1,760 matches
-
cu ochii mai, mai să-i iasă din orbite: "Aaa, nenorocitelor! Acia v-ați ascuns, dar-ar tarbesu' și buba neagră-n voi!", blestemă el sticlele de doi litri și jumătate. Le trase afară dintre niște bulendre răpciugoase și le pocni unele de altele. Zgomotul parcă îl aduse întrucâtva mai aproape de tărâmul lucidității. Își lăsă încetișor mâinile pe lângă corp și începu să se smiorcăie, mestecând niște vorbe în șoaptă. Apoi, pe neașteptate, bătu cu piciorul în pământ și țipă: "Numa' din cauza
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dădea un tot mai mare elan. Degetele ei subțiri, căzute fin pe claviatura mașinii de scris, proeminențele sânilor ascunși sub tricoul bleu de mohair, toate parcă se doreau atinse cumva și de mine. Alături de ea, mi se părea că îmi pocneau când și când urechile, ca la schimbarea în avion, a diferențelor de altitudine. Și poate că n-aș fi dat așa importanță acestor lucruri minore, dacă într-una din zile, Valy nu m-ar fi invitat în încăperea lui secretă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
am vrut să te necăjesc doar. Dinspre partea asta nu-i bai, Pâcule... În zori, carele erau deja încărcate. Ca de fiecare dată, în fața cărăușilor ședea Vasile Hliboceanu, ca un haiduc în fruntea cetei sale... La drum, băieți! - a strigat, pocnind din bici... Când soarele s-a oprit în vârful bolții, șirul de care a ajuns la Fântâna cu răchiți. Hliboceanu a cerut să se adape boii. Când animalele și-au astâmpărat setea, Mitruță a vorbit, ca pentru sine: Azi trebuie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mijlocul zvelt... Ca un făcut însă, Hliboceanu nu a aruncat măcar o privire către geamul bucătăriei... Un oftat neașteptat i-a cutremura Măriuței sânii bine struniți sub faldurii iei, văzându-l pe Hliboceanu trăgându și pălăria pe o sprânceană și pocnind din bici - semnalul de pornire la drum. Privirile triste ale Măriuței l-au urmărit cum a plecat ca orice străin... Când șirul carelor s-a întins la drum, Mitruță a alergat să-l ajungă pe Hliboceanu: Astăzi vorbești cu Aizic
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
trase pantalonii albi strânși pe coapse, Împinse picioarele prin găvanele de tun ale cizmelor, apoi Își Îmbrăcă tunica. Mai aruncă o privire spre cel de sub cearșaf, apoi, luându-și bicornul și periuța de dinți, ieși pe coridor. Afară, Îngrijitoarea Îl pocni absentă cu mopul peste botul lucios al cizmelor. Împăratul o ghilotină din ochi, imaginându-și cum capul strâns În bonetă se rostogolește pe podeaua udă, dar se lipi de zid când femeia Înălță către el o privire aspră. Drept, cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
săltat În brațe voluminosul sclav al curățeniei și l-a prăvălit la podea. — Veniți! Repede! a gâfâit omulețul, Încovoiat de efortul depus, deschizându-ne ușa care dădea spre casa scărilor. Am sucit gâtul mopului electric, iar cu coada lui am pocnit robotul, astfel Încât drujba a sărit cât colo, dându-ne timp suficient pentru a trece pe lângă Guido. El Însă, bietul, n-a mai apucat să vină. Piciorul lui drept a călcat pe un skateboard apărut ca din pământ și Guido a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o hrănise preferențial cu deliruri suculente, care-o extrăseseră dintre semenii banali, Înălțând-o la rang de Mare Preoteasă. Își făcuse o coafură care amintea de un velier și străbătea sălile de restaurant cu o cohortă de enoriași În siaj, pocnind din bici și ținând În mână un vilbrochen Împopoțonat cu câteva panglici, căruia Îi spunea Marele Arbore Cotit al Vieții. Acesta era principalul obiect de adorație, plus două moaște găsite pe jos - un tranzistor cu trei piciorușe și un „ochi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
viața reală nu trecuse decât o fracțiune de secundă, nimeni nu-i observase lipsa. Soacra zbiară la el că nu vede scrisul și-i cere o pernă pentru șale. Nervos la culme, dentistul se Întoarce În micul ecran, unde-l pocnește pe Clint, trimițându-l În locul lui. Din acest moment, Hollywoodul Îl recunoaște drept noul erou al filmelor de acțiune. Sub numele de Brent Westwood, joacă În seria XXX Thirty Harry și regizează câteva westernuri pentru copii, din ciclul Aventuri pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și nici o asigurare de sănătate, cred, nu acoperea astfel de activități. În ritmul acesta, capătul zilei urma să mă găsească zâmbind enigmatic de pe fundul unui borcan cu formol. Am prins, așadar, a aplauda cu entuziasm exercițiul la sol al gimnastei, pocnindu-le cap În cap pe blondele laterale, apoi, mai iute ca rozătoarea care se agita frenetic În cușcă, am săltat un prespapier, așteptând. Antiaeriana a interceptat-o În mijlocul flick-flackului care urma să se Încheie deasupra mea, ruinându-i astfel șansele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
