281 matches
-
fi trebuit să-l iau la palme! Asta l-ar Învăța minte să mă mai mintă! strigă ea, bătând din picior. Oamenii de pe celălalt trotuar se holbau la ea. Dacă pun mâna pe el, Dumnezeu mi-e martor că-l pleznesc. Face pe Îngerașul când a fost ucisă o femeie, deși ea n-ar fi meritat nici pe departe tot tărăboiul ăsta. Aș vorbi cu maică-sa, da’ ea n-a fost niciodată În stare să-l oblige să facă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Sale, și le-a dat lor trâmbițele, cupele, ca și pecețile care vor trebui să fie rupte! Căci Răul a dospit, a ros, a copt, în suflete, peste epoci și peste locuri, ca un uriaș abces otrăvitor, himeric, pe cale să pleznească și să scufunde lumea în Abis. Prăsila necurată, Antichristul, s-a născut, în cor de vaiet și decântece și nu așteaptă decât prilejul de a fi hrănit cu sânge omenesc, pentru a crește falnic, într-o noapte. Prinții trufași ai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
din loc ; se suia în tramvai la nouă, și la zece fără un sfert suna la ușa din spate. În unele zile îi deschidea Leana, spălătoreasa. Pe madam Ioaniu o găsea sus, în fotoliu ei, un fotoliu învelit în piele : pleznise pielea, o cususe, pleznise iar, se-nnegrise ; puseseră peste el un covor, și-acolo, peste covor, stătea madam Ioaniu. Era plină de covoare camera lu madam Ioaniu : covoare pe dormeză și pe pereți, tablouri și o oglindă mare până-n tavan
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în tramvai la nouă, și la zece fără un sfert suna la ușa din spate. În unele zile îi deschidea Leana, spălătoreasa. Pe madam Ioaniu o găsea sus, în fotoliu ei, un fotoliu învelit în piele : pleznise pielea, o cususe, pleznise iar, se-nnegrise ; puseseră peste el un covor, și-acolo, peste covor, stătea madam Ioaniu. Era plină de covoare camera lu madam Ioaniu : covoare pe dormeză și pe pereți, tablouri și o oglindă mare până-n tavan. Oglindă venețiană, cu ramă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
schimbăm și noi câte-o vorbă... Și-odată umbla prin cufere și venea cu maldărul de cârpe, cu brațul plin : catifele vechi, și mătase naturală, și cearșafe de olandă fină, și lenjerie de linon și batist, atâta numai că putredă, pleznea de cum dădeai s-o pui pe tine. Și iar bluze și rochii, moaruri, și ripsuri, și saten lucios, și voal-jorjet, și taioare de stofă englezească, bune, dinainte de război, și pardesie de camilhar, și pasmanterii, și danteluri - uite-așa maldăre de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de pământ, că tot n-avea la el ce să schimbe. Da la burta aia de-o are, nici n-ai avea ce să-i zici ; la o sută douăzeci de kilograme cât are, dacă se apleacă, poa’ să-i pleznească în cap ceva, poa’ să rămâie damblagit ; poa’ să rămâie mort pe loc, și atunci mai mare necazu... Așa că-l bodogăne ea ce-l bodogăne, da vine și-l încheie. Se apleacă, strânge pungile de plastic, le-mpăturește și le
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
piept... îi bate ca un ciocan. Și uite și treptele. Goale treptele. Nicăieri portofelu. Ea nu-și crede ochilor, dooj-de lei, plus măruntele, plus portofelu. Parcă vede negru-naintea ochilor, întinde mâna și se sprijină de zid, să nu-i pleznească în cap ceva, Doamne sfinte ! Tot nu-i vine să creadă, tot înconjoară treptele goale, tot se-apleacă și pipăie pe dedesubt cu mâna... Dracu... numa dracu, altfel cum să dispară ? Și hoții ăștia care te fură dân ochi, hoții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la mine, numa bâști la telefon ! Să nu fi fost telefonu, îmi dădea catrafusele - repede-repede. Așa, m-a lăsat baltă, pe întuneric. Și io, mai să-mi rup picioarele pân-să nemeresc fotoliu. Fotoliu de piele- ăl de i-a pleznit pielea și a pus peste el covoare și perne. Fotoliu-n care sta madam Ioaniu... Cât sunt io de namilă, da-n fotoliu ăsta mă simt mică. își întinde picioarele umflate - o înjunghie de-i sar ochii din cap -, oftează
