3,630 matches
-
concluzii"; "PDAR, despre rezultatele ălocaleloră" - RL 1883, 1996, 3). Față de alte tipuri de conversiune a adjectivului în substantiv, acesta are particularitatea de a păstra restricțiile gramaticale și semantice ale sintagmei inițiale: în cazul dat, noul substantiv se folosește doar la plural. În ultimul timp, adjectivul care preia și sensul substantivului alegeri, dintr-o sintagma foarte vehiculată, este anticipate: "timișorenii... au cerut ăanticipateă" ("Jurnalul național" 1669, 1998, 1); "anticipatele par a se apropia" ("Evenimentul zilei" = EZ 2049, 1999, 1). De fapt, înregistrarea
Anticipatele, compensatele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17715_a_19040]
-
din multe dintre citatele de mai sus, adjectivele substantivizate respective sînt uneori puse între ghilimele (în rest, sublinierile îmi aparțin), autorii textelor recunoscînd astfel implicit caracterul inovator și/sau efemer al creațiilor lexicale. La exemplele anterioare, în care apare exclusiv pluralul, se mai poate adaugă un singular destul de recent și de îndrăzneț, în care procedeul lexical e folosit cu o anume intenție umoristica: "să se facă o multiculturală" ("Academia Cațavencu" 37, 1998, 5). Și în acest caz, presiumea contextuala (disputele în jurul
Anticipatele, compensatele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17715_a_19040]
-
distanța pragmatică, de uz, care se creează între cele două formule învecinate. E vorba de ca omu(l) și ca oamenii: comparații care, examinate în afara contextelor, ar putea părea echivalente; în fond, singularul articulat are adesea aceeași valoare semantică cu pluralul articulat, desemnînd totalitatea indivizilor în cauză. Din fericire, dicționarele noastre au înregistrat în acest caz diferența. În Dicționarul limbii române (DLR), de exemplu (Litera O, 1969), ca omul e explicat "cum se întîmplă (sau se poate întîmpla) în mod obișnuit
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
greșit și el, ca omu' - iar pentru cea de-a doua, de exemplu: Mănîncă și tu ca oamenii!. De aici pot începe, evident, speculații: la singular, semnificația pare mai curînd psihologică, antropologică ori chiar religioasă (omul e inevitabil păcătos); la plural, în schimb, e o semnificație preponderent socială, evocînd normele de comportament valabile la un moment dat. E semnificativ faptul că definiția care trece de la un dicționar la altul adoptă pentru explicarea formulei ca omul o construcție impersonală, în care omul
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
pensia Mitei Kremnitz de douăsprezece mii lei, de pînă acum, va fi plătită pînă la moartea ei. Să reținem observația: "Carol I era suveranul prin excelență, expresia puterii supreme: un simbol personificat. Suveran este numai regele; greșit deci se întrebuințează pluralul: suveranii, în loc de majestățile lor, deoarece regina nu e suverană. El era omul datoriei, lucrînd fără patimă și avînd în vedere numai interesele țării. N-avea prieteni și, prin urmare, nici camarilă sau partizani. Deși, după Constituție, regele domnește fără a
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
și la împrumuturi recente (masculinele Vladule, Mihnule, Predo, Roberte, Octaviene; feminine precum Haricleio, Bertho). Printre observațiile de detaliu, dar cu atît mai interesante, e cea asupra tendinței de a se evita prezenta articolului nehotărît, determinarea prin adjective sau formarea unor plurale la numele proprii de familie provenite din nume comune ("un Pădure"; "săracă Mircea"). O contribuție importantă a cercetării constă în nuanțarea unor afirmații peremptorii despre absența pluralului numelor proprii. Analiza distinge între mai multe valori ale pluralului (care nu pot
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
de a se evita prezenta articolului nehotărît, determinarea prin adjective sau formarea unor plurale la numele proprii de familie provenite din nume comune ("un Pădure"; "săracă Mircea"). O contribuție importantă a cercetării constă în nuanțarea unor afirmații peremptorii despre absența pluralului numelor proprii. Analiza distinge între mai multe valori ale pluralului (care nu pot fi determinate formal, ci doar prin distingerea funcției în context): în primul rînd între cea care constituie o clasă pe baza comunității de nume (Tachii, Popeștii) și
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
sau formarea unor plurale la numele proprii de familie provenite din nume comune ("un Pădure"; "săracă Mircea"). O contribuție importantă a cercetării constă în nuanțarea unor afirmații peremptorii despre absența pluralului numelor proprii. Analiza distinge între mai multe valori ale pluralului (care nu pot fi determinate formal, ci doar prin distingerea funcției în context): în primul rînd între cea care constituie o clasă pe baza comunității de nume (Tachii, Popeștii) și cea care presupune o utilizare figurata, metonimica sau/și metaforica
