355 matches
-
cunoscuse Mini mai întîi la băi, în treacăt, familiară ca de când lumea, serviabilă, robotitoare, aceeași Lină la care acuma venea ca și la ea acasă. Mini urcase treptele, pe când, gheboșat, birjarul aștepta cu voie bună. Se dezmorțise puțin și numai plescăia . . . un . . . doi... trei. . . labele lânoase una de alta. Meseria lui îi făcuse o fire contemplativă, numai că pe pânza nemișcată a contemplației lui nu se proiecta nimic. Mini sună abia, după obicei. Răsunetul strident al chemărei o supăra. La casa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
hrăni mereu din corpul viu al operei de artă, și nu e nimic de făcut cu acești canibali care dănțuiesc în jurul cazanului filozofic și sociologic în care au aruncat "opera", așteptând să fiarbă, pentru ca apoi s-o "deguste" în liniște, plescăind din limbă de satisfacție și plăcere. Totuși, am să încerc să le stric fie măcar și pentru câteva clipe apetitul. Întâi Zarifopol și d-l Cioculescu, care au adunat toată producția literară și publicistica a marelui clasic, în prefața sa
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
borcane pline la venire și goale la plecare. În jurul ei mirosea a mâncare gătită, a rântaș, a parizer și era mereu stropită cu grăsime pe piept și pe mâneci. Mânca În fiecare pauză, scobea În borcane cu o lingură, sorbecăia, plescăia și, vrând să ia parte la discuții, stropea cu mâncare când Îi ieșeau vorbele din gură. Dordonea fierbea. Când aia scotea prima râgâitură, izbucnea și el: „Ieși afară, purcea nesătulă! Mi-e silă să intru În cancelarie. După ce că miroase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când Îi ieșeau vorbele din gură. Dordonea fierbea. Când aia scotea prima râgâitură, izbucnea și el: „Ieși afară, purcea nesătulă! Mi-e silă să intru În cancelarie. După ce că miroase de ți se Întorc mațele pe dos, mai și grohăi și plescăi ca-n cocină! Du-te și Îndeasă-n tine până crăpi În laboratorul tău de chimie. Poate dă Dumnezeu și-ți bagi lingura În vreun acid ori În sodă caustică!”. Lizica sărea și ea de doi metri În sus, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mi-era lene de dimineață să mă duc la Fântână. Țigările le-am furat de la tata”. Destupară sticla și-o trecură de la unul la altul. Luară câteva Înghițituri mici și cumpănite, de parcă ar fi fost demult obișnuiți cu băutul vinului. Plescăiră ca niște cunoscători. „Bun.” „Ca lumea.” Rudarul nu mai putea de bucurie. „Dacă nu vă place, v-am zis ce să faceți. Nu poate fi apa din Gropan chiar cum a zis Foiște; el avea interes să vorbească așa. Anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la ciorba de pește și la pește fript. Ne-am Înghesuit doi la o lingură și patru la un castron - că nu erau de ajuns. Dar nu ne păsa. Înghițeam zeama cu bucățoaiele de mămăligă. Ne frigeam la dește și plescăiam ca porcii. Foiște stătea la masă și sorbecăia ciorba la repezeală, cu ochii la tuciul de pe pirostrii. De obicei, la țuică, băga În el două și chiar trei castroane de borș. De data asta, Însă, din pricina copiilor ce nu fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Să trecem râul! Cerul era încă întunecat. Curentul râului Katsura descumpăni, un moment, caii de război, în timp ce încercau să treacă prin vad. Jerbe de spumă albă țâșniră în sus, răsturnându-se înapoi peste ele însele. Întreaga armată tremura, pe când oamenii plescăiau prin apă cu sandalele de paie ude. Deși erau leoarcă, nici unul dintre trăgători nu-și lăsa fitilele să se umezească. Valurile limpezi li se ridicau până peste genunchi și erau mai reci decât gheața. Fără îndoială, fiecare ofițer și soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
caii. Isocadele așteptară ca trupele din avangardă să se apropie și le făcură semne cu mâna. Apoi, când nu se mai îndoiră că dușmanii erau prinși în capcană, răcniră pe neașteptate: — Prindeți-i vii! Luați pe nepregătite, războinicii și grăjdarii plescăia apa și o luară la fugă, de-a lungul malului. — Inamicul! E inamicul! Cinci sau șase oameni scăpară, dar restul fură capturați. Ia te uită, primul vânat al sezonului. Războinicii clanului Shibata îi înhățară pe prizonieri de gulere și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zise Barney. Mai tânără. O zise pe un ton oarecum ezitant. — Nu ești foarte exact, zise inspectorul. — N-am ce face, îi replică