu, încât gesturile și izbitura pietrelor ni s-au întipărit în minte; motiv pentru care doisprezece ani mai târziu am scris tragedia mea germană Plebeii fac repetiții pentru o răscoală, în care muncitorii revoltați sunt lipsiți de orice plan și aleargă fără țintă în cerc, în vreme ce intelectualii, pe care planul îi ajută întotdeauna să găsească cuvintele potrivite, eșuează în propriul lor orgoliu. Atunci n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în toată regula. Da, hering. Din calitatea lui de bucătar pe bricul Majestății Sale Halston, unde la micul dejun se servește șampanie și se mă nâncă somon înfă șurat pe fâșiuțe aproape transparente de Brie, Ivan meditează la un pește plebeu, îl descompune în particule răspândite pe vârful limbii, îl plimbă spre centru și pe urmă în fundul gurii, acolo unde gustul puternic, sărat, lipsit de nuanțele rafinate ale confratelui roz-gri se încheagă în iluzoria înghițitură care-i aduce în fața ochilor pereți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Fapt e că fantezia și tragicomedia Ceții mele trebuie să fi fost elementul cel mai expresiv și mai glăsuitor pentru omul individual care e cel universal, pentru omul aflat deasupra, și totodată dedesubtul, claselor, castelor, pozițiilor sociale, sărac sau bogat, plebeu sau nobil, proletar sau burghez. Și o știu bine istoricii culturii, cei cărora li se zice culți. Bănuiesc că cea mai mare parte din această prefață - metafață -, pe care unii ar putea-o numi autocritică, mi-o va fi sugerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Astfel, Nobunaga dorea să creadă că, de acel An Nou, nu avea să existe în Azuchi nici un om flămând. Când Nobunaga îi vorbi funcționarului însărcinat cu încasarea taxei, care, la început, fusese îngrijorat că seniorul se implica în asemenea acțiuni plebee, omul fu nevoit să recunoască: — Ați avut o idee cu adevărat excelentă, stăpâne. Oamenii care au venit să viziteze castelul vor avea ce povesti toată viața, iar săracii care au primit „contribuțiile“ vor răspândi vestea. Toată lumea spune că aceste monede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aflau rădăcinile culturale și familiale ale tatălui său, îndrăgitul dux Germanicus; atât în trecut, cât și în vremurile recente, populares luptaseră împotriva latifondismo, a taxelor împovărătoare, a restricțiilor privitoare la voturile activ și pasiv, a imposibilității ca un om născut plebeu să fie ales consul, a spolierii brutale a teritoriilor cucerite. În rândurile lor se aflau multe nume: familia Gracchilor, Caius Marius, Publius Sextius, sângerosul Marcus Antonius cel fără de noroc și, în fine, cei trei fii ai Juliei. Aproape toți își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unor bătălii comune. Erau fiii senatorilor și cavalerilor ce fuseseră masacrați neînarmați la Perusia, susținătorii risipiți ai lui Marcus Antonius. Erau Cornelius Scipio, urmașul cuceritorului cetății Carthago, Appius Claudius Pulchrus, care fusese adoptat de Marcus Antonius, Sempronius Gracchus, urmașul tribunilor plebei, și Quinctius Sulpicianus, consulul... Nu uita numele astea, scrie-le și ascunde-le. Nu le uit, o asigură Gajus liniștit. Nu scriu nimic, dar nu uit. Mi-am dat seama că, dacă într-o zi repeți de trei ori, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
absolutistă, o mistică a imanentului - reacție compensatorie la desacralizarea existenței și a artei, la dizolvarea fundamentelor/reperelor stabile - animă, într-un cerc vicios al excesului, radicalismele artiștilor moderni: pe urmele naturaliștilor, vitaliștii antiintelectualiști exaltă esența biologică a naturii umane, eliberarea „plebee” a instinctelor, puritatea impurității; pe linia cultivării unei naturi artistice de-naturate, suficiente sieși, cubiștii și abstracționiștii sînt în schimb seduși de geometria autonomă a formelor pure. Futurismul italian se naște din stilul flamboaiant al lui D’Annunzio, din filozofia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în virtutea retorismului patetic și a poetizării produselor civilizației și tehnicii”. „Retorismul energic, viril”, vervos și extravertit, care îi plăcuse lui Caragiale, este o marcă temperamentală, un indice de mentalitate și o punte de legătură între un anume „muntenism” activ și plebeu (propriu inclusiv lui Arghezi) și fervoarea polemică a futurismului. La fel - teatralitatea cabotină (futuriștii erau mari admiratori ai teatrului de varietăți), aerul de Charlot (figură mitică a primei avangarde istorice), prozaismul căutat, jovialitatea iconoclastă și spiritul „goliardic”, villonesc. Poemele publicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]