1,559 matches
-
ziua de 9 noiembrie este potrivită pentru a fi decretată sărbătoare națională în Germania, pentru faptul că a marcat atât apogeul revoluției pașnice est-germane, cât și proclamarea primei republici germane, Republica de la Weimar, în 1918. Totuși, 9 noiembrie este ziua pogromului mârșav "Kristallnacht" din 1938 și, de aceea, a fost aleasă ziua de 3 octombrie. În parte, această decizie a fost luată deoarece guvernul est-german dorea să încheie reunificarea mai înainte de a 41-a aniversare a înființării Republicii Democrate Germane - 7
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
aparține mai degrabă secolului al XIX-lea decât secolului al XXI-lea”, minerii au adâncit, în Romania postcomunistă, schismele sociale, delimitările dintre clase, sporind frustrările și ranchiunile.<br> În alt articol, Andrei Cornea spune că se poate vorbi despre un pogrom simbolic împotriva studenților și intelectualilor de elită, dar și asupra țiganilor, molestați și ei de mineri. Adrian Năstase, numit ministrul Afacerilor de Externe la două săptămâni de la mineriadă, a afirmat că „a trebuit să lucrez mult pentru repararea imaginii României
Mineriada din iunie 1990 () [Corola-website/Science/302969_a_304298]
-
a fost numit Ministrul Propagandei. Unul dintre primele sale acte a fost să ordoneze arderea cărților evreiești sau cu autori antinaziști - în Berlin în piața Bebelplatz. După numirea sa atacurile împotriva evreilor germani au devenit și mai feroce, culminând cu pogromul din așa-numita Noapte a pogromului din noiembrie (Noaptea de cristal), "Novemberpogromnacht", în 1938. Un suporter avid al războiului, Goebbels a făcut tot ce i-a stat în putere să pregătească poporul german pentru un conflict militar de mare amploare
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
dintre primele sale acte a fost să ordoneze arderea cărților evreiești sau cu autori antinaziști - în Berlin în piața Bebelplatz. După numirea sa atacurile împotriva evreilor germani au devenit și mai feroce, culminând cu pogromul din așa-numita Noapte a pogromului din noiembrie (Noaptea de cristal), "Novemberpogromnacht", în 1938. Un suporter avid al războiului, Goebbels a făcut tot ce i-a stat în putere să pregătească poporul german pentru un conflict militar de mare amploare. În timpul celui de-al Doilea Război
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
ale Germaniei, cu toate că acest lucru nu era adevărat: Goebbels îl manipula pe Hitler pentru cauze personale. Când Hitler a spus că este de acord cu ceea ce se întâmplă, Goebbels a luat acest lucru drept o autorizație pentru a organiza un pogrom masiv, național, împotriva evreilor. A scris în jurnalul său: Rezultatul incitării lui Goebbels a fost "Kristallnacht" sau "Noaptea de cristal", în timpul căreia Sturmabteilung și NSDAP au avut o ieșire de violență și distrugere antisemită, ucigând cel puțin 90, poate 200
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
sute de afaceri și locuințe ale evreilor, și târând circa 30.000 de oameni în lagărele de concentrare. Efectul pe termen lung a fost că 80.000 de evrei au fost nevoiți să emigreze, cei mai mulți lăsând în urmă toate proprietățile. Pogromul lui Goebbels a împins Germania mai aproape de război, într-un moment în care lupta pentru reînarmare nu era completă. Hermann Göring și alți lideri naziști au fost furioși pe acțiunile lui Goebbels, pe care l-au acuzat că nu i-
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
care el l-a considerat a fi o trădare a Ucrainei de Vest, a demisionat și a trăit în exil la Viena și Paris. Într-un interviu într-un ziar vienez, în ianuarie 1921, Wilhelm a mustrat public Polonia, condamnând pogromurile din Liov ca pe ceva care nu se întâmplă într-o țară civilizată și că este dezonorant pentru Polonia și polonezi. Acest lucru a cauzat o înstrăinare permanentă, publică, între Wilhelm și tatăl său Stephan. În 1921, Wilhelm a publicat
Arhiducele Wilhelm de Austria () [Corola-website/Science/324053_a_325382]
-
apoi șef al sectorului de anchetă din ținutul Chișinău. Anchetator penal al Judecătoriei de district din Chișinău (1870). Judecător de pace onorific al Districtului Chișinău (1872-1908). Primar al Chișinăului (ales din 1877 și reales succesiv până în 1901). În 1903, după pogromul împotriva evreilor, și-a dat demisia din funcția de primar. A contribuit la construirea capelei din cartierul Râșcani și a câtorva case pentru invalizi (1877-81). Cu concursul sau au fost pavate străzi, a fost deschis un azil pentru pribegi (1899
Carol Schmidt () [Corola-website/Science/316713_a_318042]
-
