740 matches
-
parvenit în forma originală, în limba greacă. Cea mai vestită este Discuția în contradictoriu cu filozofii în legătură cu creația lumii, un dialog scris la Berit și localizat tot aici. în această scriere, Zaharia apără doctrina creștină a facerii lumii de către Dumnezeu polemizînd cu un elev al neoplatonicului Ammonius din Alexandria, care, în conformitate cu doctrina acelei școli filozofice, considera că lumea este coeternă cu Dumnezeu. La acest dialog participă și Ammonius, la ale cărui prelegeri Zaharia asistase pe cînd era student la Alexandria și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mod care indică și cum e concepută - Topografie creștină; aceasta are legătură și cu prezenta lucrare, deoarece, în esență, nu este o scriere geografică în sens științific, așa cum fuseseră operele clasice, ci o operă de exegeză a cosmografiei biblice. Scriitorul polemizează atît cu geografii, cît și cu astronomii și cu matematicienii păgîni și se bazează pe cosmografiile lui Moise și ale scriitorilor Bisericii. Ca atare, în prima și în a doua carte, pornind de la Scriptură, el susține că pămîntul nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trăit Andrei, arhiepiscop de Cezareea, în Capadocia, nu constituie o informație absolut certă. în vremea acestui exeget, Ierusalimul se afla încă sub stăpînirea Imperiului Bizantin, deci Andrei a trăit înainte de 637, cînd orașul sfînt a fost cucerit de arabi. El polemizează cu Ecumenius, pe care nu-l menționează însă în mod clar, și spune că acesta e încă în viață în acea perioadă. Și Andrei a scris un Comentariu la Apocalipsă, împărțit în douăzeci și patru de tratate, fiecare alcătuit din trei capitole
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o asemenea problemă de mare relevanță, după părerea noastră -, sociologul englez rămâne tot pe teren democratic în identificarea unei soluții durabile la această temă, care va ocupa din ce în ce mai vizibil prim-planul dezbaterilor și acțiunii politice în următoarele decenii. Giddens chiar polemizează cu autorii lucrării The Climate Change Challenge and the Failure of Democracy David Shearman și Joseph Wayne Smith. Aceștia, la întrebarea dacă democrația este în măsură să facă față noii sfidări, răspund limpede: "nu". Statele democratice sunt prea dominate de
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
și antidemocratică, fiind înspăimântați de prezența americanilor în Irak, ostili Israelului și dornici să-și impună propriile concepții morale asupra altora; dar ei nu sunt teroriști decât în cazul în care comit sau încurajează acte teroriste. Am putea dori să polemizăm cu adversarii noștri ideologici, folosind toate argumentele pe care le avem la dispoziție; dar guvernul nostru nu are nici un drept să atace alți oameni din cauza convingerilor acestora. Așa cum nu am împușcat niciodată comuniști pentru simplul fapt că erau comuniști, nu
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
dl. Lovinescu o impută d-lui Călinescu se referă la el însuși, așa că răspunsul d-sale este oricum pro domo.” În același timp, Adrian Marino face o cronică literară elogioasă operei călinesciene. Autorul insistă pe primatul esteticului în construcția lucrării, polemizând astfel indirect cu detractorii operei călinesciene: „Neînțelegerea acestui principiu de bază, în aplicarea căruia stă de fapt cea mai mare parte din originalitatea și valoarea lucrării, poate duce la reaua ei interpretare și e recomandabil ca, înainte de a porni la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286591_a_287920]
-
informațiile lumii s-au sfărâmat să devină eu-l cunoscut, dar mai ales cel necunoscut. "Ar fi poate exagerat să afirmăm că inconștientul e cosmos; el e totuși ceva ce aduce a cosmos", scrie Blaga imaginându-și celălalt tărâm și polemizând cu Jung405 și Freud, acceptându-le reflectivitatea conștientului în inconștient. Până în cele din urmă margini privim/ noi sfinții, noi apele/ noi tâlharii, noi pietrele,/ drumul întoarcerii nu-l mai știu/ Elohim, Elohim!" Deci el recunoaște un sens mnemoclastic în care
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de splendide pantacle. 393 Liviu Pendefunda, Contact internațional, 7, 15, 1997. 394 Noul Testament, Fap 2. 17-18 395 Dintru început trebuie să atragem atenția că această lucrare nu intenționează să suprapună textului steinerian antroposofic elemente de experiență proprie. Nu intenționăm să polemizăm nici cu Walther B(hler sau Frizo Melzer, dar cunoașterea meditativă este obținerea revelației printr-o metodă activă, în timp ce tema expunerii noastre este o introspecție asupra pasivului, a receptării nuanțate de inițiere a lumilor superioare, divine. Fantasmagoria are nevoie de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Nietzsche din 1924 și 1948 clarifică prezența frecventă a filozofului din Röcken în universul său mental. Mărturie a influenței funeste stă mai cu seamă frământata operă din 1918, concepută și scrisă dintr-o suflare sub obsedanta impresie a Marelui Război. Polemizând cu fratele său Heinrich, care se declara umanist și, prin urmare democrat, liberal, progresist, pacifist, Thomas Mann respingea umanismul în termenii unei aristocrații spirituale de ascendență nietzscheană, care exalta valorile înalte ale spiritului și ale culturii (Kultur), opunându-le celor
