3,259 matches
-
frații care erau stabiliți acolo, cu care ocazie a vizitat și Franța. În 1984 s-a instalat definitiv în Franța, obținând naturalizarea zece ani mai târziu. După reîntoarcerea sa în Franța o polemică a agitat istoricii care studiau rezistența franceză, polemică la care a participat și Meliné Manuchian, privind responsabilitatea lui Holban în capturarea și executarea grupului Manuchian, acuzații pe care acesta le-a respins în cartea de memorii "Testament" publicată în 1989. În 1999 a publicat o altă carte dedicată
Boris Holban () [Corola-website/Science/326886_a_328215]
-
Aviv); „«Primarul lunii» a provocat cel mai recent scandal ideologic la București... grave confuzii ideologice, pesimism, amoralism, etc. Rezultatul? Lumea dă năvală și se strivește pentru a vedea «Primarul lunii»” (Le Figaro Litteraire”); „Un fenomen extrem de dezirabil... un adevărat suflu polemic” (Ecaterina Oproiu, „Tânărul scriitor” - București); „Intuiția sa este extraordinară... Un mare scriitor” (I. Schechter - „Viața Noastră”); „Ziariștii” reprezintă un tablou lipsit de idealism, plin de mișcare, agitat, contrastant” (Gilberto Mazzoleni, „Il Contemporaneo” - Italia); „Mirodan este... «ceva special»” (S. Shapiro, „Jerusalem
Alexandru Mirodan () [Corola-website/Science/298911_a_300240]
-
aceștia trăiau într-o stare de jahiliyya, sau ignoranță păgână pre islamică. În afară de aceasta, el a condus mișcarea de rezistență a invaziei mongole de la Damasc în 1300. În anii ce au urmat, Ibn Taymiyya a fost angrenat în intense activități polemice împotriva: 1. Ordinului Rifa’j Sufi 2. Școlii ittihadiyah, o școală care a rezultat din învățămintele lui Ibn Arabi, ale cărui opinii erau denunțate la scară largă înainte de a fi eretice În 1306, Ibn Taymiyya a fost închis în Cetatea
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]
-
politică și socială. Diogenes Laertios spune că și-a compus poemele în hexametri, versuri elegiace și iambice. I se atribuie și un poem epic despre întemeierea cetăților Colofon și Elea. De asemenea, a devenit celebru pentru ai săi „Sili”, poeme polemice. Unii scriitori din perioada creștină s-au referit la lucrarea „Peri physeos” (Despre natură) a lui Xenofan. Diogenes Laertios, istoriograful filosofiei antice grecești, în lucrarea sa (Despre viețile și operele filosofilor) afirmă că Xenofan Xenofan s-a remarcat, mai cu
Xenofan () [Corola-website/Science/301479_a_302808]
-
rolul și raportarea lui Mihail Sebastian la epocă, într-o perioadă din trecutul acestuia care rămăsese în general necunoscută. Studiul a provocat o surpriză redutabilă, reacțiile de uimire și dezamăgire în legătură cu Sebastian alternând cu protestele împotriva autoarei. Până acum, articolele polemice care au urmat în presa culturală ("Dilema", "Observator cultural", "România literară", "Cultura" etc.) nu par a viza foarte limpede fondul sau teza centrală a cărții, ele reproșând totuși concluziile prea aspre, unele erori de apreciere și tonul general părtinitor. Astfel
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
încercare de emancipare de sub tutela bizantină. Această ipoteză a fost susținută și de către Nicolae Bănescu și C. Brătescu, acesta din urmă comparând aceste „cnezate românești” cu cele ale lui Litovoi și Seneslau. Alți istorici, îndeosebi bulgari, contestă, uneori în limbaj polemic, caracterul românesc al celor trei formațiuni statale. Gheorghe Brătianu presupune că Tatos era peceneg, Sestlav un șef slav al Vicinei iar Sața un șef local, însă lasă loc la interpretări: În 1094 este menționat de Ana Comnena un alt conducător
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
