370 matches
-
ai căzut În ghearele lui. Foreza piuitoare ți-a intrat În măsea și În gaura aceea a fost introdus cu migală și scule fine, prin apăsare, un pansament cu arsenic. Simți În gură un puternic gust de cuișoare, aspru, pișcător. Plescăi din limbă și te uiți fioros la ceas, care Îți arată că mai ai În față un timp Îndelungat de așteptare, până ai voie să mănânci. Câteva ore. Stai Întins În pat și citești. Citești și iar citești. Cu silă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de care mai ciudați și mai impresionanți. Uite ăsta, să tot aibă vreo optzeci de kile... Ditamai leopardul, cât un catâr numai bun să-l înhami la o teleguță și suplu, înalt, musculos, cu blana strălucind în lumină ca unsă... Plescăia. Îți lasă gura apă, deh, ca și cum închipuirea ar pofti la ceva ca o panteră-leopard - ceva de genul ăsta, un animal făcut să alerge liber prin sălbăticie, în junglă sau în deșert. Cât de liber, Doamne ferește, e legat, priponit cu lesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pentru copil... S-o ia dracu’, nășico, care cum și ce a învățat-o? Prea nerăbdătoare-i Mirela, iar Geta, din cale-afară de secretoasă, tace și-l leagănă pe Petrișor, cu privirea căzută pe fața lui roșie, care molfăie și plescăie din buze. E foarte absorbită de legănat, parcă i-ar plăcea să se simtă în pielea Mirelei cu un copil mic, s-o facă mai curând pe treabă în felul ăsta, decât cu Roberto, care uite-l, nu-i, vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
unde se lungește cu un oftat pe spate. Ce ne-am mai putea dori acum când avem tot confortul? După ce îl ridică pe von Streinitz, cu ajutorul lui Marius, bătrânul se asigură că cei doi stau cât de cât bine, apoi plescăie scurt din limbă un îndemn pentru cal. Hurducăturile căruței smulg printre buzele nefiresc de albe ale neamțului câte un geamăt slab. Ies curând la șosea și acestea încetează. Tataie, dar un telefon găsesc acolo? Numa' la șeful de post, răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cele din urmă se oprește în dreptul ferestrei. În fața lui pădurea deasă, copac lângă copac, urcă aproape până la baza crestelor înzăpezite ce străpung seninul cerului. Imagini care-i amintesc de casa părintească din Alpii Bavariei. Oftează scurt, împingând înainte buzele ce plescăie ușor a lehamite. Își dorește să fie departe de toate aceste mizerii și complicații, în fața șemineului din bibliotecă, cu un pahar de conic într-o mână și un trabuc în cealaltă, având alături pe Bubi, ogarul lui credincios. Înjură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și, mai mult, afișajul se blocase la Piața Gemeni, așa că nu știam unde mă aflu. Nu era cazul să întreb, pentru că de o vreme autobuzul nu mai înainta, și bătrânii au început să devină extensii ale gândurilor mele, se enervau, plescăiau din buze și spuneau că nu se poate așa ceva, da-și bat joc de noi, unde s-a mai pomenit, și într-adevăr că nu se mai pomenise, pentru că era un ambuteiaj autentic, adică nu un șir de mașini târându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să-mi croiesc puțin loc cu cotul ca să pot răspunde, printre pardon pardon și mă scuzați (spuse pe un ton foarte decent și respectuos, așa cum aș vrea să mi se adreseze mie tinerii dacă aș fi bătrân), un tataie a plescăit din limbă și m-a stropit cu salivă pe sacou. I-am văzut un dinte de aur și, lângă el, o gaură mare în gingie: - Ce te împingi așa, domnule? Tu nu vezi? - Nu m-am împins, am vrut doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
luat o mapă, hârtieși creion, și m-am pus pe notat. Dar mai întâi: O să spun câte ceva despre vecinul de deasupra. Vecinul de deasupra e pensionar, are ochelari, frunte lată, pulovere portocalii, puțini dinți în gură și un tic nesuferit: plescăie. În fiecare dimineață își scoate la plimbare canișul maro și gras, cu ochi extrem de inteligenți, și, pășind cătinel încoace și încolo, plescăie. Nevasta i-a murit. Are o fiică și un nepot care îl vizitează sâmbăta. Precum se vede, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de deasupra e pensionar, are ochelari, frunte lată, pulovere portocalii, puțini dinți în gură și un tic nesuferit: plescăie. În fiecare dimineață își scoate la plimbare canișul maro și gras, cu ochi extrem de inteligenți, și, pășind cătinel încoace și încolo, plescăie. Nevasta i-a murit. Are o fiică și un nepot care îl vizitează sâmbăta. Precum se vede, nu e mare lucru de spus despre vecinul de deasupra. Dacă tavanul ar fi transparent, l-aș vedea toată ziua târându-se de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
