789 matches
-
ca un fel de disc zgâriat care repetă prostește unul și același sunet, fără să înțeleagă și fără să poată face ceva. Infinitul era ceva care dădea dimensiune clipelor mele de singurătate, stelele exercitau o atracție nebună, mă și vedeam plutind printre ele sau alunecând pe toboganul înfiorător al unei găuri de vierme. Apoi, încetul cu încetul, am început să pipăi viața de zi cu zi, imediatul cu nevoile lui, săturându-mă, scârbindu-mă și, ciudat, luând-o mereu de la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
bine să te Întorci la tine În cameră, nu crezi? — Da, știu că deranjez. Monkey recunoscu pe față, cu privirile În pământ. Nu pretind că am puteri supranaturale, dar am avut senzația că am zărit În acel moment ceva vag plutind În jurul umerilor lui, o neputință apăsătoare. M-am trezit că simțeam un soi de empatie pentru el. Venisem la New York, cunoscusem un vagabond straniu, iar acum trebuia să-i țin de urât acestui puști ce părea apăsat de o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
apuca să lanseze somația obligatorie, din vehicul ieși un individ foarte brunet, având legat în spate un tub de oxigen din care pornea un fel de maț ducând la gura globului transparent de protecție ce-i înconjura capul. Individul traversă plutind spațiul de trei-patru metri până la „Bourul” și ciocăni la ușă. Cine-i? întrebă comandantul Felix S 23. — De la Cooperativa „Prestarea”. Am autorizație, se auzi o voce răgușită de dincolo de ușă. — Și ce vrei? zise Felix S 23. Nu doriți jaluzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
satelitului natural „Veac Nou”, roboții noștri din nava spațială interplanetară „Bourul” își dădură seama că se apropie de ținta misiunii lor: mănunchiuri galbene de rapiță treceau tot mai des prin fața hublourilor, semn că „Veac Nou” nu era departe. Zăriră apoi plutind prin spațiu și câteva foi din ziarul regional „Vega Roșie” de la Drăgănești-Vlașca, azvârlit probabil de pe satelit, și-o cutie goală de pateu „Miraj”; în cele din urmă, în jurul orei 11 (ora Agerpresului) deslușiră înaintea lor și satelitul propriu-zis, o pată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
păstrarea unei ecologii importante. Mărefer la pești vegetali. Hrana acestora sunt plante care nu au flori și nicifructe. Practic, aceste plante înlătură îmbolnăvirea coralilor. Remarcăm șio limitare anumită a peștilor de pradă, care sunt totuși necesari protejării coralilor. Putem observa plutind în jurul coralilor peștișori a căror pieliță 3pare metalică, rolul acestora fiind de,,paznici''al coralilor. Cu toate că s-adovedit a fi gustoși , pescuiul acestora este interzis.În Golf ,uneori întâlnim ,,musafiri''precum Carharinus -un soi de pește depradă și foarte rar se
CORALI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364293_a_365622]
-
altădată înainte. Vedeam un peisaj cunoscut, deși încă neidentificat și, ca într-o ieșire din propriul corp, pluteam pe deasupra lucrurilor, mă deplasam instantaneu acolo unde voiam și fără nici un pic de efort. Și ca într-o mișcare de travelling cinematografic, plutind pe deasupra unei alei cu multă iarbă, am zărit acele câteva pete întunecate, sânge, am zis eu înspăimântat și, apoi la doar câțiva metri, pe el, pe acel necunoscut zăcând nemișcat. Trăiește încă dar trebuie salvat imediat! Cine rostise aceste cuvinte
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364354_a_365683]
-
Toate Articolele Autorului Cu seara mă sting, cu noaptea m-aprind... Nici luna nu mă privește întreagă... Dorința mi-am pus... în alint... Și doru-n al sorții teleagă... O stea vreau să prind, În piept să o simt... Și-apoi, plutind... Să mă mint... Adormind... Blue Mireille,9 august 2013 Referință Bibliografică: Să mă mint... / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 961, Anul III, 18 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SĂ MĂ MINT... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364424_a_365753]
-
garaj, a urcat gânditor treptele, care duceau spre dormitorul lui de burlac. Obosit, a dormit și a visat-o din nou pe mama lui, care l-a sărutat pe frunte și i-a dăruit un trandafir galben, apoi a plecat plutind și a dispărut într-o lumină strălucitoare. În săptămâna următoare s-a făcut textul de paternitate, care a dovedit că băiatul era într-adevăr nepotul lui. În zilele care au urmat Andrei își dorea tot mereu să-l vadă, așa că
FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364438_a_365767]
-
