231 matches
-
și extrem de original, s-a întărit. Cînd am învățat să număr pînă la cinci mama a reacționat ca și cum pentru prima dată o ființă dotată cu inteligență număra pe planeta terra pînă la cinci. Cînd am învățat pe de rost prima poezioară, întreaga mea familie a fost convocată pentru a asista la spectacol, iar din aplauzele lor am înțeles clar că nu mai văzuseră așa ceva. Ulterior, fiecare pas făcut de mine în spațiul vast al achiziționării cunoștințelor de bază a fost recompensat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mașina se răsturnase, când am auzit o voce de femeie: Bă iatule, trăiești, trăiești, băiatule, în timp ce două palme umede îmi mângâiau obrajii. Iulian Kir Ileana Bunica ne punea să ne rugăm, iar noi făceam asta atenți și cuminți, rostind niște poezioare cam nătânge, cu capetele plecate sub privirile-i atente, îngenuncheați la marginea patului. Cum nimic rău nu ni se-ntâmpla în zilele următoare, bunica ne asigura întotdeauna că asta e opera îngerilor și voia lui Dumnezeu. Eu o tot iscodeam
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
salteaua foșnitoare. — E la spital. Stai liniștit. O să fie bine. Iar eu am crezut-o așa cum nu mai crezusem nici odată pe nimeni. Fără nici o ripostă sau întrebare. M-am ridicat, destul de amețit și am îngenuncheat la marginea patului. Iar poezioarele au început să-mi danseze prin minte, amestecându-și versurile. De atunci, nu m-am mai rugat niciodată. Poate doar arar, cu câte o floare ofilindu-se în soare pe piatra de pe mormântul Ilenei. Ovidiu Cobălcescu La păianjen Uite, pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
anului 1858 (citit cu consecvență de domnul Benedek și evident și de domnul Brener), care-și Înștiința cititorii despre logodne, decese, incendii ale pădurilor, crime, despre prețul lemnului, al pielii și al cerealelor. (Ziarul mai publica alături de știri oficiale și poezioare bucolice, articole instructive privind agricultura, ca și un Îndreptar legislativ, ca și relatări de la cursele de cai din Budapesta, apoi despre răscoalele din Grecia și despre loviturile de palat din Serbia.) Tot În acel ziar de pe vremea domniei lui Franz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu știa că Chaz Minear îl turnase celor de la CCAA. — Îl protejezi pe Minear? Zău că n-ar trebui, pentru că el te-a turnat la FBI. Din cauza lui ai ajuns pe lista neagră. Loftis se ghemui ca o minge. Repetă poezioara cu al Cincilea Amendament, ca și cum interogatoriul ar fi avut loc într-o sală de tribunal, iar avocatul apărării ar fi putut sări în apărarea lui. Buzz zise: — Fraiere, l-am fi putut frige. Mal se întoarse și o văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
greșeală era pusă pe seama numelui meu și nu proiectat direct pe persoana mea. Germanii acceptă un francez numit Chamisso, însă românii au probleme să accepte în limba lor un intrus cu numele de Schenk... În copilărie, pe când scriam naivele mele poezioare, voiam să fiu componist. Din păcate nu știam să cânt decât din flaut și muzicuță, iar notele nu știu să le citesc bine până astăzi. Totuși am trei compoziții, trei marșuri pe textele mele dintre care unul s-a cântat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și dragoste) a militarilor în termen: „Femeia tânără așteaptă masculul cel mai puternic: la asta se reduce totul.“ „Lumea a rămas aceeași de la începuturi: erecția este suprema dovadă a iubirii nu cantitatea de versuri pe care i-o dedici [femeii]. Poezioarele sunt inutile dacă nu ți se ridică atunci când trebuie.“ Urmează paragraful care va stârni, fără îndoială, furia pedepsitoare a feministelor: „Duceți o femeie la muzeu: veți vedea că nu mai rezistați să ajungeți la hotel. Nimic nu este mai excitant
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
gură fără măcar să-și dea seama ce face. Iar vorbeam de unul singur? Întreba el după ce hârâia ca să-și dreagă vocea, dacă nu cumva se făcea că râde când băga de seamă că Adam Îl privește. Nu-i decât o poezioară stupidă pe care-o țin minte de-un car de vreme, zicea. Nu conta ce spune, pentru că Adam nu-i lua În seamă bombănitul, dar de Îndată ce o lua de la capăt cu acele imposibile șoapte nearticulate, simțea o Înțepătură curioasă, o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
