7,491 matches
-
operativ și eficient. El are un stil bărbătesc în profesarea criticii literare. Nu leșină e admirație pe marginea textelor și nici nu se lasă cuprins de accese de contestare isterică. Este lucid, stăpân pe situație. Și ca o dovadă în plus a deplinului echilibru, are și umor. Un umor sobru, practicat fugitiv, fără vreo dorință vizibilă de a-l face pe cititor să râdă. Subtilele jocuri de cuvinte inventate de Ion Simuț ("opinioman", "egografii" etc.) sunt mai curând expresia amuzamentului lui
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
multele atingeri, să se impregneze în însăși granulația ceramicii?". Astfel de imagini "exotice" preiau întreaga tensiune a întîmplărilor narate și o camuflează într-o expresie poetică sau, mai bine zis, într-un poem narativizat. Din fragmentul citat reiese clar că plusul de poezie nu înseamnă nicidecum o ambiguizare a imaginii, o pierdere a clarității. Pentru Kikuji obiectul înseamnă o expresie perfectă a feminității lui Ota; pentru cititor (de orice naționalitate ar fi el) imaginea acestui obiect determină declanșarea unei lecturi și
Un singur bărbat... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16927_a_18252]
-
Este o ambiguitate pe care Naum o cultivă: nu autorul este creatorul "iluziei literare", ci lectorul. Literatura ca "mod de viață" este mai mult decît o credință poetică, este o cheie pentru citirea unor texte precum Zenobia. Experimentul dă un plus de veridicitate, de autentic, actului literar. Restul volumului (Medium, Poetizați, poetizați...) cuprinde texte scrise mult înainte de Zenobia (majoritatea în anii '40). Suprarealismul în proză cunoaște încă de atunci aceeași apropiere de tonul confesiv, de persoana întîi. Autorul relatează experiențe (onirice
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
Constantin Țoiu Dec. 1975. În timpul marilor cataclisme, incendii, inundații, rebeliuni, - o panică deșucheată... Care aduce un plus de viață, deși grotescă, o anume plăcere perversă, absurdă, plăcerea dezordinii de cele mai multe ori impusă cu sila și care, în fine, răstoarnă establishmentul... * * * Sau: Domnia proștilor... Extraordinara cruzime,... imobilitate... lipsă totală de scrupule gregară a proștilor... Proști, Măria ta, dar
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
printre consoane.// această înșiruire nedemnă de cuvinte/ nu face decît să mi te readucă în memorie/ în acea dimineață ploioasă legată la ochi// cînd pașii tăi înverzeau iarba/ iar inima ta/ de asemenea" (pașii tăi înverzind iarba). Sau cu un plus de revărsare patetică: "elasticitatea trupului tău biciuie orașul./ sîngele tău (răzvrătitul tău sînge)/ îngenunchiază pe treptele sîngelui meu./ o lună plină o enormă lună plină ne ia/ în stăpînire/ ne colindă. e vremea cînd/ aerul șerpesc al serii îmi traversează
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
un joc de cărți mai mult decît au mizat toți cei dinainte; a mări miza". Este evident că a plusa a făcut parte inițial din același "scenariu" cu miză; poziția cuvîntului este însă întărită și de relația lexicală transparentă cu plus (substantiv sau adverb) - din care se reface oricînd sensul de "a supralicita, a încerca mai mult". Contextul cel mai probabil e jocul cel mai răspîndit, pocherul, de care se poate lega ușor și un alt cuvînt destul de folosit în stilul
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
și o elasticitate/ expresivitate corporală întreținută cu rigoare. Publicul e totodată îndrumat de caietul de sală elegant și profesionist alcătuit de foarte tînăra secretar literar Kelemen Kinga, iar spectatorii români pot împrumuta căști cu traducerea simultană a spectacolului. Argumente în plus ce fac din Căsătoria lui Gogol în regia Monei Chirilă un eveniment, ce merită atenția mai susținută a breslei oamenilor de teatru și mai cu seamă a publicului clujean de orice limbă.
