480 matches
-
de iudaism pentru a se deschide spre universalitate, trecând de la ghetou la ekklesia (într-un prim moment întâlnind lumea greco-romană). În lumea greacă, casa - familia era marcată în profunzime de raportul cu polis-ul și funcționa ca un microcosmos al polis-ului. Înțelepciunea politică, conform lui Aristotel, stabilește un paralelism de superioritate - subordonare la trei niveluri: între soț și soție, între un funcționar al statului și cetățeni și între împărat și autoritățile cetății. În concepția lui Aristotel, această piramidă trebuie menținută
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
spațiul privat, logica seculară a modernității exclude de facto religiosul prin recursul la câteva procedee subversive. Unul dintre acestea este impoziția linearității aritmice în experiența timpului 1 și a omogenității asimbolice în experiența spațiului. Acestea sunt două trăsături pe care polis-ul machiavelic le-a amenajat înaintea postulatelor fizicii newtoniene. Ele au stabilit garanțiile autonomiei la care omul definit ca voință arbitrară și putere (virtual) nelimitată visase deja. Odată decretată ca fapt natural, această lume seculară va putea deveni obiectul unor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ales, sesizează ireductibilitatea complexității ființei umane la statutul de simplă voință autonomă. La fel, societatea umană nu putea fi redusă la republica machiavelică unde fortuna este un ingredient important în chimia convulsiilor sociale. (Pentru filozoful florentin, fatalitatea violenței existente în polis-ul modern nu-l atinge pe cel exersat în arta „eroică” a guvernării mulțimilor.) Încercarea de a justifica tensiunea dintre mitul suveranității și al coeziunii contractuale (la care au aderat Hobbes și Locke), respectiv, anarhismul despotic (profesat de Machiavelli) primește
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
civitastc "Altera civitas" Înțelegerea virtuții creștine din perspectiva Învierii face trecerea perfectă de la sociologie către ecleziologie, de la gândirea seculară la teologie 2. Aceasta indică Biserica ca loc de întrupare a virtuții iubirii, ca societate sau comunitate renăscută în har, ca polis regenerat într-un mod de-a fi eshatologic. Aceste afirmații nu sunt simple acrobații retorice. Dacă virtutea creștină a iubirii presupune nu doar fapta discretă, ci mariajul cu anonimitatea și invizibilul, atunci adevărata istorie a adevăratei Biserici nu este oare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o dimensiune în primul rând simbolică și o funcție spirituală. Vocația episcopului, a preotului sau a diaconului este prin excelență mistagogică. Slujitorii altarului își împrumută atributele cinului laicilor 1. Conceptul augustinian al „cetății divine” nu este autarhic, așa cum era cazul polis-ului grec. Biserica trăiește prin emanația energiilor personale ale fiecărui suflet mântuit. Omul reconciliat cu Dumnezeu devine o „silabă poetică” sau o „notă muzicală”2. Fără restaurarea integrală a umanității, cosmosul nu-și poate dobândi frumusețea divină pierdută 3. „Augustin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
intenție, drepturi, raționalitate, libertate, vinovăție, nebunie, cetățean, suflet, dragoste) prin care individualitatea a fost percepută. Datoria fundamentală a statului modern, spunea Durkheim, a fost să furnizeze individului o existență morală. Fără indivizi autonomi, având conțiință de sine, nu poate exista polis. Dar fără polis, individualitatea ar Însemna altceva (p. 239). În argumentul acestei din urmă poziții, voi prezenta succint teza economistului O. Hirschman (2004) cu privire la originea intereselor. El explică (2004) originea conceptului de interes, prezentând construcția ideatică care a condus În
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
libertate, vinovăție, nebunie, cetățean, suflet, dragoste) prin care individualitatea a fost percepută. Datoria fundamentală a statului modern, spunea Durkheim, a fost să furnizeze individului o existență morală. Fără indivizi autonomi, având conțiință de sine, nu poate exista polis. Dar fără polis, individualitatea ar Însemna altceva (p. 239). În argumentul acestei din urmă poziții, voi prezenta succint teza economistului O. Hirschman (2004) cu privire la originea intereselor. El explică (2004) originea conceptului de interes, prezentând construcția ideatică care a condus În cele din urmă
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
același timp eficientă (pentru că este rațională), dar și legitimă (de exemplu, spun Meyer și Rowan (1991), raționalizarea prostituției pe linii medicale Înseamnă legitimarea și constituirii unei organizări formale a acesteia și, am spune noi, includerea ei În proiectul social al polisului - teleologia socială). În relația dintre organizație și clienți, eficacitatea Îmbracă o formă social definită. Astfel, definiția socială a unei „mașini bune” include nevoi, dispoziții, preferințe și, implicit, utilități „cultural constituite” (DiMaggio, 1994) și decelabile atât la nivelul produsului final (fiabilitate
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
