1,866 matches
-
duplicitatea mea, te iubesc, apoi cad de pe marginea dragostei noastre de porțelan într-o prăpastie de lagăr cu puține versuri, devorate și acelea de viermi răzbunarea pentru existența oricărui lucru frumos apoi din nou pașii de lumină, curajul, florile îmbobocind, plesnind, umezindu-se de roua de amor, cu soarele refractat. „limitările amare nu pot persista.“ iubirile amare nu pot dura dar asta este o iubire de ciocolată, de înghețată, de zahăr cándel de mine și de tine nu e la antreu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
fără să zărești vreun țărm către care ai putea înota sau vreun catarg de vas portughez, cine știe pe ce mări navighează acum prietenul tău abílio, pe aici nu crește nici un copac, aproape dincolo numai flori înmiresmate și plante scunde plesnind de verde, cu forme geometrice, sunt pe tot locul, nu îți poți folosi nici aripa subțire de liliac-cu-nas-de-frunză fără să știi cât ai de zburat, are și ea puteri limitate, fiind primită în dar de la un biet pui. șase în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu-ți mai trebuie... DĂNILĂ: Da' ce ți-a sărit țandăra, jupâne? Te-am supărat cu ceva? Iaca plec... MARCU: Cine-ți spune să pleci? Dumneta vrei să m-ațăți; adică pleci și nici nu-ți pasă, iară eu am să plesnesc de curiozitate în urmă. Iaca n-am să plesnesc! Dacă n-aveai de gănd să cumperi sau să vinzi ceva, nu te-abăteai pe-aici, că numai să vii să mă-ntrebi de reumatisme nu te știu în stare. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sărit țandăra, jupâne? Te-am supărat cu ceva? Iaca plec... MARCU: Cine-ți spune să pleci? Dumneta vrei să m-ațăți; adică pleci și nici nu-ți pasă, iară eu am să plesnesc de curiozitate în urmă. Iaca n-am să plesnesc! Dacă n-aveai de gănd să cumperi sau să vinzi ceva, nu te-abăteai pe-aici, că numai să vii să mă-ntrebi de reumatisme nu te știu în stare. Așa că spune ce ai de spus, și dacă ne-om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
suflă greu, se împleticește) CODÂRLIC: Măi, da' sprinten și sprințăroi copil mai ai, drept să-ți spun! Când aproape-aproape să pun mâna pe dânsul, odată a cotigit-o și să te duci, duluță! Prinde orbul, scoate-i ochii! Era să plesnească rânza în mine alergând! DĂNILĂ: He, he, ce-am spus eu, ce-am povestit? Ș-apoi aista-i cel mai mititel, abia începe să se țină pe picioare... Să-i vezi pe ceilalți! Seamănă toți lui tătâne-su... Acu' hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Hai drace, hai! Îi pomeni tu și smoala pe care ai supt-o de la talpa iadului! Moș Martin, la care te-am trimis acuma, nu prea știe de șagă. Aha, intră în culcușul ursului. Acuma țin-te Dănilă să nu plesnești de râs! În culise, mormăit întărâtat de urs. Vocea lui Codârlic) CODÂRLIC: Hei, stăi, stăi bre! Măi... măi bunicule... Valeu, oasele mele... DĂNILĂ: Frumos îl joacă, brava Moș Martine! Uitați-vă oameni buni, i-au crescut dracului ochii în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să stai colea, pe buturuga asta, ca să te leg la cap. CODÂRLIC: Să mă legi? Păi de ce, că nu mă doare? DĂNILĂ: Apoi tocmai asta-i! Eu, Codârlic puiule, îți vreau binele. Iaca ce-i: când oi chiui, are să-ți plesnească în patru scăfârlia și au să-și sară crierii pe care nu-i ai prin copaci. Și gata cu tine! Se isprăvește cu Codârlic! CODÂRLIC: Ce tot spui acolo? DĂNILĂ: Spun ce este. Așa că am să te leg binișor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
rol în această interpretare deformată și deplasată. E o scenă care ar merita un scurtmetraj. Sigur că analogia e o formă slabă de raționament, dar nu pot să mă gândesc la uimirea similară a vreunui strămoș de-al nostru care, plesnind niscai cataroaie între ele, descoperea focul. Așa probabil contempla și femeia noastră jetul zburdalnic al bideului. Mi-am adus aminte de toate astea după ce am văzut o știre conform căreia cel mai influent obiect de artă al secolului din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
