5,205 matches
-
stea Și pânza de-ntuneric o rupe în fâșii. Dorind să îți aducă speranța mai aproape Un curcubeu de vară ți l-a-mpletit brățări. Liber să-ți zboare visul în cele patru zări O aripă de flutur ți-a desenat sub pleoape. Să poți da foc ispitei atunci când stă la pandă, Ți-a creionat pe buze doi maci, în zâmbet blând. În marea înspumată din tainicul tău gând Ascunse o gheișă de dragostea flamândă. Ca să-i zidești iubirii necontenit altare Ți-a
FEMEIE, SUFLET ÎNGEMĂNAT de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380655_a_381984]
-
poate vedea cum conduce spre o permanentizare a unui eu predispus la lumesc, la mistic, la real și la imaginativ. De fapt, beneficul constă miraculos în ramificația iubirii, într-o epopee demnă de a fi spusă și receptata. În „Focul pleoapelor”: „Lâni:... câte secole am călărit/ pe cărările ursului în peșteri de marmură/ în muntele uscat flori am semănat/ Hava:.. erau ore, minute/ nu erau secole trecute pe valurile stâncoase/ luna am atins-o cu mâini legate/ ne-au alintat ochii
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
pe cărările ursului în peșteri de marmură/ în muntele uscat flori am semănat/ Hava:.. erau ore, minute/ nu erau secole trecute pe valurile stâncoase/ luna am atins-o cu mâini legate/ ne-au alintat ochii verzi/ Lâni:... tremura amintirile-n pleoapa/ adâncul oceanului cu vârtejul apelor/ în sertarele noastre renaște soarele/ Hava:... am crescut stejari și pini/ cu extaza vanturilor în grădina noastră/ Lâni mi-ai furat visul divin cu mireasma/ trandafirilor care-n suflet explodau./ Lâni:... Hava, imnul l-ai
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
Hava, imnul l-ai cântat cu harpa cenușii/ Moisiu laudă Bătălia Kosovei/ Lâni scrisoare scria în „haimet” din Bonn/ Aga Ymeri dezvelea calul în poemul bujorilor/ Amanetul a fost furat de adierea primăvărateca/ Hava și Lâni:... Tu și eu în pleoape/ încă aprindem foc.../ Îi spun nu te iubesc/ Poet încăpățânat/ în versificare bâlbâiesc/ am un dor arzător/ nu te iubesc îți spun/ diseară nu te vreau/ înțelege-mă!/ Vorbim pe masa amintirilor/ Tu cu fularul în ceafa/ surâsul ți-e
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
vreau/ înțelege-mă!/ Vorbim pe masa amintirilor/ Tu cu fularul în ceafa/ surâsul ți-e suspin/ eu cu / blestem psalmii/ diseară nu te vreau/ înțelege-mă, măi!/ Covorul întins în extaz divin/ uimită ești în grădinile lui.../ Mă cert în pleoapele munților/ - taci!... mă ordoni că odinioară/ vulcanul se aprinde în vocabularul limbii/ diseară nu te iubesc/ mi-e dor să-ți spun!” Folosirea conjuncturala sau doar afișarea aparentei contradictoriilor pare-se că ar avea o corespondență dedicată destul de bine în
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
-n corbisălbatică înflorirevis și țărânăvolbură și florimi-e atâta sete de tine... VIII. MAI SPUNE-MI O DATĂ..., de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017. mai spune-mi o dată cum se dezleagă pustiul când sângeră lumina sub pleoape cu tâmpla lipită de noapte mai spune-mi o dată cum încolțește luna clocotul înserării când sufletul intimidat de ani c-un dor intrigant se leagă mai spune-mi o dată cum se transformă apusul când zorii îți tulbură simțirea c-un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
mușc lupoaică flămândăInima caldă din orice secundă, Până cândmoartea-ncepe să tresarăși viața-mi este licoareamară.... XXV. MOMENT ÎNTR-O NOAPTE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016. Când cucuveaua mușcă luna de un colț, Sub pleoapă de pământ pândește ca un hoț, Un bocet de gorun, pasăre vicleană Zidită-n cuvânt precum o altă Ană. Cușmă neagră noaptea se varsă în ploaie, Urlă așteptarea, lacrimă văpaie, Ca un corb pribeag și nesătul trecutul Te mâna din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
-un ferpar. Organica celulă se umflă-n zadar, Sfârșitul este scris de cer în calendar . Când clopote toacă în zi de parastas, Aud cum plânge frica în ochiul rămas. Citește mai mult Când cucuveaua mușcă luna de un colț,Sub pleoapă de pământ pândește ca un hoț,Un bocet de gorun, pasăre vicleanăZidită-n cuvânt precum o altă Ană.Cușmă neagră noaptea se varsă în ploaie,Urlă așteptarea, lacrimă văpaie,Ca un corb pribeag și nesătul trecutulTe mâna din urmă umbrind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