semn de viață? Mi-a fost atât de frică! Am Îmbrâncit-o ușurel Înăuntru și am Închis ușa. M-am uitat pe vizor să văd ce se Întâmpla pe coridor. Cineva chemase liftul de la un alt etaj, iar ușa Îl pocnea ritmic În frunte pe mastodont, până când respectivul s-a plictisit și a chemat celălalt lift. — Ce faci, iubito? am rânjit, Întorcându-mă. Purta o bluză cu un decolteu mai adânc decât...... și pantofi cu toc. Era proaspătă asemenea unei......, mai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Michel legăna elegant bidonul În aer, ca și cum ar fi dirijat cu el vreo orchestră. Uneori Îl depărta mult de corp, alteori Îl apropia, apoi Îl ridica și Îl cobora, sau Îl rotea, după cum cerea melodia... - și deodată, Întorcîndu-se brusc, Îl pocni cu el pe Pablo drept În frunte. CÎnd s-a trezit, Pablo nu mai era legat. Între timp, cineva aprinsese felinarul. Michel dormea În cotlonul lui, sau numai se prefăcea că doarme. Pentru Început, miji puțin ochii, Încercînd să și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dea cu părerea despre viitor. Treceam prin Otopeni, pe lîngă aeroportul internațional, liniște și pace și aici ca la Băneasa, m-am binoclat cît am putut, dar tot n-am sesizat nimic, mașina gonea cu peste o sută la oră pocnind din încheieturi, martorul de ulei începuse să pîlpîie, dar omului nu-i păsa, zicea că vrea să ajungă cît mai repede acasă. După încă un pahar de rachiu, din poziția chinuită în care stă la masă, simțind un curent puternic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de muncitori, se circulă și pe scări, așa că cel mai cuminte era să mă trezesc cu noaptea-n cap și s-o iau încet la picior. Se ridică atent încercînd să nu facă nici un zgomot, dar în zadar, genunchii îi pocnesc ca unui bătrîn, arcurile saltelei scîrțîie și doamna Mina, care doarme iepurește, deschide ochii. E deja dimineață? întreabă, dar el nu-i răspunde preocupat să-și aducă cordonul halatului de casă în jurul taliei subțiri, te ții încă bine, își spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Roja scuturîndu-și cizmele de praf, zdrăngănind grilajul de fier din fața intrării, hai și voi, că sînteți plini de pămînt, le ordonă. Curistul și Părințelul se încolonează în urma sa, încep să-și netezească mînecile pardesielor, să-și îndrepte gulerele cămășilor, să pocnească din călcîie, de parcă ar fi urmat să fie trecuți în revistă de un comandant. Să nu credeți că noi nu ne-am fi gîndit la asta, zice Curistul, urcînd cu mișcări sprintene treptele dinaintea intrării, punînd primul mîna pe clanța
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
înțepa în acele de cusut, se julea în șurubelnițe, se zgîria în desfăcătorul de conserve, dar nu scotea nici măcar un icnet, strîngea din dinți, își ascundea perfect suferința. Poștășică se prefăcea că nu și dă seama ce se petrece, își pocnea degetele, apuca lama cu grijă, și încerca să facă conversație. Oare cîte s-or mai fi schimbat de la ultimul lot de scrisorele pînă acum? Ce dovezi noi că Roja n-a făcut altceva decît să joace teatru după un scenariu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dintr-odată să prindă viață. O fi ăsta momentul cînd monstrul adormit de atîta vreme dă primele semne că se dezmorțește? Ferstrele din jurul său se luminează brusc, începe să treacă în revistă fiecare magherniță, vilă, apartament pe lîngă care trece, pocnesc și becurile de pe stîlpii de iluminat public, se trîntesc uși, din spatele gardurilor se aud lătrînd cîini. De unde avusese impresia că se află în mijlocul unui oraș părăsit, se trezește în mijlocul unei hărmălăi de neînchipuit, înconjurat din toate direcțiile de indivizi care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de protecție de sub volan. Îi pipăi muchiile pînă găsi două puncte de unde putea să apuce cu degetele, și cînd simți că prizele sînt îndeajuns de bune smulse brusc. Capacul de plastic cedă mult mai ușor decît și-ar fi imaginat, pocnind și rupîndu-se în două bucăți egale, pe care le aruncă grăbit pe scaunul din dreapta șoferului. Mai mult pe bîjbîite, pentru că din cauza poziției în care era nevoit să stea cu umerii și spatele își obtura singur lumina care venea din plafon
