205 matches
-
Ecaterina spre veșnica lor pomenire. Anul 1880, Martie 30, Iași. Din 30 martie 1880”<footnote Inscripția se găsește pe acest policandru footnote>. Are 16 brațe, făuritorul lui nu-l cunoaștem. În Sfântul Altar, pronaos și pridvor mai sunt câte un policandru de dimensiuni mai mici. Strănile arhierească și domnească, dar și cele pentru credincioși care sunt așezate lângă pereții bisericii sunt lucrate de un meșter din Suceava în anul 1985. În anul 1988 starețul Mitrofan Băltuță a schimbat pardoseala din piatră
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
zurlie și fără sfanț și fără noroc. Din bulevard spre dreapta și iar spre dreapta. Laterală liniștită. Arbori, zumzet neauzit, tăcere tenebroasă. Poarta grea de fier, trepte solemne. Clădire princiară, bolți, ogive, piatră lemn oțel, ferestre severe și coloane și policandre, cunoaștem decorul. Apasă butonul soneriei pe care scrie Dr. Marga. O fi stând deja pitită după ușă tanti Jeny, pacienta, devenită bona lui don’ doctor, o fi așteptând, ca de obicei, în spatele ușii. — Ți-am adus o floare, bunicuță. Garoafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Și-l pun să plătească și lumânări pentru toată lumea care umple biserica. Lecturi la lumânare! Te-ai prins?“ Irineu se scutură abia mascându-și scârba. Își împreună mâinile pe burtă, ridică visător ochii spre tavan, îi țintui undeva în stânga imensului policandru și, de parcă citea ceva de pe acolo, șopti mai mult pentru împletitura de lanțuri aurite printre care, răsfirate, puzderii de becuri își răspândeau lumina orbitoare. „De altfel și Sfântul Ioan Gură de Aur, în Despre preoție, ne învață că «preoții sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
petale/ Și parfumuri revărsate să ne strângă-n trupul lor/ nunta noastră cea albastră și caleștile regale/ să ne caute prin somnul frunzelor sau într-un nor./ .../ Nunta noastră cea albastră să ne caute-n pământ/ și să fim reci policandre cu lumina lor pierdută.../”. Ideea trecerii imperceptibile îl chinuie pe poet în fiecare sonet, ca și în „Lecție pe Ostrov”, și ea se regăsește exprimată în varii înfățișări: „Privește, deci se lasă amurgul fără teamă/ se clatină icoana în care
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
pentru intervenția chirurgicală pe aortă fără de care, după cât se pare, aș fi fost mort de mult.) Pe patul meu, cu ochii semiînchiși pironiți în tavanul care în amurg se îndepărta până ce ajungea ca toată suprafața lui să fie umplută de policandrul miriapod, îmi liniștesc în zece minute trupul și nervii. Ar fi trebuit să găsim un loc în casă mesei din lemn masiv, probabil de stejar, moștenire de la coana Paulette, doamna răposată a unchiului meu. Cu tanti Mary am cărat, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mi-am găsit camera într-o ordine deprimantă, în care nu știam de ce să mă apuc. Pe patul de scânduri destul de sever, care ar trebui să fie sănătos pentru spate, număr de mai multe ori la rând, până adorm, brațele policandrului, pe care după treizeci de ani ar trebui să le știu cu ochii închiși în fiecare detaliu, cu firele de praf și pânzele de păianjen solidificate, cu lumina agresivă atunci când seara apăsam din neatenție pe șalterul care aprinde toate cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o aștepte aici pe colega cu care plecase din Hanovra și care acum umblă prin boutique-urile gării după ciocolată. Când e nervoasă, prietena ei trebuie să înghită una după alta cinci-șase tablete de ciocolată. O săptămână fără luminile terorizante ale policandrului din camera mea mi-a prins bine, dar curând după revenirea în oraș trebuie să mă readaptez. Aprind, de data asta intenționat, toate brațele caracatiței și încep, în chiloți și cu picioarele mele noduroase indecent dezgolite, să umblu prin hârtiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
un ocnaș osândit pentru o veșnicie de eternități din pocale de timp neantul prelins peste margini mi-a atins buzele șuierătoare de psalmi răzvrătiți mi-am clădit temple în lumină dar nimeni n-a îngenuncheat în ele bolți de văzduh policandre de stele icoane de păsări altare de ape s-au prăbușit sub buldozere de indiferență la porți mulțimea râdea demonic urla în limba șerpilor noi avem alte temple mai albe zeul tău a căzut în desuetudine prea bine mi-am
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
bun, dar, în veci, nu prea va izbuti să le șteargă... Rulau peste tăpșanul de pe care, cu aproape un an în urmă, la 20 iunie 1987, fusese scuturată ctitoria lui Udriște Năsturel, biserica Sfânta Vineri-Hereasca, doldora de icoane, chipuri cioplite, policandre și candelabre brâncovenești, pentru a nu sluji drept reper celor ce ar fi plecat în expediție. Scotocind coclaurile pe care se răsuciseră odinioară gurile de vărsare ale pârâiașului descântat. Pe ruinele ei, înțelept Marele Arhitect, mereu surprinzătorul Nicolae Ceaușescu, avusese