octombrie 2016. iubite, te caut atât în necuprinsul meu încât lăcrimează așteptarea rostogolită prin corbi și castani; sunt tot mai sărace cuvintele ce mi-au rămas, am să le strâng să-mi fie pernă când noaptea greu se reazămă de pleoape și neagră-mi crește ziua. pătimesc amintirile și ard și tot mai adânc aud cum se sting păsările noastre albe. dar cui să-i mai spun și cine să audă în nopțile cu miros de lămâiță copila aceea cu ochi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
mele, să-mi lipesc trupul de tine, să-ți simt aroma, să-ți respir tăcerea plină a somnului. ochiul nopții îți mângâie conturul trupului, printre umbrele legănate de prima notă a dimineții se sparge pe genele mele lacrima țesută sub pleoape; umbra zilei îmi fură visul. Citește mai mult te privesc să-ți culeg zâmbetul,șuvița rebelă căzută pe frunte;păsări descătușate își fac de capîn cerul somnului tău,te adun în căușul ochilorsă-ți sorb răsuflarea;pe geam, o stea își
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
pe buzele mele,să-mi lipesc trupul de tine,să-ți simt aroma,să-ți respir tăcerea plină a somnului.ochiul nopții îți mângâie conturul trupului,printre umbrele legănate de prima notă a diminețiise sparge pe genele melelacrima țesută sub pleoape;umbra zilei îmi fură visul.... Abonare la articolele scrise de agafia drăgan
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
trecut De când, în secret, am rupt logodna mea cu marea, Cărarea iar mă cheamă să-nvăț pașii uitați... Știați de-atâta vreme cum merg prin umbre dese Culese cu-ndârjire, în șoaptă, la amurg! Dar încă știu cum curg sub pleoape și fericiri și vise Și interzise zboruri ce nu-și doresc căderea. Deși pe alte-alei, parcă-mpietrit am stat Încă nu am uitat să mă nasc din nou Într-un nou ecou de vers dezmorțit. Mi-am amintit ce înseamnă
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
-au trecutDe când, în secret, am rupt logodna mea cu marea,Cărarea iar mă cheamă să-nvăț pașii uitați...Știați de-atâta vreme cum merg prin umbre deseCulese cu-ndârjire, în șoaptă, la amurg! Dar încă știu cum curg sub pleoape și fericiri și viseși interzise zboruri ce nu-și doresc căderea.Deși pe alte-alei, parcă-mpietrit am statîncă nu am uitat să mă nasc din nouîntr-un nou ecou de vers dezmorțit.Mi-am amintit ce înseamnă să oferi... III. BRAȚE
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
îți spun...De două săptămâniTot ninge iar tu, nu veziDecât că plânge cerulCu lacrimi de gheață.... X. SUB PLEOAPE-NGENUNCHEATE, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1042 din 07 noiembrie 2013. E-a doua oară când te naști timid sub pleoapele mele îngenuncheate în fața nopții tulburătoare și tristă, mută ca privirea zeilor, rănită de timp și nemurire. Abia acum simt cum îmi cuprinzi în taină amintirile cu toate brațele pe care ți le-am dăruit de ziua nenașterii tale din dor
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
renașterii din mine. Cu tine mi-e teamă că mâine, cândva, îmi vei pierde brațele oferindu-mi în schimb zile învăluite-n uitare și tăcere. Plăcere mi-ai lăsat, ... Citește mai mult E-a doua oară când te naști timidsub pleoapele meleîngenuncheate în fațanopții tulburătoare și tristă, mutăca privirea zeilor, rănităde timp și nemurire. Abia acum simt cumîmi cuprinzi în taină amintirilecu toate brațele pe careți le-am dăruit de ziua nenașterii taledin dor. Izvor de neliniști curgede la sânul tău
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Renașterii mele în fiecare joc De copii care imită glasul nevinovăției. Mă bucur că pot fi sărutată Sub fiecare pas, alergare spre mâine De buzele pământului, buze de rouă... Nouă sunt! Adevărata femeie care A învățat să plângă, îmbrățișată de pleoape vii Mii și brațe sute, de bărbați nemișcați În fața goliciunii mele, abur de păcat. Păcat că nu am mușcat mai devreme...! Chiar sunt o femeie frumoasă ce cresc Și iubesc generații la rând Pe rând, fără să-mi pese că
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
simți și tu durerea Renașterii mele în fiecare jocDe copii care imită glasul nevinovăției.Mă bucur că pot fi sărutatăSub fiecare pas, alergare spre mâineDe buzele pământului, buze de rouă... Nouă sunt! Adevărata femeie careA învățat să plângă, îmbrățișată de pleoape viiMii și brațe sute, de bărbați nemișcațiîn fața goliciunii mele, abur de păcat.Păcat că nu am mușcat mai devreme...! Chiar sunt o femeie frumoasă ce crescși iubesc generații la rândPe rând, fără să-mi pese că dimineața -Speranța amenință
