286 matches
-
neglorioase, lucrările din Muzeul de Artă din Rm. Vâlcea punctează o stare de grație, pe care te poți așeza atunci când vrei să faci un raccourci în memorie, și pot îmblânzi, ele singure, spațiul de locuire, măcar ca iluzie a unei poeticități ce trece dincolo de obișnuințele vieții domestice. Și, totuși, parcă n-aș încheia aici acest text. Îmi aduc aminte o călătorie la Meteora, în anii trecuți, când, în zidurile mânăstirii de acolo, am văzut pentru prima oară niște osuare veritabile, după ce
Din provincie la Paris și retur by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/4755_a_6080]
-
ceva important despre lucruri care nu au nimic de-a face cu gura sau stomacul. Construind punți analitice subtile între un concept generic de abundență, de exemplu, și (in)digestie, istoricul și filozoful Revel atrăgea în același timp atenția asupra poeticității imanente a discursului culinar, ca să-l numesc așa. Sigur, există o poezie a vegetalului, dar nu la ea se referă Revel, ci mai curînd la faptul că există o pasiune autentică a vorbitului (sau scrisului) despre gătit și alimente. Și
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
fel de pomeniri le va fi făcut numai Dumnezeu le va fi știind"). Dar și depărtarea în timp se face simțită, nu numai prin turcisme și grecisme; ci și, de pildă, în surpriza de a vedea locuțiunea rânduri-rânduri azi asociată poeticității eminesciene în context banal, cotidian sau macabru: "câte patru numiți calpuzani au murit, rânduri-rânduri, de boala lingorii". Puțin obișnuite sînt și formele de gerunziu trecut, intens folosite doar în documentele oficiale: "fiind fost isprăvnicel", "fiind avut cu dânsul și o
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
se apleca asupra subiectului și-l cerceta pe toate părțile, găsindu-i calități și defecte cu un aer cât se poate de natural. Și mai era ceva care impresiona la contactul cu personalitatea lui Dan Constantinescu: acea șarmantă combinație între poeticitate și pragmatism. Vorbea întotdeauna foarte tehnic, direct la obiect. Dar acest tip de abordare contrasta puternic cu simțirea pe care o percepeai, și care umplea cu magie întreg discursul. Un pozitivist mistic sau un mistic pozitivist. Orice i se părea
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
olandeză există unele asemănări. Personal cred că există în proza literară olandeză contemporană o anumită transparență (de pildă în romanul autoarei Connie Palmen, Legile), un curaj de a privi situația în față și totuși o grijă de a nu neglija poeticitatea vieții cotidiene. În afară de aceasta nu există nici un fel de tendințe programatice, mai degrabă o anume spontaneitate. Și acum întrebarea: de ce există în cărțile dvs. o notă dominantă elegiacă, de ce preferința pentru aspectele tragice ale existenței? M.M.: Temele romanelor mele sunt
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
Luminița Marcu În volumul Poeticitate românească postbelică, Marin Mincu reușește performanța de a fi între aceleași coperți poet, critic și teoretician. O să le luăm pe rînd. Miza cărții pare să fie însă aceea a teoriei, după cum se vede și din titlu. în anii poststructuralismului importat
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
Și iată că azi dăm peste o carte nouă despre poezie, a cărei concepție trădează însă principii în vogă acum cel puțin douăzeci de ani. Marin Mincu mărturisește în cel mai pur stil structuralist că încearcă o lectură sincronică a poeticității postbelice și urmărește "acele cîteva și ce dau unitate și coerență discursului poetic actual și ilustrează gradul de participare conștientă, a poeților ce compun aceste , la efortul esențial de schimbare/avansare a discursului ca și contribuția lor efectivă la transgresarea
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
și urmărește "acele cîteva și ce dau unitate și coerență discursului poetic actual și ilustrează gradul de participare conștientă, a poeților ce compun aceste , la efortul esențial de schimbare/avansare a discursului ca și contribuția lor efectivă la transgresarea paradigmei poeticității, în funcție de acțiunea reformatoare a factorilor interni/externi". Atrage atenția mai ales un cuvînt din acest citat cu alură științifică, "avansare", pe care autorul îl folosește mai tîrziu cu ghilimele și se înțelege că e vorba pur și simplu de schimbarea
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
reformatoare a factorilor interni/externi". Atrage atenția mai ales un cuvînt din acest citat cu alură științifică, "avansare", pe care autorul îl folosește mai tîrziu cu ghilimele și se înțelege că e vorba pur și simplu de schimbarea conceptului de poeticitate în timp, și nu de vreun meliorism conceptual, cum s-ar fi părut. Lectura sincronică a poeticității postbelice e, după Marin Mincu, conformă cu postulatele postmodernității. Poate cu unele postulate ale postmodernității, pentru că ultimele decenii în teorie nu aduc în
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
avansare", pe care autorul îl folosește mai tîrziu cu ghilimele și se înțelege că e vorba pur și simplu de schimbarea conceptului de poeticitate în timp, și nu de vreun meliorism conceptual, cum s-ar fi părut. Lectura sincronică a poeticității postbelice e, după Marin Mincu, conformă cu postulatele postmodernității. Poate cu unele postulate ale postmodernității, pentru că ultimele decenii în teorie nu aduc în nici un caz certitudini, legi. Mai departe, prin "permanenta valorizare a sincroniei" autorul înțelege un anumit tip de
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
fost supralicitați și premiați." În fine, la poetul Marin Mincu am descoperit într-adevăr o noutate: nu mai este preluat textul lui Ștefan Aug. Doinaș, ci un altul semnat Irina Mavrodin. De data asta parcă și mai elogios. Marin Mincu, Poeticitate românescă postbelică, Editura Pontica, Constanța, 2000, 542p, f.p.
