450 matches
-
despuiat de poezie. În toamna lui 1597, ploieștenii, chiar dacă mai erau liberi, libertatea lor era serios amenințată și n-ar fi avut niciun interes să se opună planurilor lui Mihai, iar moșia nu le aparținea lor ci unor mici boieri. Ploieștenii nu s-au mutat nicăieri, ci doar au beneficiat de eliberare sau, în orice caz, de obținerea unor mici moșii în jurul așezării. Sprijinit de domnie și sediu al căpitanului de Ploiești, Ploieștii se dezvoltă continuu pe parcursul secolului al XVII-lea
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
moldo-poloni a înălțimilor de pe Gâlmeia și când, în rândurile acestora, au intrat în luptă și husarii. Mihai a trebuit să se retragă, trecând prin Ploiești. Atunci, orașul pe care-l întemeiase l-a văzut pentru ultima oară. Credem că oștenii ploieșteni l-au însoțit și abia după câteva zile, după ce domnitorul, în urma unei noi și zadarnice rezistențe în Argeș, a părăsit țara, s-au întors la casele lor. În secolul următor și în secolul al XVIII-lea, Ploieștiul a cunoscut o
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
a găsit această moșie Ploiești, numită înainte Târgșor, „slobodă”, i-o dăruiește, împreună cu cele două târguri, obligând „"lăcuitorii de casă și de prăvălie"” să plătească adet și să nu mai aibă voie să vândă vin sau rachiu fără aprobarea boierului. Ploieștenii, conștienți de marea primejdie care îi pândea, au încercat de la început să o prevină, dar nu au avut la îndemână (se pare că le amanetaseră) documentele și întăririle pe care le primiseră de la Mihai Viteazul și Matei Basarab. Ei nu
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
același timp, astfel încât boierul nu a reușit să stăpânească efectiv târgul. În 1781, deși o parte a orășenilor, urmașii celor „"ce se trag din neamul roșiilor, călărașilor și cămărașilor celor vechi"”, s-au desolidarizat de ceilalți, cerându-și separat drepturile, ploieștenii au reușit să determine judecarea procesului și au câștigat o victorie parțială. Prin actul pe care îl capătă la 18 octombrie, Ploieștiul era declarat târg slobod, în schimb moșia rămânea în stăpânirea efectivă a boierului și acesta capătă chiar dreptul
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
vodă, „"cerând slobozenia lor după privilegiul ce au avut"”, iar Nicolae Mavrogheni a eliberat orașul în condițiile hrisovului din 1781. De astădată boierul nu a respectat hotărârea, uneltind pe lângă divan, iar după începerea ocupației austriece a încălcat-o fățiș. Plângerile ploieștenilor adresate administrației militare austriece și apoi domnitorilor Mihai Șuțu (1791 - 1793) și Alexandru Moruzi (1793 - 1796) au rămas zadarnice, stăpânirea boierească asupra orașului consolidându-se. Încurajați de moartea lui Ianache Muruz, ca și de revenirea pe tron a lui Alexandru
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
li se face dreptate, sătui de procese, exasperați de Costache Caradja, orășenii s-au răsculat în 1807. Strângându-se cu mic, cu mare, au tăbărât asupra curților, le-au cucerit, au alungat slujitorii și au dărâmat din temelii casele Muruzeștilor. Ploieștenii au redeschis și procesul, sub regimul ocupației rusești, înarmați cu o scrisoare de iertăciune pe care le-o dăduse, intimidată, Muruzoaia. Dar „Înaltul Divan și Comitet al Prințipatului Valahiei” a dat, la 27 ianuarie 1809, dreptate lui Caradja. Ploieștenii nu
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Muruzeștilor. Ploieștenii au redeschis și procesul, sub regimul ocupației rusești, înarmați cu o scrisoare de iertăciune pe care le-o dăduse, intimidată, Muruzoaia. Dar „Înaltul Divan și Comitet al Prințipatului Valahiei” a dat, la 27 ianuarie 1809, dreptate lui Caradja. Ploieștenii nu s-au mai supus însă, ci au început să se organizeze, având în frunte pe Hagi Dumitru Grecu, Gheorghe Simigiul și Stance Cavaful. Cu toate că se poruncește arestarea acestora și se amenință cu intervenția polcovnicului Berdeaev, în iulie 1809 împotrivirea
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
după terminarea ocupației rusești, Costache Caradja a reînceput lupta. El a reușit să obțină de la Ioan Gheorghe Caradja (1812 - 1818), în decembrie 1813 și aprilie 1814, întăriri în stăpânirea orașului și sprijinul efectiv al ispravnicilor. Tulburările au început însă imediat, ploieștenii înaintând și ei o jalbă și paralizând viața economică a zonei prin închiderea tuturor prăvăliilor. Agitația a crescut și mai mult la 26 aprilie 1814, când oamenii domniei i-au ridicat pe instigatori, Vasile Bidiviu și David Măcelarul, și i-
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