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
întâlnește cu Johann Sebastian, cu prilejul anului muzical internațional dedicat memoriei lui Bach. Ca și pentru prietenul său, violoncelistul Pablo Casals, și pentru Enescu, muzica lui Bach se constituia în pâinea cea zilnică, în veritabilă hrană a sufletului. O dată în plus - și în acest an - Enescu se întâlnește cu Eminescu. Apropierea geniului, apropierea geniilor sperie cugetul. A făcut-o cu prudență, cu specială considerație, în ultima sa mare lucrare vocal-instrumentală scrisă în anii anteriori războiului, în Simfonia a V-a, cu
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]
-
o înaltă trambulină: "În fine, la 10,30 am ajuns în C. A. Rosetti cu pantalonii uzi, m-am dezbrăcat repede și am intrat în pat cu Molière. Multă claritate și frumusețe în gestul demonstrativ: Je ne demande point de plus grande - clarté. Plasticitatea pe care-o dă frazei pauza notată de mine. Molière nu se joacă, ci se citește, actorul trebuie să lase o impresie (ușoară) de a nu ști prea bine textul și de a-l recita cu cartea
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
slăbind hățurile speculației, poeta îngăduie însușirilor congenere înzestrării sale, precum gingășia și darul coloristic, să-și facă simțită prezența, și astfel chiar poemul direcționat caustic capătă, ca să vorbim gazetărește... legitimitate". Din consemnarea iscusită a unor atari alternanțe de "minusuri" și "plusuri" reiese adevărata fire a exegetului: e mai puțin un "polemist" aprig, id est un comentator "rău", un "cusurgiu" așa cum i s-a dus vestea, cît un profesionist grav, temperat atît în insatisfacție, cît și în satisfacție, de-o indenegabilă prudență
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
Filmează la nesfîrșit o călătorie cu mașina pe o șosea perfect dreaptă, într-un peisaj complet tern. Filmul se termină cu o izbitură a vehiculului într-un zid, zid care reprezenta punctul inițial de plecare. Cu un singur amănunt în plus: cel care conducea era chiar regizorul; el moare în acest accident. Bineînțeles, filmul este fluierat de spectatori, nimeni nu înțelege nimic. Însă, atunci cînd este făcută publică povestea adevărată a ultimei scene, oamenii intră în delir. Un mare succes cinematografic
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
Joseph K. și a oricărui alt erou tragic a cărui suferință pune problema limitelor impuse de Transcendență și a exigențelor nelimitate ale acesteia cărora nu li se poate răspunde, dovedește că omul se află veșnic în situația de a percepe plusul de suferință și de moarte din lume, de a risca să cunoască binele și răul cu prețul căderii și de a căuta iarăși și iarăși o rațiune de a trăi". Ideea "suferinței inocenților" (obsesia lui Ivan Karamazov) este tratată pe
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
asupra acestui aspect, nu numai pentru că mi se pare semnificativ din perspectiva concepției vitaliste a Ilenei Mălăncioiu în privința tragicului, dar și pentru frumusețea în sine a acestor rînduri în care se simte vocația poetei, de astă dată, de a înregistra "plusul de suferință din lume." Între Iov și eroii dostoievskieni, pe de o parte, între aceștia și personajele tragediei antice, pe de altă parte, între prințul Danemarcei și Joseph K., sînt trasate necontenit paralele, demersul comparatist se desfășoară pe mai multe
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
Jean-Claude Carrière, Cercul mincinoșilor. Povești filosofice din toată lumea. Traducere din franceză de Brândușa Prelipceanu. Ed. Humanitas, București, 2001. Povestiri de o sută de rânduri și o sută de lumi "Trebuie să scriu o sută de rânduri și nici un cuvânt în plus" scria Anton Pavlovici redactorului șef al publicației " Cioburi" despre colaborarea lui la acea măruntă revistă umoristică, devenită celebră abia datorită scrierilor cehoviene. "Și nu-mi pot permite să câștig mai puțin de 150-180 de ruble pe lună." O tentație a
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
istorie, nu există jurnalistică, și atunci se scriu romane. Astfel apar scriitori care într-o societate deschisă nu ar fi niciodată scriitori, ci istorici sau publiciști. Dar aceste profesiuni sunt imposibil de realizat într-o dictatură, iar literatura are acest plus, că în ea poți să spui multe, nu? De aceea a și existat atâta poezie în Est: în ea se puteau ascunde de toate. Și în această situație, literatura a fost receptată ca un substitut al nenumăratelor altor fenomene. În
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
revine celui care rezistă un minut mai mult, Securitatea mai putea aștepta. Totuși, în 1964, ea a fost aceea care a capitulat! Dând curs acelei reguli de șah, conform căreia jucătorul bun trebuie să aibă în gând câteva mișcări în plus față de adversar, evitând a-i furniza acestuia cel mai mic indiciu, eroul a condus jocul - cu sacrificiul acceptat al celor mai frumoși ani ai vieții, situație care ar fi putut lua, în roman, aspecte de cel mai declarat dramatism. Însă
