194 matches
-
de 84 zile la latitudinea de 74șN și de 128 zile la 81șN). Relieful insulei Svalbard include structuri vechi, paleozoice, ce reprezintă o continuare a celor din Alpii Scandinaviei, reprezentând astfel sectorul cu cei mai vechi munți din Europa. Glaciația pleistocenă și cea actuală au modelat decisiv relieful, generând întreaga gamă de forme glaciare ce abundă în zonă. Altitudinea maximă a reliefului este atinsă în Vârful Newton, 1713m și Vârful Perrier, 1712m. Țărmurile sunt festonate de numeroase fiorduri unele cu lungimi
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
Geysir, situat în partea central sudică a insulei, la 50 km nord-vest de Hekla. Potențialul geotermal imens al Islandei este foarte bine valorificat, fiind utilizat la încălzirea locuințelor, a serelor etc. Insula a fost acoperită în întregime de ghețari în pleistocen, aceștia punându-și amprenta în modelarea reliefului, iar astăzi cca 11% din suprafața insulei este acoperită de ghețari (cca.120). Cel mai mare ghețar al Islandei, care e în același timp și cel mai mare din Europa, este Vatnajökull, situat
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
din Peninsula Balcanică se află la est de Struma și cuprinde: Munții Pirin (între Struma și Mesta), iar între Mesta și Struma se găsesc Munții Rila (cu vârful Musala de 2925m) și Munții Rodopi. Pe masivele cele mai înalte ghețarii pleistoceni au modelat un relief de circuri și creste alpine, asemănător cu cel din Rodna. Câmpiile din Peninsula Balcanică sunt: Câmpia Albaniei (în lungul țărmului sudic al Adriaticii), Câmpia Macedoniei (pe cursul inferior al Vardarului) și Câmpia Tesaliei (pe cursul inferior
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
pierre ancienne, Payot, Paris, 1952; E.D. Glyn, The Idea of Prehistory, Penguin, Harmondsworth, 1964. 4. Howell, op. cit.; Chard, op. cit.; G. Clark, The Stone of Age Hunters, Thames and Hudson, Londra, 1967. 5. G.R. Klein, Man and Culture in the Late Pleistocen: A Case Study, Chandler Publishing Company, San Francisco, 1969; Clark, op. cit.; K.W. Butzer, Environment and Archeology: An Ecological Approach to Prehistory, Aldine Publishing Company, Chicago, 1971. 6. J.R. Harlan, „Agricultural Origins: Centers and Noncenters”, Science, 174/1971, pp. 468-474
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
principiu. Fără a fi neapărat adeptul teoriilor civilizațiilor succesive , În această privință, suntem datori cu un comentariu. Tradiția elenă amintește trei potopuri (Ogyges, Deucalion, Dardanus, ultimul coincizând/amintind ruperea pragului ce separa Marea Neagră, cu nivel mai ridicat, de Marea Mediterană în pleistocen (1-2 milioane de ani în urmă), când omul exista în Europa) , care au separat patru vârste/rase umane (aur, argint, aramă, fier - actuală) [18]. Nu putem decât să considerăm toate acestea drept amintiri ale unor civilizații succesive. Un argument în
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
puteau vedea, inundându-i creierul... În august, zbură la Sydney, ca vorbitor invitat la conferința internațională despre „Originile conștiinței umane“. Avea problemele lui cu gașca psihologilor evoluționiști. Această disciplină era prea înclinată să explice totul în termeni de moduli din Pleistocen, identificând caracteristici universale primare și false de comportament uman, apoi explicând, printr-o tautologie post facto, de ce erau niște adaptări inevitabile. De ce erau bărbații poligami, iar femeile monogame? Totul se reducea la economia relativă a spermei versus ovul. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
câmpul ăsta izolat e un spectacol modest, o nimica toată în comparație cu apogeurile din rezervațiile mai mari. Strigătele se adună și răsună în ecou, o singură despicătură, un cor afon care se întinde pe kilometri întregi în toate direcțiile, îndărăt până în Pleistocen. Sylvie ar trebui să vadă asta, se gândește el. Cel mai natural gând din lume. Sylvie și Jess. Nu Jess, ci Jessie, la opt sau nouă ani, când un oraș al păsărilor ar fi uluit-o. Oare se apropiase vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să nu mai știe nici să tragă o bășină pe cont propriu și pentru ca ființa umană să se Întoarcă la peșteră, la barbaria medievală și la niște stadii de imbecilitate pe care și limaxul le-a depășit Încă de prin pleistocen. Lumea asta nu va muri de o bombă atomică, așa cum spun ziarele, ci va muri de rîs, de banalitate, făcînd o glumă din tot și din toate și, În plus, o glumă proastă. Profesorul Velázquez avea biroul la etajul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Mă înțelegi? Nu mai am nici măcar dreptul să cedez în autobuz locul unei femei, atât sunt de bătrân că mi se iartă totul, până și mojiciile! Și așa m-am și simțit, dintr-o dată bătrân, bătrân ca un dinozaur din pleistocen. Asta e! S-a rupt ceva în mine. Te duci tu pe terasă și-mi povestești ce-ai văzut...” Am mai fost, dar nu mai avea nici un farmec. Mă simțeam singur și trist și mai îmbătrânit... M-a legat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Poate. Cititorul va trebui să se înarmeze însă cu răbdare și disponibilitate în momentul în care se apucă de lecturat. Dar va avea și satisfacții. Mircea Cavadia, scriitor CAPITOLUL I DIMINEAȚA C hiar în clipa în care Povestitorul, aflat în Pleistocen și-l închipuia în Elixirul dragostei al lui Donizetti pe José Carreras, ce aveau să se nască peste 13.500 de ani, bătrânul Rex porni să latre îndrăcit spre cocoșul de tablă înfipt în creasta casei (de pe bulevardul Karl Marx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înlănțuiau în răzvrătiri și neliniști, urmând a fi transferate, peste timpul acestei clipe, ființelor ce-și așteptau ivirea și începerea luptei crâncene pentru nemurire. Uriașul simț al absurdului îl făcu pe Povestitor să râdă și odată cu el întreaga Eră a Pleistocenului. Putea șterge într-o clipă alegoria virtuală, putea inventa o alta. Putea. Dar ceea ce îl uimi peste măsura ființei lui, care cunoștea totul, fu neprevăzutul. Și astfel descoperi ceea ce avea să-l mențină treaz mulți ciorchini de vremi. Curiozitatea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