și paralizând viața economică a zonei prin închiderea tuturor prăvăliilor. Agitația a crescut și mai mult la 26 aprilie 1814, când oamenii domniei i-au ridicat pe instigatori, Vasile Bidiviu și David Măcelarul, și i-au închis la ocna Telega. Ploieștenii, în masă, cu femeile și copiii în căruțe, au venit în capitală. Vodă i-a întâmpinat la fântâna lui Mavrogheni, sfătuindu-i să se întoarcă acasă și să lase numai o delegație. Cei rămași (serdarul Barbu Danescu, polcovnicul Dinu Majeru
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
pus însă pe ea rezoluția: „"Chestiunea acestui proces nefiind de competența noastră, rămâne a se înfățișa la domnitorul ce se va numi în urmă"”. Dar, după terminarea ocupației rusești, „chestiunea" nu a mai fost niciodată ridicată. Lua sfârșit astfel, în favoarea ploieștenilor, cea mai lungă luptă de acest fel din istoria patriei noastre, victoria fiind dobândită nu pe cale legală, ci prin împotrivire dârză. Sfârșitul luptelor cu Muruzeștii a marcat intrarea Ploieștiului în istoria modernă, târgul transformându-se treptat, de-a lungul a
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
lipscaniile" (împărțite în „lipscani de lux" și „bogășieri"), profilate mai ales pe manufactură, stofe, țesături. Apoi au apărut câteva magazine de stofe sau de pânzeturi, băcănii, etc. A continuat să funcționeze târgul săptămânal lunea (după 1848). Cele mai mari magazine ploieștene serveau și ca depozite, aprovizionând cu mărfuri negustorii din județ. Meșteșugurile s-au dezvoltat și ele, diversificându-se din ce în ce mai mult, unele trecând de la producția de marfă la servirea populației, altele, dimpotrivă, împletindu-se tot mai strâns cu comerțul. După 1887
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
mult, unele trecând de la producția de marfă la servirea populației, altele, dimpotrivă, împletindu-se tot mai strâns cu comerțul. După 1887, meșteșugurile au început să-și piardă preponderența, menținându-se însă în continuare. Jumătatea secolului XIX a adus în economia ploieșteană și industria, prima ramură în care s-a depășit stadiul manufacturier fiind tăbăcaria. Foarte repede s-a ajuns la mari întreprinderi ca cele ale fraților Velicu (1878), a lui I. Hristodoresu (1885), a fraților Mihăilescu, a fraților Rîmniceanu etc., care
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
de reparat utilaj, ca „Hans Nissl”, de pildă), fie de exploatarea și prelucrarea petrolului (fabrica de cazangerie „Meteor” sau ateliere metalurgice ale societății „Foraj”). Astfel, încă de la sfârșitul secolului trecut, orașul se afirmase ca un puternic centru industrial. În 1821, ploieștenii nu au avut o atitudine favorabilă Eteriei, dovadă fiind faptul că o ceată de arnăuți, care mergea în întâmpinarea comandantului, a trebuit să ocolească orașul și numai când Ipsilanti a venit cu toată forța sa l-a putut ocupa. Ipsilanti
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
lui Tudor Vladimirescu nu a ajuns până la Ploiești, dar din câteva însemnări pe marginea unor cărți bisericești, reiese că prahovenii erau de acord cu programul revoluției. Vechile tradiții de luptă, noile idei democratice, conștiința națională tot mai puternică pregătiseră pe ploieșteni pentru revoluție. Chiar în ziua de 11 iunie 1848, în Ploiești se citeau circulara Ministerului din Lăuntru, semnată de Nicolae Golescu, și textul proclamației, orășenii trecând în masă de partea revoluției. La 15 iunie 1848, o deputație numeroasă de ploieșteni
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
ploieșteni pentru revoluție. Chiar în ziua de 11 iunie 1848, în Ploiești se citeau circulara Ministerului din Lăuntru, semnată de Nicolae Golescu, și textul proclamației, orășenii trecând în masă de partea revoluției. La 15 iunie 1848, o deputație numeroasă de ploieșteni, cu steagul tricolor, însoțită de preoți și protopop, în frunte cu sfatul orășenesc, s-a prezentat Guvernului Provizoriu. La cuvântările entuziaste ale acestora a răspuns Constantin A. Rosetti care a spus, printre altele: „"Guvernul Provizoriu simte cea mai vie mulțumire
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
mai ales după 1856, lupta pentru Unire a cuprins și aici cele mai largi pături, în Ploiești luând ființă un comitet unionist care organiza numeroase întruniri. La 8 august 1870 a fost proclamată Republica de la Ploiești. În anii 1877 - 1878 ploieștenii au dovedit sentimentul lor de solidaritate internațională cu popoarele balcanice asuprite de turci. Încă din perioada în care România se declarase neutră, guvernul a aprobat bulgarilor din Ploiești înființarea unui „comitet de binefacere”, în vederea ajutorării refugiaților de peste Dunăre, iar după
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
străbătut de două dintre cele trei drumuri pe care se concentrau trupele țariste pe Dunăre, impunând crearea unei importante etape cu tabără pentru trupă, cvartiruri pentru ofițeri, manutanță etc. Deși, în general, bunurile rechiziționate sau stricate au fost plătite, pentru ploieșteni prezența trupelor ruse a însemnat un sacrificiu greu. În schimb, s-a remarcat, chiar de către comandanții imperiali, alături de atitudinea prietenoasă, ospitalieră, a orășenilor, demnitatea de care aceștia au dat dovadă, demnitate ce caracteriza un popor independent, conștient de însemnătatea a