încape nici o îndoială: băiatul acela de la cuple care, la nouă 950 de metri sub scoarța pământului, încearcă, harnic și încrâncenat, să-și îmbunătățească latineasca lui precară sunt eu. Ca pe vremea când era elev, face strâmbături și rostește în timpul ăsta poezioara: qui quae quod cuius cuius cuius... Îmi bat joc de el, îl fac „personaj de banc“, dar el nu se lasă distras, vrea să umple cu ceva golul, fie și cu sterilul unei limbi pe care camaradul lui din lagărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
decât plicul și hârtia, nu? ― Exact, mă, tocmai gândul meu... Extraordinar! ― Mie-mi spui? Și, ca să nu lungim vorba, că trebuie să-mi fac rezumatul la Franceză, cam ce-ai pofti? ― Mă, n-auzi, nu cine știe ce, acolo, câteva versuri, o poezioară bine adusă din condei, cum știi tu, ceva "extra" care s-o facă praf "pă persoana", mă-nțelegi? ― Să-ncerc! Când îți trebuie? ― Păi poimâine e ziua ei, așa că... ― Bine, dom'le, dacă pot, ți-o fac chiar în ora
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
știi ce-a spus rândul trecut, că ascultă toată ora? ― Bine, om vedea! îi răspunsei eu plictisit. În aceeași recreație fusei solicitat de încă doi îndrăgostiți, care-și formulară cam aceleași pretenții, cu variațiile de rigoare. Astfel, unul voia o poezioară de împăcare... Se dusese omul în Cișmigiu cu iubita... Luaseră o barcă "pe-o oră". Obosit de canotaj, băiatul trăsese barca sub o salcie pletoasă, ca să se odihnească la umbră și să-i vorbească fetei mai în tihnă, fără gâfâielile
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mai mult decât plictisit. Fii pe pace, îți fac madrigalul... Mâine, poimâine, ți-l dau... Până atunci, răspunde la celelalte întrebări ale "oracolului". Dar iată că îndrăgostiții se-ndulciră la poezie... Și de unde la început fiecare nu dorea decât o poezioară, acolo, acum, nevoiți de împrejurările prin care treceau să-și mențină aureola de poeți în fața iubitelor, mă inundau cu cereri care de care mai pretențioase și mai originale, ca să nu le zic trăsnite! Și într-o bună zi, concursul prietenesc
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
îmi ești prieten! Peste două zile de la această convorbire de taină, a venit la mine Ionescu Cornel: ― Mă, Griguță, știi c-a mers strună cu poezia aia! Fata a fost mai încîntată decât m-așteptam. Te mai rog pentru o poezioară; da-mi trebuie urgent!... ― Îîți fac, dom'le, de ce să nu-ți fac? Numai să-mi spui cam ce-ai vrea să-i spui în ea? ― Păi ceva cam în același gen, dar știi ceva mai altfel. C-o iubesc
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
noastre, nu? Ascultați-l dar... Cornel Ionescu sări ca ars: ― Te rog să taci, că altfel... ― Te pomenești că mă iei la bătaie! îl ironiză Dinulescu. Ascultați, fraților! Și le spuse, în hohotele de râs ale colegilor, povestea celor două poezioare și-a pățaniei lui Cornel Ionescu. De astă-dată, torente de râs inundară clasa; iar poetul improvizat se strecură cu obrajii-n flăcări și cu coada-ntre picioare printre asistenți și se așeză mai cuminte ca niciodată la locul lui, reflectând
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
anului 1858 (citit cu consecvență de domnul Benedek și evident și de domnul Brener), care‑și Înștiința cititorii despre logodne, decese, incendii ale pădurilor, crime, despre prețul lemnului, al pielii și al cerealelor. (Ziarul mai publica alături de știri oficiale și poezioare bucolice, articole instructive privind agricultura, ca și un Îndreptar legislativ, ca și relatări de la cursele de cai din Budapesta, apoi despre răscoalele din Grecia și despre loviturile de palat din Serbia.) Tot În acel ziar de pe vremea domniei lui Franz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a lungul pantei, buruienile încă verzi se mișcau în vânt. Priveam peisajul : mai lipseau doar luntrea, pescarul mulțumit și câteva rățuște, eventual sălbatice, plus lebăda și vânătorul cu pușca și câinele fidel și moara, ca să mă simt ca într-o poezioară a dușmanului meu personal Johann Wolfgang Goethe (wurde im Jahre siebzehn-hundertneunundvierzig zu Frankfurt am Main geboren. Seine Eltern waren... și așa mai departe). Atunci a venit spre mine un om urât, îmbrăcat cu o cămașă neagră de murdărie, despicată în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe el, dar de unde să le iei? comentase ea, adesea, la vremea respectivă. Cândva, folclorul enunțase diverse, în conta lui Bobocică-Ochi-Albi, punându-i în seamă aspirațiile acelor nenumărați pui de bogdaproste, rămași de pe timpul Foametei și al Războiului, cuprinse