195 matches
-
amintesc tot. Și, dacă asta e prea mult, atunci măcar o parte. Nu, mai mult decât o parte. Aproape tot. Aproape tot, cu spații albe pentru părțile lipsă. Taciturnul, dar amabilul Stanley Chowder, experimentat tunzător de iarbă, abil jucător de pocher și un derviș al ping-pongului, pasionat de filme americane vechi, veteran al Războiului din Coreea, părinte al unei fiice în vârstă de treizeci și doi de ani cu improbabilul nume de Honey - învățătoare la o școală publică, locuind în Ohio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
finele serii. Nu știu dacă răspunde sau nu la întrebare, dar îl înaintez ca pe o ultimă probă. Când am terminat desertul, Lucy era deja sus, în pat, iar cei patru adulți rămași erau cam amețiți. Stanley a propus un pocher ca între prieteni și, amestecând pachetul de cărți și vorbind despre noua lui viață la tropice (stând sub un palmier, cu un pahar de rom într-o mână și o țigară de foi Montecristo în cealaltă, uitându-se cum avansează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și nimic mai mult... Acest tablou real, de afecțiune reciprocă a celor doi soți, l-a impresionat până la lacrimi și l-a determinat să treacă prin aceleași regrete cu ale unui bancher putred de bogat care, după un joc de pocher furibund și ambițios, se trezește sărac lipit pământului, fără o lețcaie în buzunar. Numai că, în timp ce el visa la fericire, cei din fața lui se bucurau de ea în realitate. Cam scunzi dar reali. Statura, care nu-i prea avantajau, simpatia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nici americanii așteptați zadarnic de întregul nostru popor și mai ales de partizanii din munți. Cam acesta era esențialul discuțiilor, desigur gratuite, care se înfiripau între prieteni. Într-una din zile, Ghiță, deasupra tuturor, că la el acasă se juca pocherul, deodată tună: Odată stabilite sferele de influență, nu se mai putea face nimica, iar ceea ce mâncase deja lupul, era bun mâncat. Și cât de caraghios au murit atâția prin munți, convinși că americanii vor veni si vor face pe dracu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
atitudinea Împotriva căreia luptau. În presa de scandal au Început să apară zvonuri răutăcioase, conform cărora Încremenirea Marii Stane nu consti tuia decât o fațadă. Averea lui era estimată la jumătate din PIB-ul Canadei. Câștigase, se spunea, Nigeria la pocher, disciplină În care figura de nepătruns Îi dăruia avantaje incredibile, oferindu-i aura unui jucător ale cărui intenții și brelanuri erau imposibil de citit. Existau bârfe despre aventurile amoroase ale Unicului G., care, chipurile, ar schimba femeile mai des decât
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un perete. Dar nu mai era timp pentru descrieri. Sala s-a Înnegrit instantaneu și tot ce era Înăuntru, chiar și noi trei, am apărut ca pe negativul unei imagini. Radiografia chircită a Verei se vedea În spatele unui aparat de pocher mecanic. Am extras-o de acolo urgent și ne-am aruncat spre pivniță, astfel Încât, când degetul Demiurgului a apăsat pe tasta DELETE, noi eram deja În nota de subsol, cu trapa Închisă deasupra. În beci era frig și mirosea a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am făcut nimic. Ba, mai mult, după revoluție, liceeni fiind, l-am ajutat să prospere, ne cheltuiam banii În birtul lui. Opream pe-acolo, după școală, fumam și beam bere. Pârvu se privatizase printre primii, adusese chiar și aparate de pocher, cred că-i mergea excelent, după un an a deschis și o alimentară pe centru. A stat acolo până a reușit să cumpere spațiul, l-a vândut apoi, a făcut o mică avere. Mai departe, nu mai știu. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
băgau în templul lingvistic. Până pe la 11 rezistam cu demnitate. Ne aduseserăm cărți, reviste, ascultam muzică preclasică la căști. După ce venea inspectorul, într-un mare Fiat argintiu, ne prăbușeam pe lângă pereți, începeau crizele de rinichi și spasmofilie. Jucam popa-prostu’ și pocher, scoteam cârnații din gențile diplomat și ungeam felii groase de pâine neagră cu zacuscă de casă. Dacă găseam o sală liberă, intram și jucam lapte-gros. O suplinitoare de rusă îi ținea în poală fruntea unui suplinitor de franceză. Un altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
era cu ăla de educație fizică. Cel puțin avea umor mustăciosul. Ăsta cică e ciufut rău. O sun pe Sabina. Îi spun c-o iubesc. Să aibă grijă de ea, o să lipsesc cinșpe zile. Încingem obișnuitele jocuri pentru suplinitori: șeptică, pocher, macao, șotron, lapte gros. L VIII Dacă există ceva ce mă îngrijorează, e felul în care Sabina vorbește italiana. De vreo două săptămâni, de când l-a zăpăcit pe ventrilocul de Tatulici și ăla i-a propus să se angajeze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu care venise, încă de cum pășea pragul, pentru a o împăca, îi oferea un smoc de bani, acumulările unei zile în care afacerile îi merseseră din plin. Sursa acestor plusuri financiare după cum bănuia Olga erau unele surse enigmatice, dar și pocherul. Victor frecventa o casă unde, la masa de joc, se rulau sume exorbitante. Deocamdată lui îi surâsese norocul; îi lăsase pe unii participanți să plece acasă cu portofelele goale. Printre aceștia se aflau și unele notabilități ale urbei, care nutreau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să combată pe vreun apărător mai pretențios. Firește, atunci se pregătea. Întrebarea prefectului îl zăpăci. El n-a avut răgazul să mediteze asupra cauzelor răscoalei actuale. În timpul liber se distra și dânsul, ca toată lumea bună piteșteană, la vreo partidă de pocher. Răspunse tatonînd: ― A fost o relaxare generală a spiritului de ordine și de autoritate, domnule prefect. Nu știu cum și de ce, fiindcă nu intră în atribuțiile mele asemenea cercetări, dar parcă în ultimul timp a slăbit disciplina socială cam pretutindeni. La țăran