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
reconstruiești, în limba țintă, un univers care tinde să piardă trăsăturile gîndirii și expresivității printr-o autohtonizare excesivă. O prezență “străină” nu are cum să diminueze calitatea sau nivelul de înțelegere a unui text. Dimpotrivă, îl face mai interesant, adăugînd poeticității scriiturii, poeticitatea limbii înseși. Altfel cum să numim textul rezultat dintr-o traducere autohtonizantă: “inspirat după” sau “adaptat după”? Evident, textul trebuie “să sune” românește/englezește, dar aici intervine talentul traducătorului de a păstra un echilibru fericit între “identitate” și
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
limba țintă, un univers care tinde să piardă trăsăturile gîndirii și expresivității printr-o autohtonizare excesivă. O prezență “străină” nu are cum să diminueze calitatea sau nivelul de înțelegere a unui text. Dimpotrivă, îl face mai interesant, adăugînd poeticității scriiturii, poeticitatea limbii înseși. Altfel cum să numim textul rezultat dintr-o traducere autohtonizantă: “inspirat după” sau “adaptat după”? Evident, textul trebuie “să sune” românește/englezește, dar aici intervine talentul traducătorului de a păstra un echilibru fericit între “identitate” și “străinătate”. Dar
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
noastre tot s-a inventat ceva din lista nemților: e vorba de vestă antiglonț, cu care merg nu numai soldații, ci, cum vedem mereu la televizor, si înalții demnitari." Apoi, discuția alunecă, prin asociere de idei, la "gradul ridicat de poeticitate al tuturor acestor invenții", la "acel ceva inefabil ce zace în adâncul celui mai banal aparat", la Universul poeziei al lui G. Călinescu etc., etc. Scriitorul deghizat în publicist Că orice scriitor deghizat în publicist, Costache Olăreanu face o concurență
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
o dictatură ce le permite doar să îngroape cadavrele disidenților venite pe râu. Cu câțiva ani înainte de 1989, întâmplările din memoria unui debil traduc câte ceva din personalitatea și interesele lui. Nefertile la nivelul lexicului, confesiunile au un grad ridicat de poeticitate, semn că, în spatele vocii dominante, o instanță manevrează abil narațiunea. De altfel, problema este mult mai delicată. Dacă la început naratorul are multe simptome din categoria întârziatului mintal, el se dovedește în cele din urmă un psihopat: urmărește și cunoaște
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
fără păreri de rău, cum se vede - registrul "textualist", specific generației din care face parte, recuperînd - și aici, Laurențiu Ulici are încă o dată dreptate - "vitalitatea de odinioară": de la citirea ironică a lumii, de la textuarea realului cu încercarea de a descoperi "poeticitatea" unei realități cenușii, informe și de la preocuparea aproape obsedanta de a releva corporalitatea textului, Adrian Ălui Gheorghe se întoarce spre formele și sentimentul tragicului. El își construiește cartea pe cîțiva pivoți - seria de șase poeme întitulate Complicitate - si dirijează lectură
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
ansamblu, intrevin ironia, autoironia, parodierea chiar a tehnicilor descriptive printr-o metascriitură explicită și mai ales implicită. Se impune, oricum, prioritatea descrierii față de trama narativă, ceea ce denotă, aș spune, acutizarea funcției poetice a descrierii. Peste tot aceasta înrudește textul cu poeticitatea spațiului, a lucrurilor, a ființelor înseși, apoi a alcătuirilor antropologice ale existenței umane; se adaugă de multe ori potențarea acestor universuri cu aura stilistică și retorică. Cartea Mihaelei Mancaș este un reper de seamă, de la care se poate concepe o
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
Constantin Virgil Negoiță a regîndit, practic, fiecare versiune a romanului în limba respectivă. Iar rezultatul este unul cît se poate de relevant. În limba engleză cuvintele au o cu totul altă sonoritate decît în română, cadența frazei este complet diferită. Poeticitatea textului este pusă mai bine în evidență, de textul redactat direct în limba engleză, ca în acest fragment luat aproape la întîmplare: "The message of the manifest will be clear. Be happy, the Son of God didn't die; he
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