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
2012. Dincolo de ziduri se aude Brahms. Îngerii, căutându-și pașii de odinioară Se-mpiedică în aripile tot mai grele. Nicio rugăciune nu-și mai găsește drumul Către cerul alungat în uitare. Orașele se hrănesc cu vise de-o zi Iar pleoapele amorțite Refuză somnul nopților încă nefurate. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Mahler. Îngerii au uitat cu ce se hrănește liniștea Zburând haotic printre grădinile inodore Însângerându-și aripile în gândurile Pământenilor ce lăcrimează mereu
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
neîncetat negustorii de suflete.Dincolo de ziduri se aude Brahms.Îngerii, căutându-și pașii de odinioarăSe-mpiedică în aripile tot mai grele.Nicio rugăciune nu-și mai găsește drumulCătre cerul alungat în uitare.Orașele se hrănesc cu vise de-o ziIar pleoapele amorțiteRefuză somnul nopților încă nefurate.La porți bat neîncetat negustorii de suflete.Dincolo de ziduri se aude Mahler.Îngerii au uitat cu ce se hrănește linișteaZburând haotic printre grădinile inodoreînsângerându-și aripile în gândurilePământenilor ce lăcrimează mereuCând vine ploaia peste trupuri și
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
decât factorul principal de obstrucționare a propriei voinți. „Sunt deasupra tuturor”. Privirea plină de nesaț, aruncată de sus nu-mi provoacă ulterior decât o stare de nesiguranță. O amețeală în perpetuă creștere. Și cine se va obosi să-și ridice pleoapa pentru a mă vedea? Un gigant în dorință și totuși atât de pierdut într-o societate obscură și mediocră. Citește mai mult Încărcat cu o conștientă povară, aproape genetică, ideea de suficiență. Meritul nostru, poate singurul este acela de a
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
decât factorul principal de obstrucționare a propriei voinți. „Sunt deasupra tuturor”. Privirea plină de nesaț, aruncată de sus nu-mi provoacă ulterior decât o stare de nesiguranță. O amețeală în perpetuă creștere. Și cine se va obosi să-și ridice pleoapa pentru a mă vedea? Un gigant în dorință și totuși atât de pierdut într-o societate obscură și mediocră.... Abonare la articolele scrise de gabriel dragnea
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
preț de un ceas și mă fac scrum când bolți de ceruri mi se lasă grele și mă propag ca un ecou prin timp în sunetul făcliilor de stele. Sunt răstignit de propriu meu destin și-n volbura luminii de sub pleoape îmi lăcrimează ochii-a rugăciune când, iarăși, Doamne, mi Te simt aproape ! Citește mai mult Sunt răstignit de propriul meu destinși-n vârful crucii-mi crește o aripăce-n zborul ei deschis către pământîmi tot adună clipa de risipă.Și tot
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
scutur. Îți cer iertare, poate-am fost prea lacom dorind să fie doar a mea câmpia; o vară am sperat să-mi crească aripi spre soare să mă-nalț cu ciocârlia. Și să mă ierți pentru c-am strâns sub pleoape cu sârg toți norii toamnei până când ... Citește mai mult Vin astăzi, Doamne, să îți cer iertarecă am iubit prea mult albastrul cerși-am îndrăznit să îmi ridic privireacrezând că, încă, dreptul am să sper.Îți cer iertare de-am greșit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
aer nerespirat vreodată, - seva pădurii senzuale - ce a fost va mai fi, te copleșește adierea de primăvară arătată, mai curată cu fiecare pas, - matricea nemuririi - cu totul alta decât briza verii sau viscolul iernii. Îmi vindeci ochii, - sărutul delicat pe pleoapele închise - trezindu-i din amorțeală, respir adânc clipa aceasta, inimile noastre cu fiecare respirație sunt contopite tot mai mult, până va fi doar una, într-o armonie completă. O ascensiune te cuprinde fără să-ți lase timp, plutire-n azurul
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
douleur, recueillement ou exaltation, la musique et les mots ont de tout temps joué avec ces sentiments". Da, asta se întâmpla chiar și în Evul Mediu, în fața căruia marxiștii, dialecticieni au ba, și-au astupat nu numai urechile, ci și pleoapele ori mintea. Ce poți face însă când un Landini, Leoninus, Perotinus, Hucbald sau Ogier te obligă să le destupi? Un singur lucru, desigur: le asculți, pur și simplu, muzica. Aidoma unui copil ce învață să meargă. Căci copilăria este, probabil
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]