359 matches
-
Tokichiro se desfăta cu laudele. A i se spune că putea dormi o zi Întreagă după pofta inimii, când provincia Însăși nu avea o zi de odihnă, era cel mai mare compliment din toate, Își spuse el, În timp ce lacrimile Îi podideau pleoapele Îngreunate. Deși foarte mulțumit, adăugă: — Am o cerere, stăpâne. — Ce anume? — O recompensă, răspunse cu glas limpede Tokichiro, spre surprinderea vasalilor. N-avea să alunge buna dispoziție a lui Nobunaga? Erau Îngrijorați pentru Tokichiro. — Ce dorești? — Bani. — Mulți? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui Hideyoshi nu era nici el fără cusur. Deși eleganța vasului de ceai sau chiar slăbiciunea umană Însăși pot fi interesante, din punctul de vedere al unei femei, acest defect nu poate fi deloc „interesant“. Când pe sora lui o podidiră lacrimile, doar auzind menționată problema, Hanbei găsi că refuzul ei era Întemeiat și i-l transmise lui Hikoemon. Trecu și toamna, fără nici un incident. În Gifu, fu pus În aplicare principiul „fii un vecin prietenos și fă planuri de viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Katsuyori deveni și mai agitat. — Atunci, trebuie să fi existat vreun cusur În felul În care am Împărțit recompensele și pedepsele. — Nici unul, Își clătină din nou bătrânul fruntea ninsă. Prosternându-se la podea, Katsuyori fu cât pe ce să-l podidească lacrimile. În fața lui Kaisen, ferocele senior al războiului care se respecta atât de mult pe sine Însuși, nu putea plânge decât În pragul agoniei. — Nu plânge, Katsuyori, spuse, În sfârșit, Kaisen. Cu siguranță, nu ești nevrednic, și nici ca fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Blânde adieri Te vor mângâia! Ploi de miresme Te vor îmbăta! Susurul izvoarelor Te va încânta! Cântecul păsărilor Te va bucura! Ghiocelul: Dar trupul mi-e firav, Iar vântul mă-ndoaie O ploaie acidă, rea Și multe gunoaie m-au podidit. E grav? Unde-i aerul curat? Unde-s apele cristaline? - Pământule! Pământule! Ce e cu tine? Doi ochi căprui Și-un glăscior de-argint: Fetița: - Nu-i asculta pe oamenii ce mint! Ei vor doar bani și bogății Le pasă
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93490]
-
când o să pot să-l port. - Ce naiba te roade pe tine? Alte femei găseau că e plăcut să fii însărcinată. Ce-i cu toanele astea? Spune-mi și mie. Ce-i cu toanele astea trăsnite? Ea își deschide ochii căprui, podidiți de lacrimi care se revarsă peste genele de jos și se preling pe obrajii înroșiți de ciudă; se uită la el și-i spune îngândurată: - Nenorocitule!
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
bătut în geam până l-a spart. în momentul acela a intervenit un polițist. Nu l-a arestat, dar l-a alungat. Sânto a întors capul și s-a uitat la mine. Față îi era scăldata în lacrimi. M-a podidit și pe mine plânsul, un lucru care mi se întâmplă foarte rar. Era o împrejurare tristă și cred că mă înțelegeți. La sfaturile Irenei și ale lui Audrey, m-am mutat temporar din Chelsea și m-am refugiat într-un
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
care discută despre americani mi s-au părut de un comic desăvârșit. Erau apoi scene, literar vorbind, greu de uitat: cea a relației, de o superioară tandrețe, care ia naștere la Cezieni între nepot și bunic; cea cu gardianul Bușcu, podidit de afecțiune pentru cioroiul Gogu, cu care se leagănă, ținându-l pe umăr și alintându-l, pe coridoarele celularului din Craiova; cea, teribilă, a transportului deținuților politici la Canal; cea a întâlnirii, în vârful taluzului, cu silueta de K1 a
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
face din Casa somnului un roman aparte și din Jonathan Coe un bijutier al scrisului? în primul rînd, ambivalența ecoului pe care-l trezește în noi. La cîte cărți vi s-a întîmplat să vă pufnească rîsul și să vă podidească plînsul în aceeași secundă? Ei bine, textul de față o face. Nu știm cum, însă asta e reacția. Ne amuzăm fabulos și ne cuprinde o mîhnire fără egal. Rîdem cu gura pînă la urechi și ne șiroiesc lacrimile pe obraji
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
C-o să mă fereci sub gene De trestii nepământene, C-o să mă-nchizi în priviri Sub gratii de ore subțiri, Sub bârne de ani trecători Ca melancolicii sori, Să poți să mă vezi Cum hohotesc în amiezi Ca o grădină podidită de muguri, Să te-ntristezi, să te bucuri... 1980 ARMURĂ Un strămoș fără somn Rătăcește prin mine? Cine-l închide veșnic în vis, Străjer milenarelor mele ruine? Oare sufletul lui E bufnița ce-mi cântă pe casă? Mă ascund uneori
