739 matches
-
Ierusalim, avva Ioan, starețul mănăstirii Giganților, ne-a istorisit o povestire asemenea celei de mai înainte: Nu de multă vreme a venit la mine un tânăr care mi-a spus: - Pentru numele lui Dumnezeu, primeste-ma căci vreau să mă pocăiesc! Și spunea aceste cuvinte înecat de lacrimi. Când l-am văzut atât de zdrobit la inimă și atât de deznădăjduit , i-am zis: - Spune-mi ce te-a făcut să ajungi la o pocăința atât de mare? - Sunt într-adevăr
LIVADA DUHOVNICEASCA (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352417_a_353746]
-
stat cu vămeșii la masă, n-a alungat pe desfrânata, a primit pe tâlhar, din păcătoși a făcut prieteni, iar în urma a primit și moartea pe Cruce. Te va primi și pe tine cu bucurie, cu mâinile Sale dacă te pocăiești și te întorci. Căci nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu ( I Tim. 2. 4). La auzul acestor cuvinte s-a forțat pe sineși și stapanindu-si lacrimile mi-a spus: - Eu, avvo, cel plin
LIVADA DUHOVNICEASCA (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352417_a_353746]
-
de nevoia această, dă-mi cuvântul că dacă-ți voi da drumul nu numai că ai să te lași de aceste fapte murdare și ticăloase, ci îndată să pleci, să te retragi din lume, să te călugărești și să te pocăiești de faptele tale, slujind lui Hristos. M-am rugat ei spunându-i: - Voi face nu numai ceea ce mi-ai spus, ba încă chiar de azi nu mă mai duc acasă, ci de-a dreptul la mănăstire. - Imbraca-ma cum mai
LIVADA DUHOVNICEASCA (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352417_a_353746]
-
în toată istorisirea. Celălalt nu întârziase în răspuns: ,, Dacă noi nu suntem oameni cinstiți căpitane Baraba...cum putem judeca corect și cinstit ceva? Noi suntem niște tâlhari și gândim doar răul pe care îl facem. Putem cel puțin să ne pocăim cum a spus Botezătorul în deșertul său. Abia atunci, când nu vom mai săvârși răutatea și vom plânge faptele noastre vom putea întrezări adevărul și vom putea separa binele de rău. Iar sabia cu care putem tăia și alege binele
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > IUBITA MEA CA O MĂICUȚĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 694 din 24 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Ești perversă de cuminte, Ca măicuța preasfioasă Care-n gesturi și cuvinte Pudică, evlavioasă, Pocăită în credință Nu exprimă și nu cere Decât spirit, nu dorință De păcate în plăcere Și pe cât de inocentă Pe atât de mistuită De dorință indecentă Obsedată de ispită... Ești cuminte de perversă Ca o floare carnivoră Ce-n capcana
IUBITA MEA CA O MĂICUŢĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351347_a_352676]
-
și miere sălbatică și învățându-i pe oameni ceva complet diferit față de ceea ce știau ei. Ei știau de jertfe animale pentru iertarea păcatelor, el le vorbește despre o cale mult mai simplă pentru iertare: botezul pocăinței. (Cineva care s-a pocăit după vârsta de 80 de ani spunea: “Dar chiar nu trebuie să fac nimic pentru plata păcatelor mele, după tot ceea ce am facut o viață întreagă? Nici o pomană, nici o slujbă, nimic?” - NU! Nu trebuie. A plătit El totul. și-a
ACESTI FRUMOSI NEBUNI PENTRU CRISTOS de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351521_a_352850]
-
oameni. M-am înscris la ISE din rațiuni pecuniare - să învăț să fac bani. La sfârșitul anului 3, prietena mea, care a avut o “criză” din aceasta religioasă și s-a îndreptat înspre baptism, m-a anunțat că s-a pocăit. Eu, spirit liber cum eram, i-am spus: “Din partea mea poți să devii și budistă, numai să nu ne afecteze relația”. Intre timp, relația nu avea cum să nu fie afectată. Erau mereu tensiuni. Am reușit să mă cert și
IN de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351444_a_352773]
-
cu adevărat cei doi tâlhari, noi toți, și aceasta este realitatea noastră. Fiecare dintre noi se află de-a dreapta sau de-a stânga lui Iisus Hristos. Fiecare dintre noi se află fie în postura tâlharului care se mărturisește și se pocăiește fie în cea a tâlharului necredincios și blasfemiator. Noi suntem cu toții păcătoși „căci cel zice că păcat nu are, acela mincinos este”, și avem fiecare crucea noastră, stăpâniți fiind de păcat și de moarte. În această privință ne asemănăm între
DESPRE OMUL DE ASTĂZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE IISUS HRISTOS, (POST)MODERNISM, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351450_a_352779]
-
concediile în afara țării, să meargă în Vest, în vizite; o duceau foarte bine dar sfârșitul relației lor, toată împlinirea pe care au avut-o în viață s-a rezumat la un divorț. Când tatăl meu a aflat că m-am pocăit, m-a făcut nebun: „Ești nebun la cap. Puteai sa mergi la catedrală oricând ai vrut, să aprinzi o lumânare sau să îți faci o cruce și rezolvai problema cu Dumnezeu”. Dar cum am spus, toate aceste lucruri nu au