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
audă un zvon surd de glasuri amestecate, de strigăte și lovituri repezi. Luna tocită se lăsase într-o parte spre câmpul Cuțaridei. Era răcoare și noaptea de septembrie avea o limpezime strălucitoare. În depărtare se vedeau luminile Bucureștiului, ca un policandru atârnat de cerul jos. Numai aproape, spre mahalaua Filantropiei, pâlpâiau felinare cu gaz, chioare și rare, pierdute sub oțetari sălbatici. În urma 59 cailor rămânea o dâră lungă de praf, care se așternea greu peste iarba scurtă a maidanelor. Drumul era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lor. Pianul alb. Oglinda ovală. Atârnată de frânghii bine Întinse, cu fruntea ei pură, plecată, ea Încearcă să rețină mobilele ce stau să cadă și sclipitoarea pardoseală Înclinată care se Încăpățânează să alunece din Îmbrățișarea ei. Țurțurii de cristal ai policandrului, care emit un clinchet delicat (se mută obiecte În camera de sus, unde va locui Mademoiselle). Creioane colorate. Spectrul lor detaliat afișat pe cutie, dar niciodată reprezentat integral de cele dinăuntru. Stăm la o masă rotundă, fratele meu, eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
da o ocupație unor copii fictivi; acum nu mai sunt cu totul ale mele. Undeva, În casa cu mai multe apartamente a unui capitol, În camera cu chirie a unui paragraf, am plasat oglinda aceea Înclinată și lampa și lacrimile policandrului. Puține lucruri au rămas, multe s-au irosit. Oare l-am dat și pe Box I (fiul și soțul lui Loulou, cățelușa menajerei), acel bătrân dachshund maro care doarme buștean pe canapea? Nu, cred că el Încă Îmi aparține. Botul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ulei de măsline, a continuat ea. Neapărat de măsline. Îi dă un gust așa, mai aparte, mediteranean. Rămăseseră pe masă, printre alte bucate, și două farfurioare cu câteva măsline. Mari, negre, lucioase, sclipind uleios ca niște agate negre sub razele policandrului. Le priveam absent, gândindu-mă ce aș mai putea să-i spun femeii de lângă mine. Câteva cuvinte, doar pentru ea, să-i pară că vin din timpul acela în care îmi înfierbântase de multe ori închipuirea. Știam că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
într-o altă lume. Totul era învăluit într-o pulbere de lumină argintie. Lucrurile, care la lumina zilei îmi erau atât de cunoscute, aveau acum o înfățișare nouă. Privind cerul, am remarcat cât de frumos sclipeau steluțele aprinse, asemeni unui policandru imens, menit să dea farmec întregii naturi. Era fascinant! Nu știu cât timp am întarziat pe dig, cu părinții, dar știu că emoția trăită atunci m-a marcat destul de puternic. Îmi doresc să mai trăiesc asemenea momente, căci ele îmi inunda sufletul
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
După ploaie Elena Marin Alexe Se-ascund fluierarii,"hoții", intre frunze zgribulite, teiul dă binețe nopții printre ramuri umezite. Împletite în buchete, stelele din policandru intonează noi sonete, luna mă privește tandru. Norii, fug mâncând pământul și se-ascund în noaptea vie, cerul dă mâna cu vântul prins în vraja aurie. Plânge noaptea, luminată cu luciri de stele mute, prin grădina afânată , florile stau să
Dup? ploaie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83281_a_84606]
-
de zor, năvăli la dânșii Gogu Ionescu, asudat de entuziasm, strălucitor și răgușit, întrebînd frenetic, cum întreba pe toată lumea: ― Ei, ce ziceți de Nadina cu Raul?... Au fost formidabili!... Au un talent fenomenal!... Dar succesul? S-a cutremurat sala și policandrul începuse să balanseze în tavan de clocotul aplauzelor... Observând încurcătura pe fețele celor trei, își dădu brusc seama c-a făcut o gafă. Vru s-o dreagă cu orice preț. Și, după o mică pauză, continuă cu același glas vijelios
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
adoptă bunăoară, ipostaza lui Alexandru "refuzând apa", a voievodului, a cavalerului, a prințului din Levant care "a văzut idei". Peisajul fizic și spiritual variază; universul realizat în imagini expresioniste dă sentimentul sfârșitului în "Alexandru refuzând apa: "Un soare imens, fioros policandru/ rănea alburiul zenitului fiert." Poetul cosmicizează o arșiță interioară, menită să purifice lumea; soarele parcă a topit văzduhul, zămislind o nouă geografie care poartă pecetea păcatului. Dar Alexandru nu-și potolește setea și călăreții aclamă: Atunci călăreții strigară în cete
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
