5,084 matches
-
Ce faci cu președintele ales în luna mai. Îi dai un cerc să facă rotocoale în jurul Parlamentului. Se și plictișește. Când îl validează CCR? Nu poți avea doi președinți -Mandatul meu se termină pe 22 decembrie. până pe 22 decembrie se plictisește bietul om. Ce putem face este să stabilim demisia simultană a Președintelui și a Parlamentului, după revizuirea Constituției și atunci ne punem toți mandatele și revenim la un sistem politic care mie mi s-a părut mai eficient. - Facem alegeri
Traian Băsescu: Facem alegeri simultane, cu o Constituţie în concordanţă cu referendumul din 2009 [Corola-blog/BlogPost/93862_a_95154]
-
sens, haideți să nu fim descurajați de ce vedem în Piață Universității, ci să privim cu încredere înainte. O țară în perpetua revoltă Convulsiile democrației române șunt dese, poate prea dese, iar de la o vreme vor începe să irite și să plictisească. De la o vreme comunitatea internațională se va obișnui cu revoltele periodice care au loc în România. De fapt, e notabilă atenția limitată pe care presa occidentală selecta o aloca evenimentelor curente din România. De la o vreme, România își va dobîndi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93892_a_95184]
-
de tip Georg Simmel, pentru literatură sau pentru o catedră universitară. In noiembrie 1933 opinia sa despre profesorii pe care-i audia era, cu unele excepții, nu prea favorabilă: "Cu excepția lui N. Hartmann, un cap sistematic remarcabil, toată lumea e ori plictisită de moarte (Sombart), ori prea supus intrată în teme ale vremii dar nu ale lor (Spranger), ori lipsită de minimul de eros și de actorlâc de care are nevoie un om studios ca să exprime transmisibil idei (Vierkandt, Preuss). Cioran va
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
timpul trece golindu-mă. La urma urmii, ce importanță are și asta? Toți oamenii trăiesc la fel, în toată lumea. Dar eu simt nevoia să mă umplu, să nu fiu gol. (Uman, uman, uman, uman! Pînă-n gît! Uman, uman! M-am plictisit cît de uman sunt, document uman! Pfff! Umanitate, abjecțiune!) 6 Iulie. Războiul european pare a fi foarte aproape. O frică mă cuprinde. O să scăpăm oare și de data asta? Dacă scăpăm acum, vom fi liniștiți pînă la anul: anul fatidic
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
precise". Cel mai vârstnic a găsit potrivit să-i povestească celuilalt o veche fabulă rusească. E vorba de o vacă păscând la poala unui munte magnific, pe malul unui fluviu majestuos. Ierbivora scrutează din când în când muntele, care o plictisește, nu mai puțin decât apa. O fată e scandalizată de aerul obtuz al vacii. Concluzia: "dacă vreți să scrieți poeme pentru a seduce fetele, s-ar putea să aveți succes. Dar vaca va fi mult mai exigentă..." Fabula narată de
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
colorată: "Doamna de la trei/ un cașalot ținea/ în cadă/ clandestin/ într-o secundă cetaceul/ izbi și scufundă/ terasa și nivelul patru/ ateriză surprins domnul de sus/ iar cățelușa lui se smiorcăia/ printre papucii de casă/ ai doamnei de la trei/ se plictisea de moarte cetaceul/ prin spuma căzii/ încăierări cu alți masculi gheboși visa/ și-n altă zi mai mohorâtă/ trase dopul de lanț/ și spre oceanul năzuinței lui/ se strecură cu tot cu apă." (Rarități). Șerban Foarță, Honoroficabilitudinitatibus, Timișoara, Ed. Brumar, 2004 (publicistică
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
etc. Traian T. Coșovei, Greva căpșunelor, București, Ed. Fundației Culturale Libra, col. "Contemporaneea", 2004 (versuri). 102 pag. Traian T.Coșovei este cel dintotdeauna, un poet inventiv, exuberant, care îl invită pe cititor la un vals al cuvintelor. Nu s-a plictisit de poezie și nici n-a devenit plictisitor. Totuși, mișcările lui sunt executate cu o anumită prudență, ca și cum trecerea anilor i-ar fi adus dansatorului un început de reumatism: "Iubito, dimineața pe plaja pustie/ Părul tău e aidoma unui curcubeu
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
mici izbutiri, datorate mai curînd întîmplării decît priceperii, din care reproducem trei. Floarea din ghiveci Se uită-n grădină O floare din glastră, Ce șade stingheră Aci, pe fereastră. Sunt multe flori colo Ce surîd la soare. Ea, singur-aicea, Se plictisește, moare... Fluturele către floare Pace ție, floare, Și calde saluturi De la munți și vale, Libelule, fluturi... Din cupa cu rouă Doar un pic eu vreau Și-am să zbor mai iute După ce-am să beau. Iar seara vin iarăși
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
