1,043 matches
-
grămezi începură să râdă iar sergenții angajați făceau glume pe seama bietului soldat Dumitru ce se pierduse pe langă hambare. Bine este ca să plângem însă niciodată înaintea oamenilor ci în ascuns doar înaintea Bunului Dumnezeu apoi să ne ridicăm dinaintea Să plini de puterea ce numai rugăciunea făcută în taină o poate da. Însă cred că pe soldatul Dumitru durerea cei venea în urmă acelui început dur al vieții de armată la rupt sufletește așa că a izbucnit în plâns în văzul tuturor
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
al celor străfulgerați de adevărul credinței - asta a cutremurat Ierusalimul în după-amiaza acelui neuitat aprilie!... De reținut și remarcat faptul că au priceput bine fariseii: istoria chiar este pe cale de a-și schimba cursul! Măsura omului tinde să se (im)plinească, ca și Legea lor cea veche; Creația se întoarce în baierele firii ei, dragostea începe să inunde pământul într-un altfel de potop - cel al Harului. Mângâietorul stă la porțile inimii omului; peste mai mult de cincizeci de zile Se
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
legată și un mânz cu ea; dezlegați-o și aduceți-o la Mine. Și dacă vă va zice cineva ceva, îi veți spune că-I trebuie Domnului; și le va trimite îndată. Iar acestea toate s-au făcut ca să se plinească ceea ce s-a zis prin proorocul ce zice: "Spuneți fiicei ionului: Iată Împăratul tău vine la tine blând și șezând pe asană, pe mânz, fiul celei de sub jug. Mergând deci ucenicii și făcând după cum le-a poruncit Iisus, au adus
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
ai primit și cantare de la tinerii cei ce strigau: Binecuvântat ești Cel ce vii sa chemi pe Adam (Condacul praznicului). "Și în Sfânta Cetate ai intrat cu ucenicii Tăi, Șezând pe mânzul asinii, ca și cum Te-ai fi purtat pe heruvimi, plinind propovăduirea proorocilor." (Stihira, glas 4, de la Laude din ziua praznicului). Aceasta o simțeau și cei ce L-au întâmpinat: "Vrând Tu, Doamne, să intri în Sfânta Cetate, stâlpari de copaci mulțimile purtau, lăudându-Te pe Tine Stăpânul tuturor și văzându
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
Cuvântul „empatie“ - am mai spus-o și repet - nu apare în Biblie, însă Scripturile fac referire în mod indirect la această calitate. Apostolul Petru i-a sfătuit pe creștini să împărtășească „aceleași sentimente, să aibă afecțiune frățească și să fie plini de o tandră compasiune” (1 Petru 3:8). Empatia penetrează dincolo de măști - care uneori sunt purtate - ne ajută să sesizăm starea spirituală adevărată a persoanei, a unei colectivități și să acționăm în consecință. Omul politic creștin ar trebui să manifeste
DESPRE EMPATIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382807_a_384136]
-
furtună ...și bradul se despică, se-aprinde și se crapă ca un pahar de sticlă, un turn de mânăstire mai fumegă în noapte ducând spre cer păcatul purificat prin fapte de doi copii desculți ce-au amuțit de frică, ce plini de puritate întreaga scenă strică... Referință Bibliografică: CÂNTUL APUSULUI / Ana Podaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2158, Anul VI, 27 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ana Podaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
a acelei vieți noi și sfinte la care a fost făcut părtaș. Participăm la Sfânta Împărtășanie doar fiindcă am fost făcuți sfinți de către Iisus Hristos și în Domnul Hristos; și participăm la aceasta pentru a deveni sfinți, adica, pentru a plini darul sfințeniei în viața noastră. Atunci când nu realizam aceasta, "mâncăm și bem cu nevrednicie" - când, cu alte cuvinte, primim împărtășania gândindu-ne la noi ca fiind "vrednici" prin noi înșine și nu prin sfințenia lui Iisus Hristos; ori când primim
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
pune nume potrivite tuturor animalelor, dar nu-și găsește ,,un ajutor potrivit lui” în ceea ce era creat până atunci. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; și dacă a adormit, a luat una din coastele lui și a plinit locul ei cu carne. Iar coaste luată din Adam a făcut-o Domn ul Dumnezeu femeie și a adus-o lui Adam” (Facere 2, 21-22). Înțelegem de aici că relația dintre bărbat și femeie înseamnă primordial ajutor reciproc; apoi vorbim
Instituţia căsătoriei, în oglinzi paralele [Corola-blog/BlogPost/92383_a_93675]