punct terminus, stingerea. Preludiile acesteia sunt așteptarea febrilă, chinuitoare, fantazarea barocă, somnul coșmaresc sau, cel mai adesea, obsesia absenței și a sterilității. Reverberațiile suferinței întunecă iremediabil atmosfera oricum asfixiată, marcată de simboluri ale neființei ("casa cu panglici și rame mucezite", policandre grele-n cristal, "raclele, sticlele,/ toată mecanica în mâini decrepite", "paingii" care "trec năsălie în fiece colț de la casă"). Utilizarea frecventă a procedeului antropomorfizării (peretele "a-nceput să prindă sudoare (...)/ transpirație de-astmatic murind", "fum veninos" ș.a.) amplifică, în loc să anuleze
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
petrecut 3 ani ca expert la Radio China Internațional. În această perioadă a tradus multe opere ale literaturii chineze. A fost prezentă în publicații literare cu eseuri adunate în volume. Între acestea se distinge cel intitulat „ Se mai aprind încă policandre”. Mulțumesc doamnei Conf. Dr. Sabina Ivașcu pentru generozitatea cu care mi-a pus la dispoziție fotografiile chirurgicale și de familie, articolele omagiale care mi-au permis să aduc în fața Dumneavoastră, stimați colegi, multe fațete necunoscute până acum și multe povestiri
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
unde s-a construit actuala școală cu clasele I VIII. Biserica neavînd venituri proprii este susținută de enoriași, fie prin contribuții, fie prin donații personale. Astfel D.MÎnăstireanu donează o evanghelie În 1840. În 1902 M.Bobic a donat un policandru de sticlă, o evanghelie legată și un acoperămînt de catifea roșie pentru iconostas. În 1903 İon MÎnăstireanu și soția sa Acrivița donează o cădelniță de argint de China. În a doua jumătate a secolului XX s-au donat preșuri, foi
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Ceriul era turburat; nori groși se primblau ca niște munți pe el..." Umoarea sumbră a eroului e comentată de tunete. Salonul are un aspect funerar grandios: "Părea că mă aflam într-un salon îmbrăcat în doliu unde ardeau două mari policandre cu luminări de ceară galbenă. Olga dormea culcată pe o canapea." Negruzzi profesează umorul romantic. În Scrisori și în scrierile mărunte, witz-ul e învederat. Trecerea prin Podul Iloaiei este prilej de reverie și sarcasm, biografia lui Scavinschi un pretext de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ciacșiri roșii, meși și papuci galbeni; colo, luxoasa casă a boierului Romanit (Ghica are o extraordinară memorie vizuală): macaturi și perdele de mătăsărie groasă de Damasc și de Alep, scaune de abanos, încrustate cu sidef, îmbrăcate în piele de Cordova, policandre de Veneția; tinerii în straie orientale joacă vals și ecossaise; de pe un pat familia domnului privește hieratică: "În sala de bal, vodă, îmbrăcat cu giubea albă, hanger de brilianturi la brâu, ședea în mijlocul sofalei între ferestre, rezemat pe perne, cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sunt prozaice, tonul are solemnitate, învederată în acest cântec al săniilor: Alunecând pe roase tălpi de lemn, Înaintează săniile către-un semn Pe care marginile codrului îl fac Cu cîte-o mână albă de copac. În inima pădurilor adânci Subt albe policandre înghețate, Ca niște urme de comori uitate, S-ascund grămezi de lemne printre stânci. VIRGIL MOSCOVICI, D. N. TEODORESCU Simbolist în fond, Virgil Moscovici a evocat contemporan cu Ion Barbu marile forțe cosmice, Ghețarul, Caverna, Lava, Cascada, Potopul, Apele, nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din Bizu și face elogiul ruralității și al moldovenismului: "[...] din această ambianță de târg moldovenesc s-a plămădit, astfel, literatura noastră, asimilându-i caracterul rural sau periferic, cu zvon de șezători și perspective de munți violeți. Confortul saloanelor parchetate, al policandrelor de cristal [...] n-a produs o literatură și o ideologie; vântul sufletului și talentului românesc bate încă prin coșurile căsuțelor turtite, cu mușcate pe prispă, cu ochiuri de geam cârpite cu hârtie, prin grădinițe troienite de roade, prin cârciuma jupânului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
bustul lui Duca”, îl căinează că e cu ochii scoși; Heliade cel de bronz i se pare că e gata-gata să-l otânjească pe careva („când te-oi cârpi!”); la teatru, nu se dumirește cum de nu curg luminile din policandre. Și iarăși se înnegurează horinceanul dinaintea statuii lui „conu Lascăr”, Lascăr Catargiu, boier din alte vremuri, căruia tare i s-ar plânge de „mișelia” din țară. Bucșit de resentimente, bombănitorul unchiaș, cu toată trena lui de pitoresc, nu e neapărat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]