pot fi abolite aprioric și ceea ce ne sugerează cele două adunări, despărțite de 84 de ani și de tot ceea ce civilizația umană a imaginat și a realizat între timp, sunt semnificațiile perene. România Mare a fost un vis, un ideal plutind în legendă, cei ce-l întruchipaseră măcar puțin timp, Mihai Viteazul și locurile de care se legase fapta lor, Alba Iulia, deveniseră mituri naționale. A mai trecut timp până când o generație, cea care s-a afirmat pe plan cultural și
INSTINCTUL POPULAR, ÎNDRUMĂTOR MORAL de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364566_a_365895]
-
mai avusesem altădată înainte. Vedeam un peisaj cunoscut, deși încă neidentificat și, ca într-o ieșire extracorporeală, pluteam pe deasupra lucrurilor, mă deplasam instantaneu acolo unde voiam și fără nici un pic de efort. Și ca într-o mișcare de travelling cinematografic, plutind pe deasupra unei alei cu multă iarbă, am zărit acele câteva pete întunecate, sânge, am zis eu înspăimântat și, apoi la doar câțiva metri, pe el, pe acel necunoscut zăcând nemișcat. Trăiește încă dar trebuie salvat imediat! Cine rostise aceste cuvinte
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364584_a_365913]
-
alb ca din voal, intim mulat, și-a pierdut materialitatea, s-a dizolvat dezvăluindu-i nuditatea zveltă și senzuală. A dispărut cu micvuța cartea de vizită în mânâ și a pășit ca și cum nu ar fi atins pardoseala cu picioarele goale, plutind... Încă fixez consternat acea lumină... Descopăr că nu există o ușă, cum am crezut, ci doar acea perdea de lumină albastră și străvezie în dreptul unei suprafețe de perete. -Teribil! ... îmi exprim în gând uimirea, nesigur de impresia pe care o
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
ecranul de lumină, ființa se retrage, abia o întrezăresc, o urmez, trec prin lumina albastră, mă privesc o fracțiune de secundă, sunt gol, îmi e jenă, dincolo e beznă, văd trupul serafic al tinerei ca pe o lumină mișcătoare, vie, plutind. Sub tălpile mele goale, deodată, un hău, mă prăvălesc, devin imponderabil, sunt aspirat, mă năucește un zgomot asurzitor, aud deodată de undeva din urmă închizându-se două mase pietroase imense, ca două bolți, cu stâlpi diformi, aliniați, albi, fosforescenți, suprapunându
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
drag! A Veșniciei Drum...; era să trec peste-al Ei prag! Ce m-a oprit să nu mai fac un ultim pas...oare? A fost mângâierea ce-am simțit-o ca o boare..? Privesc în jur din nou, cu ochi plutind în lacrimi Suflet ce m-apasă cu multe dorinți și patimi.. VIAȚA mea ce-acum INCEPE, de ea mi-e dor! Acum se-mprăștie-n tot corpul și știu.. că încă... n-am să mor! copyright by D. Theiss Referință
CALUL ALB... de DOINA THEISS în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364034_a_365363]
-
de sânge. Cu mișcări dezordonate, am reușit să deschid robinetul cu apă rece. Pe celălalt n-avea niciun rost să încerc să-l deschid. Precis că nu era apă caldă. Apoi am încercat să frec dârele, lăsând restul de nas plutind în apa roșiatică. „Al cui ar putea să fie”?, m-am întrebat în timp ce mă priveam în oglindă, cu ochii limpeziți de apa rece cu care-mi răcoream fața. Aveam fața întreagă. Iar nasul înroșit de-atâta frecat cu apă rece
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
despletite din care orizontul nu se vede. M-atinge pe furiș lumina strecurată în ghicitoarea hieroglifelor barbare săpate necondiționat pe trunchiuri scânteietoare-n licăririle solare. Mă cheamă murmurând pădurea, cu mii de voci ademenindu-mă sfioasă, mă-ntind spre ea plutind prin frunze și, uimitor, simt c-am ajuns acasă! Referință Bibliografică: PĂDUREA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1537, Anul V, 17 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PĂDUREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363013_a_364342]
-
ploaie torențială, dar barza chioară are noroc că în autobuzul de transfer de la Osaka se găsesc și umbrele pentru oaspeți! Vizităm mai întâi templul Ryoanji, care are o grădină tipic japoneză: un podeț deasupra lacului cu nuferi și o gâscă plutind imperturbabilă printre picături, cu capul ascuns sub o aripă (ulterior am văzut într-un prospect că era o rață mandarină)! Vizitarea templului se face pe descălțate și înpăpucite (neologism DMS) și aflăm că aici coexistă două religii (Buddha și Shinto
GHEIŞELE DIN KYOTO – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “JAPONIA 1999”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362498_a_363827]
-