-
Bănie, la 2 septembrie 1980 și ...decedat taman la Târgoviște (îi chemase, oare, capul lui Mihai Viteazul, de la Mânăstirea Dealu?) înainte de a-și scoate noua carte de identitate, pe suport electronic și de plastic, în iarna anului 1993. Combatanții erau plini de vervă, scânteietori în replici, stârnind totdeauna hohote de râs și aplauze vijelioase în finalul spectacolelor. Spiritul de descătușare și de luare în răspăr - cu, aproape, inconștiență juvenilă, afirm acum, pentru că atunci îi lăudam din alte considerente și cu alte
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
despre care voi scrie , probabil, altădată. Cuvântul „empatie” nu apare în Biblie, însă Scripturile fac referire în mod indirect la această calitate. Apostolul Petru i-a sfătuit pe creștini „să împărtășească aceleași sentimente, să aibă afecțiune frățească și să fie plini de o tandră compasiune” (1 Petru 3:8). Poate unii ar avea de învățat măcar la bătrânețe acest sfat. Să ne hrănim în continuare cu empatie și speranță! Referință Bibliografică: EU ȘI CELĂLALT / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
șovăie. De acum era limpede că ungherul acela al tavernei constituia cu adevărat un spațiu privat. Aliniați pe scaunele lor erau toți bărbații pe care Îi cunoscuse. Aceștia se ridicară În picioare, răspunzându-i În tăcere la salut. Îl priveau plini de curiozitate, Însă nici unul nu părea să aibă intenția de a lua cuvântul cel dintâi. Teofilo Sprovieri fu cel care rupse tăcerea. — Iată-te din nou În Cerul al Treilea, messer Alighieri. Nădăjduiam că te vei Întoarce să ne faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
continua să strângă gâtul lui Veniero. Antilia era aplecată asupra lui. Ceva din atitudinea ei Îl reținu: nu părea să privească spre el, ci dincolo de umărul lui, spre Veniero. Părea să nu se teamă de Dante, iar ochii Îi erau plini de lacrimi. Poetul rămase nemișcat, cu arma ridicată spre cer, nesigur, gâfâind din pricina Încordării și a efortului. Abia În clipa aceea femeia arătă că Își dădea seama de prezența lui. — Te rog, messere, murmură ea. Nu adăugă nimic, mărginindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
deschizi dumneata, dacă vei fi la strâmtoare. Dar, de când ai trecut la iudaism, banii la tine-s cât marea. La jumătate de preț niciodată, dar la un sfert poți să-l vinzi oricând. În ziua de azi toți doctorii sunt plini de bani - mi-a spus el. A devenit maniac. Nu ieșea nicăieri. Mă fotografia de dimineața până seara. Nu mă lăsa să intru în camera obscură. Nici pozele nu mi le arăta. Îl lăsam să facă ce voia, numai s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a apucat de guler. Inima mi-a ajuns în gât când am văzut privirea oribilă de pe fața ei. Obrajul pe care căzuse îi era roșu și am văzut prin tot părul care-i acoperea fața că ochii ei strânși erau plini de lacrimi. Timp de un minut, nu a făcut decât să mă țină de guler și să-mi respire în față aer fierbinte într-un ritm alert și greoi. Puteam să-i citesc durerea în ochi. Cel puțin asta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a fost ochii. Erau albaștri, dar un albastru cum nu mai văzusem până atunci. Era o culoare curată, care arăta de parcă s-ar fi uitat mereu într-o lumină strălucitoare, fără să fie nevoit să clipească. Obrajii nu-i erau plini cum îi au băieții, ci supți înăuntru, înspre dinți. Abia îi puteai vedea buza de sus, nu pentru că ar fi fost subțire, ci pentru că avea un nas îngust și lung, care se încovoia la capăt. Era blond, cu părul pieptănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
revedere, doamnă Hammond. Sunt sigură că o să ne revedem. Probabil că o să continuăm plăcuta conversație despre cunoștințele noastre comune. Acum bruiată. Și-a îndreptat privirea asupra mea, singura chestie din tot corpul care i se mișca. Avea niște ochi extraordinari: plini de o ură furioasă, un resentiment teribil, pe care, ca mai toată treaba asta murdară, nu îl pricepeam. Ochii ei gri contrastau cu pielea măslinie, părând două raze de ură. în momentul ăla m-ar fi omorât dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Noaptea a fost blândă cu Feifel, dăruindu-i un somn bun. După cinci ore bune de somn, s-a trezit brusc. În somn, ca și în realitate, era Sabat. Visase că rătăcea într-un cimitir, întâlnise un tânăr cu ochi plini de foc și păr lung, negru. Îi dăruise un inel cu ametist. Împreună, se plimbaseră prin cimitir, fără să-și spună un cuvânt. Tânărul încerca să-l inițieze pe el, Feifel, în misterele Cabalei. Se aflau amândoi în Pereen, țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