toleranță în țările islamice, deci și în capitala otomană cea nouă. In istoria de cinci secole a Imperiului Otoman credințele și locașurile creștine au avut mult de suferit din partea guvernării musulmane, sau din partea credincioșilor musulmani habotnici. Au avut loc chiar pogromuri. Ultimul la mijlocul sec. al 20-lea, în plină epocă modernă. Cu toate acestea creștinismul a rămas ancorat pe pământul venerabilei capitale creștine. Odată cu instaurarea Republicii Turcia toleranța religioasă s-a accentuat, iar numărul de credințe non-islamice s-a extins, deși
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
plafonarea populatiuei la niveluri reduse pentru un secol. Zonele intens urbanizate cu foarte multe contacte erau cele mai expuse epidemiei. Multe familii și comunități s-au destrămat. Psihologic, mulți oameni erau afectați încât s-au destabilizat, ceea ce a dus la pogromuri (ucigând evreii și alți indivizi de altă credință), iar flagelanții considerau că ciumă era o pedeapsa divină. Orizonturile temporale erau mai scurte pentru oameni. Activitățile economice s-a dezorganizat, iar pe termen mediu, are loc o contracție a economiei datorită
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
biserica Sfântul Ilie a devenit filială a bisericii Talpalari și între anii 1929-1931 au fost realizate lucrări de restaurare, biserica fiind resfințită în 1938. Între anii 1938-1941 preot al bisericii Sfântul Ilie a fost Grigore Resmeriță, asasinat de legionari în timpul pogromului de la Iași. În 1944 biserica a fost grav avariată în urma unui bombardament; din cauza lipsei resurselor financiare restaurarea nu a fost posibilă în anii ce au urmat celui de-al Doilea Război Mondial. Raportul comisiei de expertiză din 1952 a decis
Mănăstirea Sfântul Ilie din Iași () [Corola-website/Science/330442_a_331771]
-
Crușeveanu a înființat la Chișinău ziarul cotidian „Basarabeț” (în , în ), singurul cotidian în limba rusă din Chișinău care, inițial s-a afiliat la jurnalistica liberală, mai târziu devenind o publicație de extremă dreaptă. Acest ziar a fost principalul incitator la Pogromul din Chișinău din aprilie 1903. Din 1905 a devenit organul de presă al secției basarabene al „Uniunii poporului rus”, înființată de către Crușeveanu, sub auspiciile Ohranei. a publicat un almanah al ziarului „Bessarabeț” - primul cotidian din Chișinău, înființat de asemenea la
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
Protocoalele înțelepților Sionului”. În 1906 a editat la Chișinău ziarul „Drug” (în , în ). Dintre diversele sale activități de propagare a antisemitismului notabilitatea i-a fost adusă de două mistificări de amploare la care a jucat un rol central: incitarea la Pogromul de la Chișinău din 1903 și editarea „Protocoalelor înțelepților Sionului”. Folosind ca pretext o crimă care s-a produs la Dubăsari, la circa 40 de km de Chișinău, uciderea unui adolescent ucrainean-creștin de 14 ani, Mihail Râbacenco, Crușeveanu a atribuit această
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
inițiat o campanie de incitare antisemită în ziarul „Basarabeț”, care a dus la o dezlănțuire de crime și acte huliganice a căror victime au fost minoritarii evrei. Evenimentele din 6-7 aprilie 1903, care au intrat în istorie sub numele de Pogromul de la Chișinău (primul din cele două pogromuri, al doilea Pogrom de la Chișinău a avut loc la 19-20 octombrie 1905), s-au soldat cu 47-49 de evrei uciși, 600 de răniți (92 răniți grav), 700 de case și 600 de magazine
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
ziarul „Basarabeț”, care a dus la o dezlănțuire de crime și acte huliganice a căror victime au fost minoritarii evrei. Evenimentele din 6-7 aprilie 1903, care au intrat în istorie sub numele de Pogromul de la Chișinău (primul din cele două pogromuri, al doilea Pogrom de la Chișinău a avut loc la 19-20 octombrie 1905), s-au soldat cu 47-49 de evrei uciși, 600 de răniți (92 răniți grav), 700 de case și 600 de magazine jefuite și devastate, 2.000 de familii
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
a dus la o dezlănțuire de crime și acte huliganice a căror victime au fost minoritarii evrei. Evenimentele din 6-7 aprilie 1903, care au intrat în istorie sub numele de Pogromul de la Chișinău (primul din cele două pogromuri, al doilea Pogrom de la Chișinău a avut loc la 19-20 octombrie 1905), s-au soldat cu 47-49 de evrei uciși, 600 de răniți (92 răniți grav), 700 de case și 600 de magazine jefuite și devastate, 2.000 de familii de evrei aruncate
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
la 19-20 octombrie 1905), s-au soldat cu 47-49 de evrei uciși, 600 de răniți (92 răniți grav), 700 de case și 600 de magazine jefuite și devastate, 2.000 de familii de evrei aruncate în stradă și alte atrocități. Pogromul a atras proteste în toată lumea; au fost organizate mitinguri la Londra, Paris și New York, iar Theodore Roosevelt, președintele SUA, a adresat țarului Nicolae al II-lea o petiție „în numele poporului american”, petiție pe care țarul a refuzat să o accepte
