565 matches
-
calitatea de domnișori și domnișoare de onoare și îi însoțeau pe miri, pe tot parcursul ceremoniei nunții. În dimineața nunții alaiul se formează de la casa mirelui, de unde, în frunte cu un staroste numit colăcar, deoarece poartă un colac și o ploscă cu jinars, pornesc spre casa miresei. La poarta miresei drumul este blocat de alaiul acesteia, condus și el de un staroste. Între cei doi „conducători de oști” se desfășoară un dialog vesel, care se termină cu o pace marcată de
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
spre casa miresei. La poarta miresei drumul este blocat de alaiul acesteia, condus și el de un staroste. Între cei doi „conducători de oști” se desfășoară un dialog vesel, care se termină cu o pace marcată de ciocnitul celor două ploști cu ginars, după care toți pornesc spre casa miresei. Colăcarii cer apoi mireasa: "„Cu vreo două trei cuvinte Care-n carte nu sunt scrise Dar trebuie aicea zise...”". În acest timp muzicanții cântă și alaiul, în frunte cu mirii, nașii
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
pentru a arăta lumii că numai marea îi poate opri pe husiți. Istoricul prusac Heinrich von Treitschke avea să scrie mai târziu că ei au "salutat marea cu un cântec sălbatic ceh despre războinicii lui Dumnezeu și și-au umplut ploștile pentru apă cu saramură în semn că încă o dată Baltica s-a supus slavilor." Seria aproape neîntreruptă de victorii ale husiților a arătat că era imposibil să-i obligi cu forța armelor pe răzvrătiți să revină în sânul Bisericii Catolice
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
în zona localității Toply (în mijlocul Crimeei), unde se găsea comandamentul Batalionul 2 Jandarmi operativ, au căzut în luptă cu partizanii sovietici 24 de ostași jandarmi. La 8 km de Alexandria,în ziua de 22 decembrie 1943, în apropiere de comuna Plosca, au fost capturați de către jandarmi o echipă formată din 3 ofițeri de informații britanici respectiv locotenent-colonelul Chastelain, căpitanul Silviu Mețeanu (român ardelean) și căpitanul Ivor Porter. Acțiunea britanică a purtat numele de cod „Operațiunea Autonomous” și a avut ca obiectiv
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Zapolya a înăbușit răscoala. Sfârșitul sec. XVIII, precum și secolele XIX și XX, marcheză probleme noi, legate de conștiința de neam, de spiritualitate. Aici s-a dezvoltat o spiritualitate românească autentică. În numeroasele biserici sau mănăstiri ortodoxe ca cele de la Cinciș-Cerna, Plosca, Prislop, Nădăștie, Mănerău, Zlaști și altele au fost școli de dascăli, numeroși cnezi romani îndeplinind funcția de preoți și dieci. Din păcate nu cunoaștem cu exactitate vechimea acestor locașe de lumină. După Al Doilea Război Mondial, conform concepției vremii, industria
Hunedoara () [Corola-website/Science/296882_a_298211]
-
două vase de factură grecească, care probabil constituie inventarul funerar al unui al treilea mormânt. Cele două vase sunt modelate din pastă foarte fină de culoare gălbuie și cărămizie. Unul are forma de askos, cu corp elipsoidal (în formă de ploscă), cu gât scurt, gura în formă de pâlnie. Toartele sunt scurte, ovale în secțiune și au o canelură longitudinală. Pe partea superioară păstrează urmele unor cercuri concentrice executate cu vopsea castanie. Vasul are analogii la Chirnogi și Mahmudia. Cel de
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
era un semn de favoare excepțională. Tokichiro făcuse cale lungă în timp scurt, muncind din greu și cufundându-se în îndeplinirea datoriilor. Totuși, stăpânul său nu-l văzu. Nici nu-l privi, nici nu mormăi o singură silabă măcar. Luă plosca fără o vorbă, o goli dintr-o sorbitură și i-o înapoie. — Cheamă-l pe Goroza, ordonă el. Goroza își priponea calul de o salcie, la marginea terenului. Răspunse imediat la apel, spunând: — Tocmai mă gândeam să mă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aici nu mai era decât un tânăr sfios. În sfârșit, Nene ieși să-l salute oficial. Se fardase ușor. — Nu avem mare lucru, dar te rog să te simți ca acasă, spuse ea, aducând o tavă cu mâncare și o ploscă de sake. Tokichiro răspunse la întrebările lui Mataemon ca în transă, admirând tot timpul silueta și atitudinea lui Nene. „Are un profil încântător,” își spuse el. Era deosebit de cucerit de grația ei neafectată, simplă ca o țesătură de bumbac. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
