232 matches
-
ci e neologism”; „A învesti este totuși corect cu înțelesul de «a acorda cuiva o autoritate»”. Constatăm așadar că împrumutul din franceză a circulat în prima jumătate a secolului al XX-lea mai ales în forma apropiată de origine și polisemantică (a investi); s-a manifestat și o tendință academică de adaptare, bazată probabil și pe existența arhaismului moștenit a învește. În a doua jumătate a secolului, a fost impusă oficial o diferențiere semantică, o specializare a formei „românizate” pentru sensul
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
acribie exegetică dusă la extrem, care impune prin amănunțimea cunoștințelor și prin voința de a fi exhaustivă. Luată în sine, tema lucrării are o însemnătate dincolo de îndoieli: feluritele ipostaze ale puterii în secolul al XIX-lea. Și cum puterea e polisemantică, fețele cercetării sunt numeroase: de la politică la religie, de la istorie la cultură, de la știință la industrie și de la moravuri pînă la destinul popoarelor. Tema e faraonică ca întindere și sisifică sub unghiul bibliografiei de parcurs. Dar Constantina Raveca Buleu nu
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
încarcă sistematic cu o energie magică, dătătoare de... nonsens. Pentru că este vorba de magia scenei, hiperconștientă de iluzia în care se complace și pe care crede că doar o mimează, dar constată că nu o poate depăși. Absența este fundamental polisemantică, populată de viziuni. Prin implozia naturii (absență dusă la paroxism) se videază scena. Actorul lipsit de scenă (spațiu sacru!), ca și de recuzită, este un nonsens: Dar unde-i marea pe care o blestemau pescuitorii și uraganul nebun, îmbătat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
care se consumă băutura respectivă. Probabil că, înainte de a reflecta asupra polisemiei, nici nu suntem conștienți de faptul că limbile indo-europene nu ar putea exista în afara acestui mecanism lexical. Aproape orice cuvânt care îmi vine îmi minte intră în clase polisemantice mai mult sau mai puțin bogate. Banalul "a întinde", de exemplu, este folosit pentru a desemna acțiunea de bază, "a întinde o sfoară", după cum poți să întinzi mâna, să te întinzi în pat (la fel de bine, ba chiar mai plăcut, să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
va scrie această sfântă carte și o va purta la dânsul, acela om va avea milă de la Dumnezeu” (27, II, p. 127). Mă opresc aici cu exemplele. Numărul lor poate fi ușor multiplicat. în limbaj popular, carte este un cuvânt polisemantic. În prin- cipiu, orice obiect care conținea un text sau chiar numai litere, sau însemne putea fi numit carte : scrisoare (epistolă), document, ordin emis de o autoritate (de aici, expresia „ai carte - ai parte”), sentință judecătorească (carte de judecată), cărți
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acestei prime atestări documentare nu sunt prea detaliate în privința formei și conținutului acestei „cărți”. Singurele lucruri pe care le aflăm sunt că solomonarii (mai rar) o „scriu” (în perioada inițierii) și (de regulă) o „citesc”. Dar și aceste cuvinte sunt polisemantice, având la nivel popular-arhaic și alte înțelesuri decât cele uzuale astăzi. A citi = a descifra în suflet, pe chip, în stele etc. A scrie = a desena, a zugrăvi, a broda („chipurile căpitanilor... erau cu mare meșteșug scrise” ; cf. N. Costin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acceptat de către un lingvist: În timp ce toate prepozițiile, chiar și cele formate din adverbe, spun ceva simplu, întru exprimă ceva complex". Or, cine încearcă să descrie utilizarea prepozițiilor știe că aproape toate exprimă ceva foarte complex, pentru că aproape toate sînt extrem de polisemantice, ajungînd să dezvolte, adesea cu pornire de la un sens local, raporturi temporale, cauzale și în genere relații abstracte de tot felul, aproape imposibil de descris în cazul expresiilor idiomatice; între aceste relații se creează suprapuneri și ambiguități a căror aducere
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
