444 matches
-
Articolele Autorului Plouă în districtul omenirii, cu lacrimi cenușii ,lacrimi tomnatice care îndeamnă verbul "a scrie" să concentreze toată puterea visătoare a cuvintelor pe coala răvășită de condeiul neiertător al tinereții. Te simți o frunză legănată de vânt , sub cerul plumburiu ce invocă ploaia la fel ca un ritual stabilit de forțele divine. În ochii tăi imploratori se poate citi starea de exil,în care ploaia, în loc să diminueze,din contră , aprinde flăcările ostenitoare , ce vor ca Tu să fii jertfa pământului
PLOAIA NUCLEARĂ DE FOC de ANDREI PĂTRĂUCEAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353064_a_354393]
-
octombrie 2014. Plouă în districtul omenirii, cu lacrimi cenușii ,lacrimi tomnatice care îndeamnă verbul "a scrie" să concentreze toată puterea visătoare a cuvintelor pe coala răvășită de condeiul neiertător al tinereții. Te simți o frunză legănată de vânt , sub cerul plumburiu ce invocă ploaia la fel ca un ritual stabilit de forțele divine. În ochii tăi imploratori se poate citi starea de exil,în care ploaia, în loc să diminueze,din contră , aprinde flăcările ostenitoare , ce vor ca Tu să fii jertfa pământului
ANDREI PĂTRĂUCEAN [Corola-blog/BlogPost/353066_a_354395]
-
aștern neiertătoare , ... Citește mai mult Plouă în districtul omenirii,cu lacrimi cenușii ,lacrimi tomnaticecare îndeamnă verbul "a scrie"să concentreze toată puterea visătoare a cuvintelorpe coala răvășită de condeiul neiertătoral tinereții.Te simți o frunză legănată de vânt ,sub cerul plumburiu ce invocă ploaiala fel ca un ritual stabilit de forțele divine.În ochii tăi imploratori se poate citistarea de exil,în care ploaia,în loc să diminueze,din contră ,aprinde flăcările ostenitoare ,ce vor ca Tu să fii jertfa pământului,cazândîn neantul
ANDREI PĂTRĂUCEAN [Corola-blog/BlogPost/353066_a_354395]
-
de când vara le-a luat armonia. Iar ei își plâng de milă, veștejiți. Mă plouă frunze sângerii pe creștet, când frigul toamnei se transformă-n ger. Cocori pe orizont își lasă regret, bătând din aripi răstignite-n Cer. Pe nori plumburii din bolta cernită, vântu-și pune talent de giuvaier. Pe tablou cu pădure ruginită, pictorul Toamna așterne mister. Dar peste toate, ploaia mocănească, zile și nopți nu mai contenește. Ziua Toamnei vrând s-o sărbătorească omul, speranța îi risipește. Dragostea-și
TABLOU DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353144_a_354473]
-
uităm de-ntomnare și golul din noi, să uităm de dureri și confuzii. Așteptăm primăvara s-o-mpărțim, iar, la doi! Șoapte de toamnă Vânt ruginiu ți-alunecă pe umeri și țipă cald pământul în pledu-ți de aramă aș vrea, din plumburiul norilor, să numeri argintul tâmplelor ce strălucește-n ramă. Se-nchide întomnarea astăzi ca o carte și răscolește-n viață, printre frunze ruginii, trecute amintiri. Iubito, ce-ai plecat departe, te-ai dus cu-o toamnă...fără să mai vii
FRĂMÂNTĂRI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353147_a_354476]
-
mai mare soprană de azi a României au prilejuit pentru adjudeni o regăsire afectivă, cu ea. Se prăbușea răceala peste Adjud, susurau lung și vestitor de întârzierea soarelui, vânturi răscolitoare la încremenirea anotimpului înfrigurător în pragul primăverii. Dar între cerul plumburiu și orașul rărit de pânzele ploilor mărunte dinspre pustietăți, Angela Gheorghiu, întorcându-se acasă fie chiar și ca o veste, ca o iubire trimisă prin sol, ca o amintire nepierdută și netulburată de timp, inunda cu soare, armonie și surâs
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