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oameni, proprietatea nu poate fi, așadar, decât la bunul lor plac: o folosesc după patimile, capriciile, egoismul lor. Dar și proprietatea personală trebuie respectată (nu putem lăsa, de exemplu, pământurile În paragină, sau risipi Întregul salariu Într-o noapte la pocher sau la ruletă, În timp ce acasă copiii se zbat În lipsuri). A-ți respecta proprietatea Înseamnă, de fapt, a te respecta pe tine Însuți. Μ Există o logică a vieții care trebuie respectată, altfel s-ar putea crede că totul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
construcție dramatică ingenioasă, cu dialog dinamic, neocolit însă uneori de tentația exprimării sentențioase, cu o bine dozată creștere a tensiunii emoționale în relația dintre caractere. Unele lungimi ale "prologului" domestic sau ușoare supralicitări ale grotescului, ca în scena jocului de pocher, ar fi putut fi, credem noi, lesne evitate. Direcția de scenă, acceptată, ca și la Calul verde de Dan Nasta, își concentrează atenția asupra creării atmosferei progresiv inundate de absurd. Gestul regizoral cultivă riguros articulat participările individuale, angajîndu-le într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
articulat parabolic și redat într-un registru plurivalent, în care colocvialul și oracularul, concretul și abstractul, derizoriul și înalt simbolicul, își dispută în permanență întâietatea se exploatează un motiv poetic de o simbolică aparte, zarul și jocul de cărți ("barbut, pocher, șeptic și stos"). Textul apare, de altfel, ca o spectaculară, ingenioasă regie a inițierii într-o cutremurătoare antecameră a neantului, a vidului ontologic: "Mână lângă mână și pumn lângă pumn/ jucând zaruri și cărți pe un câmp de cenușă/ în timp ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Don din când în când, dar el mă evită. IVAN: L-am provocat pe George la o partidă de tenis și m-am prezentat drept avocat - pare nasol să spui că-ți câștigi existența adunând banii din aparatele de jucat pocher. Ne-am întâlnit și am jucat mai multe partide în următoarele săptămâni. Chiar mi-a spus că voia să mă prezinte unei secretare trăznet de la el de la birou, într-o bună zi, George m-a sunat de la închisoare să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
când se referă la caracter este ceea ce eu numesc „lista HIT1”: cinste, integritate și sinceritate. Atunci când vine vorba despre caracterul managerilor și al liderilor, astfel de lucruri reprezintă „masa”, suma minimă cu care se poate intra Într-un joc de pocher. Dacă cineva Încearcă să-i conducă pe alții, să influențeze atitudini, opinii și comportamente, i se vor cere mai multe trăsături de caracter pe lângă sinceritate (deși aceasta nu este un Început rău). „Ocuparea terenului cu caracter” presupune devotament, curaj, compasiune
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
s-a deranjat să se uite peste materialele care-i fuseseră oferite. Oricare ar fi fost subiectul discutat În ședință, reacția sa Ă indiferență controlată Ă rămânea aceeași. Mai târziu, am aflat că bărbatul respectiv era un jucător Împătimit de pocher. Nu numai că juca regulat, dar era și pasionat de arta acestui joc. Fără să-și dea seama, Își lua cu el fața pe care o afișa la pocher În orice ședință la care participa. Lipsa lui de expresie, care
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
târziu, am aflat că bărbatul respectiv era un jucător Împătimit de pocher. Nu numai că juca regulat, dar era și pasionat de arta acestui joc. Fără să-și dea seama, Își lua cu el fața pe care o afișa la pocher În orice ședință la care participa. Lipsa lui de expresie, care Îl ajuta mult la pocher, era o „mână proastă” În relațiile cu angajații. Ca manageri, avem marea răspundere de a spori productivitatea, de a ridica moralul și de a
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
regulat, dar era și pasionat de arta acestui joc. Fără să-și dea seama, Își lua cu el fața pe care o afișa la pocher În orice ședință la care participa. Lipsa lui de expresie, care Îl ajuta mult la pocher, era o „mână proastă” În relațiile cu angajații. Ca manageri, avem marea răspundere de a spori productivitatea, de a ridica moralul și de a asigura satisfacția muncii Ă Într-o oarecare măsură Ă În fiecare zi. Pentru a reuși așa ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
construcție dramatică ingenioasă, cu dialog dinamic, neocolit însă uneori de tentația exprimării sentențioase, cu o bine dozată creștere a tensiunii emoționale în relația dintre caractere. Unele lungimi ale "prologului" domestic sau ușoare supralicitări ale grotescului, ca în scena jocului de pocher, ar fi putut fi, credem noi, lesne evitate. Direcția de scenă, acceptată, ca și la Calul verde de Dan Nasta, își concentrează atenția asupra creării atmosferei progresiv inundate de absurd. Gestul regizoral cultivă riguros articulat participările individuale, angajîndu-le într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]