553 matches
-
36; Brândușa Armanca, Efecte geometrice, O, 1984, 48; Șerban Foarță, „Alternative bacoviene”, O, 1986, 49; Al. Călinescu, „Polifonia persoanei”, CRC, 1987, 10; Aurel Sasu, Literatura prin gaura cheii, TR, 1988, 12; Gheorghe Grigurcu, Confesiune deghizata, RL, 1988, 16; Nicolae Manolescu, Polifonie romanesca, RL, 1988, 16; Ioan Holban, Textul și ciornele, CRC, 1988, 31; Cornel Ungureanu, Perpetuum românesc, O, 1988, 31; Ion Simuț, „Polifonia persoanei”, F, 1988, 10; Ruja, Parte, I, 160-163; Cornel Ungureanu, Alexandra Indrieș - primul român postum, O, 1995, 3
INDRIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287550_a_288879]
-
Aurel Sasu, Literatura prin gaura cheii, TR, 1988, 12; Gheorghe Grigurcu, Confesiune deghizata, RL, 1988, 16; Nicolae Manolescu, Polifonie romanesca, RL, 1988, 16; Ioan Holban, Textul și ciornele, CRC, 1988, 31; Cornel Ungureanu, Perpetuum românesc, O, 1988, 31; Ion Simuț, „Polifonia persoanei”, F, 1988, 10; Ruja, Parte, I, 160-163; Cornel Ungureanu, Alexandra Indrieș - primul român postum, O, 1995, 3; Dicț. scriit. rom., ÎI, 588-590. C.U.
INDRIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287550_a_288879]
-
C.A. Rosetti. Mesianism și donquijotism revoluționar, București, 1970; Zaciu, Lecturi, 82-85; Săndulescu, Continuități, 222-227; Dicț. lit. 1900, 751-753; Cristea, Faptul, 19-24; Cioculescu, Itinerar, I, 64-72, IV, 71-76; Dana Dumitriu, Introducere în opera lui C.A. Rosetti, București, 1984; Indrieș, Polifonia, 66-70; Holban, Literatura, I, 1-19; Ioan Holban, C.A. Rosetti, CL, 2000, 3-5; Manolescu, Istoria, I, 263-273; Simion, Ficțiunea, III, 94-102; Dicț. scriit. rom., IV, 97-101; Săndulescu, Memorialiști, 27-32. F.F.
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
Procedeul, atingând uneori virtuozitatea, funcționează, de la un moment dat, în gol. Căci, într-o formă insolită, B. compune un roman clasic, centrat pe un personaj aflat într-o situație specială: proprietarul Alexandru Padeș este acuzat că și-a ucis administratorul. Polifonia vieții este redusă, astfel, la un studiu de caz. Tulburarea percepției, dedublarea, trecerile succesive prin stări de halucinație, delir și hipnoză sau de limpezime și luciditate tind să devină adevărate teme ale romanului. Teza, teoretizată apoi în Thanatos și în
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
IV, 262-267, 359-365, 432-438, 531-535; Glodeanu, Poetica, 303-322; Cărtărescu, Postmodernismul, 293-295; Victoria Moldovan, Lexicul poetic sadovenian, București, 1999; Mircea Tomuș, Romanul romanului românesc, I, București, 1999, 76-131; Dicț. esențial, 735-741; Micu, Ist. lit., 173-176, 248-252; Sorescu, Lumea, 111-118; Z. Ornea, Polifonii, Iași, 2001, 31-37; Ion Pecie, Meșterul Manole. Prozatori ai lumii: Creangă, Sadoveanu, Rebreanu, București, 2001; Popa, Ist. lit., I, 706-712; Vârgolici, Portrete, 180-194; Constantin Dram, Mihail Sadoveanu. Modelul istorisirii de dragoste, Iași, 2002; Gheorghe Jurma, Sadoveanu sau Lupta cu balaurul
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
tehnicii narative (se întâlnesc adevărate broderii scripturale, cascade de „sertare” narative, deschise fie prin „punere în abis”, fie „în paralel” față de textul principal, performanțe de jonglerie în materie de atribuiri succesive sau alternative ale secvențelor unor naratori diferiți, exploatarea virtuților polifoniei, dezbaterii și dialogului, recursul la digresiune și la citat, real sau apocrif, la pastișă ș.a.m.d.). Au fost remarcate și afinități cu Urmuz, cu avangarda interbelică și cu literatura absurdului, Dumitru Micu opinând, de pildă, că proza lui S.