în poezioara Vis de copil revoluționar: Doctor să fiu, nu-mi vine. (Nu-i de mine!) El cu injecții ne-nțeapă și ne Îndoapă cu vitamine. Sau al' dat,' e și mai tare: Că doctorul, la îndemână are Medicamente și mai amare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și credit dacă-i nevoie. Mai sunt și vreo două reviste, nu-s chiar rele, dar acum nu mai interesează pe nimeni, le tipăresc așa, de-amorul artei. Mă scot cu invitațiile la nunți, pe hârtie bună, le trag și poezioare. Eu le compun, dacă-ți închipui... Mai sunt pliantele și afișele. Dar grosu’ sunt ăia din afară, mulți regaliști. Doar câteva luni a funcționat crematoriul uman. Nu respecta legislația, se zice, n-avea un coș destul de înalt și nici nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
zice Kent. De ăsta n‑am auzit până acum. A, da, zic sigură pe mine. Ideea e că iei prăjitura pentru ceai... înhaț o chiflă de la un chelner care trece. Și... și‑o rotești deasupra capului așa și... spui o poezioară... În cap încep să‑mi cadă firimituri și nu sunt în stare să găsesc nimic care să rimeze cu „prăjitură pentru ceai“, așa că îmi pun chifla jos și iau o gură de cafea. În Cornwall e obiceiul ăsta, adaug. — Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tot nu mă trezeam. însă nimeni nu e într-o formă extraordinară lunea dimineața.) Dar, după asta, Brigit a găsit o bucățică de hârtie pe care încercasem să scriu ceva chiar înainte să adorm. Era vorba de genul ăla de poezioare de rahat, sentimentale și ușor sarcastice în care îți plângi de milă, pe care le scriam când eram sub influența drogurilor. Chestii care îți par teribil de profunde în momentul în care le scrii. în clipele alea am senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe care le scriam când eram sub influența drogurilor. Chestii care îți par teribil de profunde în momentul în care le scrii. în clipele alea am senzația că am descoperit secretul universului. Dar, în lumina crudă a zilei, când citesc poezioarele alea îmi vine să intru în pământ de rușine. Mă rog, mă refer la bucățile pe care mai reușesc să le descifrez. Poezioara cu pricina zicea ceva de genul „Nu știu ce, nu știu ce, viață...“, ceva indescifrabil, „castroane cu cireșe, nu știu ce, eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
clipele alea am senzația că am descoperit secretul universului. Dar, în lumina crudă a zilei, când citesc poezioarele alea îmi vine să intru în pământ de rușine. Mă rog, mă refer la bucățile pe care mai reușesc să le descifrez. Poezioara cu pricina zicea ceva de genul „Nu știu ce, nu știu ce, viață...“, ceva indescifrabil, „castroane cu cireșe, nu știu ce, eu nu mă aleg decât cu sâmburii...“ După care - și îmi amintesc vag când am scris treaba asta - m-am gândit la un titlu foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dar Brigit, care în ultima vreme devenise cam ciudată și înțepată, n-a tratat bucățica de hârtie ca pe o porcărie fără nici o valoare. Ceea ce și era. Când a văzut tubul gol de somnifere pe perna mea, a decis că poezioara era un bilet de adio scris înainte de-a încerca să mă sinucid. Și până să-mi dau seama, adică realmente până să-mi dau seama, fiindcă dormeam - ei, dormeam sau eram inconștientă, în funcție de ce versiune a poveștii alegi - Brigit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă uit dacă nu cumva a mai scăzut, deși la ieșire se găsea mereu vreunul care să-mi strige: „Ce faci, Oftică, ți-ai luat pas tila?“ În cabina de closet pereții erau plini de desene cu prostii și de poezioare tot cu prostii. Desenele arătau niște fete crăcănate, dar desenate foarte urât, și direct în sus spre păsăricile lor arăta vârful unei săgeți, iar la capătul celălalt al săgeții scria cuvântul foarte urât PIZDA. Și în poezii era cuvântul ăsta
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
îndrepta după ce se îmbarcase la Pelusium. Împărații din dinastia Julia Claudia, precauți, au scris doar documente și orații oficiale, autobiografii solemne, opere cu caracter literar. Olimpicul Octavianus Augustus, de pildă, pe lângă operele politice, făcuse câteva încercări literare și scrisese niște poezioare pornografice, pe care severii săi urmași s-au grăbit să le distrugă. Însă porunca de a-l ucide pe Germanicus, scrisă în taină de mâna lui Tiberius și adresată lui Calpurnius Piso, a fost o excepție. O otravă fără leac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]