450 matches
-
viața și aventurile fictivului Baudolino, perfectul anonim cu mari șanse de simbol național, un fel de arhitalian de secol XII, sau un Ulise creștin, pelerin între Occident și Orient, creator de istorie prin mistica fabulației. Registrul ironic și parodic, insertul poematic și exegetic, citatul biblic pe fundalul unei mari risipe de comentarii religioase și teologale, reconfirmă relieful epic ce a contribuit la faima de romancier a lui Umberto Eco. Cascade de stil baroc, alegorii și simbologii medievale fac parte din recuzita
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
colegii să încerce manevrele de resuscitare și operațiile ce se impun, el intrând definitiv în transa sau fibrilația rolului de narator. Ni se oferă astfel o masivă depoziție-anamneză, dicțiunea protagonistului având o tonalitate imperativ-ultimativă, monologică, dezlănțuită și totodată epică, analitică, poematică. Caracterizarea personajelor are loc prin implicare și transfer emoțional și, când e cazul, printr-o redutabilă obiectivare realistă în abordarea moravurilor, ambianțelor și tipologiilor oferite de Italia zilelor noastre, portretizate incisiv și memorabil. Forța stilistică a autoarei rezidă în vizualizarea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
edificată în două părți, "Hero" (68 p.) și "Leandru" (75 p.), după principiile simetriei și complementarității, îmbină dicțiunea și imaginile aproape urmuziene cu repertoriul ficțiunii fabulos-insolite. Narațiunea pendulează între realul relatat canonic, epic, și suprarealul fantast și fantastic, cu intarsii poematice, aforistic-paremiologice. Heroneja Bukur, alias Hero, este studentă la Chimie și locuiește cu chirie în zona comercială a Belgradului. Deși are răcitorul ticsit cu romane de dragoste și cu farduri, principala ei ocupație e să inventarieze visele, descriindu-le într-un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
modern, a omului crucificat de propriile dileme ontologice, între neîncredere, luciditate și libertate. Iubirea, în numele căreia se sinucide personajul Elvira, fiica Oaspetelui de Piatră, rămâne o făgăduință, căutare a Graalului sau amintire indelebilă a obârșiei edenice a ființei umane. Extraordinare pagini poematice scrie Torrente Ballester despre decăderea omului adamic, sub ispitirea și orgoliul Evei, acest feminin avatar biblic al ispitorului Don Juan. Cupluri și triunghiuri adulterine Interesat în cel mai înalt grad de tehnica narațiunii prin glisarea epicului în neverosimil, Javier Marías
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
regim de expiere prin narațiune, relatează moartea amantei la Londra, în aceleași împrejurări. Coincidențe, sinonimie, contrapunct. Agonie și moarte. Mesaje mortale. Frigiditate emotivă și comemorare. Rămâne din viața fiecăruia atât cât se ascunde. Îngânându-și solidar partitura sfârșitului, epică și poematică, cititorul și naratorul abia de mai au timp să se roage unul pentru celălalt: "mâine în bătălie să te gândești la mine". Colecție la purtător Matematician de formație, Péter Esterházy (n. 1950, Budapesta) se dedică de tânăr literaturii, debutând cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
realiste de moravuri, cu tot ceea ce înseamnă relații interpersonale, climat economic, mental, detalii de toată mâna, uluitoare în precizia lor cu alonjă universală. Acest fundal riguros epic, intarsiat în clarobscurul analizei psihologice, este stilizat de firele gândirii magice, sapiențiale și poematice, marcat de religiozitate creștină, dar și de animism sau cunoaștere extrasenzorială, așadar, un întreg arsenal defensiv, heraldic al personajelor în contra teroarei istoriei. çncât nu trebuie să ne mire faptul că hotarele acelui sat un fel de Macondo polonez sunt păzite
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
turistic din districtul Värmland (leagăn al culturii suedeze, locul de naștere al romancierei Selma Lagerlöf și al poeților Fröding și Tegner) cele mai importante experiențe ale vieții, drept care, prin harul epic și umorul său când acid, când tandru și mâhnit poematic, conferă celebritate, id est autenticitate narațiunii. Distins cu Premiul "August" în 1998, romanul dă la iveală caractere și tipologii masculine (dar și feminine) polisate ca o medalie sau revelate de trecerea timpului (sfârșit de partidă, oniric, fantastic), relaționându-le într-o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de impostura viitorului. Un prezent cu copertele rupte, anonim ca o carte fără coperte. Doar el poate mântui omenirea de forțele dezagregării care anticipă surmenajul materiei în întregul ei. Povestea Marelui Brigand ascultă de legile interne ale unei vaste construcții poematice, de ritmurile și tensiunile disputei pe viață și pe moarte ce scandează ultimele clipe ale grefierului și ale urbei din Abraxa. Ca un luctuos epitaf, vorba autorului, în care victima și grefierul s-au reîntrupat. Dovadă acest excepțional roman care
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
