816 matches
-
de noapte,/ La marginea lumii, disperații / întreabă într-una, / întrerupându-și rugăciunea în gând / Unde ești Doamne, unde ești Doamne, / De nu ne-auzi în cer copilul plângând? (Singuri de Crăciun). Tăioasă și bine venită constatare, semnalăm într-o clasică poemă, intitulată Recompensă binefacerii pământului. Patru catrene juisează pe tema „ mirabilei semințe”, a perpetuării vieții în univers. Cuvântul rămâne Piatra de hotar (à la Brâncuși ) care va da seamă de trecerea ființei în veac. Iată ultima strofă: Rupând echilibrul amorțelii deacasă
Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
sale poetice este atinsă scriind în limba maternă. În 1886 a publicat poemul „Bagëti e bujqësi” (Turme și Ianuri), iar în 1890 văzu lumină tiparului capodoperă să, culegerea lirica „Lulet e verës” (Flori de vară). În 1898 s-a publicat poema cu spirit epic și patriotic ” Historia e Skëndërbeut” (Istoria lui Skanderbeg). Lui Naim Frasheri îi aparține prima traducere a „Iliadei” lui Homer în limba albaneză. A adaptat în limba albaneză fabulele lui La Fontain. S-a stins din viață în
Naim Frashëri () [Corola-website/Science/313410_a_314739]
-
Baia, având obiectivul de a apăra trecătorile prin care tătarii obișnuiau să treacă peste munți. Data când a avut descălecatul Moldovei nu este certă. Letopisețul de la Bistrița menționează anul 1359. Grigore Ureche menționează anul 6807 (1299). Miron Costin amintește în poema polonă de anul 1304, iar cronica putneană face referire la anul 6850 1342. Deși Dragoș este descălecător în Moldova, totuși Bogdan I, este numit în Pomelnicul Mănăstirii Bistrița ca fiind cel dintâi domn al țării. Ca descălecător al țării în
Dragoș I () [Corola-website/Science/299225_a_300554]
-
orchestră, p.a. 8 iunie 1984, Filarmonica Moldova Iași, dirijor George Vintilă • "Românie, țară de vis", cantată pentru bariton, cor și orchestră, p.a. 3 mai 1974, Filarmonica Moldova Iași, Visarion Huțu, bariton, dirijor Ion Baciu, dirijor cor Ion Pavalache, Anton Bișoc • "Poema finală" (versuri de George Bacovia), cantată pentru bariton, cor de femei și orchestră, p.a. Iasi, Filarmonica Moldova Iași, 9 octombrie 1992, Gheorghe Roșu, bariton, dirijor Gheorghe Costin, dirijor cor Doru Morariu Coruri • "Peisaj", madrigal pentru cor mixt (versuri de Zaharia
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
în "Convorbiri literare". În "Istoria ideilor mele", Alexandru Dimitrie Xenopol își amintește de o „luptă strașnică” între trei filologi de seamă, Vasile Burlă, Bogdan Petriceicu Hasdeu și Alexandru Cihac, cu privire la la etimologia cuvântului rață, eveniment ridiculizat de el într-o poemă eroi-comică, cu titlul "Rața lui Burlă". În vara anului 1885, prietenii din Iași ai lui Mihai Eminescu, mai ales profesorii Vasile Burlă și Petre Novleanu, dr. De Max, Ion Creangă, dar și mulți alti admiratori, au adunat banii necesari urmării
Vasile Burlă () [Corola-website/Science/326114_a_327443]
-
o scrisoare trimisă de Sarah Helen Whitman, una dintre femeile pe care Poe le-a iubit, și care a fost publicată de Mallarmé în anexele traducerii franceze a operei poetice a lui Poe: „Mărturisesc că nu am înțeles nici eu poema, cu toate că am fost captivată de decorul funebru și de vraja muzicii ei, înainte ca tema să-mi fi fost explicată de Poe: el a scris-o sau a conceput-o într'o noapte, la Fordham, în toamna care urmă morții
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
Mary, ieșind în fugă dintr-un bar pentru că nu mai avea bani: Primul traducător în limba română, Emil Gulian, îl considera „una dintre poemele în care atmosfera specific poescă este cu deosebire și desăvârșit realizată, dar în același timp o poemă ciudată, târziu înțeleasă de cei care căutau cu orice preț în ea altceva decât poezia”.