1870 în revista "Răsărit" ("Заря"). Vestea asasinării lui Ivan Ivanov din 21 noiembrie 1869 de către colegii săi din grupul socialist revoluționar al lui Serghei Neceaev îl determină pe Dostoievski să înceapă un nou roman: "Demonii". Inițial conceput ca o lucrare polemică care să dezbată temele politice ale momentului și să expună consecințele distructive ale nihilismului, "Demonii" devine unul din cele mai importante romane dostoievskiene. La 8 iulie 1871, soții Dostoievski se întorc în Sankt Petersburg după o absență de patru ani
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
invocă clemența criticii postume: Subsecretar, apoi secretar de redacție la "Viața românească", aflată sub influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu cunoaște și colaborează cu scriitori de frunte, precum Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu, grupare aflată în luptă polemică cu "sămănătorismul" lui Nicolae Iorga sau cu "modernismul" estetizant și importat de la "Sburătorul" lui Lovinescu. Din această perioadă din ajunul Primului Război Mondial datează parodiile după Ion Minulescu, Nicolae Davidescu - promotori ai "simbolismului" și ai "modernismului" - sau după Dimitrie Bolintineanu și Mircea
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
de David Schwartz Andrei Gorzo și Veronica Lazăr au scris recent o replică la textul meu despre Toni Ermann, Perspectiva sălbaticului</strong>. Intențiile textului-replică sunt explicit polemice, anunțate, probabil pentru a mări suspansul, încă de la începutul săptămânii trecute, pe <em>Facebook</em>. Deși tonul este ceva mai blând decât comentariile de <em>Facebook</em>, care denunțau „mistificări aproape frază cu frază” și o situație „destul de gravă”, conținutul
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
pot fi surse foarte bune de inspirație și aduc „valoare adăugată” poveștii, în special în contextul filmului european de festival. Acest argument nu neagă absolut deloc probabilitatea importanței factorului economic. Mai mult, la niște persoane cu discurs progresist și vocație polemică, precum Gorzo și Lazăr, este de mirare că ignoră importanța situației de subalternitate și exploatare, care e cronică în producția de film și reclame românească - cu actorii locali plătiți mult mai prost decât cei străini, cu contracte cu clauze și
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
începând cu nr. din 29 septembrie), până la apariția în volum (Ed. Vremea, 1937), trecuseră ani buni. Renunțările totale au afectat numai ceea ce, în revistă, înconjura textul, câteva artificii foarte semnificative în ordinea căutărilor autorului și a unor modificări în atitudinea polemică. în spațiul limitat pe care îl avem la îndemână numai pe acestea le vom discuta (pseudonim, titlu, prefață), utile fiind istoriei literaturii, în general, și istoriei interne a operei lui Aderca, în special. Mai ales că, văzut din perspectiva largă
Avatarurile unui roman by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Memoirs/11979_a_13304]
-
imediat. Ele vindeau hebdomadarul. Romanul era o anexă care acoperea, cu literă măruntă, jumătatea de sus a ultimelor pagini, și acelea ilustrate. în toate "pragurile" romanului, cum numește Genette textele escortă, enumerate parantetic mai sus, descoperim un romancier frondeur și polemic, mai curând malițios decât "umorist abscons" (în vederile lui Călinescu). în Orașele înecate spiritul lui Aderca funcționează pe o altă fațetă decât în Avatarurile domnului Ionel Lăcustă-Termidor, unde, într-adevăr, umorul irigă paginile. în revista "Realitatea ilustrată", adică la origine
Avatarurile unui roman by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Memoirs/11979_a_13304]
-
