9,563 matches
-
fusese hotel - celebrul Hotel Petersburg, intrat în istorie prin adunarea de la 27 martie 1848 a revoluționarilor moldoveni) avea o latură spre Piața Unirii, iar din balconul unor vecini vedeai monumentul lui Alexandru Ioan Cuza. În zilele de sărbătoare, chipul domnitorului plutea pe o mare de capete. În fața Universității străjuiau Kogălniceanu și Eminescu. În fața Teatrului Național „Vasile Alecsandri“. Lîngă Biblioteca Fundației adăstau într-o curte, ciopliți din piatră gălbuie, cîțiva voievozi ai Moldovei, cărora încă nu li se găsise un loc în
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
epocă de privațiuni materiale, de supraveghere, de tensiuni. Din lipsa mijloacelor de subsistență nu s-a mai cultivat obiceiul de a invita acasă pe cineva, prieten, coleg sau vecin. Odată cu încetarea alarmei și a restricțiilor, oamenii au ieșit la lumină. Plutea în aer un vânt de primenire, era căutat un focar de mobilizare a energiilor. Strada, cu agitația și neprevăzutul ei, a pătruns adânc în bistrouri, dar și în micile refugii unde literații își sorbeau cafelele. În Paris animația s-a
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
14 ani, un proces al celor vinovați penal nu are prea multe șanse. Este exact ceea ce a dorit puterea actuală... Se crede că «noaptea generalilor» a luat sfîrșit! Din contra... Ioan Talpeș, Grigore Ureche, Priboi... sînt numai vîrfurile ghețarilor care plutesc în apele limpezi ale prezentului. Dar cei despre care încă nu am aflat nimic? Așa că, cine să-i mai acuze și să le facă un proces? - Aveți de gînd să continuați demersul din această carte într-un volum și, implicit
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
pregătire a textului, se nasc poveștile despre personaje, apar relațiile, care se desfac clar, firesc într-o citire impregnată de inteligență și spirit ludic. Sîntem după sărbătorile de Crăciun, după un șir nesfărșit de petreceri, de chefuri înlănțuite. Mahmureala, lentoarea plutesc peste tot, anesteziind, încetinind ritmurile, simțurile. Sîntem în casa Oliviei, contesa cea bogată, îndoliată și enigmatică, veșnic suspinătoare în spatele voalurilor negre după gustul plăcerilor. Cînd spun “sîntem”, spun noi, spectatorii. Sîntem pe scenă, așezați pe cîteva gradene, chiar lîngă actori
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
e deloc insignifiant în ceea ce privește talentul. Ca simplu maror ocular, aruncă asupra Germaniei din jurul său, transformată în punct incandescent al istoriei, cea mai penetrantă și mai necruțătoare privire, anticipînd tragedia ce avea să urmeze. La 1930, imensa majoritate a concetățenilor săi plutea încă în ceața ignoranței, a iluziilor, a speranței; Sebastian Haffner a intuit însă perfect tot ceea ce urma să se întîmple. La apariția postumă, în anul 2000, a acestei cărți, Istoria unui german a surprins în asemenea măsură, încît luciditatea autorului
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
și iară, De naufragiu nici să nu mă doară. Sînt nori deasupra mea - Se-ascunde luna-n ei - Se stinge lampa! Ies aburi! Raze roșii îmi tresar Deasupra capului - Din bolți Adie-n jos fiori Și mă cuprind. Te simt plutind în jur, duh implorat. Apari! Ah, parcă inima-mi s-a sfîșiat! Spre noi senzații, toate Simțirile-mi prind să se-arate! Cu toată inima-s al tău! Jos ceața Și-apari! De-ar fi chiar să mă coste viața
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
fel De lin aripi trupești nu se vor ține. Dar în oricine înnăscut îi este Un simțămînt să-i zboare-n față,-n sus, Cînd, în albastru cer pierdută, peste Noi ciocîrlia cîntă de nespus; Cînd vulturul, cu-aripi întinse, Plutește peste-abrupți molizi, cum vrea, Și peste ape necuprinse Spre patrie cocoru-o ia. Faust Dintre porniri tu numai una știi; De n-ai cunoaște-o, ah, pe ceealaltă! Port două suflete în mine, vii, Ce unul de-altul vor să se
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
cea care i-a dat viață, mama, axis mundi se reunește din secvențele lui pantha rei, care șia Început deja caruselul neliniștii. Ori aceasta nu poate fi temperată În vreun fel, de-ndată ce anii vin cu Întrebări istovitoare - de ce plutim În derivă de la o vârstă Înainte?, de ce acel și totuși (eminescian, arghezian) nu poate fi oprit sau străpuns cu lumina din clipa lui Goethe? ori cu ceva de la marginea orei lui Nichita Stănescu? Toate alcătuiesc o biruință În genunchi pe
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
apa sau focul. Întoarcerea În natură, prin contopirea organică, este supravegheată de Soare, chemat mioritic să-i vegheze somnul. Mai mult, păstrarea sub giulgiul luminii va rămâne continuă sub „nesfârșitele liniști” ale timpului. Metaforizând Într-un mod unic racla, care plutește pe apă, poetul scrie genial, ca un cititor pătruns de lecturile fidele din religiile lui Mircea Eliade: „Sfintele gratii de aur /.../ Voi curge de-a pururi Întins pe un plaur”. (Soarele, noaptea) . Un impersonal Îndemn de (auto) Încurajare descoperim În