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
de critica și istoria literară mai veche. Exegeta dezvoltă însă și un punct de vedere personal, care se reliefează de fiecare dată, cadrul fiind o schemă cvasiidentică, aplicată în investigarea fiecărei opere: date biobibliografice, geneză, receptare, arhitectură generală (simetrii, opoziții, polifonie), organizare tematică, personaje, modalități epice și dramatice, descriere, dialog, temporalitate și spațialitate, probleme estetice, etice și filosofice incluse în text. În funcție de particularitățile unei scrieri, structura comentariului se modifică, secvențele își schimbă ordinea și ponderea sau atrag interpretări cu privire, bunăoară
SPANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289808_a_291137]
-
Amfiteatru”, în 1968, colaborând apoi la „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Familia”, „Viața studențeasca” ș.a. Prima carte, Sunt ultimul poet romantic, i-a apărut în 1973. S. construiește un univers liric senin, cu influențe folclorice, în tradiția poeziei transilvănene. Două cărți, Polifonie albastră (1979) și Dorurile cantului de cuc (1987), i-au fost însoțite de texte critice semnate de Al. Ivasiuc și de Ovidiu Papadima, cel dintâi remarcând, între altele, că S. „este un poet al corespondentelor în sensul baudelairian al cuvântului
SPERANŢA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289822_a_291151]
-
el „corola de minuni a lumii”, de care vorbea Lucian Blaga. Realizarea sonetelor este bine supravegheată și include trimiteri la mari gânditori ai lumii, a căror opera pare să îi fi fost familiară. SCRIERI: Sunt ultimul poet romantic, București, 1973; Polifonie albastră, pref. Al. Ivasiuc, București, 1979; Dor de dor, București, 1984; Dorurile cantului de cuc, postfața Ovidiu Papadima, București, 1987; Divină călăuza, I-II, îngr. Amalia Spălățelu, București, 1997-2002. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 137-138; Fănuș Băileșteanu, „Polifonie albastră
SPERANŢA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289822_a_291151]
-
1973; Polifonie albastră, pref. Al. Ivasiuc, București, 1979; Dor de dor, București, 1984; Dorurile cantului de cuc, postfața Ovidiu Papadima, București, 1987; Divină călăuza, I-II, îngr. Amalia Spălățelu, București, 1997-2002. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 137-138; Fănuș Băileșteanu, „Polifonie albastră”, CNT, 1979, 27; George Muntean, „Polifonie albastră”, RL, 1979, 32; Al. Ruja, „Dorurile cantului de cuc”, O, 1988, 8; Traian Ț. Coșovei, Strigat patetic cu impulsuri de laser, CNT, 1992, 4; Dan Munteanu, Vasile Speranza, poeta, „Canarias”, 1993, 25
SPERANŢA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289822_a_291151]
-
1979; Dor de dor, București, 1984; Dorurile cantului de cuc, postfața Ovidiu Papadima, București, 1987; Divină călăuza, I-II, îngr. Amalia Spălățelu, București, 1997-2002. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 137-138; Fănuș Băileșteanu, „Polifonie albastră”, CNT, 1979, 27; George Muntean, „Polifonie albastră”, RL, 1979, 32; Al. Ruja, „Dorurile cantului de cuc”, O, 1988, 8; Traian Ț. Coșovei, Strigat patetic cu impulsuri de laser, CNT, 1992, 4; Dan Munteanu, Vasile Speranza, poeta, „Canarias”, 1993, 25; Luis Leon Barreto, Visión mistica de Gran
SPERANŢA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289822_a_291151]
-
sociologic din romanele lui I. Slavici, DFC, 39-61; Cheie-Pantea, Palingeneza, 40-53; Marcea, Varietăți, 87-94; Țeposu, Viața, 24-34; Zaciu, Viaticum, 167-180; Cioculescu, Itinerar, IV, 144-156; Cosma, Geneza, 200-281; Ion Dodu Bălan, Ioan Slavici sau Roata de la Carul Mare, București, 1985; Indrieș, Polifonia, 126-143; Vintilescu, Secvențe, 81-83; Craia, Fețele, 20-23; Popovici, Eu, personajul, 11-81, 127-144; Vasile, Conceptul, 106-110; Țepelea, Opțiuni, 199-203; Negoițescu, Ist. lit., I, 114-116; Vlad, Lect. prozei, 19-25; Zaharia-Filipaș, Retorică, 257-281; Ioan Petru Culianu, Un exercițiu de mitanaliză: „Moara cu noroc
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
