464 matches
-
E absurd! exclamă Matei. Cât poate să dureze veghea asta? Popa se mișcă în fotoliu: ― Dumneata ești convins că până mâine dimineață pânzele nu dispar? Dacă-i așa, du-te și te culcă! Melania Lupu își înfășurase picioarele într-un pled călduros: ― Sânt sigură că ne vom petrece timpul extrem de plăcut. Am locuit ani de zile împreună, fără să ne cunoaștem. ― Eu, unul, m-am simțit foarte bine, replică în surdină Popa. Valerica Scurtu își îndreptă cutele capotului. Rosti cu dinții
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu dormea nici unul, în afară de Panaitescu al cărui chip părea sfâșiat de viziunile de apocalips ale unui coșmar. Grigore Popa își frecă mâinile înghețate: ― Bine că a plecat! Aș bea ceva fierbinte... ― E o idee! exclamă Melania Lupu. Se descotorosi de pledul gros, ridicîndu-se sprintenă din fotoliu. Sînteți invitații mei! Vă pot oferi o ceașcă de cacao. După aceea, voi telefona domnului Van der Hoph. Insomnia nu-i alterase chipul. Același ten proaspăt, ochii limpezi își păstraseră expresia deschisă, aproape naivă, părul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
viu. ― Adică? ― Se înșală! Se înșală lamentabil! ― Aha! înțelese sculptorul. Dar despre măgari bătrâni nu știi nici o zicătoare? ― Nu are rost să vă certați, interveni Melania Lupu. Avem atât de puțin timp la dispoziție. Grigore Popa scoase o mână de sub pled: ― Hai s-o luăm altfel! Presupunem că am găsit formula să ne... În fine, să ne descotorosim de nefericita asta. Ce vom spune însă Miliției? Unde a dispărut? Ce-i cu ea? ― Poate n-or să observe. ― Poate... Grigore Popa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am reântâlnit prima oară după 14 ani... Întâmplător, la Sălcii ― un sat pe valea Someșului. Eram în manevre. Am intrat într-o dugheană să cumpăr timbre și țigări. Ea m-a recunoscut, i-am întors spatele... Își scoase mâinile de sub pled și începu să-și mângâie genunchii. Nu am mai văzut-o niciodată după aceea. Așa am considerat corect. N-avea dreptul să-l părăsească pe tata! Maiorul abia mișcă buzele: ― De ce? ― Nu-i îngăduit să abandonezi o familie, un bărbat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
idei... Au plecat? se interesă Grigore Popa în șoaptă. Bătrâna înclină capul. Privea în gol cu mâinile inerte căzute în poală. Celălalt se apropie. ― Unde-i ticălosul? Doru Matei deschise ușa cu piciorul. Ținea în brațe o pernă și un pled. ― Bănuiesc că e vorba de mine... Aici, mon cher! Apropo, revizuiește-ți, te rog, vocabularul! S-ar putea să mă indispună. Grigore Popa își încleștă pumnii. Țipă cu o voce gâtuită de furie: ― Nemernicule! I-ai spus individului că mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Melania Lupu liniștită, și acesta e un punct câștigat. Trebuie să fim doar atenți, să nu ne pierdem cumpătul. Grigore Popa își înghiți saliva. ― Nu-mi place maiorul! Scotocește, mereu scotocește... Nu înțelegeți? E un război al nervilor. Tremura sub pledul gros din care îi ieșea doar capul. Din cauza obrazului neras, părea bolnav. Sculptorul se uită la ei și începu să râdă. Un chicotit nervos la început, apoi hohote isterice care-i alterau trăsăturile. ― Domnule Matei, șopti bătrâna înspăimîntată, domnule Matei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
supere Carrie? Fran se uită în jur, căutând semne ale prezenței soției lui Jack, încercând să uite scena din după-amiaza aia, când o văzuse aplecându-se să-l sărute pe Laurence. — Doar dacă are puteri telepatice, replică Jack, trăgând un pled peste genunchii lui Ralph. A plecat acum două ore la Londra. N-a mai putut să suporte viața meschină din Woodbury. Oricum, s-a dovedit că nu eram eu principalul punct de atracție aici. În schimb Laurence era. — Ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
șapte zile. În cinci zile am ajuns pân’ la Curtici. Toate triajele... Aveam ciocolată, hrană mai solidă, mai așa. Eram într-un vagon cu roșii. Am scos un rând, le-am zdrobit, le-am făcut mici. Deasupra o pătură, un pled pus deasupra. Alt rând de lăzi, dar peste mine, cum ar veni, puse pe niște șipci, așa, erau pregătite, erau socotite. Când a deschis ăla la vamă acolo ușa, să se uite să vadă ce e... totul perfect! Și-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