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
brațe, dor să-mi alini, vâlvătaie de foc” . (Blestem de dragoste). Consolarea, ieșirea teafără din crunta suferință a iubirii, poetul o realizează printr-o armonie a esențelor din semințe și flori, precum la Blaga, urmând, cu sub hlamida cosmicului, să plutească În univers de-a pururi: „Iar mâine, de nu voi mai fi, / Vorba-mi și plânsul, / Coclauri, / Aolo În liniști râzând...// În ghindă, În strugur, În floare de sori/ Vă veți prinde cu mine, / Cinstivom / Beții de lumini fulgerând printre
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
două ori. O dată, de o fată, care - olteancă fiind - s-a ardelenizat; acum pare pursânge din zonă. Eu, ca ardelean, m-am bucureștenizat. Estimp, par De Niciunde, Al Nimănui, De Nicăieri. Iubirea aceea s-a făcut praf. D'aia mai plutește câteodată în văzduh o pulbere boreală. A doua oară m-am îndrăgostit de un vers. Definitiv. Cred că e singurul stih din literatura română care poate împinge un poet pe marginea prăpastiei. Versul acela era, este și va fi: "De
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
instalaseră ierarhului scriitor noile lui unelte. Respectul și admirația slujitorilor mânăstirii de la Nicula am avut prilejul să le constat personal. La interval de ani Îl regăseam tot atât de devotat În slujirea lui Dumnezeu și ferm În lucrare și păstorire. Și totuși, plutea În acea cetățuie a cărții și a meditației - care la el nu era despărțită de acțiune - o adiere de sihăstrie, nelipsită de unele, parcă, aspre Îngândurări. Ne-am despărțit cu ochii spre viitor, dar dimineața era Înnourată. Mi-a făcut
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
această lume într-un înțeles neînțeles. * Inimă ce privești zidul Cu bătăile tale ce se opresc Uneori pe marginea izgonirii, Vino și lasă-te cântată Chiar de ispită. E noapte încă, prea multă noapte Peste tot ce zboară, Peste tot plutește Primindu-ți văpaia. Ne cunoaștem trup fără trup, Numai dorință de invizibil, Naștere din nenaștere, Infinit devorat de infinit. 13 decembrie 2006 * în clipa asta totul plutește, Cer, pământ, zi, noapte, lucrare divină, Am în el cu trupurile noastre înlănțuite
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
ispită. E noapte încă, prea multă noapte Peste tot ce zboară, Peste tot plutește Primindu-ți văpaia. Ne cunoaștem trup fără trup, Numai dorință de invizibil, Naștere din nenaștere, Infinit devorat de infinit. 13 decembrie 2006 * în clipa asta totul plutește, Cer, pământ, zi, noapte, lucrare divină, Am în el cu trupurile noastre înlănțuite încă în paradis și pe care prăpastia le separă. Acum suntem fără nimeni în plenitudinea spaimei, Hrăniți de sânul unei fiare, Cu ochii supți de această clipă
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
se tulbură iar. Și o apăsa singurătatea. Și-i era teamă! Teamă! Teamă de tot, de toți și mai ales de ea însăși, de ceea ce clocotea în mintea ei. Știa că va face ceva. Dar ce? Cum? Cu mintea încețoșată, plutește prin cameră, aude și vede tot mai puțin. În clipa când își pierde cunoștința, simte nevoia să așeze la locul lor lucrurile ce le-a lăsat în dezordine. Îi place mult să aibă ordine în jurul ei" (p. 141). E, însă
O reverie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9468_a_10793]
-
bucăți capul tău cade greu, am senzația că-i lipsește corpul așa strălucește cuvântul fără contur Un fluier, dar nici un cântec Stau în iarbă și-mi visez visul un cap cu ochi umezi păr ud sângeriu îmi beau ceaiul visul plutește în ceașcă neted și sfărâmicios îl înghit visul are gust de miere și lămâie sunt oboistă și înverzită ca o broască țopăi dintr-un vis în altul țin în mâini un fluier, dar nici un cântec Orașul în care l-am
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/9490_a_10815]
-
orizont strivit cât ai clipi-ntre pleoape, de parcă-ar fi mânat tunând pegașii cruzi să și-i adape. Se ridica, în zări răsfrânt, lăsând în urmă pulbere de zâne și răsturna aștrii din somn și zei - în vise de cadâne. Plutea și cu un gest vărsa marea de liniște în țintirim, urnind din veghe negre pietre, în umbra lor mai vii să fim. Divin plutea din vremuri crude, încât și-acum ies din privire armii de fluturi nevăzuți, făpturi de abur
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
în urmă pulbere de zâne și răsturna aștrii din somn și zei - în vise de cadâne. Plutea și cu un gest vărsa marea de liniște în țintirim, urnind din veghe negre pietre, în umbra lor mai vii să fim. Divin plutea din vremuri crude, încât și-acum ies din privire armii de fluturi nevăzuți, făpturi de abur către fire. Totul e vuiet, clocot, vis, plutire, spaimă, tremur, beznă, duh însemnat de mușcătura cuiva suav irupt din gleznă!