magic cedează în fața imensității farsei ce i se joacă. Un picaro explorator al haosului, învins de măștile violente ale grotescului. Frazeologia războiului, pe cât de malefică pe-atât de găunoasă, este detaliată de Florin Șlapac într-o partitură de zile mari, poematic, prozastic, caricatural, cu tehnicile unui mare jucător epic și dramatic în postmoderna rezervație fără frontiere a scriitorului total. Ultimul Papă Așa cum nihilismul pozitiv și mesianic l-a născut pe Nietzsche, Horia Enescu, protagonistul din "Muntele viu" (Polirom, 1998) îl va
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
înspăimântătorul Fort 13) etc. Este de așteptat ca Dan Stanca să nu se comporte doar ca un cronicar realist, cu felurite puseuri de sarcasm, eventual anticlerical sau misogin, ci și ca un artist: în ciuda unor barochisme manieriste, excelează în stilul poematic și sapiențial, ori de câte ori vine vorba de religie, ca să nu mai vorbim de informația sa vastissimă atotcuprinzătoare în domeniu, dublată de puterea de comparatist al istorie ortodoxiei și a catolicismului. Roma cu topografia, peisajele, artele figurative și nenumăratele sale bazilici îi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
torpilarea tuturor clișeelor sentimentale și literare prin acumulări în exces, alternate cu adnotări în zeflemea - sunt textele lui Adrian Maniu Cântec pentru când e întuneric (inclus și în Figurile de ceară), Noapte de mai, Mirelà, Minciuni trăite, pe cât de rafinat poematice, pe atât de radical demistifiante și sfidătoare pentru „moralitatea scandalizată”. Cel dintâi, o lamentare baroc delirantă asupra nefericirii amorului, caricaturizează confesiunea drept transă isterică: „Ha! Ha! Ha! - Cine nechează? (Râd eu. Sunt eu.)” și sfârșește cu o imagerie „horror” de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
cârpa a luminii”, Dumnezeu „stoarce lămâia lunii” și „scarmănă lâna îndrăgostiților supuși” etc. Imaginile - violente, provocatoare - anunță deja un frondeur pornit să dinamiteze vechiul lirism și să îi recupereze fragmentele într-o nouă și cutezătoare poetica. În ansamblul lor, construcțiile poematice de acum închid universuri desensibilizate și flagelate de o încă blândă ironie: „Trec în șiruri lungi pe strada fete de pensionat / Și în fiecare privire-i câte o casă părinteasca / Cu mese bune, cu surori mai mici, / Cu ghiveciuri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
din Lucian de Samosata (tipărită în „Cultura creștină”, Blaj, 1942), adevărate pagini de proză literară. Oarecum originală poate fi socotită Propovedanie sau Învățături la îngropăciunea oamenilor morți (1784), cu pasaje înfiorate de sentimentul morții sau altele cu inflexiuni de proză poematică. Între alte priorități, lui M. îi revine și meritul de a fi dat o primă schiță de istorie literară românească în două secțiuni din lucrarea Scurtă cunoștință a istorii românilor (editată postum, în 1963), intitulate Scriitorii cei din români și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
Perse, reprezintă însă o zonă aparte în poezia română contemporană. Două eseuri, Ion Pillat. Ceremonia naturii (1972) și Paul Verlaine (1974), „explică” prea puțin personalitatea poetei, însă dau seama de anvergura (ca și de poziția excentrică) a arhielaboratului ei discurs poematic. T. a îngrijit, în 1976, în colaborare cu Marin Bucur, Dicționarul de rime eminescian și a dat versiuni din scrierile Elenei Văcărescu și ale Iuliei Hasdeu. În 1983 i s-a acordat Premiul Uniunii Scriitorilor. SCRIERI: Cadențe, București, 1963; Culorile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290099_a_291428]
-
Premiul Filialei Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor). De obicei concise, concepute riguros și auster până la rigiditate, narațiunile „lucrează cu imagini «anamorfozate»” (Ioan Holban). Autorul, observator atent al cotidianului, mizează pe sugestiile simbolice ale unor întâmplări mărunte dezvoltate fie în cheie lirică, poematică, fie în manieră ironic-fantezistă. Protagonistul povestirilor este, în mod obișnuit, un tânăr, un adolescent (fără nume ori cu numele Trică sau Anselmus), tip de singuratic vagant, inadaptat, uneori pradă reveriilor, alteori în conflict cu lumea (cu banalitatea urâtului, cu răul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
conștiință subtile, momente sufletești gingașe” (Dumitru Micu), cu frecvente inflexiuni lirice și imixtiuni ale fantasticului. „Prozator al orașului” (Eugen Negrici), autorul cultivă - într-un text care mizează pe notație și pe atmosferă, dar nu ignoră nici perspectiva analitică, nici dicțiunea poematică, nici realismul reprezentării - „farmecul vetust” al unui trecut circumscris lumii vâlcene și bucureștene interbelice. O însemnare a diaristului („atmosfera «retro» mă fascinează”) și romanul Autoportret cu bască (1981) sunt edificatoare în acest sens. Aici protagonistul, bătrânul pictor Șerban Milescu, „pare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