ploaie torențială, dar barza chioară are noroc că în autobuzul de transfer de la Osaka se găsesc și umbrele pentru oaspeți! Vizităm mai întâi templul Ryoanji, care are o grădină tipic japoneză: un podeț deasupra lacului cu nuferi și o gâscă plutind imperturbabilă printre picături, cu capul ascuns sub o aripă (ulterior am văzut într-un prospect că era o rață mandarină)! Vizitarea templului se face pe descălțate și înpăpucite (neologism DMS) și aflăm că aici coexistă două religii (Buddha și Shinto
DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/362527_a_363856]
-
ploaie torențială, dar barza chioară are noroc că în autobuzul de transfer de la Osaka se găsesc și umbrele pentru oaspeți! Vizităm mai întâi templul Ryoanji, care are o grădină tipic japoneză: un podeț deasupra lacului cu nuferi și o gâscă plutind imperturbabilă printre picături, cu capul ascuns sub o aripă (ulterior am văzut într-un prospect că era o rață mandarină)! Vizitarea templului se face pe descălțate și înpăpucite (neologism DMS) și aflăm că aici coexistă două religii (Buddha și Shinto
DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/362527_a_363856]
-
revăd prin timp când mândra / avea sânii ridicați / formele forme sublime / aveau porii dilatați», p. 42; sau în vibrație psalmic-argheziană, ori cu „pitulușul“ / „de-a v-ați ascunselea“ jumătăților androginice: «ți-aș pitula prin sânge-mi pașii / eșarfa de la gât plutind / te-aș descompune-n mii de forme / ca să te pot gândi iubind // ce seamănă cerul cu tine ! / și cât din tine pot fi eu ? / te-am inventat...» - femeie, p. 119; etc.), pe măsură ce capătă «slăbiciune la idee» (cea din gordianul nod
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
poartă în valuri, iubirii o clipă să-i cer, Hoinară, ca mine, iubita își poartă iar pletele-n vânt, mă strigă-n cerdacul cu stele izvorul din mine să-i cânt Și-apoi mă tot lasă și pleacă pe drumul plutind printre nori... Iubito, mi-e inima seacă, și noaptea se duce-nspre zori... Nu vezi? Iar haihui am plecat, Mereu sunt cu doruri sub frunte, te-aștept la izvorul cu dor fermecat ce doarme-n adâncuri de munte. Leonid IACOB Poezia
SUFLET VAGABOND de LEONID IACOB în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361247_a_362576]
-
viitorului Știindu-se pînă la moarte fideli învățătorului. Cu credință, am urcat spre vârf Taborul Asemeni celor trei apostoli ce i-a trecut fiorul De-au căzut smeriți, cu fața spre pământ, Când Te-au văzut transfigurat pe locul sfânt. Plutind, îmbrăcată-n alb, surâzând iertătoare M-am lăsat în unda transparent- scânteietoare A apelor Iordanului, unde iar m-am botezat Ca mintea să acceadă în tăinuitul Tău regat. În Ierusalim, pe Drumul Crucii am străbătut Întregul umilirii, unde Doamne ai
PELERINAJ DE INIŢIERE ÎN MISTERIILE LUI IISUS de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364075_a_365404]
-
-n lac în veci va sta Fiindu-le stăpânul. Uimit de-acel ecou vocal, Privi în zare roată, În lung de lac și-n lat de mal Și-un pustnic i se-arată Cu pasul mic și trupul frânt, Parcă plutind ca pana, Ca umbra unei frunze-n vânt, Cu părul, barba, geana Mai albe decât neaua-n pisc De munte iarna, vara, Cu străluciri de obelisc. Purtând pe chip povara Înțelepciunii prin ani mulți, Mai mulți decât stejarul, I se
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
bun pescar! Cel cu vino-ncoa la mine! - Sunt cel mai norocos pescar... Habar n-am de pescuit, taică-meu e cu năvoadele. Mie îmi place doar să mănânc pește! Mă uit la apa asta și văd o rochie albă plutind, luminată de Lună. Întorc privirea și-ți văd ochii strălucitori ca cele mai minunate stele. Părul ei parcă ardea în razele Lunii, și doar ochii lui captau lumina ei. Sărutul lor era parcă al unor lebede pe lac ce-și
VIDRA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363187_a_364516]
-
mormântul cum plutea pe zări ca o corabie statuie-n fosforice a lumii stări [8] Și cum se subția cântând zidirea sfântului cavou și se vedea această lume ca forma propriului ecou [9] Și mă trezeam ca dintr-un vis plutind prin aerul pe care răsăreau dealuri de morminte și semne lungi de întrebare [10] Ana, strigam, pierduta noastră și mă uitam și nu vedeam nimic în toată lumea, Doamne , numai câmpii sclipind de geam [11] Și eu strigam și tot strigam
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
lume ningea cu morți peste a fi [13] Ningea și iar ningea urlând ninsoarea care se năștea pe ea din propria-i ninsoare ningându-se în veci pe ea [14] Ana, strigam, un fel de-abis în locul vechiului meu trup plutind prin lume ca apus în golul sferei ce-l astup [15] Și mă trezesc ca dintr-un somn și mă văd mortu-acelei sfere acelui cer acelei lumi plutind prin neguri și prin ere [16] Și mângâiam pe dinlăuntru dinspre adânc
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]