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
Emil Brumaru Pluteam prin camera noastră Făcută cu grijă și-anume Departe de gureșa lume. Crini mari se ițeau la fereastră Să-ți vadă și sînii și fundul Cărnos și rotund, orbitor Cum numai un fruct sparge-n prundul Luminii lungi raze ce
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9563_a_10888]
-
gureșa lume. Crini mari se ițeau la fereastră Să-ți vadă și sînii și fundul Cărnos și rotund, orbitor Cum numai un fruct sparge-n prundul Luminii lungi raze ce dor, Cînd îngerii trupu-ți adastă Topiți de rușine sub brume. Pluteam vii prin camera noastră Cu grijă făcută și-anume...
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9563_a_10888]
-
te trezești din visul care erai tu însuți. Inscripție pe-o carte Aici înăuntru e scrisă ilizibila mărturie a cărnii și e ca și cum ar fi vorba de-o viață-n afară cu case atletice cu clocotitoare grădini cu nori familiari plutind jos de tot precum streșinile. Centru și margine Centrul ființei tale ticsit de gînduri care n-au nevoie de sînge marginea ființei tale plină de-un sînge care n-are nevoie de gînduri. Suprarealism Dulce ca alvița mintea ta albastră
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
eliberat va descoperi această clipă cicatrice sângerândă adâncită de mine într-un apus secret cu stângăcia unei iubiri adevărate va pecetlui liniștea singurul adevăr permis dincolo de moarte. Seara seara își aranjează cu grijă aripile peste luciul orizontului lichid un apus plutește pe apă cu intenții dubioase jucăm pe rând rolul umbrei îndrăgostite ... de bucurie apele curg între imaginație și realitate Siddharta vânzătoarea de iluzii dedublată de un iubit secret îmi invadează sângele cu telepatii halucinante o altă toamnă mă regăsește înveșmântată
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Carmen Doreal () [Corola-journal/Imaginative/93_a_117]
-
Emil Brumaru Plecați să cumpere mătasă Pentru aripi, îngerii mari Singuri lăsatu-ne-au în casă Cu nimburile de mărar, Să ni le punem noi pe frunte Cât ei lipsesc și să plutim Printre dulapurile scunde Și scaune cu iz intim, Și să ne oglindim alături De razele arzând subțiri În luciul cozilor de mături Ca să te miri și să mă mir...
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9469_a_10794]
-
necuprinsul gata mereu să-l ating și clipa lovindu-mă de sus până jos o neînsorire a lumii izgonindu-mă tot mai departe Miracol Aceeași viața neliniștită o regăsesc în frunzele toamnei nufărul din adâncul genunii mă ispitește lacrima sevei plutește în sânge mereu imperii de frică aeriană îmi suspendă surâsul zorile rămân o promisiune greu de îndurat mâna adună un pumn de lumină improvizată o tandrețe obscură va întregi miracolul zilei de azi
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
camera ca un fund de apă tulbure Aud cum vocea i se propagă cu greu, Se lovește de pereți, Se-ntoarce, Se lovește de lucruri: Mă tot gândesc la o fată care-mi place mult... Părul lui de Făt Frumos Plutește imponderabil printre noi, Uneori îl simt deasupra Și-mi imaginez că mă-nvelește. Un pește plat îi trece senzual pe lângă obraz, Apoi se-apropie, Dar din mine doar mușcă și mușcă Bucată cu bucată Din spate. La fiecare mușcătură Vocea
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]