2,275 matches
-
ultime jumătăți de secol. E mult, e puțin? Esență enigmei constă an a descrie ceva printr-o combinare imposibilă de cuvinte; nu poți ajunge aici combinând doar cuvinte; nu poți ajunge aici combinând doar cuvinte obișnuite, ci combinând metafore" (Aristotel, Poetica)
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
încoace Călin Vlasie n-a mai publicat nici o poezie în nici o revistă literară. A și declarat public de câteva ori că nu mai poate scrie poezie". Și astfel poetul piteștean ni se înfățișează la sfârșitul anilor ^90 cu o aventură poetica completă și publicată. Călin Vlasie, Acțiunea interioară, Editura Paralelă 45, 1999, 268 pag., 20.000 lei.
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
pictură că disciplină artistică, cu probleme de tehnica și de limbaj bine individualizate, poetul s-a lăsat purtat exclusiv de instinct și, evident, de un gust artistic în același timp natural și cultivat. Stăpînindu-si deplin sentimentele și deprins din practică poetica să-și coaguleze sensibilitatea în expresie, Sabin Opreanu a refuzat încă de la inceput orice tentație a temelor picturii, a acelei exteriorități care fascinează firile slabe și compromite grav cele mai bune intenții. Nici portretul, nici peisagistica, nici natură statică și
Un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17591_a_18916]
-
în lirism, mesajul e trucat de mania versificării. Gîndindu-se să scrie o poezie care place, Passionaria Stoicescu scrie o poezie a momentului, ea aruncă mănușă conștientă de un risc căruia nu-i estimează totuși extensia. Ceea ce dă impresia de abilitate poetica nu e decît un travaliu al limbajului. Sperînd să surprindă ciclicitatea fenomenelor poeta trage cuvintele de păr, exercițiu care-și găsește un deznodămînt "fericit" în interiorul aceluiași poem. În Fericită a nefericită poeta se dă de gol ("Din toate evidentele-ntinate numai
Poezie si studiu poetic by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17605_a_18930]
-
și la complexitatea gândului. Poezia Doinei Uricariu a așa cum se vede și în antologie a a fost de la inceput ermetica, a mizat pe juxtapunere. De la un volum la altul a mai ales în ultimile și în ceea ce scrie acum, frază poetica s-a schimbat, a căpătat coerentă și raporturi de coordonare fără că prin asta să se realizeze o coerentă a ideilor, sensurile plutesc în aceeași nedeterminare că la început. Atracția pentru expresia sofisticată, șocantă uneori, extrem de poetica, dacă mă pot
Antologie de autor by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17603_a_18928]
-
scrie acum, frază poetica s-a schimbat, a căpătat coerentă și raporturi de coordonare fără că prin asta să se realizeze o coerentă a ideilor, sensurile plutesc în aceeași nedeterminare că la început. Atracția pentru expresia sofisticată, șocantă uneori, extrem de poetica, dacă mă pot exprima așa, se consumă într-un spațiu familiar, terestru, fără a avea însemnele absolutului. Frisoanele poetei nu sunt date de misterele lumii, ale cosmosului, ci de senzațiile propriului trup sau de complicatele relații de cuplu. Antologia propusă
Antologie de autor by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17603_a_18928]
-
atroce (1985), Institutul inimii (1995), Puterea Leviatanului (1995), deci o selecție din toate volumele de poezie ale autoarei, cărora le-a adăugat (sub titlul Inima axonometrica) și versuri inedite scrise între 1987 și 1998. Spuneam că în ultimele cărți frază poetica a căpătat cursivitate a spre folosul tentației noastre de a o descifra a, dar această cursivitatea trebuie pusă în legătură și cu postmodernismul, care "a convins-o" pe Doina Uricariu, cea din Institutul inimii și Puterea Leviatanului să-și "umanizeze
Antologie de autor by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17603_a_18928]
-
puțin pămînt / nașterea lui înseamnă numai pe buze puțin noroi. // nu sună mișto? / nu aduce puțin cu Artaud, putin cu Rimbaud?"). Poezia lui Ghergut atrage de la început că entertainment superior, prin acrobațiile intertextuale și umorul absurd. Recitita, ea dezvăluie o poetica profund baroca. Sub mască veselă, colorată, inteligență există spleen autentic. "Poantele" finale argheziene, întotdeauna memorabile, anihilează furia, frustrarea, melancolia din corpul poemului: "Aș vrea să scriu un poem care să fie o gafă imensă /.../ // nu pur și simplu kitsch, nu
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]
-
geneza și emergența limbii barbiene, la care exigența critică n-o împiedică să-și comenteze propria carte despre Ion Barbu, cititorul asistînd la o mise en abîme în cursul căreia, sub motiv că-i analizează poezia, autoarea își descrie volumul Poetica și lirica lui Ion Barbu. Mentalități afine, apărut în 2003. Gestul aduce cu un memento elegiac menit a atrage atenția că, în urmă cu zece ani, a apărut un competent tom al cărei nuanțe contemporanii au avut indolența de a