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
baza comunității de nume (Tachii, Popeștii) și cea care presupune o utilizare figurata, metonimica sau/și metaforica. În domeniul toponimiei, observațiile cele mai interesante privesc frecvențele terminațiilor numelor de țări sau localități, contextele de dezambiguizare, posibilitatea de a forma un plural neutru de la numele de localități (Bolintinuri, Clujuri), refacerea unei forme de singular a toponimelor cu forma de plural (Iasul, Bucureștiul) - acceptată că tendința normală a limbii, de regularizare formală și semantica. Nu ultimul dintre meritele volumului e deschiderea pe care
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
domeniul toponimiei, observațiile cele mai interesante privesc frecvențele terminațiilor numelor de țări sau localități, contextele de dezambiguizare, posibilitatea de a forma un plural neutru de la numele de localități (Bolintinuri, Clujuri), refacerea unei forme de singular a toponimelor cu forma de plural (Iasul, Bucureștiul) - acceptată că tendința normală a limbii, de regularizare formală și semantica. Nu ultimul dintre meritele volumului e deschiderea pe care o oferă unor cercetări ulterioare: ceea ce se poate dori în primul rînd e continuarea demersului formal prin multiplicarea
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
românești e menționată, de obicei în capitolul de sintaxa dedicat subiectului, posibilitatea de a exprima în mai multe feluri caracterul general al unei acțiuni cu subiect nedeterminat; mijloacele principale sînt: folosirea persoanei a II-a singular sau a persoanei I plural, ambele cu sens generic, - și construcția cu reflexivul impersonal sau pasiv-impersonal. Interesul acestor resurse gramaticale apare evident mai ales în perspectiva contrastiva: față de celelalte limbi romanice, română trebuie să recurgă mult mai des la construcțiile "cu subiect nedeterminat", pentru că utilizează
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
poate fi un veritabil test al valorilor în discuție: prima sa parte se putea în principiu formulă și la persoana a III-a ("se dă sau nu se dă..."), creîndu-se astfel o distanță față de agentul nedefinit, sau la persoana I plural, dar cu o asumare foarte clară ("noi, vămeșii", sau "noi, statul român"; către aceste interpretări conduce, desigur, caracterul specializat al acțiunii exprimate în propoziție). Alegerea e supusă așadar constrîngerilor stilistice și logico-semantice, dar permite și desfășurarea unor strategii retorice.
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
ei? G.G.: Știu și eu... Cred că orice activitate umană ale cărei rezultate se pretează la o apreciere estetică poate fi considerată că o operă de artă... Într-un anume sens, prefer să folosesc cuvîntul la singular și nu la plural... Cînd vorbim de arte, pentru o clipă, termenul poate să pară suplu, încăpător, dar de fapt este mai restrictiv, pentru ca, dacă vorbești de arte, atunci lumea cere lista lor și dai peste liste canonice... Pentru unii filozofi și teoreticieni există
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
vîntul...", 2673) sau metaforă depreciativa ("ghiveci" de soare cu ceață", 2676). Frecvente sînt metaforele animiste, în care factorii meteorologici sînt agenți - " Se zbîrlește vîntul" (RL 2116, 1997, 11); "vîntul ne ăomoară" (2014) iar pacientul e subiectivitatea asumată a persoanei I plural ("ne va lovi viscolul", 2686; "ne paste viscolul", 2670). Experiență cotidiană e implicată prin traducerea în termeni vestimentari (tot o simplificare, în fond) a previziunilor: "Adio căciulă, adio palton" (2150); Astăzi lăsăm căciulă acasă"; "în următoarele zile, renunțăm puțin și
Meteorologice by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/18086_a_19411]
-
șan "ești mare"), pentru molan "vin", format de la țigănescul mol, explicația e sigură. Circulă de mai multă vreme și forme că friptan(a) "friptură", formată prin substituție de sufix, si chiar kentan(a) - pentru țigară Kent: folosite mai ales la plural - friptane, kentane - , nu e totdeauna sigur dacă sînt feminine sau neutre. Ultimul caz se apropie foarte mult de Mertan, baza de derivare fiind tot un nume de firmă străină - întîmplător sau nu, tot din categoria produselor simbolice, a căror posesie
"Mertan" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17485_a_18810]
-
sălbatic, permanent cenzurat de pudorile unei geometrii interioare, și prelungirea legitimă a unui discurs complementar: cel poetic. Însă ea este atît de seducătoare în expresie și de puternică în motivații încît despre Sabin Opreanu trebuie vorbit, de acum încolo, la plural: poetul și pictorul. Sau, cine știe, poate viceversa!