cu ciori reverberațiile rămân în zona spovedaniei literaturizate. Trei secvențe majore reținem din acest portret al artistului în tinerețe. Mai întâi relația tensionată cu tatăl propagandist, apoi faza educației social-artistice, și, în fine, revelația spirituală. Ștefan Baștovoi păstrează ceva din poeticitatea auroralului, chiar îngustată frecvent de inciziile istorice ale unui bolșevism rapace, straniu compromis când și când de un tată supracalificat ideologic, dar ineficient în plan formativ. Merita în romanul lui Baștovoi o mai mare acoperire nostalgia activă a tatălui pentru
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
limbajului poetic românesc și matrice a întregii modernități literare în România. Mainstream-ul modernist (moderat) reprezentat de cei patru "mari" din interbelic: (1) Arghezi, ca autor al primei "revoluții" posteminesciene a limbajului poetic (revoluție de tip "baudelairian": estetica urâtului, lărgirea sferei poeticității etc.) - (2) Bacovia: reprezentant al simbolismului târziu, în faza de "autocritică" (precum Paul Laforgue în Franța), cu deschideri spre existențial și social - (3) Barbu: autor al celei de-a doua revoluții posteminesciene a limbajului poetic (în sensul "poeziei pure" mallarmeene
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
celelalte proze: Mii de nopți, Unghia neagră, Vârtelnița morții, Vidra în apele cerului, cele mai ample și mai ingenios realizate. Simboluri indescifrabile și himere răzbat, ca reminiscențe oculte, dintr-o lume necunoscută, inaccesibilă. Picturalitatea, comunicarea misterioasă dintre regnuri, proiecția cosmică, poeticitatea ascunsă, străbătută de obsesii, a unei existențe mereu amenințate de moarte sunt numai câteva din elementele definitorii ale unui vizionarism oniric, ce-l situează pe Nicolae Popa, indubitabil (nu știu dacă după însăși voința autorului), în categoria emulilor lui Dumitru
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
exagerând puțin (dar puțin!) putem pretinde că prin chiar natura ei poezia este oarecum «s.f.», că «poezie s.f.» bună este orice poezie bună și că, una peste alta, ipotetica specie e un nonsens, ea dizolvându-se în marea largă a poeticității «obișnuite»” (p 136). Tema călătoriei în timp, continuă criticul (o temă, pentru proză, s.f.) este, în ultimă analiză, una cât se poate de tipică pentru poezie. Nu știu ca o astfel de îndrăzneață observație să se mai fi făcut în
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
expresiei poetice proprii Angelei Furtună. Dacă stâlpul rigorii, Boaz, ar simboliza stringența, dar și stridența sloganurilor intelectualiste și sociale din poezia ei, stâlpul îndurării ar putea fi întruchipat de aerul de idealitate, noblețe și puritate al acesteia, ca și de poeticitatea ce topește fibrele raționalismului în plasmă lirică. Gesticulația moralizatoare în exces, ca și profunziunea culturală ar fi putut ucide poezia Angelei Furtună, care își trăiește însă firesc rostirea cu toate împovărările ei, poate în virtutea unei percepții de tip tradițional, conform
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
Paul Celan în toate istoriile literare de limbă germană, prin limbajul său concentrat și fantast - datorat nu numai talentului, ci și anilor petrecuți la Radiodifuziune, unde lucra cu „fărâme” sonore și cuvinte „lipite” uneori aleatoriu). Limbajul Hertei Müller atinge aceeași poeticitate, o șlefuire laconică de bijuterie în contrast cu sumbra mizerie descrisă. Îmi vin în minte diamantele din prăpastia în care oștile lui Alexandru cel Mare aruncau hoituri pentru a fi ridicate în gheare de vulturi și aduse „vânătorilor de comori”, cu nestemate
„Cuvintele dictează ce trebuie să se întâmple“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4992_a_6317]
-
ed. II, 1997) evocă instantanee aburite, în regimul unei disperări vătuite de trecerea timpului, dar care nu a putut totuși cicatriza definitiv o rană, o traumă profundă, nevindecabilă. Prozatorul promovează ca instanță (etică și sentimentală, în egală măsură, de o poeticitate aspră și sumbră) percepția unui copil chinuit de lipsuri, brutalizat de conflicte care îl depășesc, forțat de împrejurări să se maturizeze. Persecuția, privațiunile, amenințările vagi sau precise, bolile alcătuiesc atmosfera deportării. Ele capătă o precizie halucinantă de la un episod la
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]