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Abordarea pe care Heidegger o pune în joc este, în mod corespunzător, cea a unei confruntări vaste și strânse pe toate fronturile pe care el o desemnează ca Aus-eindander-setzung: acest termen înseamnă "faptul de a avea o controversă", de a polemiza și dezbate despre "ceva" cu cineva. Heidegger îl folosește și ca termen tehnic pentru a traduce conceptul de pólemos la Heraclit. Grafia folosită de Heidegger pentru a reliefa părțile componente ale cuvântului intenționează să sugereze implicațiile unei confruntări, cu alte
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Heraclit. Grafia folosită de Heidegger pentru a reliefa părțile componente ale cuvântului intenționează să sugereze implicațiile unei confruntări, cu alte cuvinte dispunerea părților una față de cealaltă, desfășurarea forțelor aflate în joc și luarea distanței reciproce necesare în scopul de a polemiza de dragul lucrului însuși aflat în chestiune: faptul de a avea o dispută nu ca scop în sine, ci în vederea problemei aflate în discuție, o dispută mè katà dóxan allà kat' ousían*. Angajându-se într-o astfel de confruntare, Heidegger interoghează
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
toate părțile, chiar dacă vehemența atacurilor nu răpește nimic din recunoașterea generală a coerenței cu care el a știut să-și dezvolte discursul filozofic. Firește, criticile care l-au preocupat pe Severino nu au fost acelea care s-au limitat să polemizeze cu acesta, ci acelea care, intrând în miezul argumentărilor sale, au urmărit să slăbească din interior edificiul neoparmenidian. A fost mai ales cazul criticilor adresate lui Severino de către maestrul său, Gustavo Bontadini, de Cornelio Fabro și Enrico Berti acesta din
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Ioan Chiș, "Istoria penitenciarelor din România", în Revista de Știință Penitenciară, nr. 2(25)/1996, p. 31. 246 Radu Popescu, Istoriile domnilor Țărîi Rumînești, în Cronicari munteni, Editura Albatros, București, 1973, p. 175. 247 Octav Gorescu, op. cit. 248 El a polemizat cu Cesare Beccaria, care propunea centralizarea sistemului punitiv și înființarea unei administrații centrale de stat, Mavrocordat argumentînd la fel ca și bunicul său că trecerea preoților în poziții nesemnificative în pușcării le va arunca pe acestea într-o barbarie și
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
a regimului, scrisorile acestea sunt o adevărată diatribă, folosind o gamă de mijloace din arsenalul pamfletului, de la apelul familiar, în bătaie de joc, la atacul dur, necruțător. Finețea și subtilitatea sunt însușiri mai rar valorificate de R., înclinat, atunci când nu polemizează dur, spre stilul măreț, grandilocvent, câteodată căzând în delir, tinzând spre sublim și neevitând, întotdeauna, ridicolul. Stilul - se poate vorbi de o manieră -, cu efecte oratorice bine calculate, este romantic, mesianic, oracular. Notarea imediată, proaspătă, zilnică, o va face Rosetti
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
solicitați să participe scriitori din toate generațiile și de toate orientările, critici și istorici literari, universitari și specialiști din diferite domenii umaniste, și revista este una dintre puținele în care poți găsi, alăturate, numele unor autori care, în alte împrejurări, polemizează acerb sau se contestă reciproc. Se cuvine menționat că, în afară de membrii colectivului de redacție (Eugen Simion, Valeriu Cristea, Sebastian-Vlad Popa, Andrei Grigor, Nicolae Bârna, Bogdan Popescu, Călin Căliman, Daniel Cristea-Enache, Răzvan Voncu), ale căror contribuții se regăsesc, practic, în fiecare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286004_a_287333]
-
reviste ale exilului românesc. Articolele de fond sunt semnate în mod obișnuit de Petre Vălimăreanu, Mihai Fotin Enescu, Andrei Pandrea. Gazeta abundă în informații despre românii din exil, înregistrează și comentează cele mai importante evenimente politice, culturale, economice din țară, polemizează cu diverse publicații. Fiecare număr conține literatură originală și multe reproduceri din clasici români. Se observă o preferință pentru poezia închisorilor, paginile V. însumând în timp o adevărată antologie alcătuită din versurile lui Radu Gyr (Ne vom întoarce într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290468_a_291797]
-
