531 matches
-
e cu el și cum a ajuns acolo ?! Vântul aducea o boare răcoroasă care îl înviora. A mai trecut puțin timp și simțea mirosul de brad pătrunzându-i în nări, înzdrăvenindu-l. S-a uitat în jur. Ea într-o poieniță ... iar el, lângă un brăduț a cărui creangă de jos îl atingea și îl gâdila silindu-l să se întrebe iar cum de ajunsese așa. Foșnet de pădure, miros de rășină. O teamă ușoară îl cuprinsese când își văzu hainele
O ÎNTÂMPLARE ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369100_a_370429]
-
se încețoșase iar. Oare ce putea fi slăbiciunea pe care o simțea parcă mai acută ? Se așeză comod lăsându-se pradă odihnei. Închise ochii. Mii de steluțe apăreau de câte ori clipea, iar răsuflarea devenise mai greoaie . Cum a ajuns acolo în poienița pe care o știa din copilărie, situată pe drumul ce cobora din Valea Albă spre Bușteni? Gândurile se învălmășau în aducerea aminte... Mergea pe potecă și senzația că avea dreptate în disputa cu adversarii, nu-i dădea liniște. Oare la
O ÎNTÂMPLARE ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369100_a_370429]
-
privind vechile nume locale („Gorștila”, ce a devenit apoi cunoscuta „Coștila”), istoria scrisă de foștii stăpâni ai domeniilor din Bucegi, prin hrisoave vechi... Cine mai știa azi de „Podu' lui Mucea” care se afla ]n marginea de jos a unei poienițe și a purtat după al doilea război numele de „Cabana Nemților” deoarece acolo a fost o tabără de soldați ? ) Și totuși... O parte din memorie începu să-l ajute... Mergea pe cărare și totul s-a petrecut când valul de
O ÎNTÂMPLARE ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369100_a_370429]
-
În satul Mătăcina, să înoptez, până în zori. Undeva spre dimineață, am mai trecut un munte, Tot la pas, pe cărări necunoscute și abrupte, Ajungând în satul Laz, la casa lui nea Ghiță, Iar de acolo am luat-o prin satul Poienița, Sperând că voi găsii pe frumoasa lui hangița. Am întâlnit prin zonă oameni cu un har aparte, Care duceau cu ei gânduri multe și deșarte, Într-o grădină, din satul Hațegana, o bătrânică, Impodobea, jelind, șapte cruci, cu flori de
PE CĂRĂRILE SATELOR DIN VINŢU DE JOS de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370886_a_372215]
-
Acasa > Strofe > Atasament > UN CERB CU STEA IN FRUNTE Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Se-nveselea pădurea în amurg Că s-a născut un cerb cu stea in frunte În poienița unde ape curg Și unde drumuri duc spre vârf de munte. Când cerbul tată și-a văzut feciorul Pecetluit cu steaua de-mpărat A adunat la dânsul tot poporul L-au sărutat și i s-au închinat. Micului prinț i-
UN CERB CU STEA IN FRUNTE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369500_a_370829]
-
și buni alături de copila Născută astăzi din iubirea lor. Trecut-a timpul și-ncepu să ningă Iar foametea lovea din sat în sat Pornit-au vânători cercând să stingă Foamea copiilor cu un vânat. Lângă izvorul înghețat pe margini Din poienița-n care se născu Măritul cerb a auzit ogarii Și un fior de moarte-l străbătu. Împărăteasa trebuia s-ajungă I-a spus că o așteaptă la izvor Cum s-o salveze când simți în pieptu-i Glonțul trimis de-un
UN CERB CU STEA IN FRUNTE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369500_a_370829]
-
se-oprise sângerând Stau ochi în ochi și-abia de mai respiră Zăpada de-a lor sânge se roșește Plecat-au împreunâ spre lumină Nu-i moarte pentru cel care iubește. Se lasă seara și e cer cu lună Deasupra poieniței de sub munte Se-aude-un foșnet și răsună valea Mugește cerbul cel cu stea in frunte! Referință Bibliografică: UN CERB CU STEA IN FRUNTE / Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1839, Anul VI, 13 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