alocării resurselor. În aceeași ordine de idei, deși Într-o viziune integrantă și mai puțin conflictuală, Jepperson și Meyer (1991) consideră că organizarea formală este rezultatul raționalizării funcțiilor și/sau actorilor sociali și includerea acestora Într-un proiect social al polis-ului. Recunoașterea socială a anumitor funcții (bazate pe definirea unor nevoi sociale) și legitimitatea acestora conduce la oferirea de oportunități legale și sociale pentru acțiune colectivă organizată formal. De exemplu, recunoașterea și specificarea funcțiilor reprezentării muncii În raport cu patronatele și a
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
participat ca subiecți și nici nu au formulat politici (nu au determinat agenda politicii, nici sensurile ei, nici alocarea resurselor publice). Implicit sau explicit, marii teoreticieni ai politicii au produs și teorii ale genului. Aceste teorii au consacrat distincția între polis și gospodărie, între lumea publică și politică, pe de-o parte, cea privată, domestică, pe de altă parte (distincția a fost consacrată de Aristotelxe "„Aristotel" și urmată de modernitate (Hegel și Rousseauxe "„Rousseau,Jean-Jaques"), ea perpetuându-se și la gânditori
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
legală mai proastă față de cea a bărbaților decât cea premodernă. Cetățenia republicanăxe "„cetățenie republicană" invocată de Maria Bucurxe "„Bucur,Maria" drept crez al militantismului feminist al acelor vremuri este acea formă de cetățeniexe "„cetățenie" în care individul este în slujba polisului, el este (și folosirea masculinuluixe "„masculinitate" aici e corectă, o dată ce femeile, de fapt, nu erau cetățene) o persoană cu responsabilități și datorii, trăiește în slujba comunității, și nu a propriilor sale interese. Această retorică nu a lipsit deloc în România
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
umilul și nimeni nu se miră de aceștia [...] pentru faptul că fără să fi învățat de undeva și fără să fi avut vreun dascăl încearcă să dea sfaturi”. Prin aceasta, se ilustrează caracterul universal al participării cetățeanului la problemele din cadrul polisului. Astfel, indiferent dacă este sau nu filosof, prin faptul că este cetățean, are dreptul de a se ridica și a-și da cu părerea “în chestiuni care privesc pe toată lumea”. Însă această poziție enunță faptul că toți cetățenii sunt egali
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
exercitarea colectivă, însă directă, a mai multor părți din întreaga suveranitate”, iar “independența individului nu i se acordă nimic, nici sub raportul opiniilor, nici sub al activității practice, nici mai ales, sub raportul religiei”. De aceea, filosoful este recunoscut în interiorul polis-ului, rolul său fiind acela de a determina și uniformiza valorile societății. În schimb, pentru moderni, esența libertății constă în “dreptul de a nu se supune decăt în fața legii, de a nu putea fi arestat, nici închis, nici omorăt, nici
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
Cresida, p. 21. 263 Destinul este responsabil de toate cele întâmplate, personajele sunt înțelese în tot ceea ce întreprind.979 De la început s-a știut despre sfârșitul iremediabil al cetății Troia, drama personajelor poate fi integrată în drama de ansamblu a polis-ului. „Atunci când Cresida i s-a alăturat lui Calcas în tabăra grecilor, ea chiar a intenționat să se întoarcă în câteva zile. Nu avea nicio îndoială că își putea păcăli tatăl și că va reveni la Troilus. Dar, curând, va
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
el nu pretinde serviciile unui specialist, ca În cazul divinației inductive, ci - o dată formulat -, pentru a-l Înțelege, nu-i nevoie de mai mult decât de „o minte sănătoasă, măsură și ponderație” - calități ce definesc orice „bun cetățean” al unei polis grecești. Un exemplu foarte grăitor pentru acest tip de relații Între consultant și oracol Îl constituie celebra poveste a „zidului de lemn” povestită de Herodot (VII, 140-145), unde răspunsul oracular face el Însuși obiectul unei dezbateri argumentate Între Temistocles și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
deosebit de actuale; aspectul, am putea spune forțând termenii, „global” al gospodăriei și gospodăririi, acestea cuprinzând nu numai „producția”, ci și relațiile sociale (În cadrul familiei și Între „oameni liberi” și sclavi), regulile morale ale activităților din gospodărie, relațiile și responsabilitățile față de „polis” (stat, cetate, comunitate), relația cu natura (termenul de „ecologie” provine tot din grecescul „oikos”) etc. Trecerea spre „Evul Mediu” (feudal) a menținut, În parte, concentrarea activităților de producție pe „zone limitate”. Gospodăria de tip feudal se caracteriza, și ea, printr-
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
Cresida, p. 21. 263 Destinul este responsabil de toate cele întâmplate, personajele sunt înțelese în tot ceea ce întreprind.979 De la început s-a știut despre sfârșitul iremediabil al cetății Troia, drama personajelor poate fi integrată în drama de ansamblu a polis-ului. „Atunci când Cresida i s-a alăturat lui Calcas în tabăra grecilor, ea chiar a intenționat să se întoarcă în câteva zile. Nu avea nicio îndoială că își putea păcăli tatăl și că va reveni la Troilus. Dar, curând, va