acestora, precum cea din Tabloul economic. Prescripțiile politice ale fiziocraților nu sunt liberale decît în aparență, sau poate că ele descriu o formă particulară de liberalism: laissez-faire-ul lor e subordonat realizării or-dinii naturale. Iar faptul că un Dupont de Nemours, polemizînd cu Say, refuză reducerea economiei la o știință a bogăției confirmă holismul fiziocraților, în opoziție cu individualismul clasicilor. Individualismul presupus de economia politică a fost multă vreme acuzat de a fi la ori-ginea aparentei contradicții dintre Teoria sentimentelor morale și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
precum: „cunoștințe de limba germană”, „onestitate”, „viteza scrierii”, „dragoste pentru muzică”, „memoria figurilor”, „fidelitatea vizuală a faptelor” ș.a.m.d. (Thorndike, 1913, p. 5). Am redat ca atare acest fragment pentru a sugera cititorilor nota ironică introdusă de Thorndike; el polemiza în acest mod cu gestaltismul german și Denkspsychologie, reproșându-le subtil absența spiritului analitic și lipsa de meticulozitate în cercetarea psihologică. Avea dreptate? Curând a fost copleșit de critici, iar abordările globale precum structuralismul și holismul au înlăturat din cercetarea
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
memoria, dar, în mod ciudat, vacarmul lor îndemna la uitare. Căci vorbeau despre milioane fără chip, aidoma acelor zerouri fluide pe care le desenau calculatoarele lor de buzunar... Știam că soldatul nu și-ar fi dat osteneala să dezmintă, să polemizeze. Privirea sa ar fi fost mută. Ar fi observat sala și ar fi notat cu siguranță o singură impresie, care rezuma absolut tot: urâțenia. Urâțenia cuvintelor, urâțenia gândurilor, urâțenia minciunii împărtășite. Extraordinara urâțenie a acelui tânăr chip feminin aplecat spre
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
atât de necesar entuziasm filologic - de altfel, tipul de entuziasm cel mai puțin răspândit la momentul actual. Desigur, cititorul poate face trimitere și la altceva decât la „seria” de scrieri conținute în volum. De exemplu, la textele interlocutorilor cu care polemizez sau cărora le răspund cu atâta încăpățânare. De altfel, din opera pe care cititorul trebuie s-o reconstruiască lipsesc complet materialele care, în fond, sunt fundamentale. Mă refer în primul rând la un grup de poezii italo-friulane. Aproximativ în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
să mai discutăm: în mascarada jucată pe scenă de vechea, falsa putere în plină falsă reacțiune, autoritățile școlare și elevii se înțeleg perfect, într-o odioasă frenezie mercantilă a integrării. Dar cu siguranță au existat cazuri în care elevii au polemizat cu enunțurile „apodictice” cuprinse de subiecte (fraze șantazist extrase din context); însă, chiar și așa, scena pe care se produce opoziția dintre autoritățile școlare și elevi este aceeași: cea pe care noua putere, în reacțiunea sa revoluționară, o îngăduie vechilor
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de conștiință. Toate acestea sunt oare utopice? Este oare o nebunie să ne gândim că o „autoritate” ar putea să apară pe ecrane făcând reclamă la tehnicile „alternative” de a iubi? Ei bine, cu siguranță că nu bărbații cu care polemizez aici ar trebui să se sperie de această dificultate. Din câte știu eu, ceea ce contează pentru ei este rigoarea principiului democratic, nu faptul în sine (cum se întâmplă, în schimb, brutal în cazul oricărui partid politic). În sfârșit, mulți - lipsiți
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
din punct de vedere cronologic”, între fascismul fascist și fascismul democrat-creștin, ci între fascismul fascist și fascismul nou într-un mod radical, total și imprevizibil, născut din acel „ceva” care s-a întâmplat acum zece ani. Deoarece sunt scriitor și polemizez sau măcar discut cu alți scriitori, fie-mi îngăduit să dau o definiție cu caracter poetico-literar fenomenului care a avut loc în Italia acum zece ani. Aceasta va servi la simplificarea și scurtarea discuției noastre (și, probabil, la o mai
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fascism și fascism în perioada următoare războiului: deosebirea dintre fascismul fascist și fascismul acestei a doua faze a puterii democrat-creștine nu are echivalent în istoria noastră și, probabil, în întreaga istorie. Totuși, eu nu scriu prezentul articol doar pentru a polemiza cu privire la acest subiect, deși el îmi este foarte drag. În realitate, scriu prezentul articol dintr-un motiv foarte diferit. Iată care ar fi acesta. Toți cititorii mei își vor fi dat cu siguranță seama de schimbarea suferită de conducătorii democrat-creștini
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și trage originile din copilărie, are ceva sincer. Totuși, în ceea ce ne privește, o asemenea înșiruire a meritelor democrației creștine ni se prezintă, în esență, dar și fatal drept un pomelnic de Realizări ale Regimului. Nu o spun atât ca să polemizez (există și această intenție, se înțelege, dat fiind că am vrut sincer să accept sinceritatea răspunsului lui Andreotti), cât mai ales pentru a evidenția un fenomen care le este comun, în mod obiectiv, tuturor Realizărilor Regimului, iar acesta este următorul
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]