Un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17591_a_18916]
-
cuvîntului și o analiză ironică a fenomenului (Maneaua, drogul de mahala, de C. Alistari, publicată în Internet - dor.elite.ro, anul I, nr. 4, 1999). Comentariile autorului dovedesc explicit și implicit răspîndirea și productivitatea cuvîntului. Fiind foarte frecvent folosit la plural, poate apărea tendința de a i se reface un singular (manelă): "Probabil cel mai gustat gen de muzică din 1989 încoace este maneaua, sau manela, sau oricum vreți să numiți sunetele de care nu poți scăpa, pe stradă, în taxi
"Manele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16678_a_18003]
-
cîteva minute, miile de fani care îi cîntau, pe scările și în curtea noului sediu al partidului, "La mulți ani cu sănătate"..." (Dimineața 50, 1997, arhiva Internet). Ca și altor englezisme recente, cuvîntului i s-a creat cu ușurință un plural regulat; de altfel, adaptarea sa morfologică e dublată de o adaptare fonetică. Mai nouă și chiar supărătoare mi se pare însă folosirea cuvîntului într-o construcție sintactică anormală pentru română, în care se manifestă renunțarea la flexiune și copierea parțială
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
impresia de nefiresc e accentuată și de o extindere semantică, cuvîntul referindu-se, în cazul respectiv, la preferința vorbitorului pentru o marcă de țigări). Uzul actual, tot mai intens, a impus și crearea unui feminin, neînregistrat de dicționare: fană, cu pluralul fane: "invitat de mai multe fane" (Evenimentul zilei = EZ 2403, 2000, 16); "ea printre fanele înfocate din primul rînd" (EZ 2398, 2000, 2). în ultima vreme a apărut și un derivat format cu un alt sufix moțional, -iță: "este o
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]
-
din el, indiferent cît de meritate vor fi fost criticile care îl supărau în Danemarca, are o percepție fină a umanului, cu inevitabilul potențial de tragic sau comic pe care îl presupune acesta. Deși călătorește singur, Andersen scrie adeseori la plural, fie un plural al emițătorului inclusiv, al tovarășilor săi momentani de voiaj (ce de pildă ceilalți pasageri de pe ambarcațiunea care îl aduce la Atena), fie un plural al adresării. Călătorul Andersen e un ins cu vocație comunitară, discută cu ceilalți
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
cît de meritate vor fi fost criticile care îl supărau în Danemarca, are o percepție fină a umanului, cu inevitabilul potențial de tragic sau comic pe care îl presupune acesta. Deși călătorește singur, Andersen scrie adeseori la plural, fie un plural al emițătorului inclusiv, al tovarășilor săi momentani de voiaj (ce de pildă ceilalți pasageri de pe ambarcațiunea care îl aduce la Atena), fie un plural al adresării. Călătorul Andersen e un ins cu vocație comunitară, discută cu ceilalți, care pentru el
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
comic pe care îl presupune acesta. Deși călătorește singur, Andersen scrie adeseori la plural, fie un plural al emițătorului inclusiv, al tovarășilor săi momentani de voiaj (ce de pildă ceilalți pasageri de pe ambarcațiunea care îl aduce la Atena), fie un plural al adresării. Călătorul Andersen e un ins cu vocație comunitară, discută cu ceilalți, care pentru el sînt europenii la modul general, potențialii voiajori ca și el, sau consfătuiește cu ei, actualii companioni de călătorie. Spre deosebire de o bună parte din documentele
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
mai ales gradul sau funcția în ierarhia monahală. Citatul următor conține pe maică în titulatura maica stareță, dar preferă forma de origine diminutivală pentru celelalte călugărițe: "doar maica stareță și cîteva măicuțe mai școlite se ocupă cu administrația" (ib.). La plural, cel puțin, echivalența între maici și măicuțe pare perfectă; în limba de azi mi se pare totuși că se observă o ușoară preferință pentru diminutivul care și-a pierdut valorile pur afective: "corul măicuțelor de la Mănăstirea Pasărea" (RL 2147, 1997
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
roman poematic în absența stăpânilor. Nicolae Breban, Spiritul românesc în fața unei dictaturi, ediția a II-a, cu o prefață de Ovidiu Pecican, București, Ed. Allfa, col. "Biblioteca Allfa", 2000, 304 pag. Nicolae Breban, Riscul în cultură, Iași, Ed. Polirom, col. "Plural" 1997. 300 pag.
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
devenisem foarte sensibil... Stare potrivită atît celor neajunși, cît și celor ajunși prea repede, sus de tot. De aceea mă adresam lui întotdeauna cu dumneavoastră. Pînă într-o zi, cînd, întîlnindu-ne întîmplător în piața Amzei și folosind ca de obicei pluralul politeții, mă întrebase surprins că de cînd îl iau eu cu dumneavoastră... Îi răspunsesem că așa îi vorbisem eu de cînd ne cunoscuserăm. Nu se poate! făcuse aproape indignat. Cum să nu fi știut el?!... Ba da, îi spusesem, nu
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]