223 matches
-
Îngeri. Se preocupau de afaceri, de politică, Îi judecau pe juni, se străduiau să termine pentru totdeauna cu Christiania, locul din care porneau tot felul de pilde nepotrivite pentru fii, fiice, nepoți, ce iad! Niște fățarnici, În timp ce lui, Thomas cel pocăit, de s-ar fi Întîmplat vreodată una ca asta, s-ar fi putut să-i crească, dintr odată, aripi - un Înger - și să-i cadă, apoi, desprinzîndu-se de trup, sexul; Începutul Îl făcuse deja, preda morală unor tineri care, probabil
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o refac integral, să o reînnoiesc: ar fi însă alta... Alta? Când acel Augusto Pérez al meu de-acum douăzeci și unu de ani - eu aveam pe-atunci cincizeci - mi-a apărut în vis, după ce crezusem că-i pusesem cruce, gândindu-mă, pocăit, să-l readuc la viață, și m-a întrebat dacă socotem cu putință să-l resuscitez pe don Quijote și, când eu i-am răspuns că era imposibil: „Păi în aceeași situație suntem toate celelalte ființe fictive“, mi-a argumentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ucenic al destinului. Nizam se retrăsese În sala mică a palatului, Înconjurat de câteva documente. De Îndată ce a văzut chipul lui Omar În cadrul ușii, a Înțeles că răspunsul va fi unul negativ. — Așa, deci, planurile mele te lasă rece. Khayyam răspunde, pocăit, dar ferm: — Visurile tale sunt mărețe și doresc să se Împlinească, dar rolul meu nu poate fi acela pe care mi l-ai propus. Între taine și cei care le dezvăluie, eu sunt de partea tainelor. Cu primul prilej când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dispăruse! Bolnav, în concediu medical, cică. Dar reapăruse, după câteva zile: purificat, palid, trandafiriu. Îmbrăcat în alb, ca să vezi! Purta totdeauna în zilele de lucru numai negru, ca un cioclu, ca un vidanjor. Reintrarea și-o făcuse, însă, în alb! Pocăit, festiv, să vadă oricine că, deși mai palid, cum stă bine rolului, n-are, de fapt, nici pe naiba. Alb tot, puritatea însăși. Zâmbetul dintotdeauna: oblic, ondulat. Partenera întinse mâinile delicate spre maestru. Fața se luminase de acea frumusețe fragilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mele sunt atât de multe și de puternice, încât nici una nu ajunge să le domine pe celelalte. Simt nevoia să beau ceva. Este unsprezece dimineața și eu nu vreau decât o sticlă de vin roșu. Minunată atitudine pentru un alcoolic pocăit! Mă duc să-mi fac bagajul! —Deja? Jake pare trist. — Dar avem o zi întreagă la dispoziție... Credeam că vrei să discutăm, apoi să ieșim, să mergem la o braserie să mâncăm scoici... Am impresia că Jake e rupt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
din ce spunea el. Nu obținea nimic. Se lăsă tăcere. — Îmi pare rău, zise Adam. — Ba nu-ți pare. — Mda, ai dreptate, spuse Adam. Ai dreptate. Își înălță capul și suspină, teatral. — Iar am dat-o în bară. Adam cel pocăit. Josh văzuse asta de zeci de ori, până atunci. Adam certărețul, Adam pocăitul, Adam raționalul, Adam cel care nega totul. Și în tot acest timp, fratele lui ieșea întotdeauna pozitiv la teste. De fiecare dată. O lumină portocalie se aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
zise Adam. — Ba nu-ți pare. — Mda, ai dreptate, spuse Adam. Ai dreptate. Își înălță capul și suspină, teatral. — Iar am dat-o în bară. Adam cel pocăit. Josh văzuse asta de zeci de ori, până atunci. Adam certărețul, Adam pocăitul, Adam raționalul, Adam cel care nega totul. Și în tot acest timp, fratele lui ieșea întotdeauna pozitiv la teste. De fiecare dată. O lumină portocalie se aprinse pe parbriz. Se termina benzina. Văzu o stație în față. — Trebuie să pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu cineva acasă. Și chestia asta trebuia să mă facă să mă simt mai bine? 59tc "59" Trecuse deja o săptămână și mai bine de când spumegam de o furie turbată, ca un anti-Christ. în timpul ăsta, Neil a plecat, umil și pocăit, pe punctul să explodeze de atâtea bune intenții. John Joe a plecat și el. A ieșit pe poartă plin de mândrie, etalându-și mustața în furculiță abia mijită. Chris a plecat la rândul lui, dar nu înainte de a-mi da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prețuiam acum, deși la una ca asta mă așteptasem oricum. Înlăturam din capul locului bănuiala că în atitudinea ei ar fi ceva preconceput, în sensul că-mi întindea o cursă. Nimic nu fusese pregătit, habar n-avea că voi reveni pocăit, cu cenușă pe cap. Nu, Mihaela era deschisă, francă