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
schimbat cu el vederi și impresii, mari și mărunte, despre câte se asociază într-o minte neastâmpărată și scânteietoare, a fi ascultat împreună simfoniile lui Beethoven, în comuniune cu "inefabilul", ascunzându-și unul altuia lacrimile mistice, după ce mai întâi îi podidise roua nerușinată a râsului, acest noroc l-am considerat totdeauna privilegiul unic al lui Zarifopol." Cinstea pe care i-o făcea Al. Rosetti, avea să scrie criticul, l-a găsit "buimăcit și dezorientat", între altele și pentru că avea să continue
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
imenși. Acolo, pe niște caiete pătrate, rusești (tetradi), vreo patru, am început să scriu cu creionul, ca trăsnit în inimă, versuri ce ar reprezenta perioada 1958-1959 (Cîntece de adolescent). Mă ascundeam pe după cîte un dovleac, la umbră, și mă lăsam podidit de cuvinte... Noaptea, nonconformist, mă pișam vînjos în vazele cu flori din sufrageria ce îmi fusese cedată ca musafir vestit! Îmi închipui ce stupoare lentă, de neînvins, le-am produs după plecare! Am continuat și în anul IV, tot pe
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
după Marilena. O iubim amîndoi. Doamne, cît o iubea! Îi umplea toate născocirile. Cînd se juca singur, vorbea cu ea și împărțea nisipul. O visa, ura grădiniță, pentru că-l ținea departe și fugea ca s-o vadă trecînd. Rușinea îl podidea de dincolo de puterea lui, la fel ca si ghemul acela de sub coaste, care-l făcea să plîngă din senin. Rîdeau de el într-un fel ticălos și-i venea să dea cu picioarele. A doua zi era Paștele și veneau
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
tata plângea. Trebuia să reacționez. Să zic ceva. Dar ce? Mă simțeam oprit la o intersecție de drumuri necunoscute. Trebuia să merg drept înainte și să traversez răscrucea? S-o iau la stânga? La dreapta? M-aș fi lăsat și eu podidit de lacrimi. Ar fi fost o soluție, un confort. Așa, am fi plâns amândoi. Aproape unul în brațele celuilalt. Ca niște copii. Am fi fost doi copii. Aș fi fost un copil. Dar era prea târziu. Nu mai plângea. Își
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
materialități, mărturisită în unele secvențe, apare nu o dată zădărnicită de simțămîntul unei “amuțiri”, a unei opacizări, a unui obstacol invincibil, și el de sorginte escatologică: “îndelungă vreme/ o pecete amuțitoare/ mi-a împodobit glasul/ un căluș de ceață/ mi-a podidit limba// durînd în juru-mi/ un zid înalt de tăcere/ ostatec i-am fost de rea voie” (Zidul). Insuficiență structurală a spiritului, s-ar zice, pe care Alexandru Lungu se străduiește a o compensa printr-un soi de estetism liturgic, printr-
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
pînză, îi apucă sexul apoi îl strînge ușor pînă se întărește sub cămașă. Lasă brusc sexul pe care l-a întărit. Îl privește. Îi surîde. Apoi, încetînd să surîdă, îi spune: - Pentru că i-am spus că te iubesc. Brusc, o podidesc lacrimile. Își șterge nasul. -Ai devenit un bărbat cu adevărat hidos, îi spune ea. - Ce pot să fac? - Zău, nu te vezi cum ești! Își vîră batista în mînecă. Îi spune: "Voiam să te ucidă. Acum nu mai vreau." Abia
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
a-și reveni în urma acestui „mic" efort. Pare stânjenit de entuziasmul pe care îl stârnise. Dar cel mai fericit de toată povestea e Joe, purtătorul pancartei. Cu inima pocnind de mândrie, se năpustește asupra lui. „Numai unul, strigă el îmbrățișân-du-l podidit de lacrimi, numai unul, numai unul. Îl atinge, îl strânge, îl pipăie, îl frământă (.). Acum se știe invidiat, gelozit de toți purtătorii de pancarte din lume. Numai unul, fire-aș al dracului să fiu!" Spectacolul oferit de Zatopek va rămâne
Sportivul și ordinea de stat by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/6085_a_7410]
-
lui dumnezeu îi poate părea că îmbătrânim mai încet/ că nimeni nu suferă/ printre munți de cartoane/ și sticle de plastic ușor reciclabil// nu mi-e frică să devin sentimental/ nu mi-e frică să povestesc în poem/ până mă podidesc lacrimile/ nu mi-e frică să dau cu mine de pământ/ dacă voi începe să bat câmpii/ ca ianuș/ căruia nu-i mai tace gura/ deși e elocvent ca un rinocer// nu-i pot suporta pe revoltații care nu vor
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