doi pe județ și mă-sa mare vrea să-l meditez pentru etapa pe țară. Bravo lui! Costin se trânti pe un scaun și se uită urât la bunică-su: îl vedea întins în pat, acoperit cu un pled ros, plescăind din buze după fiecare deschidere a gurii; o culegere de probleme, o foaie și un pix, într-o parte a patului; în cealaltă, o revistă electronică din celuloid laminat: MATHeMATA. De ce îl supunea maică-sa la chinul ăsta în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
înțelegea. Dar se obișnuise pe undeva cu întreg ritualul și învățase să se gândească la cu totul alte lucruri atunci când bunicul, fostul profesor Păvălache, îl muștruluia sau îi spunea povestea din fiecare săptămână. Bunicul își lăsa capul pe spate și plescăia de trei ori la rând, semn că se pregătește să-și spună textul. - Bineînțeles că Sandu e mai sărac cu duhul, dar de obicei simpluții ăștia sunt elevii cei mai ambițioși. E o plăcere să lucrezi cu ei. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lucrurile devin simple. Cu cât aplici mai strict sistemul ăsta al meu și al lui Paul, cu atât vei fi mai aproape de scopul întregii construcții. Și știi care e scopul întregii construcții? Sigur că știi. Profesorul Păvălache se opri și plescăi triumfal. Mi-l închipuiam zâmbind și dându-și iar capul pe spate, contemplând o mulțime fictivă care-i sorbea cuvintele în amfiteatru. Poate că îi revedea pe foștii lui colaboratori și studenți, pe toți cei care îl făcuseră demult celebru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
numai dumnealui se comportă așa. În fine, l-am simțit mai aproape. Dacă aș fi avut o lanternă, totul s-ar fi petrecut mai ușor. Apoi l-am simțit la câțiva metri de mine. Am mulinat și l-am auzit plescăind în apa foarte mică de la mal. Am plonjat peste el, eram amândoi în noroi. L-am simțit în brațe și l-am aruncat spre interiorul malului. Apoi am căzut în fund acolo, în noroi. M-am dus lângă pește, unde
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a pus-o în buzunarul de la rubașcă. Apoi a dezlegat lotca și a plecat, nu înainte de a-i debarca acestuia bagajul și de a-i spune amicul meu să vină în seara următoare ca să-l ia. Și atunci, când ultimul plescăit de ramă s-a stins în stufăriș, ne-am lăsat la hodină în cort. Completasem masa cu supă de la pachet făcută în ceaun și cu șalău și bibani fripți pe tablă. Cele câteva bucățele de zahăr au încheiat meniul de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Areta și alte vecine. După înjunghiere, femeile se strângeau la vatră și, în ghearele lor ascuțite, mațele porcului își deșertau, aburind, necurățeniile. Hăcuite în coveți, mormane trandafirii de grăsimi miroseau dulce și grețos ; lângă cratițele clocotite, pe jos, în lighene, plescăiau zoaie beșicate de steluțe grase iar, sub geamuri, începând să se acopere cu brumă argintie, zăcea carnea roșie. Osânza năpădise pe mese și scaune, ba chiar și pe dușumea, dând de lucru mâțelor care, prea sătule, o alegeau cu scârbă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
De sus, țăranii sprijineau crengile în cațe și în căngi, mânându- le încet din argea. în bubuitura apei, cu sprinteneală, trunchiurile se strecurau prin stăvilar. Galbenă, lumina felinarului împuțina întunericul. - Io, măă !... se auzi un răcnet lung. - Ațin’te ! Cu plescăit, trunchiul se prăbuși în adânc. Ostenit, omul care străjuise primul coborî de pe opust. își trecu mâna prin păr și băgă de seamă că nu mai are căciulă. - S-a dus ? S-a dus ! constată un glas de lângă el. Satisfăcut, răsună
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
aplecau și regurgitau tocana de vită și cartofii piure din fulgi de la masa de seară pe podeaua ondulată de metal. Lucrul acesta nu stârnea nici un comentariu. Voma, care la lumina lunii avea o culoare albăstruie stranie, vălurea la rândul ei, plescăind Înainte și Înapoi peste bocancii tuturor. Milton se uita În sus, Încercând să ia o gură de aer curat. Barca se apleca și se legăna. Aluneca pe valuri și se prăbușea, zguduindu-și carena. Se apropiau de țărm, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