plângăreț Barney. Vezi o femeie undeva în fundul unui puț imens și gri, cu un val de ciment plescăind peste ea, și zău că nu te-apuci s-o întrebi ce vârstă are! — Aici ai dreptate. înțeleg foarte bine, dar dacă ți-ai putea da totuși seama... Mai era ceva deosebit la ea? — Deosebit? Păi, era mâna aceea, știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și găsi acolo un cuțit lung și ascuțit. Apoi se întoarse în cabină, verifică încuietoarea de la ușă și se întinse pe patul ei, încercând să adoarmă. Dar somnul nu voia să vină. Afară se auzeau tot felul de zgomote. Valurile plescăiau, lovindu-se de carena vasului de agrement. Vântul sufla. Doamne, ce încâlceală ieșise din toată povestea! Sally își încleștă mâna pe cuțit și se gândi la Gaskell și la ce-i spusese acesta despre divorț. Peter Braintree stătea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
era să planificăm ceva pentru ora șase. În plus, la apetitul ei, Lucy avea să fie oricum ruptă de foame la ora aceea. M-am întors către Lucy și am întrebat-o cum îi place pizza. După ce mi-a răspuns plescăind din buze și bătându-se cu palma pe burtă, i-am dat întâlnire lui Tom la Rocco’s Trattoria, care servea cea mai bună pizza din cartier. — La șase, am zis. Până atunci, mă duc cu Lucy la magazinul video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
oarbă, drept În calea celor care, din spate, Înaintează. Și balega de cal, ca o flamură. Focurile - două. În curte ard două focuri strașnice; sub ceaune grozave, pe crăcane. Femeile se agită primprejur, potrivesc flacăra, amestecă În ceaune, suflă, gustă, plescăie din limbă, apoi iar Încep roiala - spre casă, din casă; spre uliță, din uliță, Între focuri, printre focuri, vorbind, vorbind toate odată, mereu potrivindu-și basmalele care mereu alunecă, de parcă pentru această unică Însușire a lor, alunecatul de pe cap, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ținând brăcacea cu amândouă mâinile, „de subțiori”. - S’ trăiești, băi’țălu moș’lui... Moș Iacob așeza „țăharca di titiun” deja răsucită, dar neaprinsă, pe capacul tabacherei, pusă alături, pe truchină, lua brăcacea cu amândouă mâinile, o ridica, bea. Se oprea, plescăia din limbă - Îi era bun, jinișoru’. Aprindea țăharca, trăgea din ea, trăgea din brăcace. Îi știam măsura: un litru și jumătate; Moș Iacob avea altă măsură: două țăhărci la o brăcace de jinișor - așa, cam În jumătate de ceas... - Măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dorindu-și să poată da de băiatul acesta îngrozitor, să-l arunce de-a berbeleacul pe coasta dealului, să-l calce în picioare și să-l bată cu bățul. — Ce să fac? își întrebă fratele, care stătea sus deasupra ei, plescăind din limbă la vederea lacrimilor sale și examinându-și în același timp venele verzi de pe braț și pielea bătătorită de pe călcâie. Înnebunesc, spuse Pinky, mă simt ca un foc de artificii apris cu un chibrit. Dacă artificiile au fost aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lui, când fusese mușcat de Pinky Chawla, aparent fără nici un motiv. De atunci, inima îi bătea mereu cu putere și nu avusese încă suficient curaj că să se încumete afară. Bietul băiat, spunea familia sa, douăsprezece femei și trei bărbați, plescăind din limbi sub camera lui, privind în sus spre locul unde, dincolo de tavanul de deasupra lor Hungry Hop stătea la ferestră și-și pipăia urechea ceas de ceas. Chiar că l-a speriat. Ce fată nebună, spuneau. E mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
la dus, nici la întors n-am știut în nici un moment în ce țară suntem. — în cât timp ați ajuns la râu? Negrul căzu pe gânduri, încercând să-și amintească. Până la urmă spuse, fără să pară foarte convins: — O lună, plescăi din limbă, încercând să alunge niște gânduri neplăcute. Venise seceta, secaseră puțurile și a trebuit să facem un ocol mare ca să evităm Tikdabra. Când eram copil, puteai găsi puțuri bune și savane cu multe zile înainte de-a ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
malurile, puțurile au secat și dispar ultimele urme de iarbă. Câmpiile unde înainte pășteau animalele poporului peuls nu mai folosesc acum nici cămilelor celor mai înfometate, iar din oazele populate unde te puteai odihni n-a mai rămas nici amintirea - plescăi din nou din limbă. Iar eu nu sunt bătrân, preciză. Nu. Nu sunt bătrân. Deșertul e cel care înaintează prea repede... — Mie nu-mi pasă că deșertul înaintează și înghite alte pământuri, zise Gacel. Mă simt bine aici. Mă îngrijorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