noștri sunt în stare să lovească picătura de ploaie să împingă săgeata drept prin perdeaua umedă să trimită ploaia morții asupra celor din văi asemenea îndemânare vine după ani de practică se exersează cu lacrimi coda urechile împăratului s-au plictisit de telefon a auzit de multe cauze n-avea nici o idee că Lu Li avea o cauză și ea Lu Li a crezut el întotdeauna era pur și simplu și-ntotdeauna va fi acum telefonul și televizorul au pervertit mintea
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
prima redactare Caragiale a trasat o linie orizontală și a adăugat probabil ulterior, cu o scriitură mai mare și mai apăsată: CHIRIAC: mă'nțelegi Și atunci nevricale, mă'nțelegi Eu n-am poftă pentru ca s-o supăr și să se plictisească dumneaei și... nevricale mă'nțelegi Din păcate, cum spuneam, Caragiale n-a putut structura acțiunea piesei și asta în pofida amănuntelor pe care le dădea prietenilor care-l vizitau și a faptului că-l anunțase pe Bacalbașa, director general al teatrelor
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
Părinții ezită, sub impresia evenimentelor, în privința școlii pe care s-o aleagă. Iar odrasla trage de timp cu îndîrjire, neacceptînd să-și piardă statutul de om liber. Este ca și cum copilul ar fi presimțit că formele oficiale de instruire îl vor plictisi prin lentoare și formalism, chiar înainte de a-l irita de-a binelea prin minciuna promovată la rangul de cod. De la 1 ianuarie 1940, încă nesupus obligațiilor școlare, Cazimir începe să țină un jurnal, pe filele unei agende primite în dar
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
chestia cu Sv. care-i diavolul în persoană, a fost fumată de mult, au scris-o alții, sînt aproape sigur. Eu însă am descoperit acum trei zile toată tărășenia! Pe Bahtin nu l-am citit încă. Ianoși m-a cam plictisit de la primele pagini și nu am continuat. Am citit, în schimb, de vreo două ori, cartea lui Valeriu Cristea. Și cred, eseul lui Liviu Petrescu. De lucrările fundamentale despre Dosto, nici vorbă! Trist. Orice spune Svidrigailov merită să fie citat
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]
-
altfel, prozele lui Monciu-Sudinski din Rebarbor abundă în personaje paradoxale: ceferiști duioși, tractoriști contemplativi, sudori metafizici și curve candide (deghizate în asistente medicale), care abia așteaptă să-și etaleze calitățile de brute sensibile, cu psihic complex și omenos. Cînd se plictisesc de teroarea banalului și de neajunsurile psihotice ale existenței socialiste, ele izbucnesc spontan și nemotivat, recurgînd la defulări și exhibiționisme sado-poetice: Munteanu își snopește în bătaie nevasta (Frig), pedagogul toarnă benzină pe propriul cîine, după care îi dă foc (Terasamentul
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
Mecanismul stupid Va merge înainte, același, în eternitate: Iubire, milă, ură, crimă, suicid... "Dar, înainte să mă nasc, eu am plătit Pentru o altă destinație!" Am greșit-o? Poate. Sau totul n-a fost decît Reclamă, pentru cei Care se plictisesc în Puritate și Lumină: "Lume unde se-amestecă Lucruri și Idei, În care toți poartă o armură ciudată, Din carne, oase, sînge, piele, gelatină. Aventuri! Exotism! Ofetă limitată." Din volumul La Alex, P.F., în curs de apariție la editura " Aula
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
urmă, doar intenția de "complet și definitiv". Așadar, fiind dificil să urmăresc cronologic transformări și deveniri, sătul să mai caut și eu legături cu lirica optzecistă (totuși, alergia la literaturizare, ironia, prozaicul, austeritatea metaforică, oralitatea discursului ș.a.m.d.) și plictisit de atâta frondă în procesul de resemnificare (a poeziei sau a vieții), am căutat acele versuri care, decupate cu grijă, cu greu mai pot fi recunoscute după portretul critic realizat de cronicari, cum remarca același Mircea Iorgulescu, sub trei dictatori
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
Spre seară, în jurul focului, temându-se teribil de întuneric, mănunchiul de oameni se încălzește, ascultându-l cu pietate pe unul dintre ei. Este povestitorul, omul cuvântului,al memoriei și al imaginarului care nu are voie să lase auditoriul să se plictisească ori să adoarmă. Plictisul e un demon care, o dată cuibărit în ascultători, poate să-l alunge-n calea fiarelor ori să-l ucidă pe narator. Povestitorul ducea peste tot literatura cu sine, așa cum își purta prin lume imaginația, memoria și
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
și cinci ani și zece luni, când s-a dus prima oară la școală, de unul singur, fără condei și fără abecedar". Asta a fost clasa I-a urmată la Moroeni. Școala primară o face însă la București, unde se plictisea "de moarte" și moțăia, întrucât asista la o simplă repetare a programului din anul trecut parcurs în satul natal. Cum drumul de acasă până la școală i se părea lung, lua cu el o carte pe care o citea mergând, spre