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
asta - zise fratele meu. Mi-e frică să nu-mi fie frică. Totuși, când ajunserăm la masă părea liniștit, și-și dăduse silința să se dichisească cu atâta grijă încât merită o felicitare specială din partea doamnei Forbes și încă două plusuri în punctajul lui din săptămâna aceea. Mie, în schimb, îmi scăzu două din cele cinci pe care le aveam câștigate, deoarece în ultimul moment m-a găsit zorul și-am ajuns în sufragerie cu sufletul la gură. Fiecare cincizeci de
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
în punctajul lui din săptămâna aceea. Mie, în schimb, îmi scăzu două din cele cinci pe care le aveam câștigate, deoarece în ultimul moment m-a găsit zorul și-am ajuns în sufragerie cu sufletul la gură. Fiecare cincizeci de plusuri ne dădeau dreptul la o porție dublă de desert, dar nici unul din noi nu izbutise să treacă de cincisprezece. Era mare păcat, căci n-am mai mâncat niciodată niște budinci așa minunate ca cele ale doamnei Forbes. Înainte de a începe
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
o să ne uităm la televizor - am spus. Doamna Forbes puse șervetul pe masă și toți trei ne scularăm să spunem rugăciunea. Apoi ne trimise în dormitor, avertizându-ne că trebuia să adormim până când ea avea să termine de mâncat. Toate plusurile noastre au fost anulate, și numai de la douăzeci ale lunii ne vom putea desfăta iar cu prăjiturile ei cu cremă, tartele de vanilie și nemaipomenitele fursecuri cu prune, cum nu ne-a mai fost dat să gustăm tot restul vieții
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
și petrecerea descătușează sufletele. Ideea lui Gelu Colceag de a personaliza mai accentuat companionii de pierzanie de "la țigănci", punîndu-le pe seamă extrase din nuvelele tolstoiene - Moartea lui Ivan Ilici, După bal, Sonata Kreutzer ș.a. - e excelentă și aduce un plus de forță filonului dramatic central. Primejdia discursivității e anulată prin dinamica și culoarea corurilor și dansurilor - în exces, totuși, în prima parte, bătînd spre musical și ușor spre kitsch, ca și lipitura spectaculoasă, "de efect", cu cei patru crai de
Pei do dna! by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16239_a_17564]
-
poeziei Dvs. la publicul cititor de engleză? Să caut o explicație? Poate că, în atmosfera generală a poeziei americane care se publică astăzi, caracterizată, cu unele fericite excepții, prin "obiectivitate" și prozaism, poezia mea aduce o anume intensitate confesivă, un plus de culoare, cine știe. Deși situația mea financiară nu s-a ameliorat defel, am continuat să scriu poezii, iar ultimul volum l-am scris în englezește. Se numește Take My Word for It! (Credeți-mă pe cuvânt!) și a fost
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
cu atît mai mult într-un secol atît de luminat ca al nostru. (Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei, Facla, Timișoara, 1984, p. 28). La spiritul acestor pagini lua bine aminte, în schimb, Silvio Guarnieri, capitalizînd și plusul derivat din noua distanță istorică. Reparcurgînd și el etapele prezenței peninsularilor în Banat, nu uita de motivația imigranților și de durata sejurului fiecărui val, pentru a compara treapta de civilizație pe care se aflau noii veniți față de autohtoni. Pentru că romanitatea
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
relații de afaceri, perfidia unor foști agenți ai securității, practici ilegale de procurare a unor pașapoarte, neputința autorităților germane de a le veni de hac infractorilor și așa mai departe. Peisajul mohorît al unui București iernatic și înghețat conferă un plus de culoare locală. Printre cititorii germani ai așa-numitului gen "policier" puțini sînt cei familiarizați cu realitățile românești. Este principalul motiv pentru care autorul a recurs, cam abuziv, la descrieri explicative. Cît despre diplomații occidentali, trimiterea lor în capitalele est-europene
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
-l descoperi din semne și amprente) și nici chiar performanțe actoricești nu ies la iveală. Aș vorbi mai degrabă despre corectitudine față de această punere în scenă cu apariții (mai mult sau mai puțin) episodice. Nu există excese, fie în zona plusului, fie în aceea a minusului. Cu o excepție: finalul (al doilea), o lipitură ciudată la felul în care au mers lucrurile pînă acolo. Toată povestea oarecum ridicolă și prețioasă, cu agentul rus și cel prusac, mi se pare că poate
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
vacanței" este expusă extrem de ingenios. Punctul de plecare este veșnica întrebare din clasele primare "cum v-ați petrecut vacanța?" cu răspunsurile sale stereotipe "pînă se umple o pagină și jumătate de scris mare". "Vacanța" este ea însăși o muncă în plus - omul modern trebuie să-și ia măsuri pentru a fi sigur că se "distrează" și, mai ales, pentru a fi sigur că a făcut ceva concret, demn de povestit. Un alt subiect demn de atenție este jocul de noroc. Merită
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]