a oferi o interpretare cotidiană câte unui eveniment marcând sfârșitul unui ev (căderea Constantinopolului, înfrângerea maurilor în Spania) sau începutul altuia (cucerirea Mexicului de spanioli), fără însă ca istoria să fie citită pe dos și nici demistificată. Originalitatea narațiunilor - proze poematice, de evocare uneori cu intruziunea fantasticului - constă în a sugera că oamenii de demult seamănă cu cei de astăzi, în sensul că se simțeau moderni. Atmosfera de melancolie contemplativă, omniprezentă, este un reflex al ideii că, în oricare dintre momentele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286259_a_287588]
-
a cuvintelor poeziei, smulse în teribila explorare a profunzimilor. Romanul La Tunique verte (1924) continuă temele obsedante ale autoarei: existența debusolată, călătoriile, întâlnirile și „accidentele” providențiale. Narațiunea la persoana întâi, multiplicarea perspectivei prin alternarea naratorilor, schimbările de registru - de la proza poematică la epicul dens și alert, de la reverie la dialogul spumos -, toate la un loc dau impresia unui conglomerat eclectic, cu un puternic aer de modernitate. Lumea în care s-a „rătăcit” Lilis, alter ego al autoarei, este aceea pitorească a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
datorită lui, familiare cititorilor români. A scris cu înțelegere și căldură despre Dostoievski (1885) și Turgheniev („Generația nouă” de Turgheniev, 1891), a tradus el însuși din A.N. Ostrovski (Furtuna, 1911), iar lui Taras Șevcenko i-a dedicat o evocare poematică. Interesat de marile curente literare, a scris, în 1888, Ceva despre clasicism și romantism, o încercare de definire a celor două curente și temperamente artistice, pornind de la sintezele lui H. Taine și H. Heine. Realismul romancierilor din secolul al XIX
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
al XX-lea pe care avea să o scrie Cezar Petrescu și prefigurând, fie și doar în componentele de superficie, monumentala pictură a vieții urbane din romanele Hortensiei Papadat-Bengescu. Înainte de primul război M. publicase și proză scurtă, în bună parte poematică, de felul aceleia a lui D. Anghel și avându-și, mai vizibil decât aceasta, modele în proza artistă din epoca simbolismului (Barbey d’Aurevilly, Villiers de l’Isle-Adam, Oscar Wilde), tradițională totuși, mai toată, prin tematică și tipologie. Anumite situații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
care piere”, dar intuiește și un spațiu mitic regenerator. În același sens, în epica sa, îndeosebi în romanul Nebunul și floarea, ca și în dramaturgie, autorul rămâne „un transfigurator liric al suferinței morale și al regenerării sufletești” (Mircea Iorgulescu). Dimensiunea poematică și alegorică se asociază unor modalități de dislocare a epicului prin componente marcate liric și dramatic. Scriitorul experimentează în fiecare carte o „nouă formulă narativă” (D. Micu), dar întreg traseul creației sale este marcat de predilecția pentru reprezentarea unor situații-limită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
Vestibul, „Discobolul”, 2000, 26-27; Vasile Sav, Estetul, „Monitorul de Cluj”, 2000, 105; Lucia Grogoncea, Lectura mea particulară, VTRA, 2002, 5-6; Anamaria Dinu, Fișele memoriei, VTRA, 2002, 5-6; Irina Șipețean, Scriitura de sine, VTRA, 2002, 5-6; Mircea Petean, Dinspre epic înspre poematic, VTRA, 2002, 5-6; Petru Poantă, Efectul „Echinox” sau Despre echilibru, Cluj-Napoca, 2003, 148; Nicolae Oprea, Literatura „Echinoxului”, I, Cluj-Napoca, 2003, 102-106. C.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287342_a_288671]
-
în consecință, nu-i necrolog. Nici testament n-are cum fi, câtă vreme a fost redactat (la persoana III-a!) cu siguranță spre sfârșitul sec. XVIII. Atunci, ce-i? Se pare că-i vorba despre întâia evocare istorică în proză poematică, precursoare a scrierilor lui Bălcescu, Alecu Russo, Gr. Alexandrescu, Negruzzi pentru istoria literaturii române prezentând real interes și importanță. La vremea primei apariții a "testamentului", 1840, începea să se practice "falsul patriotic", ce avea să culmineze cu acea născocită "Cronică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a scris acest panegiric, dar și alte texte publicate de Kogălniceanu în 1840. Astfel am rămas... fără un testament al lui Ștefan cel Mare, fără necrolog, dar cu un fapt de istorie literară ce coboară mult data apariției primelor proze poematice în cultura română. Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
teatru, publică versuri și proză. Din 1974, când se stabilește în Israel, continuă să fie prezentă în paginile revistelor și gazetelor de limba română: „Viața noastră”, „Ultima oră”, „Adevărul”, „Minimum”, „Izvoare”, „Orient Expres”, „Tribuna”. Începând cu Ora severă (1982), eseu poematic despre întâlnirea cu Israelul, îi apar, tot în românește, mai multe cărți de memorialistică, proză și versuri. Face parte din Confederația Scriitorilor din Israel și din Organizația Internațională a Ziariștilor. Interesul scriitoarei se îndreaptă spre proza memorialistică, în care creionează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288069_a_289398]