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351222_a_352551]
-
Să îți cer iertare, Ție, Să mă dojenești, ca pe-un copil, Dar mă tem, de veșnicie!... De-aceea, te rog, Doamne sfinte, Să-mi dai putere să greșesc, Femei, cât poți, să mă alinte Și, de-o să vrei, mă pocăiesc În raiul Tău, cel îngeresc!... Referință Bibliografică: Ce fericit sunt, Doamne sfinte!... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 733, Anul III, 02 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CE FERICIT SUNT, DOAMNE SFINTE!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345694_a_347023]
-
lui Dumnezeu pentru firea omenească cea căzută în păcat și, prin aceasta, sub influența și sub puterea diavolului.” Întoarcerea fiului risipitor este prilej de bucurie în casa părintească căci”bucurie este înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăiește”(Luca XV, 10). Această pildă, una dintre cele mai frumoase și mai pline de sens și de înțeles, este menită să ne arate chipul adevăratei pocăințe; ce este, în ce constă și cum trebuie făcută spre a fi într-adevăr
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352068_a_353397]
-
chiar presupune pocăința ca lucrare a vieții întregi. „Tatăl l-a primit pe fiul risipitor ca pe un fiu, nu ca pe un argat. Vedem de aici că orice păcate am săvârși, oricât ne-am îndepărta de Dumnezeu, dacă ne pocăim, Dumnezeu ne iartă și ne primește cu brațele deschise, ca tatăl din parabolă, pentru că El „nu voiește moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa și să fie viu”(Iez. 33, 11).” Așadar, prin pocăința permanentă ne
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352068_a_353397]
-
cealaltă. Urmărind cu atenție această pildă a fiului risipitor, ne putem da seama că această pildă relatată de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ne arată nu numai chipul adevăratei pocăințe, ci și treptele, momentele, pe care le trăiește cel ce se pocăiește cu adevărat. Fiul risipitor, după ce și-a cheltuit avuția părintească, ajuns în condiția de porcar în țară străină, într-o zi își vine în fire. E momentul în care păcătosul se trezește la realitatea tristă a stării de împătimire în
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352068_a_353397]
-
s-a mai petrecut încă și o altă minune: când mănăstirea nu a dat masă la hram, de frica foametei, fiindcă nu aveau destule provizii, atunci milioane de furnici au început să care grâul din hambare. În amintirea acestei minuni, pocăindu-se înaintea lui Dumnezeu, monahii și-au luat canonul dragostei de a pune zilnic, la poarta mănăstirii, o ladă de lemn, cu pâine, la îndemâna tuturor pelerinilor ce îi calcă pragul. Uleiul de la candela acestei sfinte icoane este leac pentru otravă
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE ISTORICE ŞI SPIRITUAL – DUHOVNICEŞTI DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA” DE LA MĂNĂSTIREA IVIRON DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1594 din 1 [Corola-blog/BlogPost/352094_a_353423]
-
pentru otravă. Pe vremea venirii arabilor în Sfântul Munte Athos, un soldat arab a lovit cu cuțitul în chipul acestei icoane, și îndată a început a curge sânge. Arabul văzând minunea, s-a înfricoșat și căzând la pământ s-a pocăit, s-a botezat în legea creștinească și s-a îmbrăcat în haină monahicească, rămânând acolo până la moarte. Rugăciune la icoana Maicii Domnului "Portărița" Apărătoare Doamnă, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, cântările cele de laudă aducem ție noi robii tăi, ca
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE ISTORICE ŞI SPIRITUAL – DUHOVNICEŞTI DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA” DE LA MĂNĂSTIREA IVIRON DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1594 din 1 [Corola-blog/BlogPost/352094_a_353423]
-
Juvete”. - Cum se poate, nătărăul! Să ne facă de rușine?... Lasă-l că-nfundă bulăul: E-he, cu poliția nu-i ține! A crăpat ușa... oleacă, Și îmi zice cu-un șoptit: - Domnule, dacă vrei apă... Nu am... că sunt pocăit. Să nu-gheți, e bun un vin... Poți gusta din ăst clondir; Dar te rog, pe-al meu vecin... Un pârlit... un aisictir! Iartă-l, că vorbsc cu el Să v-aducă bicicleta; Acum du-te frumușel... O să te petreacă Vetta
ÎN BALCON LA VETTA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352187_a_353516]
-
împăcând lumea cu Tatăl. Dar de ce aleg totuși oamenii ocultul? Pentru că iubesc mai mult întunerecul decât Lumină ... Pentru că acceptarea lui Cristos că autoritate în Cer și pe pamant TE OBLIGĂ SĂ IEI ATITUDINE, să-ți recunoasti păcatul. Și să te pocăiești. Să-i ceri iertare lui Dumnezeu. Să te smerești, să te umilești. Pocăința? Smerenie? Umilință? Iertare? Doamne ce cuvinte anacronice în secolul XXI - noul secol al luminilor ... Mai degrabă secolul luminilor întunecate ... Este ceasul întunerecului acum, ăsta-i clar. Dar