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
care țarul a refuzat să o accepte. Sub presiunea opiniei publice, au fost deferiți justiției câțiva dintre huligani care au scăpat cu sentințe deosebit de ușoare. Intelectualii ruși (printre care și scriitorul Lev Tolstoi) au condamnat autoritățile țariste ca vinovate de pogrom, exprimându-și simpatia față de victime. Scriitorul Vladimir Korolenko a descris evenimentele în nuvela „Casa nr. 13”, iar poetul Haim Nahman Bialik a scris poemul „În Orașul Morții” (în ). Ca urmare a campaniei sale de incitare antisemită, lui Crușeveanu i s-
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
intentat mai multe procese de instigare la crimă, de calomnie, de ofense și de atacuri personale, procese care au fost anulate prin intervenția personală a guvernatorului provinciei. Studentul P.S. Dașevschi l-a acuzat a fi unul din principalii instigatori ai pogromului și a încercat să-l înjunghie, rana fiind însă superficială. Crușeveanu a refuzat să primească asistența medicală pe care i-a oferit-o un medic evreu. Timorat în urma atentatului, Crușeveanu a început să meargă înarmat și însoțit de un bucătar
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
naționale evreiești, dar adesea și succesul lor financiar sau profesional, s-au lovit, de-a lungul istoriei, de ostilitatea reprezentanților religiilor majoritare, creștine, dar uneori și al unor state sau culte idolatre sau islamice, ceea ce a dus uneori la masacre, pogromuri, campanii de convertire forțată și expulzări în masă, legislații restrictive și discriminatorii împotriva evreilor. Autoritățile religioase și laice ale popoarelor majoritare au impus evreilor un statut inferior, uneori exercitând presiuni asupra lor ca să-i determine să se asimileze sau să
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
ia tot ce le ieșea în cale și le era de trebuință. Petre Pustnicul, ajutat de un anume Walter cel Sărac, cu greu putea menține ordinea. Așa s-a întâmplat ca de marșul primilor cruciați să fie legată amintirea unor pogromuri ale evreilor din Europa, cunoscute sub numele ebraic de gzerot al anului 4856. Trecând Rinul cruciații în zdrențe au întâlnit comunitățile bogate ale evreilor din orașele Köln și Mainz. Pretextul religios al luptei cu necredincioșii, a fost o justificare suficientă
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
și unul dintre principalii teoreticieni ai ecologiei politice și ai psihologiei sociale. Moscovici provine dintr-o familie de evrei români. În anul 1938 a fost exclus de la liceul pe care îl frecventa în București, din cauza legilor anti-semite. După ce a supraviețuit pogromului din București din ianuarie 1941, a fost trimis la muncă forțată până pe 23 august 1944, când a avut loc lovitura de stat. Din 1939 până în 1947 a fost membrul Partidului Comunist Român. În timpul acestor ani și-a dezvoltat dragostea pentru
Serge Moscovici () [Corola-website/Science/333224_a_334553]
-
secolele XIII și XIV, orașul a intrat într-un declin lent ulterior. În ultimii ani de domniei ai hanului Özbek (1313-1341) precum și în prima parte a domniei succesorului său Geanibek (1342- 1357, în perioada căruia s-a dezlănțuit un adevărat pogrom împotriva creștinilor), relațiile dintre Bizanț și Hoarda de Aur au devenit tensionate, culminând cu invazia declanșată de mongoli în interiorul Peninsulei Balcanice în 1342. Decăderea localității ar fi fost astfel determinată inițial de frecventele incursiuni ale tătarilor din nordul Mării Negre și
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
În Odesa a trăit o mare și prosperă comunitate evreiască ajunsă la apogeu în secolul al XIX-lea, astfel că, în 1897, populația evreiască a fost estimată la circa 37% din populație dar, suscitând ostilitatea populației creștine, a suferit repetate pogromuri în anii 1821, 1859, 1871, 1881 și 1905, în urma cărora mulți evrei au părăsit orașul, în general spre Constantinopol, Palestina, Franța și Statele-Unite. Populația municipiului conform recensământului din 1897 era de 403.815 locuitori, având următoarea structură etnică: Locuitorii din
Odesa () [Corola-website/Science/298800_a_300129]
-
Teohari Georgescu și Lucrețiu Pătrășcanu au colaborat pentru reactivarea societății. Încercările lor au luat sfârșit în momentul în care Ion Antonescu a eliminat organizația fascistă Garda de Fier și a atacat și toate activitățile comuniștilor. ("Vedeti și: " Rebeliunea legionară și pogromul din București"). Vizita la Moscova a lui Sahia a fost sursa de inspirație pentru reportajul "URSS azi", în care autorul lăuda politicile staliniste. Autorul avea să moară în 1937 de tuberculoză. La scurtă vreme după interzicerea organizației în 1934, mai
Amicii URSS () [Corola-website/Science/305959_a_307288]