reacție e de suspiciune [...] Păcatul originar devenit politică de stat!” Însă valoarea cărții nu se reduce la atât: ideile Galeriei sunt ele însele încarnate într-o bogată „galerie” caracterologică și expuse sub veșmintele unui discurs ceremonios în care se întâlnesc polifonia, rafinamentul stilistic, voluptatea evocării și a digresiunii în genere, enunțurile sapiențiale și poezia tandră a obiectelor - toate acestea propulsând romanul lui Ț. printre marile realizări postbelice ale genului. Mult mai jos se află Însoțitorul (1981), care, deși cuprinde numeroase scene
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
Biblia, doctrinele mistice, poetul Odysseas Elytis), empatice din perspectiva efectului scontat, poemele din volumul Ce-ar fi să-i dezbrăcăm sufletul?, subintitulat Fabula rasa II (2003), aduc în prim-plan oscilațiile eului liric aflat în căutarea disperată a unei identități. Polifonie, schimbări de registru stilistic, abundență de simboluri (porumbelul, statuia, oglinda etc.), teatralitate, toate acestea atestă disponibilitățile poetei pentru îmbinarea tehnicii cu emoția și viziunea. În ordinea apariției lor, cărțile par a se înscrie într-un fel de proiect al cărui
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
Ecaterina Țarălungă, Tudor Vianu, București, 1984; Emil Manu, Spațiu etern, București, 1985, 60-62, 110-113; I. Massoff, Între viață și teatru, București, 1985, 108-118; Ornea, Actualitatea, 243-250; Mircea Muthu, Tudor Vianu și gândirea estetică, TR, 1986, 40; Anghelescu, Lectura, 198-209; Indrieș, Polifonia, 71-85; Râpeanu, Scriitori, 138-146; Eugen Simion, Sfidarea retoricii, București, 1986, 357-360; Radu, Pagini, 77-79; Nicolae Bagdasar, Istoria filosofiei românești, îngr. și pref. Gheorghe Vlăduțescu, București, 1988, 210-215, 332-333; Vasile, Conceptul, 281-285; Geo Șerban, Între „vrajă și înțelegere”, RL, 1989, 21
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
Budapesta. A colaborat la „Steaua”, „Jurnalul literar”, „Tribuna”, „Poesis”, „Familia”, „Solstițiu” ș.a. A debutat editorial cu volumul Marin Preda. Fascinația iubirii, apărut în 1996. M. este autorul câtorva monografii dedicate unor prozatori români contemporani - Marin Preda. Facinația iubirii, Romulus Guga. Polifonia unei voci (1998) și Laurențiu Fulga (2001) -, scrieri care atestă incontestabile calități de analist. Cartea despre Laurențiu Fulga este un comentariu notabil asupra operei scriitorului, biografiei acordându-i-se doar câteva pagini. Capitolele Sub zodia lui Marte și Fantasticul-coordonată majoră
MUNTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]
-
se întreprinde un excurs prin toată literatura română, preferându-se, pentru exemplificări și comentarii, perioada pașoptistă și cea interbelică. Pamfletul ca discurs literar se impune ca o lucrare erudită, minuțios elaborată. SCRIERI: Marin Preda. Fascinația iubirii, București, 1996; Romulus Guga. Polifonia unei voci, Târgu Mureș, 1998; Pamfletul ca discurs literar, București, 1999; Laurențiu Fulga, Cluj-Napoca, 2001; Lecturi neconvenționale, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Gheorghe Glodeanu, „Pamfletul ca discurs literar”, JL, 2000, 1-2; Dan Mănucă, Dificultățile pamfletului, CL, 2000, 3; Al. Ruja, Teoria
MUNTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]
-
passim; Mariana Vartic, Hortensia Papadat-Bengescu: Individual și social în ciclul Hallipa, DFC, 218-240; Dimisianu, Lecturi, 64-77; Nicolae Florescu, Profitabila condiție, București, 1983, 92-120; Lăzărescu, Romanul, 197-223; Trandafir, Dinamica, 149-157; Crohmălniceanu, Cinci prozatori, 98-164; Ioan Holban, Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1985; Indrieș, Polifonia, 144-164; Nicolae Manolescu, „Arabescul amintirii”, un roman inedit, RL, 1987, 27; Adriana Babeți, Anamneze, O, 1987, 31; Cristea, Fereastra, 47-68; Craia, Fețele, 39-48; Popovici, Eu, personajul, 155-170; Raicu, Descoperirea, 135-167; Negoițescu, Ist. lit., I, 245-247; Lovinescu, Sburătorul, I-II, VI
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
rolul obiectelor, al personajelor și al stărilor liminale, la metalepsă, reciclarea postmodernă a unor specii desuete sau a unor formule paraliterare (în primul volum, Trafic de frontieră) și la „metaficțiunea istoriografică”, principiul enciclopedic, absorbția textelor nonliterare în discursul narativ, pastișă, polifonie și transgresările de perspectivă narativă (în al doilea volum, Ochiul bifurcat, limba sașie). Rezistă din această întreprindere mai ales paginile de analiză (unele configurând minuțioase studii de caz) și de cartografiere a macrostructurilor epice. Dar, suspendând raportarea la contextul istorico-literar