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morții", prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (și invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii), a jucat, probabil, un rol decisiv. Poemul "O fată tânără pe patul morții" era o imitație după "La jeune
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
decât ale tuturor poeților anteriori și contemporani. Poate că această calitate, cum și maximele patriotice din scrierile sale, i-au asigurat succesul în prima parte a activității sale. Și-a încercat talentul și în epopee și ne-a dat "Traianida", poemă în șapte cânturi în care voiește să celebreze colonizarea Daciei, dar condițiunile epopeii lipsesc. Cu atât mai mult se vede lipsa lor în poema "Conrad", unde eroul principal e chiar poetul și unde la tot pasul sunt intercalate poezii lirice
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
parte a activității sale. Și-a încercat talentul și în epopee și ne-a dat "Traianida", poemă în șapte cânturi în care voiește să celebreze colonizarea Daciei, dar condițiunile epopeii lipsesc. Cu atât mai mult se vede lipsa lor în poema "Conrad", unde eroul principal e chiar poetul și unde la tot pasul sunt intercalate poezii lirice. Evident modelul trebuie căutat la lordul Byron. Și-a încercat talentul și în dramaturgie și ne dă o serie de drame istorice, parte în
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
tărie, suflet românesc, / Vis de vitejie, fala și mândrie, / Dulce Românie, ăsta ți-o doresc!”) Iată și o asemănare mai insolita: amândoi dedică frunzei câte o poezie, inspirată din repertoriul romantic al altor poeți. Leopardi scrie, În anul 1818, duioasa poema „Sârmana frunză” (sau „Imitație”) o interpretare proprie a poeziei „La feuille”, a francezului J.V. Arnault („Pe unde-mi zbori, departe/ de creangă ta, sârmana / firava frunză? Vântul / m-a smuls din fagul ce mi-a fost părinte”); Eminescu scrie, În
Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
de ani de la unirea Moldovei cu Țara Românească, la Grădiștea a fost organizată o mare serbare populară, prilej cu care au fost prezentate de către corul școlii o suită de cântece patriotice acompaniate la vioară de către învățătorul Ion Brătulescu și o poemă alegorică pregătită de studentul de la teologie - grădiștean și el - Ion Roman. (Ibidem). În anul 1916, este consemnată o Casă de sfat și de citire la Grădiștea, condusă de învățătorii satului, ce organiza șezători culturale din programul cărora făceau parte expuneri
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
madrigale, "Canzone", balade) apar în volumele ""Rime"" (1581-1582), ""Rime et prosa"" (1583), ""Rime spirituali"" (1597). Din creațiile sale în proză sunt de menționat ""Dialoghi"" (1581), pe teme literare și filozofice, și ""Discorsi dell'arte poetica e in particolare sopra il poema eroica"" ("Studiu asupra artei poetice și în special asupra poemului eroic", 1587. În Roma, Papa Clement VIII inițiază ceremonia încoronării lui Torquato Tasso cu cununa de lauri a poeților. Cu puțin timp înaintea festivității ce trebuia să aibă loc la
Torquato Tasso () [Corola-website/Science/298695_a_300024]
-
relevă momentul singular al adoptării copilului-minune„Relica” de către regina Carmen Sylva, într-un climat de durere al pierderiii unicului moștenitor al familiei domnitoare a României la sfârșitul secolului al XIX-lea, eveniment ce precede întâlnirea cu George Enescu de la lansarea Poemei Române la Ateneu (1898). Însemnările memorialiste ale Aureliei Cionca prezintă un interes deosebit pentru viața muzicală românească de al începutul veacului trecut, fiindcă autoarea a desfășurat un program artistic atât în capitală, cât și în provinciile românești de peste Carpați (Banat
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
19 ani cu o tecuceancă „de o frumusețe răpitoare”. Viitoarea soacră nu s-a împotrivit mariajului, când a aflat că el este compozitorul unor romanțe deja folclorizate: „Flori de nufăr”, „Mi-e dor”, „Frumoasa mea cu ochii verzi”. Pe textul „Poema ochilor” al lui Cincinat Pavelescu, Oardă a compus o romanță nemuritoare. Se stinge din viață la 10 septembrie 1979, tot în București. „Flori de nufăr” - (1924)
Ionel Băjescu-Oardă () [Corola-website/Science/313906_a_315235]
-
și imaginație puternică, Alexandru Sihleanu nu reușise să se libereze de influențele modelelor sale franceze și românești, mai ales Dimitrie Bolintineanu. „Strigoiul” este una din poeziile cu mai multă mișcare, dar de un romantism exagerat. În același ton este și poema „Logodnicii morții”. În satira „Cișmegiul”, Sihleanu vădește notabile aptitudini de polemist. În 1877, trupul său a fost reînhumat la Sihlea.