răpuse; căzuse în extaz. — Mai dorești o ceașcă? îi oferi Mataemon. — Mulțumec. — Spuneai că-ți place sake-ul. Îmi place. — Te simți bine? N-ai prea băut, nu-i așa? — Iau puțin câte puțin, mulțumesc. Așezat pe marginea pernei, cu plosca lăcuită de sake în fața lui, Tokichiro privea fix fața lui Nene, atât de albă în lumina pâlpâitoare a lămpii. Când ochii ei se îndreptară pe neașteptate în direcția lui, își trecu o mână peste chip și spuse, zăpăcit: — Ei, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
constatând că norocosul stăpân al casei era plecat, măturaseră, instalaseră mobila și în sfârșit se apucaseră să spele poarta. — Vă mulțumesc. Sunteți prea buni. Jenat, Tokichiro se grăbi să-i ajute cu ce putea. Nu mai rămăsese decât să umple ploștile cu sake și să le pună pe tăvi. — Domnule Kinoshita, îl chemă unul dintre furnizorii castelului, care i se simțea îndatorat de pe vremea când Tokichiro lucrase ca supraveghetor peste lemne și cărbuni. Privind în bucătărie, Tokichiro găsi o servitoare dolofană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu, nu. Dacă am greșit și nu reușim să terminăm în trei zile, chestiunea se va închide cu sinuciderea mea. Obligându-l pe maistrul cu cea mai înverșunată expresie să ia o ceașcă, Tokichiro îi turnă cu mâna lui din ploscă. — Ei, și dacă tot veni vorba de neliniști, nu mă preocupă atât acest proiect de construcție anume, sau măcar propria mea viață. Sunt îngrijorat pentru soarta acestei provincii în care trăiți cu toții. Dar să dureze peste douăzeci de zile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în penumbra înserării. În niștele de pe coridoare erau aprinde lampioane, întinzându-se cât vedeai cu ochii. Femei atât de frumoase încât ar fi putut să fie luate drept doamne de la curte treceau pe-alături, ținând în brațe koto sau ducând ploști cu sake. — Cine-i acolo, în grădină? ridică Imagawa Yoshimoto un evantai de forma unei frunze de ginkgo în dreptul chipului său cam înroșit. Trecuse peste podul roșu în formă de semilună al grădinii. Până și pajii care-l însoțeau purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
grădină elegantă. În penumbra serii, culoarea hortensiilor și roua de pe mușchiul umed scânteiau la lumina lampioanelor. Caracterul lui Nobunaga era lipsit de formalisme stricte, indiferent în ce companie și situație se afla. Se comportă fără rezerve când fură aduse respectuos ploștile cu sake și când se servi masa, cu maniere pedant de tradiționale. Yoshiteru își privi oaspetele ca și cum pofta lui de mâncare ar fi fost cea mai mare minunțătie. Deși sătul de lux și formalisme, considera o chestiune de mândrie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aur sau argint în păr, nici pudră sau ruj. Înfățișarea ei se armoniza perfect cu simplitatea din jur. Frumusețea ceremoniei nu era cea a hainelor țipătoare, ci mai degrabă a celor nedecorative. Singura notă ornamentală din încăpere consta în două ploști ținute de un băiețel și o fetiță. — Fie această relație fericită și de veșnică durată. Fie să vă fiți credincioși timp de o sută de mii de toamne, le spuse bătrâna mirelui și miresei. Tokichiro ridică ceașca, primi puțin sake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Voi dansa. Convingându-și prietenii să-l lase un moment în pace, Tokichiro se întoarse spre bucătărie, bătu din palme și strigă: — Nene! Ni s-a terminat sake-ul! — Vine! răspunse Nene. Nu era deloc timidă cu musafirii. Aducând veselă ploștile, îi servi pe toți, așa cum îi ceruse Tokichiro. Nu erau surprinși decât părinții și rudele ei, care întotdeauna o priviseră doar ca pe un copil. Însă inima lui Nene devenise deja una cu a soțului ei, iar Tokichiro nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ce ai văzut tu. Ceea ce avea de spus Hideyoshi părea să-i confirme așteptările: — Stăm cam departe unul de altul. Fie stăpânul meu, fie eu ar trebui să mă apropii puțin, pentru a vorbi despre asta. — Vin eu. Nobunaga luă plosca de sake și ceașca, după care coborî de pe locul de onoare. — Închide și ușa camerei de alături, ordonă el. Hideyoshi se așeză drept în fața lui Nobunaga și spuse: — Situația e aceeași ca întotdeauna. Atâta numai că, de când Nobunaga n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ani, și totuși nu-și pierdea simțul bunei cuviințe, nici chiar în ghearele morții. Era senină ca apa unui eleșteu, iar Katsuyori se simți dojenit de calmul ei. Servitoarele plecară, dar se întoarseră curând cu o ceașcă nesmălțuită și o ploscă de sake, pe care le puseră în fața lui Katsuyori și a fiului său. Se părea că soția lui fusese destul de prevăzătoare ca să se pregătească din timp pentru acel moment. În tăcere, îi oferi soțului ei ceașca. Luând-o în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