UN CERB CU STEA IN FRUNTE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369500_a_370829]
-
pădure. Gândul meu însă rămăsese la acel vis mistuitor care mi se deschisese noaptea... Întrând în miezul pădurii, vaca mea cea năzdrăvană s-a rătăcit și a trebuit să fug după ea și s-o caut. Coborând o vale prin poienița plină de flori ca să o găsesc, am dat de un om bizar, un bătrân care își îmbrăcase niște haine albe și se înfășurase într-un cearceaf, stătea jos în iarbă și se ruga. Visul meu, mi-am zis, și m-
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
a mă reculege Sau cu aceia care m-au ales, Câteva ore să putem petrece. Miros de flori de câmp,îmbătător Seducții în aroma florii de salcâm Ici-colo,un grătar îmbietor... Cum oare să n-adori acest tărâm? ........................................... Valea cu poienițe,-și-un pârâu Îmbrățișată de stejari,cu majestate Salută ˝podul˝care a dat frâu Liber ,spre a trăi-n varietate! DAN MITRACHE Referință Bibliografică: LA ˝PODUL INGINERULUI˝ / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1171, Anul IV, 16 martie 2014
LA ˝PODUL INGINERULUI˝ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353527_a_354856]
-
-i lipsea? - Nu, te ascult cu plăcere. Parcă ai cita din Sadoveanu.Te simțeai în Livada Minunată? - De ce nu? Pădurea pentru mine este un colț de Rai. Este ca o magie. Este o frumusețe nepământeană când te afli într-o poieniță plină de flori, pe unde poate mai susură și un izvor cristalin, spălând pietrele ce strălucesc în razele soarelui ca niște nestemate. - Acum în imaginația ta trăiești ca într-un vis frumos, dar să fii chiar înconjurată de acest miraj
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
primit de la mama lui. - Vrei să-mi fi soție? De îndată ce prințesa acceptă și inelul alunecă pe degetul ei de simplă muritoare, Pădurea Neumblată prinse viață. Ramurile copacilor de îndreptară, lăsând soarele să pătrundă printre ele, florile își arătară fețele prin poienițe, animalele începură să se fugărească printre ierburile înalte, iar păsările prinseră să cânte voios. Aripă Verde se transformă brusc într-un superb cal negru, pe care Ionuț și prințesa urcară, călărind în voie prin toată pădurea. Udor se întoarse spre
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
poți face legenda să se schimbe? Nu vreau ca fata aceasta bună și harnică și frumoasă să se dezbrace pe drum și să înghețe. Te roooog!!! - Bine! Atunci, fata mai făcu câțiva pași, și, așa cum îi spusese Mărțișor, într-o poieniță luminată de câteva raze de soare, găsi un loc în care se topise zăpada, unde câteva frăguțe se înroșeau vesele, chiar în fața ei. Mulțumi în gând spiridușului Mărțișor și se întoarse acasă, fără teamă. Îți dai seama ce ochi a
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
așa că, se gândi că dacă își va scoate unul și îl va lăsa pe cărare, îl va găsi la întoarcere. După primul cojoc, mai scoase unul și apoi, încă unul, până ce nu mai rămase decât în cămașă atunci când ajunse în poienița luminată de soare. Mărțișor o aștepta, ca și când ar fi știut că Baba Dochia avea să vină. De îndată ce o văzu pe femeie aplecându-se după frăguțe, spiridușul dispăru, iar odată cu el, se făcu nevăzut și soarele. Începu să bată un vânt
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
Nu vreau acest lucru, doar încerc să le fac viața mai plăcută. Beth ar fi spus ceva, fierbea dar prezența bunicii ei o reducea la tăcere. Marge îi zâmbea încurajator Almei. Locul unde hotărâseră să facă picnic-ul era o poieniță înverzită, înconjurată de copaci umbroși. Soarele mângâia cu raze calde frumusețea proaspătă a naturii și înveselea micul grup multicolor. Mătușa Annie era gureșă și zglobie, spre iritarea lady-ei M.Joseph. Lady Morgan se așeză pe aceeași pătură cu lord M.