se așternea liniștea. Luminile farurilor reflectate în picăturile de ploaie ce cădeau peste crengile brazilor, îi apăreau ca niște steluțe viu strălucitoare. Era zborul său interstelar. Licăririle i se păreau, atunci când plutea prin aer, stele vii pictate pe un cer plumburiu. Amintirile rămase au fost fixate într-o imagine care a durat doar câteva secunde. Dorea în zbor să prindă o stea care să fie numai a ei. Apoi nu mai știa nimic. Acum nu-i venea să creadă că a
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
zile de septembrie, cu o dimineață întunecată de toamnă. Lumina abia se vedea prin cețurile negre persistente după o noapte ploioasă cu un vânt ce-mi zgribulise și somnul. Am primit această zi ca o nemaiîntâlnită paradă în zumzetul vântului plumburiu ținând pe umeri o ceață crestată și încruntată, trăgând peste ochii pădurii doruri uscate ori suspinări în lunecare. De aproape o săptămână mă aflam aici la Gropeni, pe malul Dunării, pentru câteva zile de creație avându-i ca invitați pe
ÎNTR-O TOAMNĂ, LA GROPENI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353732_a_355061]
-
aripi multicolore, zburdau peste tot oprindu-se din când în când pentru ași odihni aripile pe câte o floare... undeva aproape se auzea un susur de izvor că o șoaptă venită din adâncurile pădurii. Deodată cerul se acoperi de nori plumburii, iar crengile copacilor se legănau din ce in ce mai tare în bătaia vântului. Ochii mari și albaștri ai Anei priveau cu teamă în jur. Începea furtună și ea... era singura. S-a îndepărtat prea mult de grup și acum nici drumul de întoarcere
CAND INGERII PLANG de FLORINA PETRE în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354227_a_355556]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TREC PAȘII TOAMNEI PESTE NOI Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 2122 din 22 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Trec pașii toamnei peste noi, În plumburiu se-mbracă zarea Și cad pe cerul sufletului ploi, Ce sting încet, încet, visarea. Trec pașii toamnei pe cărări, Lăsând în urma lor parfumul... Se mistuie averea din comori, Doar vântul îi mai mângâie scrumul. Trec pașii toamnei peste timp, Peste
TREC PAȘII TOAMNEI PESTE NOI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354570_a_355899]
-
antrenate de o groază totală, scoțând un vaier prelung, protezele se aruncă într-un ultim asalt, rostogolindu-se unele peste altele în gura larg căscată a Nelimitatei Crevase, care le înghite horcăind abisal. Pe întinsa Câmpie a Tăcerii, uriașul spațiu plumburiu nu mai este tulburat de nimic. Doar farmacistul Figueras caută în continuare absolut nimic. Ion IANCU VALE Târgoviște 21 iulie 2012 Referință Bibliografică: Ion IANCU VALE - MARȘUL SUICIDAR AL PROTEZELOR / Ion Iancu Vale : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 570
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > NEGRU Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 1575 din 24 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Negru Text scris de Vlad Lupu: Nourii curg, ca și zilele-mi plumburii... Scâncetul izvorului de munte, al meu strigăt neajutorat, se sparge între rocile negre și reci. Răgușesc. Am sufletul înnegrit de o minte bolnavă și un trup frivol... Mă înec în propriile-mi cuvinte. Rămân fără sens! Trupu-mi inundă a morții
NEGRU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357764_a_359093]
-
Acasa > Stihuri > Semne > TOAMNA REGĂSIRII Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1373 din 04 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă regăsesc în nostalgia toamnei cu ploi de frunze roșu-arămiu. În verde-brumat din iarba câmpiei, sub Cerul înnorat și plumburiu. Coșmarul vremii-n suflete pătrunde, să alunge visul fericirii și în hăul infernal să afunde dorință din speranța iubirii. Singurătatea în suflet îmi crește ca nopțile Toamnei răcoroase. Coșmarul ei, speranțe-mi risipește și-ale iubirii vise frumoase. Cu visuri