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
1988; Atitudini, București, 1988; Viața lui C. Stere, I-II, București, 1989-1991; Înțelesuri, București, 1994; Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, București, 1995; Fizionomii, București, 1997; Medalioane, Iași, 1997; Portrete, București, 1999; Glose despre altădată, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1999; Polifonii, Iași, 2001. Ediții: H. Sanielevici, Cercetări critice și filosofice, introd. edit., București, 1968; Mihail Dragomirescu, Scrieri critice și estetice, introd. edit., București, 1969 (în colaborare cu Gh. Stroia); George Panu, Amintiri de la „Junimea” din Iași, I-II, pref. edit., București
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
bolnav și un stilist precar. Autorul demonstrează că pentru Dostoievski frumosul este o valoare fundamentală, ca autoafirmare a omului în lupta cu realitățile contrare aspirației spre armonie și echilibru. Analizându-i evoluția, K. vorbește, pe urmele lui Mihail Bahtin, despre polifonia romanului dostoievskian, prilej al unui excurs dens dedicat naratologiei. Un capitol identifică arhetipuri ale „psihologiei blestemate”, urmărită în sincronie: dedublarea (sensul metafizic al sciziunii sufletului uman) și corelarea asociativ-contrastivă a personajelor (conștiința sfâșiată, ca ipostază a dublului, în Demonii, Adolescentul
KOVÁCS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
adune din toate câte sunt”, el tinde „a face grădina din toate cele” și „a fi muzică din creștet până-n tălpi”. M. este un maestru al sonetului. Poemele lui de dragoste se caracterizează prin atitudini romantice și subtilitate psihologică, prin polifonia sentimentelor și arta sugestiei muzicale. A tradus din poeți pe care i-a simțit apropiați: Vergiliu, Ovidiu, Rainer Maria Rilke, Paul Verlaine și Paul Valéry, N.A. Nekrasov, M.I. Lermontov, A. A. Blok ș.a SCRIERI: Preludiu, pref. Mircea Streinul, Cernăuți
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
de redacție vorbeau mereu din interiorul Bisericii, cu o inteligență apologetică lipsită de crispări, piperată cu ironie și altoită pe tangenta unei priviri generoase către alteritate. Sub privirea ascuțită a profesorului, ortodoxia putea hrăni diversitatea fără să amenințe unitatea, stimulând polifonia. În cuvintele lui Mircea Vulcănescu, scrisul lui Nae Ionescu era „intransigent și țeapăn, neplăcut, dar reconfortant”. Iată un model de scriitură profetică, dar civilizată, greu de acceptat numai în mediile ecleziastice sclerozate. Nunc pro tunctc "Nunc pro tunc" Era loc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
consecința unei dezertări antiascetice în fața lipsurilor vieții la țară. Orașul este un arhetip mistic și o marcă stilistică ce, în sine, nu are nimic împotriva personalismului viu al tradiției ortodoxe. Cetatea istorică trebuie mereu imaginată într-o tensiune a unei polifonii narativ-conceptuale. Nevoile economice se modifică, spațiul locuirii se lărgește, trepidația deplasărilor transfrontaliere se accentuează, raporturile de vecinătate dintre individ și comunitate se transformă, iar răspunsurile teologiei politice la aceste provocări trebuie să țină cont de raportul invizibil dintre tradiție și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de fraze de neuitat. Asta-i viața!” Recunosc că geniul polifonic al lui Dostoievski este modelul aproape desăvârșit al mărturisirii care cunoaște valoarea apofatică a tăcerii. La el, discreția auctorială nu suspendă vertijul instrospecției psihologice și nici verdictul final. Dar polifonia nu înseamnă ambiguitate. Pe lângă celebrele opuri, trebuie să citim jurnalele și sutele de articole de presă ale lui Fedeor Mihailovici 1. Este adevărat că pravoslavnicele sale convingeri alunecau, adesea, într-un utopic panslavism. Dar esențialul stă în altă parte: pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]