și nu se preta la jocurile vicleniei feminine. Aveam nevoie de Alexa. Trebuia să stau de vorbă cu ea, să-i comunic, în primul rând, rezultatul întrevederii și, în al doilea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să-ți înșir în ordine succesiunea evenimentelor care au concurat la rostogolul meu în neant. Nu-mi dau seama dacă acest rostogol a început atunci când tu, sătul de iubire, ai provocat ruptura sau când, chinuit de remușcări, te-ai întors pocăit? Chestiunea n-are importanță. E sigur că, înlăuntrul acestor două date, mi-a încolțit un gând feroce de răzbunare. Nu te mira, ai citit bine: răzbunare. Și încă ceva: trebuie să știi că nici o răzbunare nu e mai cumplită ca
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Domnule Sandu, mă așteptați la ieșire, nu-i așa?" Am dispărut la ieșire, dar am întîlnit-o mai târziu. Era fatal în târgul Bucureștilor, mă mir cum nu prevăzusem de la început. Și după câteva reproșuri și după scuze de ale mele pocăite (mă scuzam față de mine, interpretând îndoielnic morala "nu vreau s-o fac să sufere", cu toate că nu-mi luam nici o obligație pentru mai tîrziu: de fapt, eram laș și foarte plictisit de singurătate), plimbările începură - mai întîi pe strada principală și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aprinde dâra prafului de pușcă până la arsenalul ascuns în pieptul meu. Mi-am pipăit buzunarele și până la urmă tot am aprins una. Zece minute mai târziu mă târam afară din capcana în care eram prins, ca un crocodil palid și pocăit, regretând sincer toate porcăriile și mizeriile pe care mi le turnasem în neștire pe gât ieri noapte. Tocmai mă lăsasem pe spate, slăbindu-mi nodul cravatei și descheindu-mi cămașa, când a sunat telefonul. — John? Lorne Guyland. — Lorne! am exclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-l Închise cu cheia. - Nu te uita așa urît. Nu e Încărcat, mormăi ea cu nota de agresivitate a acelora care sînt prinși pe picior greșit. Se apropie de Jeanne, ale cărei trăsături se schimbaseră imperceptibil și, cu un zîmbet pocăit, Își aplecă docilă capul ca să-i fixeze vălul. - E doar o unealtă de lucru, adăugă ea, calină. - L-ai fi putut lăsa acolo, spuse Jeanne, În timp ce prindea vălul mătăsos În părul Mariei. Acolo. Jeane nu se putuse niciodată deprinde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fără voia mea la discuția dumitale cam impulsivă cu Fersen și... - Să ne Înțelegem bine, Ryan, faptul că mi-ai salvat viața nu Înseamnă că acum o să mă apuc să-ți fac destăinuiri! ripostă ea rece. El schiță o expresie pocăită. Ei Îi păru imediat rău că-și vărsase pe el mînia pe care un altul o declanșase, și Îi puse mîna pe braț. - Iartă-mă. Ești chiar ultima persoană căreia ar trebui să-i caut nod În papură. Scriitorul zîmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Mi-a venit o idee nostimă În timp ce tu nu mai conteneai să povestești despre amantul tău. Nu e genul tău să-ți etalezi viața privată, În afară de cazul În care lucrul ăsta te ajută să-ți Încurci adversarul. Făcu o mimică pocăită. - Scuză-mă, expresia e nefericită. Ești sigură că erai Într-adevăr cu Loïc În noaptea crimelor? - N-ai nimic mai bun de făcut decît să te ții după mine ca un cîine? se răsti ea. Lasă-mă-n pace. - M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-și taie friptura cu mult entuziasm, continuînd să dea din gură de unul singur. - Bebelușul ăsta e În cele din urmă o veste excelentă, de altfel nimic nu anunță că va fi tar... Împărți o nouă salvă de zîmbete pocăite. - Iar faptul că Erwan e În viață este - cum să spun? - ceva nesperat. Nu-mi vine să cred că s-a pus pe scris... Întoarse capul spre Philippe: - Fratele meu mai mare era mai curînd atras de sport cînd era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl cercetă din ochi cu o ostilitate vădită, dădu la o parte farfuria cu un gest sec și se ridică greoi. - Mă obosești, Pierre-Marie. Armelle se repezi să-și ajute socrul, fulgerîndu-și soțul cu privirea. Acesta luă o Înfățișare fals pocăită. - Veșnicul conflict Între generații... Cred că știți ce Înseamnă, nu-i așa? zise el, adresîndu-li-se lui Philippe și Ronan... Și, fără să mai aștepte răspuns, continuă: - V-ați gîndit ce nume să-i dați? Bebelușului, vreau să spun? Ronan tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ebraice pe care i le făgăduisem tipografului saxon. Am mai putut de asemenea să scriu, în anul acela, primele șase cărți din Descrierea Africii. După câteva luni, sfârșisem prin a mă obișnui cu condiția mea de scrib sedentar, de călător pocăit, gustând bucuriile zilnice ale micii mele familii. Nu fără a privi cu un ochi îngrijat evenimentele care se petreceau în jurul meu. Eram între două accese de febră când Maddalena mi-a adus la cunoștință, la început de martie, vestea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se culce.