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fel îi stă mai bine... — Las’ că și ce mi-a adus la lucru ! Ce putrejiciuni ! Toate coapte, că numa ce le-ntindeai și pârâia ! Că am tot înnădit și am tot peticit, da la primu spălat crez c-a pleznit toate ! Păcat numa de muncă ! Eee, am zis io, agâp ! Că nu mai pui tu mâna pe mine ! Mâncare tot pe sponci, și-ncolo, vorbă și vorbă ! C-atâta mi-a turuit, d-am plecat și-mi vâjâia și cap
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așa ! Io-i spui de la obraz la lighioana bătrână : mai du-te și tu până-n Cișmigiu, mai uită-te la ăia cu șahu, nu mai cloci la televizor, și tot cu gura la mine ! Io, să fiu ca el, aș plezni, tot în casă și tot în casă ! Așa, stau ce stau și la urmă ies să mă vântur : o zi la ăla, o zi la ăla, mai schimbi și tu o vorbă, mai auzi una, alta... — Bine faci, madam Delcă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-ți vine așa, te-apuc-așa, și nici n-ai ce să faci. Că n-ai nicio putere... Că nu poți, ditamai omu, să te așezi și să urli, ca lupu... Și-asta zic, să nu fi fost pastilele mele, crez că plezneam... Da așa, luam bulinu, luam unu, luam două, luam câte trebe, și p ormă, stam liniștită... P-ormă, habar n-aveam... Că așa mi se făcea dor de el, să mai fie și el pân casă, să mai zică ce-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și se gîndea: dacă el are șaizeci, eu am o sută, cînd deodată o Înjurătură cu un accent foarte ciudat Îl făcu să coboare numaidecît și să-și murdărească pantofii, Dumnezeu știe de ce, fiindcă n-avea de gînd s-o pleznească pe uriașa blondă care se dădea jos iute dintr-un MG sport și care, Înaltă și Îmbrăcată cu pantaloni și cu un accent și mai ciudat decît Înainte, striga la el: „Dă Înainte și lipește-ți mașina de colină, nătărăule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care se îndepărtau grăbite și se topeau în noapte. Până la urmă, tot încercînd în zadar să găsesc pe cineva care să mă ajute, m-am pomenit afară din oraș. Mergeam din ce în ce mai greu, abia respirând și-mi simțeam inima gata să pleznească. Probabil, din pricina asta am alunecat și m-am rostogolit într-o râpă. Când m-am oprit în sfârșit și m-am ridicat dintre bălăriile între care căzusem, am descoperit că mă aflam între ruinele unei vechi arene. De jur împrejur
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
păreau jalnici. Știam bine cât îi urau pe pedagogii cei mai nemiloși, care se lăudau că vor scoate din noi niște mielușei, și totuși nu se dădeau înapoi să se gudure pe lângă ei, să se închine în fața mâinii care îi pleznea peste ochi. Nu bănuiam că voi ajunge mai târziu să-i imit și am bătut câțiva când i-am prins în locuri ferite. Numai că dreptatea mea mi-a înrăutățit la maximum situația. Am ajuns să umblu prin curtea școlii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înfricoșa pe toți, silindu-i să fie prudenți, iar Arhivarul abuza de asta purtîndu-se ca unul din acei mici despoți care repetă la bucătărie ceea ce au văzut în salon. Își arăta dinții stricați și putrezi, de-ți venea să-l pleznești peste mutră, având aerul cuiva care zice în gînd: Lasă, nu mă păcălești tu pe mine. Eu știu cine ești în realitate. Fă pe deșteptul cu alții". Asta m-a făcut să iau foc când Domnul Andrei mi-a atras
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
combine ea ceva cu G. ca să fiu scos din cauză. Vrea să-mi dea impresia că se sacrifică pentru mine. Că de dragul meu, în interesul meu, se culcă cu el. O adevărată martiră, biata Augusta. Mi-a venit s-o pleznesc și să-i spun: "Du-te dracului cu G. cu tot. N-aveți decât să vă împreunați, dar, repede, până mă duc să iau puțin aer. Și să aerisești după aceea. Nu-mi place mirosul de cocină". Dar nici de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spital de nebuni, că am o profesie nobilă trebuie să alung infernul din sufletul unor oameni care n-au rezistat. Unii suferă de boli ereditare, dar alții au ajuns aici pentru că n-au rezistat. O coardă a sufletului lor a pleznit. Ca la un violoncel. Și deodată melodia nu mai e normală. Scârțâie. Ce e infernul? O coardă ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă și unitatea, minunea, se sfărâmă. Omul nu mai e om. Infernul pune stăpânire pe sufletul lui. E