neaoșe, onomastica pitorească (inclusiv poreclele), toponimele realiste și o viziune În cheie veselă, tristă, grotescă a acestei lumi caleidoscopice. M-au frapat mereu diversitatea de subiecte atacate cu dezinvoltură de autor, care a optat de această dată pentru un titlu polisemantic: Vieți răscolite. El acoperă, și nu prea, substanța narațiunilor, ce pendulează derutant Între persoana a III-a (narațiunea de tip obiectiv) și subiectivitatea de fond a discursului. Iată câteva bune pretexte epice : uneori fericirea e lângă noi, dar o vreme
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a început să capete o nuanță tot mai negativă în discursul politic, demonstrînd cum o figură foarte populară poate fi ea însăși contestată, într-un discurs politic construit pe baze sociale și politice. Rambo se dovedește astfel un construct cultural polisemantic care poate fi folosit de participanții aflați în tabere opuse ale luptei sau disputei politice. Așa se face că Rambo a devenit o figură extrem de contestată în iconografia și discursul cultural și politic din Statele Unite. Pe de o parte, au
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
său, ea obține și dragostea adevărată, și bărbatul de succes. Ca atare, videoclipul "Material Girl" utilizează strategii estetice moderniste care pun în opoziție secvențele narative cu codurile sociale, solicitîndu-i unui spectator activ să producă sens și interpretare din acest text polisemantic. Videoclipul exprimă în plus elemente ale filosofiei Madonei însăși, dînd astfel glas unora dintre contradicțiile sale (mai exact încercarea să obțină totul fără să piardă nimic). Ca urmare, se poate spune că videoclipul, așa cum se întîmplă în arta modernistă, creează
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
În realitate, Cummings/Barbellion a murit în octombrie 1919, și-a văzut Jurnalul publicat și s-a bucurat de aprecierea lumii literare. Aflat la intersecția iluzorie dintre viață și literatură, Jurnalul unui om dezamăgit poate fi citit ca o metaforă polisemantică - a fragilității umane în jocul hazardului, a războiului ca boală perfidă, similară bolilor ascunse ce devorează trupul, a textului confesiv ce conține sensul unei experiențe irepetabile. "Dilemateca", anul V, nr. 50, iulie 2010 Jurnalul unei învieri ratate Romanul Umbra* al
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
corectă a neologismelor în contexte diverse;) b) Sensurile cuvintelor. Modificări de sens (serii sinonimice și antonimice; stabilirea sensului unui cuvânt necunoscut prin apel la context; sensul omonimelor în context; sesizarea relațiilor de sinonimie, antonimie, omonimie într-o comunicare orală; cuvintele polisemantice; polisemia și omonimia - asemănări și deosebiri; utilizarea sinonimelor în scopul evitării repetițiilor; cuvântul și contextul; sens propriu și sens figurat, sensul propriu de bază și sensurile secundare; greșeli lexicale în comunicare; construcții pleonastice și atracția paronimică; corectarea construcțiilor pleonastice; corectarea
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
validării mimesis-ului de către cititor, sau a semnării, tot de către el, a pactului autobiografic. O singură lege mai guvernează producerea literaturii franceze astăzi - una care lasă să zburde interpretările - aceea a autenticității. În ciuda procesului făcut logocentrismului, a „vorbei” univoce față de „cuvîntul” polisemantic, traversat de semnificații ca un ecran prin care fiecare vede ce vrea, În ciuda dezinteresului pentru „eu” remarcat de Gilles Deleuze În anii ‘70, există o ierarhie imprescriptibilă a autenticității, unde rostit Înseamnă automat rost, adică sens, iar scris Înseamnă mereu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