până la rezolvare mai este un sfert de tablă și câteva crete de consumat. Dar jos de tot va străluci ultimul acord din Marea fugă în Si Bemol major de Ludwig van Beethoven pe care tocmai atunci Povestitorul o compunea în Pleistocen, cu 13.500 de ani înainte de a fi creată. Chiar dacă eu n-aș fi existat, Mitică, m-aș fi inventat. Nu vreau să crezi că delirez sau mă repet, dar oare lespedea de pe piept, care mă apasă tot mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în gheare de berze sosite din noapte. Deasupra caselor și maternității orașului berzele deveneau fuioare zburătoare care, eliberate de povară, țâșneau spre cer ca săgețile albe în beznă. Îngeri care se întorceau acasă până la următoarea naștere. * * * P ovestitorul, aflat în Pleistocen, tocmai fecunda viitoarea gândire a lui Enescu cu ideea izvorului folcloric, cristalizat în Sonata pentru pian în Fa diez Major, Opus 24, nr 1 de peste 13.500 de ani, când avu un simțământ ciudat: îl durea tăcerea. Scrise încet, infinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mea fiind timbrul lipit pe scrisoarea către un destinatar necunoscut?! Dacă eu sunt timbrul, cine e destinatarul răvașului de noapte? Sau poate e ziuă și cineva scrie răspunsul. CAPITOLUL III SEARA C hiar în clipa în care Povestitorul aflat în Pleistocen lovea cu furie tavanul trecutului pentru ca cei din viitor să-și modeleze sunetele stațiilor de amplificare cu beldia smulsă din lupta virtuală a Mioarei Alimentară în turnirul organizat împotriva Mamei simți o amețeală ciudată, fie din cauza beției cunoașterii, transmisă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
CÂTEVA PALME DEASUPRA PÂNTECULUI, SFÂRTECAT DE COPULAREA CU MISTERUL, NE PRIVEA, LUMINAT DE EXTAZ, MOȘ EVENIMENT. * * * D e bună seamă se striga întâi catalogul și chiar în clipa aceea Povestitorul se trezi. Își adună multiplele dedublări de prin toate coclaurile Pleistocenului și după ce și le încorporă deschise mecanic computerul. Văzu cele întâmplate după căderea sa în genunile somnului și se miră pentru prima oară de când inventase mirarea. Măruntaiele de homunculi se cred zei! bolborosi. Și își concentră focalizarea pe clasa scamelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aspect de contuzie; sistemul ventricular e pe linia mediană și conține L.C.R. limpede, clar; plexurile coroide au culoare roșiatică violacee; buzele fără semne vizibile de violență; limba pe secțiune de culoare roșiatică, omogenă; dinții fără leziuni traumatice; 2.13. Era pleistocenă răcirea climei subpolară perioada glaciară temperată perioada interglaciară ca urmare la peste 1.800 m apar ghețari care au creat văi glaciare creste cu circa 10.000 ani în urmă încălzirea climei topirea ghețarii 2.14. Sfârșitul cuaternarului hologenul cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Erau Hipnos, cel cu somnul și fantasmele întunecate, Eugen, zeul cuzineților, Nemesis, răzbunătoarea, Enlil, Ra, Eter, lumina veșnică, Reea, pământul, fiica Gheei, Hera, apoi Baluba, stăpânul urșilor și fiu al unui robot, Marduk, celebrul Indra, Vali Nebunu’, Hades, Elefterie, patriarhul Pleistocenului, precum și John Gaudeamus, regele swing-ului, majoritatea fumegânzi și translucizi ca niște aburi, unduind asemenea fuioarelor și abia văzându-se, ceea ce însemna, destul de evident, faptul că nu existau și nici nu existaseră vreodată, fiind niște creații pur umane, niște închipuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
invadatoare. Descoperirile arheologice arată că în neolitic peninsula era destul de populată. De la locuințele din grote la cele lacustre de pe lacurile Varese, Garda, Varano, până la simplele locuințe casnice, din câmpie, populația de proveniențe și ocupații diferite era destul de densă. Scheletele din pleistocen (prima parte a cuaternarului, deci ultima perioadă a neozoicului, când se pare că apare omul) ca și cele din neolitic, din epoca bronzului etc., aflate în mormintele descoperite de Riviere în 1872, atestă prezența și diversitatea antropologică a oamenilor în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ce umplea atât depresiunea dintre Carpații Meridionali și Balcani, Depresiunea Getică, dar și pe cea Panonică, ce trimitea un fel de golf în interiorul lanțului carpatic. Cu începutul Cuaternarului, care înseamnă pentru acest spațiu începutul unei succesiuni de glaciații și interglaciații (Pleistocenul) și totodată apariția omului (Paleoliticul), marea din Depresiunea Getică începe a se retrage către răsărit, către actuala cuvetă a Mării Negre. Dintr-un fost golf al acestei mări, aflat la legătura dintre cele două lanțuri muntoase - Carpații și Balcanii - și care
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]