de viziune apocaliptică. între timp, în 1936, și Karel Čapek avansa posibilitatea construcției orașelor submarine, ca proiect al lumii noi rezultate din Războiul cu salamandrele. Orașele înecate, semnat de frondeurul Felix Aderca, era un altfel de roman citadin, un roman polemic pe mai multe planuri. Toate afirmațiile prefațatoare din Provocare o confirmă. Provocarea, cu aură ficțională, ce prefațează romanul foileton (apărut în "Realitatea ilustrată"), asumată auctorial, a fost un tertip literar necesar, o formă particulară de cauțiune literară. Acolo se lămurea
Avatarurile unui roman by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Memoirs/11979_a_13304]
-
Într-o carte consacrată poeziei lui Cezar Ivănescu (Eros & Thanatos la Cezar Ivănescu, Contemporanul, București, 2010), Petru Ursache observa, cu temei, ca „primează (Încă) legendă omului”. Incomodul poet, ins orgolios și, inevitabil, polemic, risipind - În apariții zgomotoase, vădind o „iritație perpetua” - cuvinte grele, atacuri și laude, trăia Intru poezie, Împărțindu-se Între reprize de teatralitate, cu public și lungi Însingurări, scriind, cu o furie rară, pentru a-și „mântui” existența. Și aducând În
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
anume aceea de perceptor (strângător de impozite pentru statul musulman) în comunitatea creștină locală. Deși hagiografiile ortodoxe și catolice, și mai târziu și erudiții care studiau istoria Bizanțului, au concentrat atenția în ce-l privește pe Ioan Damaschinul asupra scrierilor polemice ale acestuia contra iconoclasmului, operele lui principale sunt dedicate combaterii ereziilor locale, din lumea orientală, melkită, din care făcea parte, anume iacobismul, nestorianismul și alte astfel de erezii care mai atrăgeau sau confruntau încă populația melkită (a arabilor creștini fideli
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
imnurilor compuse de el care se vor răspândi în toată lumea creștină. A murit la "Mănăstirea Sf. Sava", la 4 decembrie 749, unde se află și azi chilia și mormântul său. Are o operă bogată și variată. Conține tratate filosofice, dogmatice, polemice, exegetice, morale, ascetice, omiletice și imnologie. În scrierile sale a înfruntat toate ramurile teologiei. Cea mai cunoscută operă a sa este Izvorul gnozei, care are trei părți: Capitula philosophica, un fel de propedeutică a credinței, apoi Liber de haeresibus, unele
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
și iubirea față de Dumnezeu, pentru a ajunge la aceasta fiind necesară lupta împotriva viciilor și perfecționarea virtuților. A. Lucrarea sa fundamentală este "Πηγη γνωσεως" (în limba latină: "Fons cogitationis"), iar în limba română: "Izvorul Cunoștinței", în trei părți: B. Opere polemice: C. Opere exegetice: D. Opere morale și ascetice: E. Opere omiletice: F. Opere Poetice I se mai atribuie și romanul hagiografic "Viața lui Varlaam și Ioasaf", o poveste despre încreștinarea indianului Ioasaf, împreună cu toată familia sa, de către anahoretul Varlaam. Romanul
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
situație fantezistă plauzibilă în viitor și construiește, pornind de la aceasta și după exemplul lui Wells, o nouă realitate social-politică. Textul literar conține multă poezie, ce izvorăște din fantezia bogată a autorului, dar și nuanțe de umor discret și de malițiozitate polemică. Spre deosebire de George Călinescu care-l considera pe Aderca un "„umorist abscons”", profesoara Elvira Sorohan îl percepea pe autor ca "„un romancier frondeur și polemic, mai curând malițios”". Istoricul literar Ion Hobana susținea cu o anumită doză de subiectivism că "Orașele
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
ce izvorăște din fantezia bogată a autorului, dar și nuanțe de umor discret și de malițiozitate polemică. Spre deosebire de George Călinescu care-l considera pe Aderca un "„umorist abscons”", profesoara Elvira Sorohan îl percepea pe autor ca "„un romancier frondeur și polemic, mai curând malițios”". Istoricul literar Ion Hobana susținea cu o anumită doză de subiectivism că "Orașele scufundate" este opera literară cea mai reușită a lui Felix Aderca, precum și una dintre scrierile cele mai onorabile apărute în perioada interbelică. Romanul "Orașele