are destui oameni cinstiți ca să formeze un guvern. Acum toți au iahturi, palate pe Riviera și conturi bancare în Elveția, deși când eram tineri și luptam împreună juraserăm să combatem corupția cu același spirit cu care ne războiam cu francezii - plescăi din limbă, bătându-și parcă joc de el însuși. Era un jurământ idiot. Puteam lupta contra francezilor pentru că, oricât ne-am fi propus, n-am fi ajuns niciodată să fim francezi. Dar nu e așa de ușor să lupți împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o clipă. Poate chiar prea mult... Când voi, războinicii, porniți la luptă, niciodată nu vă gândiți la răul pe care ni-l puteți face nouă, femeilor, care rămânem acasă și suferim loviturile sorții fără să avem parte de bucuriile gloriei - plescăi din limbă, nemulțumită parcă de ea însăși. Dar n-am venit să te învinovățesc, zise. Ce-ai făcut e bun făcut, și cu siguranță că ai avut motivele tale. Am venit pentru că, în asemenea momente, un bărbat are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de care mai ciudați și mai impresionanți. Uite ăsta, să tot aibă vreo optzeci de kile... Ditamai leopardul, cât un catâr numai bun să-l înhami la o teleguță și suplu, înalt, musculos, cu blana strălucind în lumină ca unsă... Plescăia. Îți lasă gura apă, deh, ca și cum închipuirea ar pofti la ceva ca o panteră-leopard - ceva de genul ăsta, un animal făcut să alerge liber prin sălbăticie, în junglă sau în deșert. Cât de liber, Doamne ferește, e legat, priponit cu lesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pentru copil... S-o ia dracu’, nășico, care cum și ce a învățat-o? Prea nerăbdătoare-i Mirela, iar Geta, din cale-afară de secretoasă, tace și-l leagănă pe Petrișor, cu privirea căzută pe fața lui roșie, care molfăie și plescăie din buze. E foarte absorbită de legănat, parcă i-ar plăcea să se simtă în pielea Mirelei cu un copil mic, s-o facă mai curând pe treabă în felul ăsta, decât cu Roberto, care uite-l, nu-i, vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
erau iar grei ca un uger de vacă. Nea Miluță n-a mai avut niciodată succesul pe care i-l asiguraseră poeziile dedicate partidului și secerișului. Niciodată n-a mai făcut turnee de recitare în țară; niciodată n-a mai plescăit la aceeași masă cu bardul neamului. Tanti Mizi însă fusese toată viața fată bătrână. De aia surorile o tot îmboldeau: he he, ce știi tu! n-ai ținut bărbat și copii! plimbarea plimbare, tihna tihnă, televizorul televizor! cred și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
doar colina arțăgoasă în spatele căreia se ascunde de opt ani asfințitul. Leonard își oprește marșul aici și încet, numai urechi, se lasă pe vine cu armele în față, pe pământ. Metalul e atât de mut încât limbile lunii par că plescăie printre ierburi. Mai întâi își înmoaie degetul în gură și-l ridică deasupra capului: buun, vântul bate din față! Ia apoi poziția de atac și așteaptă. O mierlă gâlgâie zgribulită pe undeva în bezne de septembrie. Asta așteptam! își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Hopa...! Mi-a mai ieșit o rimă! O rimă ca o crimă! Dă-mi și mie să văd! L-ai luat de pe ghizd? Ha, ha, ha, ha...! Mânca-ți-aș...! Este! Ca lumea! E tare de tot! Cultură și coprocultură! plescăie Dănuț, încântat să-i țină isonul, întrând îndată în jocul preopinentului, după vechiul și plăcutul lor obicei. De gnostici emulativi și de împătimiți amatori, dar sinceri, ai ezoterismului, simbolisticii, doctrinelor inițiatice, ocultismului, gematriei și misticii numerelor. Chestiuni dintr-acelea elementare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
umple Cupa, simțind cum se contopește, trup și spirit, cu speranța și cu durerea liniștită a ofrandei, peste legănarea amețitoare a noianului poveștilor magice și cumplite, de demult. Vin roșu de cel mai bun, de colea, de la popa, din sacristie! plescăie Vierme. Abluțiunea și Euharistia. Botezul și Împărtășania... Păi, de-acum, suntem ca și împărtășiți! îi pică fisa Fratelui. Dar când se-ntâmplă de se-mpărtășesc oamenii, fără maslu și fără spovedanie? Da! Când sunt pe prag de moarte ori când
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]