de 12 strofe, care ar solicita prea mult spațiu spre a fi reproduse în întregime, încât mă mulțumesc să reproduc doar patru din ele, revelatoare și pentru celelalte. Așadar: "Măria Ta pe vremuri poetul plânsu-mi-s-a că de la Vatra Dornii a podidit omida și ca străin în țară-i din Mare până-n Tisa, sta, sărăcind, Românul și-și blestema obida... Dar Tatăl Tău, cu spada pe măguri românești, a însorit meleagul unde muriră Sciții, și Te-a lăsat pe Tine să ni
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
Iar postul i se potrivea ca o mănușe. Cât mă privea, degeaba achiziționam Curtea Supremă, în lipsa unor spații comerciale corespunzătoare. Și, oricum, ar fi trebuit cumpărat mai întâi Consiliul, cu lanțul său de garaje. Un nou val de lacrimi mă podidi. La contactul cu ele, mirosul de levandă al pernei se învioră. Și m-am trezit așa, nitam-nisam, într-un pat destul de larg ce plutea pe calme valuri. în jur, dalbi nuferi bolborositori jucau pe unde, piereau în adâncuri - adevărate flori
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
și cum aș putea să-mi dau seama dacă nu cumva Luisa a format numărul meu chiar în clipa aceea ca să-mi aducă la cunoștință tragedia pe care am presimțit-o? Ori nu poate să scoată nici un sunet fiindcă a podidit-o plânsul și eu i-aș spune: «Liniștește-te, liniștește-te și spune-mi ce s-a petrecut, căci se găsește leac pentru toate». Dar ea nu-și va afla liniștea niciodată, nici nu va putea să-mi explice, fiindcă
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
picioare, și nu în brațe (nu putea trage, indiferent de condițiile meterologice, decât cu tricouri cu mânecile scurte!) Atunci când era nevoită să schimbe avioanele, singură, pentru a ajunge de la concursurile internaționale ale junioarelor la cele ale senioarelor, la început o podidea plânsul. De-a lungul prestigioasei activități competiționale a obținut următoarele rezultate: la Campionatul European (până în 1973 nu se organizau campionate mondiale, deși participau sportivi și de pe alte continente) - cu echipajele de 8+1 - medalii de argint (1968) și bronz (1970
Agenda2005-14-05-senyational3 () [Corola-journal/Journalistic/283564_a_284893]
-
picioare, și nu în brațe (nu putea trage, indiferent de condițiile meterologice, decât cu tricouri cu mânecile scurte!) Atunci când era nevoită să schimbe avioanele, singură, pentru a ajunge de la concursurile internaționale ale junioarelor la cele ale senioarelor, la început o podidea plânsul. De-a lungul prestigioasei activități competiționale a obținut următoarele rezultate: la Campionatul European (până în 1973 nu se organizau campionate mondiale, deși participau sportivi și de pe alte continente) - cu echipajele de 8+1 - medalii de argint (1968) și bronz (1970
Agenda2005-14-05-senyational3 () [Corola-journal/Journalistic/283564_a_284893]
-
pentru întîia oară, la o chestiune românească , nu-mi ajung degetele mele, de la mîinile mele proprii și personale, ca să vă înregistrez pe voi, minunatele, căscatele, sublimele, inocentele, grozavele, dragele de voi, aiuritelor și minunatelor - mă opresc aici, ca să nu mă podidească plînsul de bătrînețe. Așa că - pe curînd, Paul Între timp eu nu am trecut de partea dușmanului, dar Paul a pornit războiul împotriva tuturor și n-a mai rămas nimic din ce credea el despre minunatele, aiuritele, inocentele. Asta nu m-
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
pe-o creangă, lîngă măr, Mai învîrtind în vîrful limbii scoase Un flutur năucit de-așa mătase, Și roșie, și plină de-adevăr, În clipa bună, cînd se coace turta Cea dulce ce-o mîncăm, puri, pe din două, Blînd podidiți de îngeri și de rouă, Rugîndu-ne: o, Doamne, dă-ne nouă Măcar o rază din lumina ce ne plouă, Dintr-un arhanghel doar un fir de păr...
Tu mă despoi de tot ce am pe suflet... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8231_a_9556]
-
spinare, îl întoarse cu fața în sus și-i repezi între moalele obrazului doi pumni înfricoșați, de-i crăpă obrazul ca spart de cuțit. Apoi îi repezi alți pumni mai repezi, mai mici, dar tot atât de vârtoși, în jurul gurii, până-i podidi roșu și îmbelșugat, cișmeaua sângelui. La vederea focului ăsta roșu, parcă se opri puțin, dar ași! mai al dracului începu să-l bată peste față cu palmele, parcă îl jupuia de pojghița obrazului, când da cu sete. Apoi se sătură
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]