jos. O luminează cu lanterna. ― Cine-i asta? Prietena ta? Se uită la fotografie, rânjind. ― Lu’ prietena ta Îi place să sugă pula? Pun pariu că-i place. Ia legitimația de pe jos și și-o freacă de fermoarul de la pantaloni, plescăind din buze. ― Mm, daa! Îi place! ― Ia să văd și eu, spune cel care stă peste mine. Tipul cu lanterna aruncă legitimația pe pieptul meu. Cel care mă țintuiește Își pleacă fața spre mine și-mi spune cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
deși mă îndoiesc c-o să fie de acord, i-ați zări cicatricea datând de la vârsta de trei săptămâni), gângurea baritonal și molcom încât bunicul nostru o consola pe mama lasă, tu, p-ăsta-l facem popă, râdea cu incuri și fără dinți, plescăia-n somn, își lărgea încet, încet alimentația, mai o brânză dulce făcută-n casă, mai o supă pasată de morcovi și pui, mere rase cu biscuiți, înțelegeți, câte-un ou fiert pe săptămână, ușor, câte puțin din toate, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sau pe care o puteam preschimba cu ajutorul limbii În forme interesante, pe care să le Înghit fără probleme. Din nefericire, hîrtia mestecată Îmi lăsa un strat lipicios În gură și pe limbă, ce dura cîteva ore și mă făcea să plescăi din buze Într-un mod nu tocmai plăcut. Am Început Încetișor, azi mestecînd un pic, mîine un pic, dar la scurt timp devenisem deja total dependent și, În doar cîteva zile, reușisem să bag la ghiozdan atît de mult din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
zise Barney. Mai tânără. O zise pe un ton oarecum ezitant. — Nu ești foarte exact, zise inspectorul. — N-am ce face, îi replică plângăreț Barney. Vezi o femeie undeva în fundul unui puț imens și gri, cu un val de ciment plescăind peste ea, și zău că nu te-apuci s-o întrebi ce vârstă are! — Aici ai dreptate. înțeleg foarte bine, dar dacă ți-ai putea da totuși seama... Mai era ceva deosebit la ea? — Deosebit? Păi, era mâna aceea, știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și găsi acolo un cuțit lung și ascuțit. Apoi se întoarse în cabină, verifică încuietoarea de la ușă și se întinse pe patul ei, încercând să adoarmă. Dar somnul nu voia să vină. Afară se auzeau tot felul de zgomote. Valurile plescăiau, lovindu-se de carena vasului de agrement. Vântul sufla. Doamne, ce încâlceală ieșise din toată povestea! Sally își încleștă mâna pe cuțit și se gândi la Gaskell și la ce-i spusese acesta despre divorț. Peter Braintree stătea pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
asemenea imagini șocante, unde oamenii cad, se omoară sau se fac bucăți în fața camerei de luat vederi. De obicei, se transmit în orele de maximă audiență și în fiecare zi telespectatorii cer tot mai mult risc, și mai multă emoție - plescăi din limbă vădit nemulțumit: Noi suntem însărcinați să-i aprovizionăm cu o mare parte din aceste riscuri și emoții. Nené Dupré rămase un timp nemișcat, ca și cum s-ar fi amuzat observând cum se lăsa întunericul și luminile campamentului se aprindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tonul. În vremurile astea, morții, oricine-ar fi ei, se uită imediat și, până la urmă, rămân doar niște date statistice. Nimeni n-o să uite însă așa de ușor că șase europeni nevinovați au fost sechestrați de beduini în inima deșertului - plescăi din limbă, iritat și adăugă: Întotdeauna va fi o mamă, o iubită, o soră sau o asociație de prieteni sau vecini dispusă să răscolească rahatul și să ceară respectivelor guverne să-i elibereze imediat. Și presa, de obicei, este foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mâncare, dar nu te-ai întors cu vreunul din ei ca să luați piese de schimb... — Ți-am mai spus că n-au vrut să vină. — Iartă-mă că îndrăznesc să-ți spun, dar am impresia că-mi ascunzi ceva - austriacul plescăi din limbă, clătină din cap, ca și cum toată povestea i s-ar fi părut foarte complicată. Și, pe deasupra, acum te lasă în „ariergardă“... De ce? Ce mister se ascunde în spatele acestei afaceri? Nené Dupré, care înțelesese de la început de jocul interlocutorului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]