stau, bei o cafea cât fac eu un duș. Era un apartament cu două camere, cu mobilier puțin. Din sufragerie, de pe fotoliul în care Giulia își bea nesul, se vedea pe sub o arcadă un pat de fier, acoperit cu un pled alb, de bumbac subțire. Bobo a ieșit de sub duș, înfășurat în halatul azuriu și pufos, ca într-o reclamă. - Să nu-mi faci avansuri acum, că ar trebui să fac și eu un duș și n-am chef. - OK. Data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ludovic al XV-lea, numai bucătarii mișunau și turuiau vorbe „delicioase”. O doamnă în galoși, cu șapcă cu cozoroc mic, se clătina în dreapta și-n stânga. Ptiu! totul aici e anapoda, ce mai! Acea doamnă l-a învelit într-un pled și i-a ordonat să se culce. Dar nici amiază nu-i! s-a revoltat puștiul. Și o pijama din flanelă i-a aterizat în poală. Știu eu ce-i bine, uită-te pe afară! a ridicat tonul femeia. Era
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
afară, praful s-a împrăștiat în aer și duhoarea s-a făcut mai suportabilă, așa c-am început să arunc pe rând și celelalte boarfe, într-un cotlon, o stivă de vreo opt valize, alături, pungi de plastic burdușite, găleți, pleduri împăturite, Zsolt a început să scoată valizele afară, la a treia s-a chircit și l-am simțit luptându-se cu greața, apoi și-a scos tricoul, astupându-și cu el și nas și gură, ceea ce am făcut și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ceața le făcea lăptoase. PM, la cîrmă, fixa linia orizontului cu exaltare; aruncînd o privire spre GPS, corectă ruta. Un mormăit nedeslușit Îi atrase atenția spre bancheta din față. Arthus, al cărui trup Înalt zăcea pe jumătate acoperit cu un pled, Își revenea Încet În simțiri. - Ce caut eu aici? PM reduse viteza, fixă direcția conform indicațiilor GPS și veni să se proțăpească În fața tatălui său, cu o expresie de plăcere sadică. - Amintește-ți, tată, noaptea trecută m-ai implorat sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Acum ești liberă. — Ce bine ! spune mama. Nu te bucuri, Emma ? — Foarte tare ! reușesc să rostesc, cu un zîmbet Înghețat pe față. N-am de ales. Nu am cum să scap din chestia asta. Mă așez cu genunchii țepeni pe pled și accept un pahar de vin. — Și, e și Connor aici ? Întreabă mama, așezînd copane de pui pe o farfurie. — Șșș ! Nu pomeni de Connor ! spune tata cu vocea lui, gen Basil Fawlty. — Parcă era vorba să vă mutați Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
urmă, putem să mai stăm un pic să bem un păhărel cu voi. Poftim ? Ce-a zis ? — Bravo, zice mama. Îmi face mare plăcere să cunosc prieteni de-ai Emmei ! Mă uit complet siderată cum Jack se așază comod pe pled. Trebuia să mă salveze de toate astea. Nu să li se alăture. Mă las să cad, fără nici urmă de chef, lîngă el. — Și Jack... lucrezi și tu pentru companie ? spune tata, turnîndu-i un pahar de vin. — Se poate spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Cred că am să mă apuc cît de curînd de golf, spune Jack. Ca să-i cunosc și eu pe marii mahări. Ce părere ai, Emma ? Abia pot vorbi. SÎnt peste măsură de jenată. Nu-mi doresc decît să dispar sub pled și să nu mă mai vadă nimeni niciodată. — Domnule Harper ! ne Întrerupe o voce și trag aer În piept, ușurată. Ne uităm cu toții În direcția vocii și-l vedem pe Cyril aplecîndu-se stîngaci spre Jack. Îmi cer mi de scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Pune chipsurile În castron. E un castron În coș... — Mamă, lasă-le, că stau bine... Încep, dar nu mă ascultă nimeni. — Milionarii nu mănîncă chipsuri la pachet ! șoptește. Răstoarnă repede chipsurile Într-un castron de plastic și Începe să aranjeze pledul grăbită. Brian ! Vezi că ai firimituri În barbă ! — Și de unde naiba Îl cunoști tu pe Jack Harper ? spune Nev. — Pur și simplu... Îl cunosc. Mă colorez ușor. Am lucrat Împreună și ne-am... Împrietenit. Dar, vă rog mult, cînd vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe care le‑am cumpărat În Japonia, În Europa, la New York, de‑a lungul și de‑a latul lumii, după atâtea consultări și discuții cu experții, cu prieteniiă” Da, Ravelstein se prăbușea. Când Îl vedeai rulând În scaun, Înfofolit În pled, adus de spate și cu capul ca un cantalup căzut pe un umăr, n‑ai fi spus că e atât de sensibilizat fizic și că toate micile lui tertipuri, ticuri, idiosincrazii și infecții recente cântăreau atât de greu. Cu ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