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
apasă/ Singurătățile” (Retro). Nu întîmplător Ion Horea cultivă prozodia tradițională. Avem a face pe de o parte cu un gest de protocol față de trecut, pe de alta cu o măsură de disciplinare a imaginii ce riscă a deveni aproximativă, evanescentă. Poetica susține astfel un curs al acesteia în exactitatea identificării de sine. Formalul strict al cadenței prozodice se confruntă cu informalul priveliștilor: „Să fie nori acele contururi colosale,/ Ori bolovani de gheață în care-ar fi să vezi/ Făpturi de zei
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
asta, o asemenea amprentă tematică e greu de șters (mai ales acum, pe fondul recentei și tragicei dispariții a autorului). La rigoare, departe de a fi un epitaf condensat, firul la care se referă Andrei Bodiu are valențe de ars poetica. El este, cum bine remarcă același Marius Chivu, elementul în virtutea căruia putem „descrie lumea ca pe un loc cu o dimensiune stranie în existența ei banală”. Nu întâmplător, cheia ne este oferită chiar în deschiderea cărții: „Un om tânăr/ Vorbind
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
o parabolă a lui Borges intitulată În căutarea lui Averroes. Borges relata istoria unui tânăr arab din Evul Mediu care, călătorind în India, asistase la prima scenă de teatru din viața lui. Arabii epocii nu înțelegeau noțiunea de teatru din Poetica lui Aristotel. La întoarcere, călătorul cu pricina le-a relatat prietenilor lui piesa Adormiții din Efes, pe care o văzuse pe scenă. Un ascultător i-a pus următoarea întrebare: „De ce e nevoie de 300 de personaje, când unul singur e
Cabală și intrigă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2463_a_3788]
-
sunt brumă de toamnă,/ O frunză rămasă din anul trecut” (Răspuns). Cam toate poetele scriu din suferință și jură pe lacrimi definitive, dar asta nu înseamnă că nu fac pauze de frenezie amoroasă. Și Ana face, ba chiar imediat după poetica de tristețe și amărăciune, cîntînd merituos și cald madrigal: „Te cunosc iubitule:// În hainele scumpe de purpură,/ Cu brîul de rubine, agate și perle,/ Cu privire de flăcări,/ De putere ce munții sdrobește./ Pasul tău, ușor ca lemnul de bambus
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
Propriul” ei mi se pare, din contră, tocmai lamentația absolută, plînsoarea trasă-n versuri radicale, grele de durere, din cele ce nu mai exceptează nimic din toate trăitele. „În mine plînge chinul vieții/ Și dorul stinselor iubiri” - cam asta e poetica Anei. La ea nici măcar natura nu vine cu leacuri și consolări (cum face la alte poete privilegiate), ci tot cu jale și dureri, cu chinuri și frustrări: „Tu soare de aur cu sclipiri fierbinți,/ De ce-mi pari răcoarea toamnelor
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
prin artificiul inteligent, bazat pe surpriză, inventivitate, tensiune a raportului dintre formă și sens, se obțin reliefarea, înstrăinarea, distanțarea ironică (permițînd abordarea dezinvolta a unor teme "mari"). Merită însă observată chiar relevanță pur lingvistică pe care o are asemenea formulă poetica: fie și pentru că ne face sa repunem în discuție natură convenției ortografice, presiunea normei, să ne întrebăm care inovații sînt posibile în română și de ce, si mai ales unde se află limită de la care acestea devin un simplu joc manierist
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
Normală Superioară, unde mergeam, ca "auditeur libre", să-i ascult cursurile ce vor constitui baza cărții sale de Teorii ale simbolului, publicată în 1977 la Editură Seuil. La un deceniu de la plecarea din Bulgaria, se află în avangardă cercetărilor de poetica europene: după ce alcătuise o importanță culegere din textele formaliștilor ruși (1966), iar în anul următor publicase Literatura și semnificație, prezența, în volumul colectiv din 1968, Ce este structuralismul, direcțiile poeticii structurale; alte titluri - Gramatică decameronului (1969), Introducere în literatura fantastică
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
după ce alcătuise o importanță culegere din textele formaliștilor ruși (1966), iar în anul următor publicase Literatura și semnificație, prezența, în volumul colectiv din 1968, Ce este structuralismul, direcțiile poeticii structurale; alte titluri - Gramatică decameronului (1969), Introducere în literatura fantastică (1970), Poetica prozei (1971) - îi consolidaseră prestigiul în rîndul teoreticienilor noi ai literaturii. În martie 1974, cînd am avut primul dialog, Tzvetan Todorov lasă deschisă, în ce-l privește, posibilitatea unei "depășiri a literaturii ca obiect de studiu" spre o mai largă
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
