494 matches
-
toate mărimile și loitrele par a se lăsa sub greutatea poverii, motiv pentru care au fost întărite cu proptele și lanțuri.Boii toropiți de căldură suflă din greu. Hăis și cea sunt ordinele bunicului pentru Bujor și Bourean, însoțite de pocnetul biciului din piele, în aerul fierbinte. Îi iubește, sunt animale de povară ce-și poartă supuse jugul. Când carul este plin, merge alături de ei și din când în când îi operște să se odihnească.Pornim din nou la drum, praful
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
suprima semenul care-i ocolea privirea. Ținuta demnă a Regelui Mihai pășind, firesc, în princiarul Cotroceni. Cea impostor-duplicitară a vremelnicului chiriaș pripășit în același deturnat Cotroceni. Drama românească a unei prea mult prelungite alternative. În librării, o carte ca un pocnet de șampanie: Rațiunea gurmandă. Și cine putea s-o scrie mai dezinvolt-calificat decît un francez: Michel Onfray! Capitolul, printre atîtea, despre deja pomenita șampanie, balansează între fine asociații savante și manopere concrete de cramă. Cîteva fraze: Șampania iubește aerul, în vreme ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Gâdea, cât P.C.R. se va amesteca în creație, atâta vreme cât politica va încerca să se infiltreze în literatură și în artă, nu vom avea nici literatură și nici artă. Avea dreptate Al. Brătescu-Voinești când spunea că politica în literatură e ca pocnetul unui pistol într-o sală în care domnește o liniște deplină. Trebuie, spunea Gâdea, să ne emancipăm de tutela tiranică a liniei partidului în gândire și artă, pentru ca să ne afirmăm ca națiune în planul valorilor universale. Nimic în afară de valorile spiritului
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
de legume sau de zarzavat. L-am surprins de mai multe ori privind visător la vegetația abundentă În care Îi place să se afunde. Mângâie crengile, palpează tufele, saltă vioi prin jurul tulpinilor. Sesizează cu mare ușurință foșnetele, zumzetele, sunetele și pocnetele frunzelor, insectelor, gușterilor și pietrelor. Vă mai spun că domnul Neculau Întârzie cam mult seara urmărind cu nesaț asfințitul, cerul Învolburat, Învăluirile nopții. Și-a amenajat chiar un pătul din lemn special pentru așa ceva În susul grădinii, În care se retrage
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
un fior de neliniște, asemenea unui curent viclean care trântește ușile într-o locuință goală, la ceasul înserării. În ciuda veseliei tatălui meu, în ciuda cadourilor, a zgomotului pocnitorilor și a scânteierii bradului, neliniștea aceea impalpabilă era prezentă. Ca și cum, în mijlocul urărilor, al pocnetelor dopurilor și al râsetelor era așteptată venirea cuiva. Cred chiar că, fără să și-o mărturisească, părinții noștri primeau liniștea înzăpezită și banală a primelor zile din ianuarie cu o oarecare ușurare. În orice caz, perioada de după sărbători era preferată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
simțit cumplit. Teamă, rușine totodată. Un strigăt scurt, răgușit a sfâșiat zumzăiala monotonă care plutea deasupra pieței. Charlotte s-a întors brusc. A văzut ceva mai iute decât fulgerul. Ciungul, în lada lui rulantă, a coborât panta străduței cu un pocnet asurzitor de rulmenți cu bile. Ciotul lui s-a proptit de mai multe ori în pământ, dirijând coborârea aceea nebunească. Iar în gura lui, chinuită de un rânjet oribil, săgeta un cuțit strâns în dinți. Schilodul care tocmai îi furase
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Am măsurat din nou nepăsarea disprețuitoare a timpului. Femeia aceea închisă cu copilul ei palpita la hotarul uitării definitive, dăinuind doar prin paginile acelea manuscrise. Dar Charlotte, ea însăși? Am împins ușa. Un curent de aer a mișcat cu un pocnet surd canaturile unei ferestre deschise. M-am dus să o închid în camera bunicii... M-am gândit la viața ei. O viață care lega între ele epoci atât de diferite: începutul secolului, o epocă aproape anarhică, aproape la fel de legendară ca
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sigur că dacă îți vei folosi, hmmm... calitățile tale speciale îl vei ajunge înainte să se piardă printre ruine. Dacă nu ai reușit să fii cine știe ce investigator, încearcă măcar soldat să fii! Ușa trântită cu putere de Rim scoase un pocnet sec, care-l făcu pe Abate să tresară. Trădătorul! Dacă nu ar fi știut că Armaghedonul urma să se dezlănțuie din clipă în clipă, Abatele ar fi fugit el însuși în oraș, să trăiască acolo anonim. În ciuda atitudinii disprețuitoare pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în grupuri de două sau mai multe persoane și urează la fiecare familie fericire și mai ales recolte bogate. Textul este un recitativ epic (în Muntenia se și cântă uneori), prezentat de un solist pe fond zgomotos de tălăngi, de pocnete de bici, imitații de răgete, uneori cu acompaniament muzical, într-o atmosferă de mare veselie. În forma sa clasică și cea mai răspândită, p. narează desfășurarea amănunțită a cultivării și recoltării grâului, a măcinatului și coacerea pâinii. Poemul, care are
PLUGUSOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
dincolo de care destinul rămâne enigmatic: „Astăzi l-am invitat pe Dumnezeu la cină. Vino, Doamne, să bem din paharele grele lumină / și s-adormim apoi beți pe covoare. Ochii maicii din icoana de lemn sclipesc. / Timpul arde-n sobă cu pocnete rare. / Noi mestecăm la masa veche, eu gândurile tale / tu gândurile mele amare.” În Oglinzi părăsite se accentuează ipostazele omului supus degradării biologice aduse de inevitabila „mare trecere”: „Cineva pleacă / din mine / fără să-și ia / rămas-bun”, mărturisește poeta în
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
se duce la dulap, scoate un umeraș. Adolescentul își drege glasul, pregătindu-și o voce aspră, care va pune întrebări, va acuza, va zeflemisi. Mai cu seamă va zeflemisi aceste seri de sâmbătă, fostul său paradis, cu lecturile auzite printre pocnetele șinelor de cale ferată și suspinele bețivilor, în mijlocul unui uriaș neant încărcat de zăpadă și locuit în silă, care e țara lor. Se întoarce spre femeie, dar ceea ce spune ea devansează cu o secundă răutatea cuvintelor a căror arsură o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se oprește și pleacă iarăși cu viteză foarte mare. Totul se petrece atât de repede, încât nu-mi dau seama în ce ordine vin aceste zgomote. „Cineva destupă o sticlă de șampanie“, sugerează un gând amorțit de soare. Dar înainte de pocnetul ăsta surd, căruia îi răspunde subit o durere ce-mi arde umărul, înainte de durerea asta, e saltul: doi adolescenți coboară în goană de pe dună, precedați de zmeul care, dus de vânt, se zbate pe pantă, țâșnește, se repede spre mine
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lui din subsol, unde folosise un fierăstrău pe o minge Titleist ultramodernă, care Își făcea reclamă cu un „miez lichid“. Mingea fusese prinsă strâns Într-o menghină și Capitolul Unsprezece tăiase. Când ajunsese În centrul mingii Titleist, se auzise un pocnet puternic, urmat de un nor de fum. Centrul mingii era gol. Capitolul Unsprezece era dezorientat. Dar când apăruse din subsol, văzuserăm cu toții punctele... Înapoi la petrecere, apare tortul meu, cu cele șapte lumânări. Pe tăcute, buzele mamei mele Îmi șoptesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În mâini puști cu baionete Îndreptate În sus, spre toate celelalte puști Îndreptate În jos. Urmă un moment de tăcere relativă, destul ca Milton să audă cum se trântește ușa lui Morrison de la intrare, de vizavi. Apoi se auzi un pocnet, un zgomot ca de pistol de jucărie, și, dintr-o dată, strada se lumină cu mii de explozii de văpaie... Le-am auzit și eu, de la patru sute de metri distanță. Urmând tancul care se deplasa Încet de la o distanță sigură, mersesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în când, se mai auzeau trosnete prin diferite părți ale clădirii, iar cei care erau prin acele locuri se dădeau în spate câțiva pași, temându-se, dar de fiecare dată se îngrijorau din ce în mai puțin, până când acele ocazionale pocnete ale construcției intraseră în rutină și toată lumea se obișnuise cu ele, iar la un moment dat nici nu-și mai dăduse seama că nu mai erau deloc. Se opriseră. Clădirea înghețase total! Încremenit era totul și afară! Numai fulgii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
alaiul. Încearcă chiar să glumească puțin cu cei din jur: — Sunt sigur că însuși Marte m-a ținut să nu mă prăvălesc. Este semn că fumul sacrificiului a ajuns până la el și i-a plăcut. Îmbufnată, Marcia închide cu un pocnet scurt fereastra din plăcuțe de mică și trage țâfnoasă de perdelele încrucișate, pentru a le lăsa în jos. Scaunul purtat se pune primul în mișcare, cărat pe umerii celor opt vlăjgani. Îl precedă un singur lictor. Merge țan țoș înainte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru cherestea, dar și cedru adus cu bărcile din peninsula Ojika. Pentru chila galionului aveau să folosească ulmi japonezi, dar pentru catargul mare căraseră chiparoși de la Kesennuma și Esashi. De pe toate cele trei coaste ale golfului se auzeau fără încetare pocnetul cuielor bătute și vuietul copacilor doborâți. Câteva care încărcate cu