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vor fi luați și folosiți ca probe, zîmbește altul; pe ăsta Îl cheamă Lidell. — Eu sînt detec... Eu sînt Noi sîntem o familie... noi am știut ce e fam... — Detectiv se... Începem noi să le spunem, dar Setterington ne-a pocnit nasol În nas cu pumnul lui ca o nicovală, iar lacrimile ne umplu ochii și sunetul ascuțit al durerii ni se Întinde pe față și ne lovește În centrul creierului și apoi un șir de crize respiratorii cu intensități variabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
face ce vă spun eu, rosti Palmer. S-a terminat cu chestia asta, am spus. Mi-e milă de tine, Palmer. Și acum, ieși afară. În aceeași clipă fiecare dintre noi își dădu seama că sunt pe punctul să-l pocnesc pe Palmer. Antonia simți nevoia să-și umezească buzele, iar trăsăturile lui Palmer se destinseră, revenind la acea privire goală, inexpresivă de la Cambridge. Încetă să o mai privească pe Antonia, se întoarse spre mine și spuse: — Ești un tip distrugător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
femeia Înaltă spre el; aceasta se aplecă și-și dădu la o parte o șuviță de păr de pe ureche. Am observat că Își ținea poșeta strâns lipită de piept și purta bocanci lungi, maro, cu șireturi roșii. Odată ce termină, bărbatul pocni din călcâie, Își așeză degetele pe mânecile sacoului și - cu totul lipsit de sens - Își scoase În evidență cămașa deja scofâlcită. — Alors? Întrebă. Partenera sa nu spuse nimic, dar Își Îndreptă spatele și Își aruncă o privire languroasă și acră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
moștenitorul locului. Avea părul ras În spate și deasupra urechilor, dar o șuviță galbenă ca paiul fusese lăsată liberă și lipită de frunte Într-un stil, mai nou, atât de popular. Când mă observă, bătu din palme și, răsucindu-le, pocni din Încheietura degetelor. Avea buzele lucioase și fața plină de acnee. Nu știu din ce motiv, nu mă slăbea din ochi, ceea ce mă cam deranja. Voia să mă sugereze că n-aș fi binevenit la fundație? Sau era vreo problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
atât mai bine. Altfel, riscam să adorm de tot. Nu-mi dau seama cât a mai durat bătaia. Într-o clipă de o luciditate absurdă, am descoperit că stăteam În patru labe, ca un câine, apoi un șut m-a pocnit atât de tare În coaste, Încât m-a ridicat de pe jos. Am căzut din nou Într-o parte, și dacă necunoscuții care mă torturau (trebuie să fi fost mai mulți, dar câți erau de fapt? doi? douăzeci? o sută șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fie spus, acest rus e o figură interesantă. Își spune Dabor, și el e cel care, zilele trecute, și-a strecurat pe ascuns berea În Apollo. Felul lui de a se purta are ceva nobil, de pildă, modul În care pocnește din călcâie și face o plecăciune dacă Îi arunci o monedă În pălăria de pe trotuar. Însă, din moment ce n-am bani rusești, iar Dabor, cel mult un pumn de monezi nemțești, n-am reușit să-mi dau seama dacă a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
legată de o masă de operație - astfel Încât operația pe cale să Înceapă să poată fi executată cu precizia necesară. Pacientul avea o glugă neagră pe cap, În timp ce, În mod ciudat, siluetele În alb purtau măști care le acopereau fețele. Un doctor pocni o siringă cu degetele, ridicând-o. Din vârf se strecurară patru, cinci bobițe. Apoi frecă antebrațul pacientului cu un tampon și Îi injectă ceva ce părea un aneztezic, după care partenerul său descoperi locul care urma să fie operat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-a amintit de valiză. Oare ar trebui s-o verific? Ridicându-mă, am tras-o Între picioare. După ce am deformat o agățătoare pentru haine, Încuietoarea a fost ușor de dibuit. Mecanismul făcu clic de câteva ori, apoi se deschise pocnind. Din păcate În valiză n-am găsit nimic surprinzător: ceva lenjerie intimă curată, o cheie universală preferată de lăcătuși (am bănuit că așa a reușit să intre Anton la Dora), un plic maro cu două teancuri groase de franci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]