M-AM PLICTISIT DE CODU LU DA VINCI SI DE ABERATIILE SATANISTE A LU DAN BROWN de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356382_a_357711]
-
mult despre Dumnezeu, din Biblie, dar prea puțin am înțeles ce-mi spunea. Reporter: Ce v-a spus din Biblie? Vasile Filat: Mi-a spus despre faptul că Domnul Isus Cristos a murit pentru păcatele mele și că, ori mă pocăiesc și am viață veșnică, ori ajung în iad. Eu nu știam mai nimic despre Isus Cristos, dar nu știu de ce mi-am închipuit că dacă mă pocăiesc, atunci va trebui să renunț la lucrurile cele mai importante pentru mine. În
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356362_a_357691]
-
că Domnul Isus Cristos a murit pentru păcatele mele și că, ori mă pocăiesc și am viață veșnică, ori ajung în iad. Eu nu știam mai nimic despre Isus Cristos, dar nu știu de ce mi-am închipuit că dacă mă pocăiesc, atunci va trebui să renunț la lucrurile cele mai importante pentru mine. În mintea mea asta însemna că eu mă hotărăsc de bună voie să duc o viață de ascet. Și m-am gândit că n-o să mai pot glumi
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356362_a_357691]
-
pe noi din umbra păcatului și din întunericul morții, este totuna cu nădejdea și cu viața. „A rămâne în nădejde înseamnă a rămâne în ființă, adică în Dumnezeu. Ființa lumii rămâne în nădejdea lui Dumnezeu în măsura în care se smerește, adică se pocăiește. Nădejdea înseamnă această minimă deschidere spre Dumnezeu, care este smerenia sau pocăința. Orice ființă păstrează deci șansa în și la Dumnezeu dacă păstrează minimul acestei nădejdi. Dar cine refuză smerenia sau pocăința față de Dumnezeu refuză orice deschidere, se închide de
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
pe noi din umbra păcatului și din întunericul morții, este totuna cu nădejdea și cu viața. „A rămâne în nădejde înseamnă a rămâne în ființă, adică în Dumnezeu. Ființa lumii rămâne în nădejdea lui Dumnezeu în măsura în care se smerește, adică se pocăiește. Nădejdea înseamnă această minimă deschidere spre Dumnezeu, care este smerenia sau pocăința. Orice ființă păstrează deci șansa la Dumnezeu dacă păstrează minimul acestei nădejdi. Dar cine refuză smerenia sau pocăința față de Dumnezeu refuză orice deschidere, se închide de bună voie
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
iese rău, sau se strică în mâinile lui, îl poate face din nou, dar dacă apucă de-l bagă în cuptorul de foc, nu-l mai poate îndrepta, tot așa și noi, câtă vreme suntem în această lume, să ne pocăim din toată inima ... cât avem vreme de pocăință. După ce ieșim din lume, dincolo nu ne mai putem mântui sau pocăi.”[ 25] Asemenea Didahiei, care vorbea despre „ calea vieții” și „calea morții”, epistola zisă a lui Barnaba vorbește despre „calea luminii
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356328_a_357657]
-
cuptorul de foc, nu-l mai poate îndrepta, tot așa și noi, câtă vreme suntem în această lume, să ne pocăim din toată inima ... cât avem vreme de pocăință. După ce ieșim din lume, dincolo nu ne mai putem mântui sau pocăi.”[ 25] Asemenea Didahiei, care vorbea despre „ calea vieții” și „calea morții”, epistola zisă a lui Barnaba vorbește despre „calea luminii” și „calea întunericului”. „Calea luminii” ține, evident, de iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui, iar cel ce o urmează „va
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356328_a_357657]
-
o alege va pieri împreună cu faptele lui[27]. Pentru Sfântul Ignatie Teoforul, prima condiție spre a învinge moartea este pentru creștini, credința: „crezând în moartea Lui, să scăpați de moarte”[28]; a doua este pocăința: „și toți câți se vor pocăi, vor fi și ei ai lui Dumnezeu, ca să fie vii după Iisus Hristos”[29]; iar a treia, cea pe care el o numește „leacul nemuririi”, Sfânta Euharistie: „pentru ca voi să vă supuneți cu mintea neîmpărțită episcopului și preoțimii - le transmite
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356328_a_357657]
-
în chip virtuos în apropierea lui Dumnezeu”[33]. Iar viața virtuoasă nu poate fi întreținută decât de Sfintele Taine, între care amintește botezul[34], Euharistia[35] și Pocăința[36], mai ales pe patul de moarte, fiindcă păcătoșii: „fără să se pocăiască înainte de moarte, nu se pot nicidecum mântui”[37]. Asupra atenției deosebite și lucidității cu care trebuie tratate ultimele clipe ale vieții pământești stăruie Sfântul Iustin și în momentul în care face o tâlcuire la psalmul profeție -mesianică Ps 21, 21
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356328_a_357657]