aia în memorie, doar schimbi data, chestii la un act de vânzare-cumpărare, să zicem. Dar nu la orice merge cu calculatorul!“ Așa zice tanti Cati și sigur nu-i adevărat. Dar, dacă-i spui, strici totul. Bice Au început să plesnească puștii pe stradă cu bicele sau cu biciurile. Dau ăștia cu biciul, trebuie să zici. Îi dau bice, altă expresie. Un moment important. Se antrenează pentru Crăciun. De fapt, primul plesnit de bici îl auzi inevitabil pe la mijlocul lui octombrie, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dacă-i spui, strici totul. Bice Au început să plesnească puștii pe stradă cu bicele sau cu biciurile. Dau ăștia cu biciul, trebuie să zici. Îi dau bice, altă expresie. Un moment important. Se antrenează pentru Crăciun. De fapt, primul plesnit de bici îl auzi inevitabil pe la mijlocul lui octombrie, undeva pe la 7 seara, când cineva, nu se știe cine, iese în stradă și începe să trăsnească. De obicei, plouă sau e ceață, ceea ce sporește misterul personajului care dă tonul la bubuielile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
se știe cine, iese în stradă și începe să trăsnească. De obicei, plouă sau e ceață, ceea ce sporește misterul personajului care dă tonul la bubuielile cu bice. Apoi, de pe la jumătatea lui octombrie, urmează o perioadă de acalmie, cel ce a plesnit primul continuă să-și păstreze anonimatul și cam în perioada asta, după scurte intermezzo-uri gălăgioase, se pun băieții pe treabă. Cam la sfârșitul lui noiembrie. Adică sunt un fel de concursuri virile, cine bubuie mai tare, cine are bici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de oameni mai gălăgioși. Nu știu dacă tradițiile din alte regiuni dau atâta importanță biciului, dar aici el e un indiciu al masculinității. Un sunet spârcăit demonstrează o masculinitate deficientă. Pentru mine a fost o victorie incredibilă să pot să plesnesc prima dată pe la 11 ani cu un bici uns cu motorină. Un sunet plin, superb. Cu biciul lui Văleanu, unul care a vrut să se călugarească și acum a ajuns să fure materiale de construcții de la vilele ce se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
foarte clar conturată, să știi! Și după o pauză mustrătoare, timp în care piciorul stâng l-a încălecat în sfârșit pe dreptul: ’97 sau ’98? Doar ai fost șef de cabinet!... ’97! vine un răspuns mai degrabă la plesneală. Ei, plesnește și Emil masa, atunci a început declinul, măi băiatule! Ciuvică se scarpină nervos, perplex. Un deget ridicat de Emil promite dezvăluirea. Voi mai puneați de-o miuță în spate la Cotroceni. Dacă tot stau stâlpii ăia de la Văcărești nefolosiți, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
în care, doar cu câteva luni mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
perelor coapte, a nucilor numai bune de cules. Pentru noi, cei mai mici, era o mare bucurie; nu reușeam să adunăm toate perele galbene, zemoase și mari cât doi pumni la un loc. Mâncam cu poftă până simțeam că ne plesnește stomacul. Pe zece septembrie ( duminica), urma să aibă loc un eveniment foarte important, pentru noi, cei catolici: primirea sfintei Împărtășanii! Toți copiii, care Împlineau vârsta de șapte ani În anul respectiv, intrau Într-o perioadă de pregătire, premergătoare evenimentului. Erau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
panică. O panică stranie, plină de curiozitate. Se uită la oameni de parcă i-ar descoperi pentru prima oară. Cuvintele lor, gesturile par noi. Deodată i se pare că descoperă copacii. Rămâne cu ochii ațintiți spre ei. Frunze, frunze verzi, muguri plesnind. Are douăzeci de ani, a crescut la țară, sub ochii ei se năștea și murea natura, și doar acum descoperă mugurii plesnind în frunze. Mișcare, taină, viața năvălind nestăvilită. Se oprește fascinată și se uită la tulpinile teilor, la coroanele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