Alexandru Sihleanu () [Corola-website/Science/308706_a_310035]
-
acea perioadă a reușit să desăvârșească și să publice un nou volum de versuri intitulat „Dansul ursului” - „"Medvetánc"”. Anul 1933 a fost marcat de o nouă dragoste, pentru Mártha Márton, o specialistă în istoria artei. Inspirat de ea a scris poema de dragoste „"Óda"” (Odă), scenele de gelozie ale vechii sale iubite Judit l-au făcut însă să facă o nouă încercare de a-și curma viața. După doi ani, în 1935 a trecut în cura unei psihanaliste, Edith Gyömröi. Relația
Attila József () [Corola-website/Science/300029_a_301358]
-
de o nemaipomenită sugestie. Fațada se ridica cu un relief extraordinar. Petele de verde și de alb ca niște fantasme stridente, ieșite dintr-un trecut îndepărtat. Cât despre cer, acel cer larg și înalt, grozav de înalt, era o adevărat poemă, de-un cenușiu încărcat parcă de toate ploile ce stăteau gata să cadă, având totuși și unele lumini, unele încercări de zâmbet... Pot însă să vă mărturisesc că pe măsură ce-l priveam - descoperind întruna în el, trăsături de penel neașteptate și
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
de inspirație ce va ieși la iveală în întregime de-abia în ultimele volume de versuri; până atunci, Miron Radu Paraschivescu dă sugestia creației obscure și laudă, în modul liric al lui Pillat (dar și al lui Anton Pann din poema poamelor !), sângele transparent, noblețea miezului roșu și, ca un veritabil spirit clasic, sacralizează plăcerea de a mușca din pulpa fructului răcoros» (SSra, I, 25). Cu "Versul liber" (1965) „se închide“ primul volum de "Scrieri". Prefața-manifest, "Majuscule", reliefează în fața generației resurecției
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
artificială. În literatura română, multe rondeluri a scris Alexandru Macedonski. Scriitorul este autorul celebrelor cicluri, "urile pribege", "Rondelurile celor patru vânturi", "Rondelurile rozelor", "Rondelurile Senei" și "Rondelurile de porțelan". Cele cinci cicluri au fost publicate în 1927 în volumul postum Poema rondelurilor. Alt poet român, Leonid Dimov, a publicat în 1970 un volum de rondeluri intitulat Semne cerești.
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
asupra celui mai evident "model" al Țiganiadei - La secchia rapita ; Budai-Deleanu îl pomenește în "epistola închinătoare" ca primul după Homer între antecesorii acestui tip de poezie "mai gioase șuguitoare a noastre". E de discutat asupra cunoașterii de către clasicul român a poemei italiene. După dânsul, în cât știu, au scris Tassoni..."; aici e întrebarea: în cât știa cu adevărat autorul Țiganiadei ce anume era Găleata furată? Nu pun la îndoială cunoștințele unui autor din grupul "Școlii Ardelene" cu toții tobă de carte El
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
din vol. Joc secund (1930), din periodice și proză literară și critică, unele dintre ele inedite. Conține: poemul După melci (1921), vol. Joc secund (1930), poeme din periodice (1919-1947), interviuri-eseuri-profiluri-corespondență, aprecieri critice (de la 21 exegeți), comentariu literar de M.C. la poema "Riga Crypto și lapona Enigel" (1924), bibliografie selectivă. Ediție critică încheiată brusc prin decesul directorului editurii, deosebitul om de cultură Marian Papahagi. Ediție bibliofilă și critică. Este inclusă ediția de la „Echinox”, revizuită și completată. Cele două supracoperte reproduc foto-portrete ale
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
Paris, între anii 1895 și 1899, sub îndrumarea lui Martin Pierre Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet și Gabriel Fauré (compoziție). La data de 6 februarie 1898 are debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică "Poema Română". În același an, începe să dea lecții de vioară la București și să dea recitaluri de vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
Nicolae Scurtu Bibliografia poetului, jurnalistului și traducătorului Nicolae Labiș (1935-1956) este incompletă întrucât, surprinzător, unele biblioteci și arhive, publice și particulare, încă dețin manuscrise, epistole și iconografie necunoscute, aparținând celui ce a scris inconfundabila poemă Moartea căprioarei. Inexistența unei ediții integrale a operei, lipsa unei biobibliografii complete și o cunoaștere fragmentară a ceea ce a publicat Nicolae Labiș duc, cum e și firesc, spre o exegeză superficială și irelevantă. Cărțile de amintiri și evocări - de altfel
Noi completări la biografia lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5915_a_7240]
-
-le viață. Viața lor de o clipă. Îl vedem pe Livadaru, care făcea păpuși și "stele", pe Ratz-tapițerul, pe Zwenger-cherestegiul și pe mulți, mulți alții. Reconstituie minunea cu facerea viorii de către Brâncuși; încercarea ei de către vestitul lăutar Mihalache, dând glas poemei Călugărul din vechiul schit a lui Traian, fiul lui Demetrescu Gambeta, de față fiind toate "obrazele" puterii. Consilierul județean Grecescu și "Dom’ Badea", slujbașul Prefecturii, care-i rostuiește clasele primare, sunt cei care îi schimbă destinul lui Brâncuși și-l
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]