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
răsfrângea în ele. Acum, la această vârstă avea unele trăiri pe care nu și le putea explica. Adeseori, zâmbetul îi dispărea de pe față rămânând pe gânduri ore în șir...Simțea o chemare, ceva o îndemna să meargă la cascada de lângă poienița cu flori. Într-o noapte cu lună plină, pe când somnul o cuprindea, toropită de miresmele fânului cosit, cu ochii pe jumătate deschiși, a zărit printre bătrânele trunchiuri de arbori seculari, o ființă fantastică ce strălucea, de-i lua ochii. Ca
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
admirase la cascadă. Aceasta i-a spus: - Sunt Inorog, să nu-ți fie frică de mine. Sunt o creatură divină și iubesc tot ceea ce este pur, cast, virginal. Tu ești Sya, mie să-mi spui Ynn. Te aștept mâine în poienița cu flori, lângă cascadă. Dimineața, când s-a trezit, Sya s-a dichisit privindu-se în luciul apei dintr-un vas de lut, apoi a îmbrăcat frumoasele straie primite în dar de ziua ei. La sfârșit, și-a frecat palmele
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
vieții veșnice, triumful izbânzii asupra suferinței, al luminii asupra întunericului. Avem impresia că stau acolo de mii de ani ca martori eterni și semnalizatori ai veșnicei sărbători. Versuri simple mi se înfiripă în minte: „Luminiță, luminiță,/Te-ai aprins în poieniță,/ Ne dai harul cel senin/ De la Domnul din grădini./ Te-aș atinge-ncet cu mâna/Să-mi aprinzi în suflet luna,/Să fiu mereu luminată/ De lumina ta curată./ În Ajunul de Crăciun/ Ești a cerului minuni,/ Luminând precum odată
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
auzit tu cal să vorbească omenește? Bătrâna a repetat gestul și a nechezat scurt, arătându-și dinții. Parcă râdea ori așa a avut băiatul impresia. Îngândurat, fără s-o mai îndemne, a pornit și, mergând din ce în ce mai repede, au ajuns în poienița cu iarbă grasă. - Uite, nu te leg! Am încredere în tine. Cred că îți este foame. Ai iarbă bună de păscut aici. Grăbește-te! Eu merg să mă spăl un picușor, se explică Tudorel cât se poate de serios și
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
mai multă forță. Parcă se întreceau. S-a spălat pe brațe, pe față și pe trup până la mijloc și s-a urcat din nou pe pod. A stat la soare să se usuce, dar după ce a aruncat o privire spre poieniță. Bătrâna păștea cuminte, fornăind pe nări din când în când. Simțind căldura puternică a soarelui a considerat că s-a uscat și pielea lui. S-a îmbrăcat și s-a așezat într-o poziție numai de el știută pentru a
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
pe oglinda apei, una câte una. A fost mulțumit să vadă că au atins apa și au sărit de trei-patru ori până să se ducă la fundul pârâului care se lărgea mult după ieșirea de sub pod. Imediat a alergat în poieniță, hotărât să meargă în cel mai rapid pas pe care-l putea face tot drumul până acasă. A apucat lanțul de belciug și a vorbit ca un mare șef: - Mergem imediat acasă, Bătrâna. Cu pas întins, fără să te superi
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
a prins și cu cealaltă mână de coamă. Aștepta ca vrăjit să vadă ce se mai întâmplă. Bătrâna și-a tras piciorul întins, l-a îndreptat și pe stângul, înălțându-se, și a pornit la pas. După ce a ieșit din poieniță și a pătruns pe drumeagul ce ducea la drumul spre casă, fără îndemnul ori comanda călărețului, a trecut la trap ușor. Băiatul era cât pe ce să cadă. A strâns cât a putut cu mâinile coama, dar nu reușea să
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
nimic murdar. Și nu bea nici apă murdară ori din vas murdar. Să nu uiți asta! Și trebuie îngrijit atent. Adică, curățat, spălat, țesălat... - Da, am văzut. Nici din baltă n-a băut apă. A băut doar de la izvorul din poieniță. E curată acolo. Bem și noi... Imediat cum a ieșit din bucătărie, Tudorel a fugit să-și caute bunicul în curte. Era pe banca pe car el o lucrase din lemn și o fixase la umbra nucului. Multe întrebări ar
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
Mult gunoi lăsat de oameni zăcea pe marginea drumului rănit de roțile utilajelor. Semnele adânci lăsate de cauciucuri erau amprentele vinovăției. -Să ne odihnim pe buturuga aceasta. -Bine. Eu stau pe bucata de cărămidă, i-am zis Tinei. -Era o poieniță în care se găseau câteva vetre de foc stins, unde locuitorii cartierului veneau la sfârșit de săptămână să-și petreacă timpul liber la o friptură și la o bere. O pasăre, destul de mare, și-a luat zborul de lângă noi. În
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
câmp, pe drum, că-i plac mai mult. Am văzut eu că cele de baltă nu-i plac... Dar unde este Bătrâna? Era aici, aproape...” se sperie Tudorel după ce privi roată cât cuprindeau ochii fără să vadă iapa. Alergă în poienița plină de iarbă grasă în care o lăsase pe Bătrâna cu ceva timp în urmă. Nu era aici și nici în apropiere nu se vedea. O strigă de câteva ori, dar fără rezultat. De obicei, la chemarea lui, venea întotdeauna
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
poalele cămășuței scoasă din pantaloni și mai privi odată de jur împrejur. Strigă iar. Deodată, când toate speranțele pieriseră și se dădea de ceasul morții neștiind ce să facă, auzi fornăiala iepei, undeva, departe dinspre păduricea ce urca de dincolo de poieniță până-n vârful dealului. Plecă în fugă într-acolo, intră prin lăstărișul des care-i răni picioarele goale și pătrunse în lizieră. Degeaba. Nici urmă de animal încotro privea el neputincios. - Intră în pădurice fără teamă! auzi Tudorel o voce necunoscută
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]