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
viului", eseuri (2013); "Cercul sălbatic", roman, ediția a II-a revăzută (2013); "Casa din întuneric", roman, ediția a II-a revăzută (2013); "Trei mii de semne", jurnal de scriitor (2014); "Coasta lui Apollo", jurnal de scriitor (2014), "Acasă - în exil", polemice (2014), "Noaptea străinului", roman, ediția a II-a revăzută (2015), "Sculptorul", roman, ediția a III-a revăzută (2015); "Orbita zeului" (2016) ● Premiul pentru poezie al Ministerului Culturii, 1993; ● Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1996; ● Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
Apologia", scrisă de Apuleus, în care autorul se apără împotriva acuzației de vrăjitorie. În creștinism înseamnă apărarea din punct de vedere intelectual-civil a religiei creștine. Unii consideră apologia ca fiind o ramură a teologiei. În viziunea protestantă, apologeții sunt prea polemici atunci când apără catolicismul. Tradițional, însă, apologia îmbracă un aspect pozitiv pentru creștinism, misiunea sa fiind atât aceea de a-l apăra pe credincios împotriva propriilor lui îndoieli, cât și împotriva necredincioșilor. În Noul Testament apologia ia forma apărării creștinismuluiîmpotriva exceselor iudaice
Apologie () [Corola-website/Science/312965_a_314294]
-
se ascund după un limbaj formal politizat, fals patetic și plin de clișee." (Ion Cocora, Tribuna, 22 martie 1979) Cuibul reușește dificila performanță de a ține un spectacol de întindere normală în cadrele unei lungi ședințe, ale unei ședințe dilatate polemic, satiric, hiperbola scenică emanând un jet vezicant pentru epidermele convenționale, de rutină, falsificate prin birocratism." (Titu Popescu, România liberă, 27 martie 1979) ISPITA, Mai 17, 1979, Teatrul de stat, Reșița Drama istorică a oscilat întotdeauna între doi poli: acela al
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
înainte de publicare. John Milton (scriitor englez) a criticat cu elocvență cenzura și legea de acordare a licențelor (cunoscută sub titlul "Licensing Order of 1643") care era o formă de cenzură apriori utilizată pentru a suprima opiniile potrivnice puterii în pamfletul polemic "Areopagitica: A Speech for the Liberty of Unlicensed Printing (1644)" și a solicitat Parlamentului să suprime sau cenzureze publicațiile ofensive după apariția lor dacă este absolut necesar. Deși abia în 1695 legea cenzurii presei englezesti a fost eliminată, obiecțiile aduse
Libertatea presei () [Corola-website/Science/318899_a_320228]
-
cu conotație negativă ale celor doi fii evrei căsătoriți Mahlon și Kilyon și moartea acestora ar putea fi legate în ochii autorului de faptul ca s-au însurat cu femei străine. De asemenea nu se întrevede în povestire nici o atitudine polemică. Unii susțin că limbajul sulului este arhaic și că el a fost scris efectiv în vremuri îndepărtate. Ca exemplu este adusă forma de conjugare antică a verbului, folosirea formei "והלכתי" (vehalakhti) la persoana a doua în loc de והלכְתְ
Cartea lui Rut () [Corola-website/Science/321047_a_322376]
-
practic, paralizată de posibilitatea celor 5 membri permanenți ai Consiliului (SUA, URSS, China, Marea Britanie și Franța) de a folosi, individual, dreptul lor de veto. În consecință, ONU a fost, în esență, transformată într-un forum inactiv pentru schimb de retorici polemice, iar sovieticii se foloseau de acesta aproape exclusiv ca de o tribună de propagandă La Conferința de la Potsdam, care a început la sfârșitul lunii iulie 1945, după capitularea Germaniei, au apărut diferențe serioase asupra dezvoltării viitoare a Germaniei și a
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]