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Șuierăturile țâșneau acum ca dintr-o sirenă. Numai mort nu le-ai fi auzit. Dealtfel, individul își doza parcă pauzele și asalturile cu o cruzime rafinată. Mă lăsa să mă liniștesc, să mă relaxez, să mă amăgesc și deodată îmi pleznea auzul cu o emisiune sonoră la care colaborau gâtul, buzele, nasul și chiar măruntaiele. Din când în când deschidea ochii, ca pisicile, în plin somn. Se uita la mine, fără să miște capul, cu ochii aburiți de somn, rece, absent
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să înaintezi. Bălăriile creșteau ca într-o boală. Se uscau în picioare, în timp ce altele, tinere, năvăleau dedesubt, amestecîndu-se, încîlcindu-se; trebuia să-mi fac loc mereu cu mâinile și cu picioarele și m-am umplut repede de zgârieturi. Înjuram de câte ori mă plezneau ierburile înalte peste ochi, dar îmi plăcea să mă simt ca un explorator; era, într-un fel, primul meu contact cu jungla. Uneori totul amuțea în jur; apoi sufla vântul și bălăriile se umpleau de zgomote suspecte, pe care nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tocmai prin refuzul de a se dezvinovăți. Un puștan obraznic, slab, numai piele și os, cu capul ascuțit ca o pasăre, a venit atunci prin spatele ei și i-a sfâșiat bluza. Marta s-a întors fulgerător și l-a pleznit peste obraz, de l-a podidit sângele. Și toți pescarii, după o clipă de uluială, au început să râdă la mesele lor. Râdeau continuu, iar râsul lor puternic se rostogolea de-a lungul uliței, în vreme ce, furios și umilit, puștanul s-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
au tăcut și s-au întors spre ea, nu mai exista nici urmă de dușmănie în atitudinea lor. Palma pe care Marta i-o trăsese puștanului le plăcuse. "A dracului femeie, ziceau parcă mutrele lor. Ați văzut cum l-a pleznit?" O priveau chiar cu simpatie și au lăsat-o să plece. Noaptea însă au năvălit peste ea trei inși. Puștanul cu capul ascuțit ca o pasăre și frații lui mai mari. I-au smuls hainele și au violat-o pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de raport? ă De la o sursă, scuipă Salitov. Deși și-a dat seama cu cine are de a face, nu se putea abține să nu muște momeala. ă De la o sursă de încredere, presupun? Salitov era în stare să-l pleznească pentru aceasta și nu înțelegea tonul cu care nemernicul de caporal își perimitea să îl ia la rost! Desigur, ce îl măcina pe Salitov era faptul că sursa nu era nici pe departe de încredere. Îl privi pe caporal cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
care se îndepărtau grăbite și se topeau în noapte. Până la urmă, tot încercând în zadar să găsesc pe cineva care să mă ajute, m-am pomenit afară din oraș. Mergeam din ce în ce mai greu, abia respirând și-mi simțeam inima gata să pleznească. Probabil, din pricina asta am alunecat și m-am rostogolit într-o râpă. Când m-am oprit în sfârșit și m-am ridicat dintre bălăriile între care căzusem, am descoperit că mă aflam între ruinele unei vechi arene. De jur împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
păreau jalnici. Știam bine cât îi urau pe pedagogii cei mai nemiloși, care se lăudau că vor scoate din noi niște mielușei, și totuși nu se dădeau înapoi să se gudure pe lângă ei, să se închine în fața mâinii care îi pleznea peste ochi. Nu bănuiam că voi ajunge mai târziu să-i imit și am bătut câțiva când i-am prins în locuri ferite. Numai că dreptatea mea mi-a înrăutățit la maximum situația. Am ajuns să umblu prin curtea școlii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe toți, silindu-i să fie prudenți, iar Arhivarul abuza de asta purtându-se ca unul din acei mici despoți care repetă la bucătărie ceea ce au văzut în salon. Își arăta dinții stricați și putrezi, de-ți venea să-l pleznești peste mutră, având aerul cuiva care zice în gând: „Lasă „ nu mă păcălești tu pe mine. Eu știu cine ești în realitate. Fă pe deșteptul cu alții”. Asta m-a făcut să iau foc când Domnul Andrei mi-a atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]