brațe. — Acest om nu e un soldat de la castel. Pun pariu că e mesager al clanului Mori. Nu purta nimic asupra lui? îl întrebă Hideyoshi pe servitorul însărcinat cu paza prizonierului. În investigația preliminară, servitorul găsise în îmbrăcămintea omului o ploscă de sake conținând o scrisoare, pe care o puse acum în fața lui Hideyoshi. — Hm... pare să fie un răspuns de la Muneharu, adresat generalilor Kikkawa și Kobayakawa. Aduceți lampa puțin mai aproape. Întăririle din Mori se descurajaseră la vederea lacului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mâncare și carafe de sake. — Nu pot măcar să te servesc cu ceva mai bun, chiar dacă ești grăbit? întrebă soția lui Inuchiyo. — Nu, nu. Soțul și fiul tău nu vin și ei? Inuchiyo se așeză în fața lui Hideyoshi, iar Toshinaga ridică plosca de sake. Alături se afla o clădire, dar musafirul și gazdele n-o foloseau. Printre brazi sufla vântul, însă nici nu-l auzeau. Hideyoshi nu bău mai mult decât o ceașcă de sake, dar mâncă în grabă cele două vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
că veți fi duși? Vi s-a dat apă pe drum? - Tot drumul nu a durat decât o zi. Nu ne-au dat nici măcar apă. Nici nu era cazul: toți aveam alimente cu noi... Noi, lucrând ca detașament, aveam fiecare plosca noastră, rezerva noastră de mâncare, aveam rucsacul cu biscuiți, cu ce se dădea la trupă, adică nu eram Înfometați. Alimentația nu era o problemă, căci fiecare avea rezerva lui. - Câți erați În vagon? - Cred că 20-30. Nu era supraaglomerat. Erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Horodnic, Marginea, Mănăstirea Humorului, Mitocu Dragomirnei, Moldovița, Pătrăuți, Preutești, Putna, Râșca, Satu Mare, Slatina, Sucevița, Șcheia, Todirești, Udești, Valea Moldovei, Vatra Moldoviței, Volovăț, Vulturești. TELEORMAN Municipii Alexandria, Roșiori de Vede, Turnu Măgurele Orașe Zimnicea Comune Buzescu, Islaz, Mavrodin, Măgura, Nanov, Peretu, Plosca, Vitănești, Putineiu, Salcia, Troianul. TIMIȘ Municipii Timișoara, Lugoj Orașe Făget Comune Banloc, Gătaia, Margina. TULCEA Municipii Tulcea Orașe Babadag, Isaccea, Măcin, Sulina Comune Baia, Beidaud, Carcaliu, Ceamurlia de Jos, Crișan, Frecăței, Jijila, Jurilovca, Mahmudia, Mihai Bravu, �� Mihail Kogălniceanu, Murighiol, Nălbant
EUR-Lex () [Corola-website/Law/127908_a_129237]
-
312227 4105 ȚUCA CARMEN ANA (n. 1958) Ros. de Vede, Lt. Dogeanu 10 țel. 460446 093761060 Partea a III-a 4043 ALEXE TRAIAN (n. 1938) Alexandria, Cuza Vodă, bl. V2, ap. 20 țel. 310077 16005 BADICAN DIDINA (n. 1969) Comună Plosca 7244 COMAN LUCICA (n. 1956) Alexandria, str. Dunării, bl. 6, ap. 3 țel. 317655 Partea a VII-a 4026 ALDEA NICOLAE (n. 1927) Turnu Măgurele, Traian 56 țel. 416936 4028 BORTEA CONSTANTIN (n. 1932) Videle, Florilor nr. 3 4050 BURCEA
EUR-Lex () [Corola-website/Law/142865_a_144194]
-
viril prea-dorit al unui rege, ci ca puță, pur și simplu, a intrat În galeria puțelor celebrităților prinse cu pantalonii În vine În lumina reflectoarelor publicității! La Începutul secolului al XX-lea, Marcel Duchamp a șocat lumea artelor cu o ploscă de urinat și a pretins că bicicletele și mașinile de cusut sînt artă pentru că sînt simple, dar nu le poți face acasă. CÎt adevăr! Publicul este interesat de penisul Președintelui, cugetă Wakefield, pentru că e simplu și pentru că există doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
prețioase: rubine, safire, opale, diamante. Apoi, trecu În partea pieței unde se găseau merinde și băuturi. Aici târgui cinci burdufuri de apă, două de lapte de capră, două de arul, brânză uscată care putea fi ținută doi ani, precum și o ploscă de airak, băutura folosită În ritualurile mongole pentru sfințirea unui loc. Se Întoarse la han În puterea nopții și Îi trezi pe ceilalți doi, făcându-le semn să se miște cât mai Încet și să coboare. Ajunși afară, Amir și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pădurile Balcanilor. Se reîntâlnea, după nouăsprezece ani, cu amintirea tatălui său. Aceste Întâmplări se petrecuseră În 1443. Tatăl lui avea să moară un an mai târziu. Bătrânul observă că oaspetele era tulburat. Vru să-l Întrebe ceva, dar renunță. O ploscă plină cu șliboviță trecu din mână În mână. - Și apoi, după vreo două săptămâni, continuă bătrânul, armatele s-au despărțit. Turcii erau respinși dincolo de munți, iar luptătorii sârbi s-au Întors la casele lor. Iancu a mai rămas pe Valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]