TOAMNA REGĂSIRII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358548_a_359877]
-
una dintre personalitățile extrem de importante întâlnite pe tot parcursul meu destinic anterior, alături de ing. cons. Nicolae Moraru, dr. ing. Iulian Mihnea, cercet. șt. Marcu Ștefan din Suceava, fam. dr. ing. Ion și Ana Șerbu, cercet. șt. Valentina Toma. În atmosfera plumburie a începutului de iarnă a anului 2007 însă, într-o zi de vineri aparent ca oricare alta, Dumnezeu ne-a întrerupt pentru totdeauna scurta noastră întâlnire telurică. Nu aveam cum să bănuiesc la orele 11 și ceva ale acelei zile
MATEMATICA UNEI SECUNDE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350701_a_352030]
-
anticipează și prevestește nenorocirea ce stă să se întâmple, redând cu talent, concordanța dintre natură și starea sufletească a Oresiei. „În seara aceasta vântul bate cu putere, crengile copacilor îngenunchează, norii aleargă în forme fantastice întunecând cerul care devine din ce în ce mai plumburiu și astupă frumusețea de dincolo de nori. O ploaie torențială se dezlănțuie ca un torent. Picăturile furioase se izbesc de geam, lovesc zgomotos pervazul ferestrei. Fulgerele zigzagate marchează cerul, tunetele zguduie pereții rezervei. Mama deschide ochii și-i închide de teamă
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
miel Cu căciula lui din oală -Soare, vino de mi-l scoală ! Trec copii în goana mare Și-l privesc: parcă tresare. Săniuță de-ar avea Ar aluneca pe ea. Dar așa însingurat Se topește de uitat Sus pe cerul plumburiu La un soare trist, pustiu. Primăvara Floare lângă floare Privesc către soare Cânt de păsărele Sus pe rămurele! Iarba verde crește Mielul ne privește Cu ochi mari, vioi Primăvară-n toi! Hai, copii, afară, Sări tu, fetișoară! Și tu, băiețaș
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
imaculat de omătul pufos ce se așternea încet, încet, peste lunci și văi, dealuri și munți, ca o dumnezeiască binecuvântare. Doar câteva ciori, vrăbii și coțofene, se mai zăreau, croncănind supărate parcă, pe ramurile copacilor despuiate de frunze, dedesuptul cerului plumburiu. Iarna nu era rea, ci doar puțin mai diferită de celelalte surori ale ei: Primăvara cea sfioasă, Vara cea veselă și caldă și Toamna cea bogată. Ea era rece, căci așa i-a fost menit să fie. Intr-o dimineață
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
de către soprana Mioara Manea Arvunescu dar și prin cuvintele elegiace pe care le-a rostit despre ea. Dacă se prăbușea răceala peste Adjud, dacă susurau lung și vestitor de vânturi răscolitoare la încremenirea anotimpului înfrigurător în pragul primăverii, între cerul plumburiu și orașul rărit de pânzele ploilor mărunte dinspre pustietăți, Angela Gheorghiu, întorcându-se acasă, fie chiar și ca o veste, ca o iubire trimisă prin sol, ca o amintire nepierdută și netulburată de timp, inunda cu soare, armonie și surâs
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
de păpădie, te credeam împietrită și seacă, da' ce floare de cîmp sensibilă mai ești și tu ... Știi tu, fată, că te poți preumbla pe cîmp tîmpit de atîta frumusețe cîtă îți tulbură privirea ... floricele roz, albe, lila, galbene și plumburii ... valuri-valuri de flori, curcubeie revărsate prin iarbă, țipete blînde de bucurie, simfonii susurate la apusul soarelui, greieri și cosași țopăind prin iarbă, petale sfioase ca un sărut emoționant, mă plimb pe cîmp, fato, și sufletul meu arde de un dor