noi. Deodată i se pare că descoperă copacii. Rămâne cu ochii ațintiți spre ei. Frunze, frunze verzi, muguri plesnind. Are douăzeci de ani, a crescut la țară, sub ochii ei se năștea și murea natura, și doar acum descoperă mugurii plesnind în frunze. Mișcare, taină, viața năvălind nestăvilită. Se oprește fascinată și se uită la tulpinile teilor, la coroanele umbrind amurgul. Mângâie copacii cu senzația că sevele curg prin mâinile ei. Ochii i se dilată în lumini verzi întunecate, nările freamătă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Bănci din lemn, ca în parc, vopsite în alb. Sunt aprinse toate becurile, lumina pătrunde de afară doar prin geamurile de la WC. Femei, numai femei, unele grase, altele slabe, încercănate, cu burta la gură, una cu o rochie ce-i plesnește peste burtă, un copil pișat o trage de poală. Nimeni nu scoate un cuvânt, toate au adormit într-o Sodomă păcătoasă. Femei trecute, obosite, jigărite, ca niște gloabe. Lângă ușă stă una cât un munte cu o rochie roșie plisată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fată cuminte". Îi vine să plângă. Nu, nu e cuminte, dar mai bine să plece, bătrâna cu amintirile ei, cu mirosul acela rânced. Alerg prin câmpuri înflorite cu miros de mentă sălbatică și de pucioasă, aerul tremură de arșiță, tata plesnește caii cu biciul și se uită în înaltul cerului. După ce a dat cotele către stat, din trei hectare de grâu s-a ales cu un sac de pleavă. Duce patru copii zdrențăroși în car, are doi bătrâni în bătătură și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
până acum nu mi-a povestit nimic esențial despre viața lui, îmi venea greu să cred că cineva o va face vreodată, am crescut la orfelinat, femeile de acolo te priveau ca pe un cățel care le fură mâncarea, trebuia plesnit de câte ori se apropia de om, vai cum am învățat care e locul meu, colțul întunecat, mâncarea proastă și picioarele în fund, frumosul meu povestea cu înduioșare despre nevasta lui bolnavă, pe care o lăsase acasă doar cu părinții, o părăsise
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
său, aș fi vrut să fiu mireasma din săpunul de baie pentru a-i pătrunde în toate celule pielii, aș fi vrut să fiu sunetul din cântecul lui preferat pentru a mă piti în măruntaiele lui... dimineți splendide când florile plesneau de frumusețe și pieptul păsărilor de cântece... (Versuri din volumul de poeme Ioana Maria, ale poetului Geo Bogza, comentat de Max Blecher în Lumea românească, II, 287, 18 martie 1938.) ... îi auzeam vocea tristă și catifelată, eram îndrăgostită de acest
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fie fericită, are o stare bună, este sănătoasă, trăiește într-o țară însorită, e liberă, dar ea aleargă strigându-și nefericirea pe "ulițele" Sydney-ului de parcă ar fi în Prundul Bârgăului, când e acolo "se face fericită", cum spune ea, să plesnească rudele și prietenii de ciudă, să vadă cine este ea, o bogătașă din Australia, nu o orfană sărăntoacă, mi-a povestit cum demult, în prima ei tinerețe, atunci când a ajuns învățătoare, din primul salariu și-a cumpărat o rochie, apoi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei știu că unui tânăr cu studii serioase în străinătate nu-i va sta în cale nici Comunitatea europeană, nici poporul sărăcit și prostit până peste poate. Miliardarii tranziției au știut să strângă bani, să umfle sentimentul național până a plesnit, dar și să-și asigure o descendență beton. Până se vor limpezi lucrurile și în biata noastră țărișoară, e cale lungă și timp berechet de furat. Dar ne-am pierdut în filosofii de doi bani și am uitat de unde a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
afacerea este grasă și pe termen lung. De ce nu s-a gândit până acum la o astfel de afacere cinstită? Începe să sară prin încăpere ca un apucat, chiuie de se zguduie pereții, dar deodată cade moale în fotoliu, ca plesnit cu toporul în cap. Sunt tâmpit, suuuuunt un mare tâmpit. Cum de mi-a trecut o astfel de măgărie prin cap?! Cum de nu m-am gândit că pășesc pe un teren minat?! Oțelul românesc și toate mărfurile care merg
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
păr pe cap, care vorbea la telefon, Îl sperie pentru câteva clipe. Se pregătea să iasă, așteptând să fie dat din nou afară, când observă că acesta, zâmbind, Îi face semn să ia loc pe scaunul din fața biroului său. Apoi, plesnind dintr-un băț de chibrit cu Îndemânarea fumătorilor experimentați, aprinse o țigară și Își continuă binedispus convorbirea. Din când În când Își dezvelea dinții Îngălbeniți, jucându-se mecanic cu o cheiță pe care o lovea neîncetat de rama ochelarilor de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]