Tzvetan Todorov lasă deschisă, în ce-l privește, posibilitatea unei "depășiri a literaturii ca obiect de studiu" spre o mai largă problematică a "comunicării verbale cu semenii"; ea s-a produs, într-adevăr, în anii următori, cînd altor cărți de poetica precum Genurile discursului, Simbolism și interpretare (1978), sau Mihail Bahtin. Principiul dialogic (1981), îi succede suită de studii despre "relația cu celălalt", ilustrînd o semiotica a comunicării, dar și un angajament etic, întemeiat pe analiza unor momente istorice semnificative; dintre
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
dar și un angajament etic, întemeiat pe analiza unor momente istorice semnificative; dintre ele, - Cucerirea Americii (1982), Noi și ceilalți (1989), Moralele istoriei, Confruntarea cu extremele (1991), Omul dezrădăcinat (1996). Convorbirea transcrisa aici urmărește tocmai acest traseu al reflecției - de la poetica structuralista inițială către acele "morale ale istoriei" în descifrarea cărora omul "depayse" care este Tzvetan Todorov s-a angajat în ultimii ani cu o pasiune exemplara pentru epoca pe care o traversam și pentru o conștiință de intelectual ce înțelege
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
ale textului ori calitățile de Berserkir ale lui Harry Haller, nu doar traseele onirico - inițiatice parcurse de personaj, ci și paradoxul ironic al metafizicii lui Hesse (firile esențiale care transmit mesajul fondului aparțin, prin rost, lumii formelor), paradox încorporat în poetica romanului ("mitopoetică a maternității absorbante și reenergizatoare") și în modelul său cosmologic (caracterizat prin "simultaneitatea în nemurire a tuturor operelor de artă, fie ele oameni, note muzicale sau pagini scrise). Inventarul acestor eseuri (divizate în funcție de temă) nu le poate neglija
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
Kientzy și Emil Sein, muzicieni temeinic atașați cauzei muzicii românești în lume. Înțelegerea unui text profund - un univers interior sobru, lucrarea "Saphonospir" de Eugen Wendel - am observat în debutul concertului Orchestrei de Cameră Radio, concert condus de dirijorul Ludovic Bacs. Poetica formei considerate la nivelul abstracțiunii muzicale, o întâlnim în creația compozitorilor elvețieni Bashusha Gonvers, Vincent Chappuis, Yann Baud, Jean-Claude Siegenthaler, René Cattin, tineri artiști ce s-au format la clasa compozitorului Lucian Mețianu, de la Lausanne; lucrarea sa, Sonata "Copernic", conduce
Un festival al rezistenței în zona culturii europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16935_a_18260]
-
de a vă clasifica opera și de a distinge în ea trăsături postmoderniste. Care sunt totuși, din perspectiva dvs. trăsăturile poeticii, stilului literar pe care-l practicați? M.M.: Despre aceste lucruri am putea sta de vorbă o zi întreagă. Deci, poetica mea: eu vin din lumea muzicii, am fost cîntăreață, dar și o cititoare pasionată. Cred că aceste două componente sunt cele care m-au făcut să devin scriitoare. Căci cine citește mult își extinde vertiginos și biografia. Desigur, ai propriile
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
un cititor pasionat încorporează în trăirile și experiențele sale și literatura universală. R.B.: Priviți lumea cu ochii literaturii? M.M.: Da, pot spune că așa este. Și nu doar în ceea ce mă privește; cred că fiecare cititor procedează altfel. Cît despre poetica mea, ea are de-a face cu educația muzicală. Cînd am început să scriu, poate nici nu am fost o începătoare autentică, fiindcă disciplina muzicală este una din cele mai riguroase care există. Literatura poate fi adesea și o formă
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
situân-du-se în interiorul lor și nu undeva în afară rece și distant - se descoperă la toate nivelurile că cerințele de perfecțiune, atenție și detașare duc în chip natural la o poetică a strălucirii și discreției. Ideea centrală a cărții este că poetica ficțiunii se nutrește dintr-o poetică a mentalului, iar în această poetică a mentalului, fundamental este faptul că lumile ficțiunii clasice își propun să atragă spectatorul în afara câmpului său de experiență empirică imediată. Perfecțiune, atenție, detașare sunt cheile unui univers
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
pictorița, plăsmuind frenetice tablouri ludice, iscînd un turbion carnavalesc al unei satire contrase în imaginar, în textele mai noi d-sa se disociază de limbajul plastic, se denudează sufletește în vederea confesiunii. La ușa confesionalului, mitologia e părăsită precum o slăbiciune. Poetica înscrie, prin reducția sa la notația frugală, degajată de sonoritatea formei tradiționale, un act de umilință. Scăpată de povara mitologiei, fie ea și în răspăr, reflectînd compromiterea valorilor pe care și-a sprijinit credințele aurorale, autoarea înțelege a-și purta
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]