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
o nonșalanță parșiv de naturală. Stau minute în șir și tot îmi geometrizez existența. Îi analizez catetele, ipotenuzele, îi măsor gradele de tenacitate, îi verific unghiurile proaspăt lăcuite, laturile puterii de a o conserva și de a reproiecta trecutul meu plumburiu. Am chiar malefice gânduri ale escaladării norilor de zăpadă ce îmi cern pe pereții goi din cavernă , epiderme de singurătate.Am devenit oarecum maniacă de a mai urca încă o treaptă, apoi a traversa un pod de lirisme, apoi o
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
Ediția nr. 591 din 13 august 2012 Toate Articolele Autorului Al.Florin Țene POVESTIRI PENTRU COPII AVENTURĂ ÎNTR-UN PEISAJ EPIFANIC Trenul sosise la ora exactă. în Gară de Nord, nu se schimbase nimic deosebit. Doar cerul Bucureștiului era mai plumburiu decât îl știam. Oamenii alergau pe lângă noi că furnicile cărora le fuseseră deranjat mușuroiul. Împreună cu Ionuț, băiatul meu, ne-am urcat în tramvaiul 12, pentru a ajunge la Cimitirul Belu. Tramvaiul alunecă printr-un tunel cenușiu, iar clădirile păreau pereții
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
spre Înalt, coborând corola norilor pe pântecul încins, de secetă, al câmpiei. În asemenea zile apăreau paparudele. Pesemne că Dumnezeu asculta ruga oamenilor, privind, cu duioșie și înțelegere, la dansul paparudelor-fecioare. S-a stârnit furtuna! Cerul e acoperit de nori plumburii, nori negri, ce dau impresia unei turme de bivoli ce înaintează, greoi și în dezordine, mânați de biciul năprasnic al vântului stârnit din senin. Pomii se îndoaie, fructele cad, ferestrele deschise, se izbesc cu zgomot de pereții casei. A căzut
TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE(PAPARUDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341378_a_342707]
-
o primăvară verde.” Adio) Limbajul poetic ia naștere din trăiri luminoase, juvenile, cuvintele fiind aureolate de un parfum suav și proaspăt. Uneori, apăsată de solitudine, aceasta simte povara clipelor și-și înfășoară sufletul în vălul transparent al tristeții. “Un cer plumburiu e-n inima mea, / o zi fără lumină iubirea din ea, / Un soare fără zâmbet, o noapte / fără stele, / Umbra păcatelor mele.” Un cer plumburiu) Unele poeme sunt picturale, alcătuind un adevărat tablou “versificat”. Soarele copt / se pierde / în frunziul
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
aceasta simte povara clipelor și-și înfășoară sufletul în vălul transparent al tristeții. “Un cer plumburiu e-n inima mea, / o zi fără lumină iubirea din ea, / Un soare fără zâmbet, o noapte / fără stele, / Umbra păcatelor mele.” Un cer plumburiu) Unele poeme sunt picturale, alcătuind un adevărat tablou “versificat”. Soarele copt / se pierde / în frunziul melancolic / de toamnă. Gutuia rumenă / zâmbește / de pe crengile uscate/ de jar. Strugurii / după lungi zile de bronz/ stau grămadă / în coșuri de paie. ( Vesuri de
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
anticipează și prevestește nenorocirea ce stă să se întâmple, redând cu talent, concordanța dintre natură și starea sufletească a Oresiei. „În seara aceasta vântul bate cu putere, crengile copacilor îngenunchează, norii aleargă în forme fantastice întunecând cerul care devine din ce în ce mai plumburiu și astupă frumusețea de dincolo de nori. O ploaie torențială se dezlănțuie ca un torent. Picăturile furioase se izbesc de geam, lovesc zgomotos pervazul ferestrei. Fulgerele zigzagate marchează cerul, tunetele zguduie pereții rezervei. Mama deschide ochii și-i închide de teamă
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]