| HAMALUL și CASIERUL: Da, domnule. ȘEFUL GĂRII: Să fie liniște și să nu vă mai prind pe aici. HAMALUL și CASIERUL (Smeriți.): Da, domnule... ȘEFUL GĂRII: Noapte bună. HAMALUL, și CASIERUL: Noapte bună, domnule... (Cei doi se îndreaptă, pocăiți, spre colțul clădirii; înainte de a ieși din scenă însă, HAMALUL mai trage de câteva ori de funia clopoțelului; cei doi chicotesc, râd și dispar, urmăriți de o privire furioasă aruncată spre ei de ȘEFUL GĂRII; urmează un moment de relaxare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aproape un an. De abia la 10 iulie 1927 i se îngăduie reîntoarcerea în patrie. Și, ținând seama de marile sale merite militare, e înălțat la gradul de mareșal, titlu pe care nu-1 mai dobândise nimeni după căderea Monarhiei. Îmbătrânit, pocăit, înțelegîndu-și greșelile și asistând cu mirare la încercările de refacere a mitului său din 1917 și 1926 - Gomes da Costa moare în 1929 și este înmormîntat cu funerarii naționale... În după amiaza zilei de 9 iulie generalul Oscar Carmona dădea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fiind stranie prin cele două tipologii de hoți pe care le înfățișează. „Calomniatorii” - text de Pateric; în fața defăimării, smerenia este cea mai bună conduită. Revine imaginea candelei, devenită acum, candelă a mărturisirii adevărului, care se reaprinde în suflet smerit și pocăit („Mâhnește-te pentru păcat, că doar această mâhnire este aducătoare de mântuire.”). „Cojocul” - povestire foarte bine închegată, scrisă cu necesară vervă, pentru situația hazlie înfățișată, totodată cu profund caracter educațional. Revine discursul asupra Poruncii a VIII-a din Decalog, „Să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
era plecată din țară, unde muncea, chiar și unele peripeții prin care avuse de trecut mi le povestise. La un moment dat, Gabriela mă întreabă: - Sunteți pocăită? - Adică? Iartă-mă, dar nu înțeleg întrebarea ta. - Cum, nu știți ce înseamnă pocăit? După felul dumneavoastră de a vorbi, m-am gândit că sunteți o pocăită. Numai ei vorbesc așa. - Dar cum vorbesc eu? - Ca un om credincios. - Sunt creștin ordodox, lucrul acesta este deajuns ca să fii credincios. Nu poți fi creștin fără ca
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de glorie este singura formă de tulburare psihică ovaționată public, în masă, și salutată cu aplauze. Nu vom duce niciodată lipsă de astfel de troglodiți; specia are nevoie de ei pentru a-și echilibra depresia gene tică, aplecarea către comportamentul pocăit, spectru al con fuziei între moarte și pedeapsă, între viață și vino văție. „Regenerarea“ speciei, atunci când nu se produce din cauze de molimă, își alege „eroul“, progenitura detracată a gloriei. Obsesia puterii a prins rădăcini în om nu de la Lucifer
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Ce anume ne garantează faptul că activitatea celulelor cerebrale corespunde în vreun fel legilor acestui univers?“ s-a întrebat cândva un italian astăzi uitat. * Până la urmă, omul va fi distrus de urbanitate; urbanitatea îl va reduce la stadiul de făptură „pocăită“ prin decerebrare (în pofida consumului debil de cultură); urbanitatea nu poate deveni un model universal de civilizație decât manifestându și principiile subtilității halucinogene, sub influența cărora individul nu mai dispune de criteriul opțiunii. Altfel spus, când omul își creează paradisul, îl
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
satului”. Marguerite Yourcenar, de pildă, „a înțeles admirabil balada balcanică a femeii zidite”. Eminescu sau Ispirescu, Ismail Kadare sau Ivo Andrić intră astfel în aceeași listă de „surse” cu variantele Mioriței culese de Fochi, povestea lui Cantemir despre teologia tîlharului pocăit, Vechiul Testament, culegerile lui Simion Florea Marian sau cele de balade populare românești etc. Căci o rînduială țărănească a lumii ne bîntuie pe toți, în fel și chip. Sau poate că doar noi ne închipuim astfel ?... Pe șerban Anghelescu nu prea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]