272 matches
-
aceasta era făcută În așa fel Încât să nu fie nici o Îndoială că profilul din spatele măștii aparține unui evreu. Graficienilor ălora de la Der Stürmer le place la nebunie să deseneze un nas mare, iar cel de aici era un adevărat plisc de pelican. M-am gândit că era lucru curios să găsești așa ceva În biroul unui respectabil om de afaceri. Făcându-și apariția din celălalt birou, tânărul anemic Îmi oferi explicația acestui fapt: — Nu mai durează mult până te primește, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
albul chin, Decât să-i simtă inima bărbată? Fiori i se strecoară prin spinare. E turnu-n flăcări și e zidul frânt. Mort e-Agamemnon... Poate să priceapă Ea, tremurând sub cruda zburătoare, Puterea strânsă-n penele veșmânt Când ea, din plisc, cu nepăsare-o scapă? — Asta a fost, am zis. Pauză. — De cine-i scrisă? Apoi, la mișto: — De tine? — E scrisă de William Butler Yeats, am răspuns eu și mi-am dat seama cât de lipsit de tact fusesem, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
asta-i vacs, doamnă. — Ah, te rog, las-o jos, că... — Pipăie-mi pana. — Aaah, făcu ea cu respirația tăiată când i-am pus-o în palmă. Un lebădoi-evreu! Hei, strigă ea și, cu cealaltă mână, mă înhăță de nas. Plisc nepăsător, ai? Se cheamă c-am mai înțeles ceva din poezie... Nu? — Iisuse, ești o fată minunată! Cu asta am făcut-o praf. — Ooo, chiar sunt? — Da! — Chiar sunt? — Da, da, da! Și-acum, îmi dai voie să te fut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din aripi, apoi se așeză pe o ramură din vârful altei sălcii. Se uita la noi de acolo, de sus, iar Tarzan a salutat-o militărește, făcându-i și o plecăciune caraghioasă. Pe malul altui canal, doi stârci își legănau pliscurile lungi unul spre altul: - Își fac complimente, spuse Gabi, ia uite cât de serioși stau de vorbă. Am întors privirea în partea opusă. Pe un plaur măricel, vreo zece pelicani stăteau nemișcați, parcă dormitau. Unul, în apă, pescuia. L-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în ea o costiță de purcel. Kudă zise bogdaproste. Mai amușinând pe ici pe colo, el ajută la ridicatul unor coveți, apoi plecă grăbit către Grigore unde tot tăiere de porc era. Cu toată duhoarea, chipurile femeilor arătau vesele iar pliscul nu le tăcea o clipă. - A înnebunit lumea asta, ferească-mă Dumnezeu, exclamă Soltana. Știți, oameni buni, cum îi zic la școală Pachiței mele ? Gâsculeasa hohoti gros : - Domnișoara Pak, fa ! - Ptiu, bătu-i-ar ! făcu cu obidă Soltana „Dar asta
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nimic. Măi, comedie ! S-a lăsat mama atunci pe scară, în vine, ș-a sprijinit cu capul capacul. Când a auzit al treilea ciocănit, odată a săltat mama capacul... Ce credeți ?! întreg taifasul amuțise. ...Un omuleț cu nas roș ca pliscul de cocostârc, în straie verzi, fugea crăcănat către fundul podului. - Măi oameni buni ! își clămpăni gura căscată un moșneag. Bag samă, era Michiduță. - Nu, fără șagă ! Cu chipuri spâne și buimace, cei doi feciori ai lui Nechitoaie se uitau țintă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
joacă pe Puia, ne primea în ținuta asta edenică, uimindu-ne și înspăimîntîndu-ne cu pielea ei parfumată, cu formele ei ca trase cu florarul) îi croise toată garderoba și-o înțolea și desțolea exact ca pe o păpușă, fantezist, cu pliscuri și volănașe, în rochițe de voal roz, de cașmiruri înflorate, de satin de plapumă cu ape albăstrui. Mânuțele ei neobișnuit de albe aveau unghiile făcute cu lac sângeriu, iar părul blond deschis era mereu împletit altfel, în codițe răsucite ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
i-ai spus : o să spună toate secretele tale pe un post național de televiziune. Știi, Jemima, ai putea să fii un pic mai Înțelegătoare. — Nu, Lissy, are dreptate, spun supărată. A avut dreptate tot timpul. Dacă mi-aș fi ținut pliscul, nu s-ar fi Întîmplat nimic din toate astea. Iau sticla de schnapps și-mi umplu paharul, posomorîtă. Așa e, relațiile sînt ca niște bătălii. SÎnt o partidă de șah. Și eu ce m-am apucat să fac ? Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că Fernandito era un caz excepțional de trufie, ceea ce făcu să i se Încrețească pielea lui Sánchez Concha, care se simți dintr-odată un bătăuș oarecare pe lîngă el. „Gata, nici o vorbă, hotărî Sánchez Concha, chiar de mîine Îmi Încui pliscul, nu mai vorbesc cu nimeni, fac pe seriosul și dacă se leagă vreunul de mine Îi ard o palmă să mă țină minte și pe urmă mă uit la el pînă-l văd că rămîne năucit și pleacă cu coada-n-tre picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fără să-și poată da seama din ce cauză, glasul ei Începu să sune Înfundat, de parcă i se umpluse gura cu cîlți, cel puțin așa i se păru sărmanei fete și ce-i drept, aproape că nu i se auzea pliscul cînd străbătu salonul cel mare, metisa n-avea de unde ști că Juan Lucas poruncise să se monteze În tavan o instalație care absoarbe zgomotele și crezu că i se terminase toată dreptatea pe care o avusese Întotdeauna pînă atunci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Carax. — Cu trup și suflet. Ultima dată cînd l-am zărit purta sutană și Împărțea binecuvîntarea urbi et orbe. — Mda... Vina e a mea, că v-am ațîțat. În ce ceas bun mi-a mai venit și mie să deschid pliscul. Vă văd un pic neliniștit. S-a Întîmplat ceva? — Nu tocmai. Sau da, Într-un fel. — Ce voiați să-mi spuneți, don Gustavo? Librarul Îmi zîmbi cu blîndețe. Obișnuita sa atitudine semeață și aroganța de salon bătuseră În retragere. În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Am obiceiul că atunci când citesc o carte ori un manuscris să-mi aleg piesă care mi-a plăcut cel mai mult. Aș putea să mă opresc În mod egal la ,,Cântecul ochilor”, la ,,Hard rock”, ,,Vivaldi”, ,,Belstemul de duminică”, ,,Rămurosul plisc de cuc” etc., sau la premonitoria ,, Când vom pleca?”; o fac totuși pentru ,,Suflet de primăvară”, poezie admirabila care mi-a oferit prilejul de a-l cunoaște mai bine, prin autobiografie, pe Malin. Dragă Sandu, nu fac nici o analiză; mi-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În mod prefăcut textul inscripțiilor ce le Însoțeau. Zbor de insecte și de reptile din jurasic, alegorie a lungilor migrații pe care Pendulul le rezuma desenându-le pe jos, arhonți, emanații perverse, iată-le căzând asupră-mi, cu lungile lor pliscuri de archeoptericși, aeroplanul lui Breguet, al lui Blériot, al lui Esnault, și elicopterul lui Dufaux. Așa se intră În Conservatoire des Arts et Métiers din Paris, după ce treci printr-o curte de secol XVIII, punând piciorul În bătrâna biserică abațială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
moment critic. Sau poate a fost doar o povestioară pe care Bill o inventase ca să justifice obiceiul de a-și părăsi deseori postul pentru niște whisky din magazie. Mă considerase o persoană care poate fi coruptă pentru a-și ține pliscul; mi-a cumpărat tăcerea cu câteva beri. Mă vând ieftin. Întrebați pe oricine. Era ora șapte într-o superbă seară de vineri, în plină vară. Lumina coaptă a apusului se reflecta în nenumăratele clădiri de sticlă care se înălțau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-mi bag nasul, am ripostat. Este o curiozitate metafizică. Răspunsul sarcastic al lui Janey a fost mascat de întoarcerea lui Helen, îmbrăcată într-o rochie lungă, neagră și strâmtă, care m-a ciugulit de obraz cu buzele ei ca un plisc. Avea trăsături mici și înguste care se potriveau fotografiilor, cu toate planurile și unghiurile iar, și ochii verzi, calculați. Cu cine ai rămas să vorbești? a întrebat-o Janey. —Oh, doar cu adunătura obișnuită, nimeni special. Am discutat despre psihanaliștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de viață dintr-o altă galaxie, dar e vorba de o operațiune militară“, iar tu ai fi răspuns: „Cerule, Îmi pare rău, dar pe mine să nu contezi“? Așa ai fi procedat, Ted? — Păi... Atunci, mai bine ți-ai ține pliscul, spuse Barnes. Fiindcă m-am cam săturat de atitudinea voastră! — l-auzi, i-auzi! spuse Beth. — Eu personal am impresia că ești surescitat, zise Ted. — Eu personal am senzația că ești un catâr egocentric, ripostă Barnes. — la stați o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Paseri mărunte, stropite cu felurite colori, se chemau de pe vârfuri de nuielușe mlădioase; erau stigleți cu pete de sânge, pițigoi rotunzi cu pene cenușii și negre, cintezi cu piepturile cărămizii. Se priveau cu ochișori sticliți ca vârfuri de ace, deschideau pliscuri și fărâmau melodios chemările, fâlfâiau apoi ușurel și-n urmă-le nuielușele se clătinau, tremurându-și frunzele lucii. Înfiorarea vieții mărunte se strecura prin marginea aceasta de pădure, ca-n orice dimineață de vară. Zboruri de gâze cu aripi străvezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o clipă, după aceea căzură iar în neclintirea lor. În clipa aceea, din păpușoaie săltară trei oameni, trei țigani. Pe cel care venea întăi, cu dreapta întinsă țapăn în jos, cu cuțitul lângă coapsă, nalt, uscat, cu ochi și cu plisc de pasere răpitoare, Dumitrache Hazu îl cunoscu numaidecât, îl văzuse de două ori în îmbulzeala iarmarocului de la Roman. Înțelegerea primejdiei deodată îl fulgeră prin toată ființa. Se îndreptă scurt în car, nalt și vânjos, și puse mâna pe cuțitul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