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
the Former East Germany and the Former West Germany”, European Sociological Review, vol. 14, nr. 4, decembrie, pp. 343-368. Analiza conceptuală a excluziunii sociale 1tc "Analiza conceptuală a excluziunii sociale1" Alice Iancu Introduceretc "Introducere" Doar pierderea unei apartenențe la un polis îl exclude (pe om) din umanitate. Hannah Arendt Ce este excluziunea socială? Care sunt persoanele și grupurile excluse din societate? Sunt exclușii marginalizați pentru că sunt săraci sau sunt săracii săraci pentru că sunt excluși? Putem fi excluse fără să fim sărace
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
aprofundate și masterat, paralel cu creșterea numărului de studenți/program ar reduce semnificativ costul/student și ar spori competiția Între studenți pentru o pregătire cât mai adecvată cerințelor pieței muncii. 5. Evaluarea politicilor universitare Termenul de politică provine de la grecescul polis care Înseamnă cetate. Platon utilizează termenul politică pentru a defini o cunoaștere teoretică a fenomenelor sociale, iar Machiaveli Îl folosește pentru a defini o artă practică, un ansamblu de tehnici sau de manevre de preluare și conservare a puterii. În
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
tragicului, legându-l de condiția umană, chiar dacă a reînviat miturile tradiționale, transformând parte din personaje în eroi cu multiple valențe, aflați în aprigă înfruntare când a destinului, când a voinței zeilor și totuși conștientizându-și statutul de modești locuitori ai "polisului". Cu toate acestea, selecția noastră nu s-a oprit asupra unor nume de rezonanță ale acestei perioade. Dintr-un motiv cât se poate de simplu ne-am focalizat interesul asupra Antichității latine: s-a demonstrat deja cum anume literatura romană
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
influențat reciproc într-o mare măsură; procedând astfel, au fost nevoiți să abandoneze multe din caracteristicile specifice. Acest proces a contribuit la exercitarea unei influențe unice, chiar și de la distanță, asupra religiei antice grecești. O dată cu stilul exterior de viață al polisului grec au pătruns în noile fundații elenistice și formele sale de cult, materializate prin creația unor monumente fastuoase de artă sacră, purtând amprenta specific elenistă, lipsite de spiritul anticei religii grecești. La rândul lor, cultele orientale s-au îndreptat în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dezvoltat apoi de stoicism, referitor la aportul sufletului față de trup, este exprimat de ideea sprijinului (sinéchein). Realitățile pământești în reciprocitatea raporturilor dintre creștini și lume erau trăite într-o optică transcendentă, unde perceperea conceptului clasic de patrie, aspect particular al polisului și al raportului personal cu pământul părinților, căpăta o valoare secundară: se considerau pàtroikoi, rezidenți într-o comunitate de cetățeni, îndreptați spre o patrie superioară. Prevederea a determinat creștinii să participe cu o anumită detașare față de activitățile civile, depășind legile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
s-a extins și în regiunile noastre. Înfruntând furtuni, înscrise chiar în numele Mării Negre, grecii s-au aventurat pe apă spre țărmurile noastre, iar pe fundul apei, zac amfore ca mărturie a acestei cutezanțe. Sub patronajul lui Hermes, au fondat prospere polisuri pe litoralul vest pontic (Histria, Tomis, Calatis). Negustoria pe mare era singura cale de urmat a acestui popor. A fost nevoit să-și valorifice șansa accesului la Mediterana, în absența unor soluri fertile. De aceea, raportat la spațiul nostru, interesul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
crească în umbra unor centre urbane regionale mult mai puternice: Seghedin, respectiv Debrețin. e. Localități de prin Dobrogea Primii germeni ai urbanizării în spațiul românesc au încolțit în Antichitate în Dobrogea. Desigur, avem în minte fondarea de către greci a unor polisuri pe țărmul vestic al Mării Negre (Histria, Tomis și Calatis). Mult timp, aceste orașe au prosperat pe litoralul pontic din comerțul maritim, chiar dacă și-au schimbat frecvent stăpânii (romani, bizantini și, la un moment dat, geto daci). Cursul fast al vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
considerabil. Să ne amintim de grecii care au urmat firul țărmului vest pontic de unde au preferat doar să avanseze spre Bugeac. Trecând vadurile fluviului, pe la Isaccea, sau folosindu-se de navigația costieră, elenii au înaintat spre est, unde au înființat polisuri de-a lungul mării. Așa cum arătam, pe pământurile noastre, ruta traversează Dobrogea, a cărei importanță este conferită de Gurile Dunării. Pentru a-i cuprinde în întregime valoarea strategică, trebuie să luăm în calcul și aria de influență exercitată de Gurile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]