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
mendrele, ținând cu anii capul de afiș în rubricile ziarelor de scandal au devenit niște soții și mame model, zise Sofica, scuturându-și bărbia dublă care tremura acum la ambele etaje. Uitaseră complet de Mirel. Lăsat în voia lui, căsca plictisit în colțul în care se retrăsese, deschizând din când în când gura ca pentru a spune ceva, apoi răzgândindu-se. În intervalele când nu căsca, arbora un zâmbet mecanic, înțepenit pe buzele întredeschise, adresat în gol nimănui și tuturor, în timp ce
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
chem un taxi, se oferi candid Natalia, care auzise numai ultimele cuvinte ale musafirei. Casa goală! La ea nu e niciodată casa goală. Dacă nu mișună prin încăperi plenipotențiarii și directorii de cabinet cu păhărelul de whisky în mână, se plictisește și i se pare că e pustiu în casă. Femeia asta nu poate să rămână singură cu ea însăși un minut! - Nu, de ce, lasă mami că o conduc eu, interveni Mirel. Mai iau puțin aer și văd și eu orașul
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
Tulburarea din Teba" crește potopitor, oamenii ațâțați se dedau "desfrânărilor bestiale" cu o frenezie ce nu mai cunoștea "nici rușine, nici vină, nici păcat, nici pângărire". Adepții "noii secte" sunt de toate felurile, recrutându-se și dintre "capetele subțiri, cunoscători plictisiți de toate doctrinele, de toate trecutele înțelepciuni", intelectuali, altfel spus. Capitularzi, aceștia "găseau o aromă iute și tare în acea dezlănțuire care îi ușura de povara gândirii". Marea primejdie sta însă în "prostimea nenumărată, vrăjită și înnebunită". Conducătorul cetății, Penteu
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
cei cu părul roșu și spâni"), iar Omul cu ochii verzi, ultima povestire din Euridice, e o parabolă despre creație și despre aspirațiile demiurgice ale scriitorului ("...m-am folosit de libertatea mea de a deveni sau nu, ca acela care, plictisit de întunericul de deasupra apelor, a spus să fie lumină și lumină a fost"). Între debutul din 1947 al lui Petru Dumitriu, cu rafinatele proze din Euridice, și Vânătoarea de lupi, Dușmănie, Nopțile din iunie, scrierile realist-socialiste din perioada imediat
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
umanoide. În concluzie: nu mi-ar conveni deloc să fiu Guvern! Să tac? Bine, am priceput... Am băut o bere și am luat-o pe jos către acasă. Culmea, însă, e alta: că în mediocritatea mea nu apuc să mă plictisesc, niciodată; cred că nici nu știu exact cum se manifestă acest fenomen având în vedere că, biologic și moral vorbind, mă simt îndestulat din toate punctele de vedere, inclusiv al salariului. Ieri m-am privit în oglindă și am văzut
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
pagini despre un copil care plutește prin Pacific, într-o barcă de salvare, în care mai sunt o zebră, o hienă, un urangutan și un tigru bengalez, trebuie să ai un mare-mare curaj. Ca să reușești, în aceste condiții, să nu plictisești, trebuie să ai un mare-mare talent. Yan Martel le are pe amândouă. “Cine pe cine o să mănânce și în ce ordine?”, vă întrebați, nu-i așa? OK, o să vă zic doar începutul: hiena ucide și mănâncă parțial zebra, apoi ucide
Vacanța perfectă cu cărți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21189_a_22514]
-
ca om liber și demn ce se află. E o subspecie mai jalnică a comentatorului care vrea să-și arate superioritatea. Dacă ăla are măcar colegi care îl trimit după țigări, ăsta nu are nici măcar asta. E șomer și se plictisește groaznic, așa că umblă disperat pe internet, dornic să arate cuiva, oricui, că există. Comentatoarea pudică. Stă cu copilul acasă de doi ani, deci trăiește într-un univers în care caca e “căcuță”, mărul e “măruleț”, mâncarea e “papa”, apa e
Comentatorul paranoic versus comentatorul care nu a făcut sex de mult by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21188_a_22513]
-
trebuie tratat ca atare. Începe filmul, scene de sex. Cristina Dochianu se foiește și pufăie. Cristina Dochianu: Auziți, auziți, puteți să opriți un pic? Se oprește filmul. Cristina Dochianu: Voiam să vă întreb... Aveți idee ce înseamnă “nimfomană”? Tudorel Butoi (plictisit): Care suferă de “nimfomanie”. Cristina Dochianu (încurcată): Adică? Tudorel Butoi: Stare patologică la femei, manifestată printr-o excitație sexuală exagerată. Cristina Dochianu: Ăăă... cam cât de exagerată? Ceilalți membri ai comisiei se foiesc enervați. Ovidiu Garcea: Haideți, domnișoară, că ne
Stenogramele imaginare ale ședinței prin care a fost interzis Nymphomaniac II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21185_a_22510]