după mutare, soțul meu s-a îmbolnăvit, dar s-a vindecat într-un timp destul de scurt. Remarcasem schimbarea produsă în pielea lui, un fel de organ subtil, o limită a două lumi, un organ exterior al echilibrului. Dar ochii erau plini de intensitate, bărbătești, forma capului statuară, acoperită cu părul fin, terminat pe ceafă cu un fel de puf amintind de băiatul din el. Acel puf care se inela singur și pe care l-am tăiat, păstrându-l într-o cutiuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cumva nimic, asemeni tuturor celor care le-au căpătat? Îmi amintesc și astăzi tragismul gândurilor și faptelor care m-au aruncat, aproape complet paralizat, în clădirea aceasta destinată celor pierduți, în casa aceasta de nebuni fioroși, care de care mai plini de păcate și mai rătăciți. De cât de sus, de la ce înălțime am putut cădea... cât de nenorocit m-am putut prăbuși cu aripile mele de ceară topită, de înger căzut, închipuindu-mi și eu, ca atâția alții, că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și sania s-a postat de-a curmezișul trotuarului. În cele câteva secunde cât calul s-a redresat și, cu o smuncitură, a tras sania în curte, trecătorii întâmplători s-au putut apropia și au avut răgaz să ne examineze plini de curiozitate. Doi s-au oprit chiar, și acest lucru a deranjat-o vizibil pe Zinocika. Ea s-a depărtat brusc de mine, devenind străină și neliniștită într-un mod jignitor. În timp ce Zinocika a coborât din sanie și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Știu foarte bine ce spun. E un secret acolo, o taină, ceva ce noi nici nu suntem în stare să ne închipuim. Unii vorbesc despre blestemul aurului dar eu nu cred. Aur este peste tot în jurul nostru. Munții ăștia sunt plini de aur și nimeni și nimic nu se împotrivește să-l scoatem. Doar acolo se întâmplă una ca asta. Fugi de aici! Ți-am povestit ce mi s-a întâmplat pe munte crezând că voi reuși să-mi pun ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lungul împrejmuirii. Ciuli urechile încercând să audă dacă nu cumva se apropie cineva. Liniștea muntelui nu era tulburată de nici un zgomot. Se luminase bine de acum, dar încă era foarte frig. Din cauza ceței, avea hanoracul umed iar pantalonii îi erau plini de apă de la roua depusă. Picături condensate din ceață se scurgeau de pe ramurile copacilor, scoțând un sunet slab. Porni hotărât pe marginea ravenei, având grijă să nu calce cumva greșit și să alunece în gol. Pe alocuri, cărarea devenea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu care să mai schimbi o vorbă când obosești lucrând. Mi-a spus toate acestea încet, cu câte o pauză stânjenită între fiecare afirmație și nu-și mai lua ochii blânzi și stupizi dintr-ai mei. Am văzut că erau plini de lacrimi. Am impresia că nu prea înțeleg, i-am zis. — Strickland nu poate lucra împreună cu altcineva în același atelier. — Bine, dar dă-o dracului, doar e atelierul tău! Treaba lui cum se descurcă. Mi-a aruncat o privire jalnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să-ți pot spune că a fost recomandat pentru Crucea Militară. Se duse la ușă și-i strigă. Intră un bărbat în uniformă kaki, dar cu guleraș de preot militar. Era frumos deși puțin cam greoi, dar cu aceiași ochi plini de franchețe pe care țineam minte că-i avusese încă de pe când era copil. Era urmat de sora lui. Trebuie să fi avut cam vârsta pe care o avusese maică-sa atunci când am cunoscut-o prima oară, și-i semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Popa a ajuns la mormântul Contesei. Parcul ăsta îl întristează puțin, nu-și dă seama exact dacă din cauza oamenilor care-și plimbă fericiți, aproape cinici, câinii lor vii, sau din cauza copiilor care țipă, se joacă, cad, mănîncă întruna și sunt plini de muci. Uite unul care aleargă spre el. Domnul Popa vrea să fie singur, să se gândească la Contesa, să-și pună ordine în gânduri. Noroc că s-a împiedicat piticul mucos, acum urlă. - Doamnă! Doamnă, a căzut copilul! - Lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]