încă, al căror parfum părea că se târăște nevăzut și nesimțit pe oglinda luciului. Înainte de a ajunge la salcâmi, m-am oprit între papuri nalte, căci dincolo, în acea grădină ascunsă a liniștii, se zbenguiau cu glasuri, cârcâiri, clămpăniri de plisc și bătăi de aripi toate neamurile de sălbătăciuni aripate - de la lișiță până la lopătari. Erau și cele două specii de gâște, și cele douăsprezece neamuri de rațe, și mierlele, și privighetorile, și ochiul-boului. Era un sobor rar, pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
auzit acolo zgomot de plescăiri în apă și am văzut roind curcubee de stropi. Erau cormoranii la vânat. O parte din familie gonea cu bătăi puternice de aripi albitura (cum spun pescarii peștelui mărunt) în cotlon, și alții înfulicau cu pliscurile. După operația asta, știam că se adună la mal; cei care au cules își deșartă gușele și se face împărțeala. Am vrut să mă opresc. —Dăi dracului! a spus cu dispreț Gâdea. A dat un chiot. A izbit de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Îmi amintesc de toată lumea pestriță, venită prin antreul spoit, în care abia avea loc mașina de bucate de-a lungul peretelui din fund. A intrat fata tinichigiului de peste drum, neagră ca o bivoliță, cu ochii rotunzi și nasul ca un plisc lustruit. Ținea mâna, ca și cum ar fi avut în ea un gât de vioară, pe care degetul cel mic ar căuta nota cea mai ridicată pe limba neagră a strunelor. După dânsa a intrat în seara aceea Marcu Fișic, cu pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
niște neamuri din provincie, copilul mort al unui tată dispărut. Fata tinichigiului, întâlnindu-mă odată, îmi spuse că mezina lui madam Fișic s-a obicinuit să vină numai cu trăsura acasă. - E sănătoasă? am întrebat-o indiferent și fata cu pliscul lustruit mi-a întors spatele, după ce m-a sfredelit disprețuitoare, cu ochi de bufniță. Ziua în care am revăzut-o pe Laura, după multe săptămâni, o însemn acum, ca să mi-o păstrez albă și ferită de umbre. Soarele să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
l-am mai auzit odată, de mult, în cântecul unei italience. Femeia aceea împărțea secretele destinului dintr-o cutie cu trapez minuscul de pe care papagalul cenușiu, cu lunete albe și coada colorată roșu cardinal, trăgea din când în când cu pliscul planeta vreunei servitoare. Mi-aduc aminte de apariția ei, în zilele de toamnă, pe ulițele liniștite, cu un plod pe spinare, înfășurat în cârpe, și cu o armonică uriașă cu care își însoțea cântecul nostalgic, tărăgănat și puțin nazal. Găseam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
înălțau una câte una. Departe de aceste păsări obișnuite, lebedele înotau în tihnă în larg. Din când în când, în timp ce înotau își scuturau gâturile lungi și apoi și le cufundau în apă. Iar când își scoteau capetele după aceea, în pliscurile lor galbene sclipea câte un peștișor argintiu. Când oboseau să înoate, își răsfirau larg aripile și își curățau penele cu ciocul. Nu știa dincotro veniseră aceste păsări și de ce aleseseră un lac așa de mic drept sălaș pentru iarna cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
grupul de artiști naivi cu multă onoare într-un cadru în care el însuși pune în lumină transparența culorilor, făcute să trezească sentimentul unei bucurii, care vine ori cu vaporul pe sub o ciupercă uriașă, ori trimite rândunica, ce poartă-n plisc vorba bună și voioșia artistului. Distanța spirituală este cea care lămurește dacă între două arte, respectiv cea care folosește dalta, iar cealaltă penelul, duce de cele mai multe ori la același numitor comun, mai ales dacă autorul este același și are poftă
Caravana naivilor by Augustin Lucici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1037]