unghi nefamiliar, aspectele bolii și ale morții, l‑au urmat pe Nikki afară din cameră. L‑am culcat În patul cu saltea de puf și cuverturi de mătase. Când și‑a lăsat capul pe pernă, l‑am Învelit cu toate pledurile moi. Apartamentul s‑a golit curând. Când mai soseau musafiri Întârziați, Nikki apăsa pe buton ca să țină ușa liftului deschisă și le spunea: - Abe ar fi fost atât de fericit să vă vadă, dar a luat fel de fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
abia fătase în magazia de mușețel? Ilie dă din cap. Cum să nu-și aducă aminte? N-avea el ce-i drept pe-atunci decât vreo patru sau cinci ani, dar maică-sa îl altoise cu nădejde pentru că-și prăpădise pledul, că altul n-avea, și-acum cu ce avea să se acopere, mă rog? Ca să nu mai vorbim că ieșind din ungherul ei dintre scânduri, albă cu pete cenușii, cu ochii roșii de mânie, cățeaua îl înșfăcase zdravăn de gleznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
luat premiul doi pe județ și mă-sa mare vrea să-l meditez pentru etapa pe țară. Bravo lui! Costin se trânti pe un scaun și se uită urât la bunică-su: îl vedea întins în pat, acoperit cu un pled ros, plescăind din buze după fiecare deschidere a gurii; o culegere de probleme, o foaie și un pix, într-o parte a patului; în cealaltă, o revistă electronică din celuloid laminat: MATHeMATA. De ce îl supunea maică-sa la chinul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
greve, viitoare probleme pentru cetățenii plătitori de taxe. Prostiile de fiecare zi. Lăsă ochii să alunece către geamantanul trântit. Din interior, banii îi făceau semne... Trânti capacul, apucă geamantanul de mâner și îl duse în debara. Îl acoperi cu niște pleduri, apoi reveni în sufragerie. *** Când își turna cel de-al patrulea pahar, o reporteriță protejată de o umbrelă imensă anunță că pe o stradă dintr-un cartier aflat la periferia orașului se produsese un groaznic accident de circulație. Din primele
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dimineață, pentru a fi în formă maximă, aiurea, n-ai alergat nici cinci metri, ești mult prea comod pentru așa ceva, poate îți vei lua inima în dinți și vei trece la fapte, hai, uită-te și în jos, ACOLO, uite pledul cadrilat, nu ridici un pic colțul pentru a te prăbuși din nou în cel mai urât coșmar al vieții tale? Dar dacă vei descoperi sub el o găleată de plastic? Poate că azi este ziua cea mare, ziua în care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
către tomberon, o să ridici capacul și GATA, toate visele dispar CA ȘI CUM NU AR FI FOST și așteaptă mașina care le va duce la groapa de gunoi de la marginea orașului... Mâna îi tremura. Luă o gură din pahar, apucă ușor colțul pledului și îl trase dintr-o singură mișcare, una în care aruncase întreaga tensiune acumulată, întreaga furie și toată nedumerirea sa adunată în cantități incomensurabile. I se păru că geamantanul râdea de el. Trânti ușa debaralei și se prăbuși pe canapea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fel de modernă și paradoxală despărțire motorizată a unor ape deloc biblice. Strada era pustie, ceea ce nici nu o miră pe femeie, fiindcă pe o astfel de vreme cea mai bună soluție era să stai în cameră, acoperit cu un pled, să bei un ceai și să privești la televizor. Sau să faci dragoste, gândi, și strânse mai tare cordonul pelerinei. Prefera să parcurgă pe jos, de fiecare dată, distanța de la colțul străzii și până la poartă, chiar și în zilele în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
legat. Nu va mai dura multă vreme și vei auzi (poc, poc!) cum bate cineva la ușă. Cu mandat de percheziție. Sertare trântite, cărți aruncate de pe rafturile bibliotecii, hârtii care zboară prin aer, ce aveți aici?, o debara, ușa deschisă, pledurile date la o parte, iată un geamantan, doriți să plecați undeva?, poate în Normalitate, hopa, ce de bani, de ce nu-i depuneți la bancă, nu știți că este periculos și că puteți fi călcat de hoți? Sau mai bine ne
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]