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
vizita la București). Orașul a fost pur și simplu invadat de corespondenți ai unor ziare franceze, italiene, spaniole, germane, engleze etc. Până la primul război mondial funcționau câte șase școli de băieți și de fete și câteva școli mixte. Învățământul secundar ploieștean număra un liceu de băieți (1864), o școală secundară de fete (1874), o școală normală de învățători (1867—1881), o școală comercială, o școală de arte și meserii. Profesorii ploieșteni, pe lângă o strălucită activitate la catedră (care atrăgea elevi și
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
băieți și de fete și câteva școli mixte. Învățământul secundar ploieștean număra un liceu de băieți (1864), o școală secundară de fete (1874), o școală normală de învățători (1867—1881), o școală comercială, o școală de arte și meserii. Profesorii ploieșteni, pe lângă o strălucită activitate la catedră (care atrăgea elevi și din afara județului), erau autori de manuale (în ultimii ani ai secolului XIX, o treime din manualele care circulau în România proveneau de la Ploiești) și desfășurau o bogată activitate culturală. Dezvoltarea
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
fast, au reușit să repună în funcțiune o parte a întreprinderilor petroliere și au rechiziționat tot ceea ce putea servi la ducerea războiului, la alimentația soldaților ori a familiilor lor. Este de amintit spiritul de rezistență care i-a animat pe ploieșteni în acel timp. Profesorii locali au refuzat să predea limba germană populației și ore de limba română ocupanților. Cele două clase a VII-a de la Liceul „Petru și Pavel” au fost desființate din cauza atitudinii patriotice a elevilor, o femeie a
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Române, mitropolit ortodox al Ardealului (1982-2005), membru de onoare al Academiei Române. Pe numele de mirean Leonida Plămădeală, a primit numele de Antonie odată cu tunderea în monahism, în anul 1948. La 27 decembrie 1970 a fost hirotonit vicar patriarhal, cu titlul "Ploieșteanul". La 9 decembrie 1979, după ce a fost responsabil cu relațiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales episcop al Buzăului. La 10 ianuarie 1982 a fost ales arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului, funcții pe care le-a
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
sens fiind parcul local numit ' Parcul cu castani' sau bulevardul cu castani care traversează parcul și duce la cimitirul local. A sperat că poate fi amenajat și un parc de recreere alături de un heleșteu în această zonă, pentru a oferi ploieștenilor (Păulești este situat la numai 7 km de Ploiești) un vast spațiu verde. Acest proiect a fost demarat în jurul anului 1930 fără a fi finalizat până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. A fost reluat în 1995, sub numele
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu. Biblioteca Centrală Universitară din București și British Library au de asemenea câte un exemplar al "Frescei". În Franța, "Amintiri" pot fi consultate la Biblioteca Națională și Universitară din Strasbourg. Materialul său referitor la arhitectura ploieșteană : "Arhitectura în Ploești, studiu istoric", publicat în 1938 (și prefațat de Nicolae Iorga), a fost premiat de Academia Română și este disponibil la Biblioteca Națională a Franței. Prima pagină a unei broșuri scrisă de Toma T. Socolescu în limba franceză în
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
politician român, de profesie avocat, care a ocupat funcția de primar al municipiului Ploiești între 2008 și 2012, fiind succedat de Iulian Bădescu. Născut în Ploiești, Voloșevici este de profesie avocat și membru din 2000 al Baroului Prahova. Fostul primar ploieștean este căsătorit în 2002 cu Dana Voloșevici, de asemenea de avocat. În 2008, după alegerile locale, a devenit primarul Ploieștiului, învingându-l în turul 2 pe candidatul PSD, Daniel Savu. În decembrie 2012 devine senator al României. În septembrie 2016
Andrei Volosevici () [Corola-website/Science/327368_a_328697]
-
(n. 1 ianuarie 1907, Târgu Bujor, Galați, d. 27 iunie 1971, Ploiești) a fost un compozitor, pedagog, dirijor și violonist, animator al vieții culturale ploieștene de la jumătatea secolului trecut. S-a născut la Târgu Bujor, Județul Galați, la 1 ianuarie 1907, fiul unui perceptor, Stamate Vasilescu, și al Anei Nițeanu, profesoară de lucru manual pentru școlile de fete. Era al patrulea dintr-un număr de
Emil Vasilescu () [Corola-website/Science/308829_a_310158]