butoaie de lac pentru carena vasului trecură scârțâind prin fața misionarului. Dulgherii munceau de zor adunați ca niște furnici pe cadrul vasului ce semăna cu un schelet de animal albit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tunet răzleț. Câteva cârduri de rațe se înălțară în zbor. Lebăda zvâcni în sus, tulburând luciul apei pe care se iviră cercuri largi și se îndepărtă bătând din aripi. Aluneca pe apă zbătându-și aripile. Pe luciu apărură câteva cercuri. Pocnetul puștii se răspândea în aerul rece precum cercurile pe apă. Ce bine că n-am nimerit-o, se gândi samuraiul. În urechi îi răsuna la nesfârșit pocnetul puștii, iar în nări simțea fără încetare mirosul de praf de pușcă... Presupunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din aripi. Aluneca pe apă zbătându-și aripile. Pe luciu apărură câteva cercuri. Pocnetul puștii se răspândea în aerul rece precum cercurile pe apă. Ce bine că n-am nimerit-o, se gândi samuraiul. În urechi îi răsuna la nesfârșit pocnetul puștii, iar în nări simțea fără încetare mirosul de praf de pușcă... Presupunerea samuraiului se adeveri. Pe când solii împreună cu însoțitorii lor se plimbau prin piața indiană de lângă mănăstire, japonezul acela îi urmărea din apropiere. Printre indienii din piață erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
surdină niște sunete ca de boabe de fasole pocnind. Să fie puști? Cu mâinile ridicate, Tanaka opri convoiul și își ciuli o vreme urechile. Apoi încuviință solemn și zise cu aer de căpitan: Nu vă îngrijorați, nu sunt puști! Sunt pocnetele focului care arde. Tanaka știa ce spune: spre deosebire de samurai și de Nishi, el luase parte în tinerețe la războaiele Stăpânului. Intrară într-un ogor. Lanurile de porumb fuseseră strivite sub picioare fără milă, iar jumătate din colibele de paie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
De la plecarea lor se scursese aproape un an și jumătate. Samuraiul își aduse aminte cum în urmă cu doi ani pe vremea asta tăia lemne pentru foc împreună cu țăranii în fiecare zi în pădurice. Când înfigeau topoarele în trunchiul copacilor, pocnetul lor ascuțit se răspândea în crângul liniștit în care frunzele abia începeau să cadă. Kanzaburō și fratele său mai mic culegeau ciuperci în păduricea aceea. — De-acum mai avem de îndurat puțin, murmură samuraiul aruncându-și privirea către fereastra aburită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Se făcea că două lebede albe zburau pe cerul de iarnă înnourat. Cele două păsări se lăsau în jos spre vale plutind lin în voia curenților. Yozō își pregăti pe neașteptate pușca. Samuraiul nici n-avu vreme să-l oprească. Pocnetul asurzitor al puștii răsună îndelung în crângul veșted. Păsările călătoare își pierdură dintr-o dată echilibrul și desenând vârtejuri negre în aer căzură în vale ca niște pietricele. Prin fumul pușcii, samuraiul îl țintuia cu privirea pe Yozō, parcă oarecum mânios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Anul Nou era Anul Nou. Apa picura veselă din zăpada de pe acoperiș și din țurțurii de pe streașină, iar din apropierea grajdului de cai se auzea chiuitul lui Gonshirō călărind pe un cal din lemn de bambus. La răstimpuri valea răsuna de pocnete îndepărtate de puști. Stăpânirea îngăduia vânătoarea de păsări sălbatice numai de Anul Nou. Pesemne că și Kanzaburō luase câțiva țărani cu el și se dusese pe lac. Ecoul puștilor stăruia îndelung deasupra văii. Țăranii se întoarseră cu rațele prinse. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tare rugăciunile fiecăruia. Libera me, Domine, De morte aeterna. În clipa în care focul se înteți și mai tare, mai întâi glasul lui Luis Sasada, apoi cel al părintelui Carvalho se stinseră brusc. Se mai auzeau doar șuierul vântului și pocnetul vreascurilor mistuite. La urmă, din fumul alb ce învăluia stâlpul lui Velasco, răsună un glas: — Am... trăit...! Pălălaia se domoli abia după multă vreme. Până atunci temnicerii și slujbașii rămaseră departe tremurând de frig. Chiar și după ce focul se stinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ceva interes În Madrid. Era fericit să știe că lupta va Începe În câteva minute. — Unde-s picadorii? Întrebă Manuel. — Sunt În țarcul din spate, se ceartă pe caii frumoși, zâmbi Hernandez. Catârii pătrunseră-n goană prin poartă, trăgând În pocnete de bice și clinchete de clopoței taurul tânăr al cărui trup ară o brazdă În nisip. Se grupară pentru paseo imediat ce trecu taurul. Manuel și Hernandez erau primii. Imediat În spate erau tinerii din cuadrillas, cu capele grele Înfășurate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]