semnificația de schimb banal de replici de salut, iar apelul la contextul sintagmatic relevă imediat sensul literal al locuțiunilor atît de convenționalizate și disjuncția context/expresie idiomatică. Dacă de obicei disjunctorul (elementul capabil să genereze două izotopii de lectură: cuvînt polisemantic, secvență pragmatică cu dublă funcționalitate etc.) este un element lexical sau secvență automatizată, de această dată el este chiar contextul. Distincția dintre sensul literal inițial și cel convenționalizat, prin uzaj se apropie de opoziția utilizare/mențiune discutată de Sperber & Wilson
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
valorile sale, fie divinitatea, într-un cuvînt destinatorul, iar rezultatul căutării va fi oferit destinatarului (familie, iubită, comunitate sau erou însuși). AMBIGUITATE Proprietate a enunțurilor de a prezenta simultan mai multe interpretări posibile; ambiguitatea poate fi lexicală (generată de cuvinte polisemantice) sau sintactică (în cazul în care unei structuri de suprafață îi corespund mai multe reprezentări semantice; de pildă sintagma "căutarea jurnaliștilor" poate reprezenta fie investigația întreprinsă de jurnaliști ca agenți ai căutării, fie investigația organelor în drept care cercetează un caz
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și nuanțe semantice) și pe „caracterul deschis al semnificației“ - producerea sensurilor este determinată și de participarea activă a lectorilor; limbajul artistic valorifică toate sferele vocabularului, toate variantele spațiotemporale sau socioprofesionale (arhaisme, regionalisme, argou, jargon, neologisme etc.), selectând mai ales termeni polisemantici care creează ambiguitatea, dezvoltând sensuri conotative; - nivelul morfosintactic se constituie ca un „spațiu intern al limbajului“ (Gérard Genette, Figuri) cu mare putere de semnificare a textului liric, în primul rând. Frecvența anumitor părți de vorbire este variabilă, determinată de rațiuni
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
urât dintre metale“, cu greutatea lui specifică mare, cu o culoare deprimantă, metalul alchimiștilor - niciodată transformat în aur - devine în textul bacovian metaforă absolută a existenței apăsătoare, cenușii, mediocre, a unei vieți iremediabil captive în materie. În același timp, substantivul polisemantic din titlu sugerează (tehnica sugestiei este o altă caracteristică a simbolismului) și actul scriiturii, prin semnificațiile sale arhaice („condei“ și „matriță pentru litere de tipar“). Repetat obsesiv în cele două strofe ale poeziei, simbolul plumbului, care figurează și decorul funerar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
aromân. Nu foarte interesat de performanța prozodică, el pare preocupat de nevoia comunicării de sine, fiind în același timp conștient de realizarea ei doar parțială. Versul este populat de aceleași stări tulburi, de halouri vagi și contururi alunecătoare, devenind ambiguu, polisemantic. Opt microelegii tră Una Ver este, de pildă, atât cântec de iubire, cât și poem de dragoste pentru etnie, pentru Veria natală. C. scrie și proză în dialect inspirată din viața aromânilor, publicată în revista „Deșteptarea”. A realizat, de asemenea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286613_a_287942]
-
pe concepte deja supraîncărcate de sens, ale căror relații nu pot fi decît problematice și ale căror manifestări sînt multidimensionale. 1. Interferența: comunicare politică. Trebuie să ne impacientăm pentru că expresia "comunicare politică" este imprecisă, deoarece termenii care o compun sînt polisemantici? Comunicarea este un concept caracterizat printr-o supraîncărcătură de sens, în limbajul obișnuit și în diversele discipline, situația ei înrăutățindu-se și datorită unui succes în domenii care tind să multiplice întrebuințările termenului și să-i dea o turnură oarecum
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de înzestrare excepțională); - sunt create pe baza sentimentelor pe care le exprimă; (!!) sentimentele par filtrate de un proces de gândire superior; - sunt legate de trecutul istoric și de întreaga experiență a poporului; - sunt specifice numai folclorului românesc; - dorul (cuvânt intraductibil, polisemantic - specific românesc) apare în toate doinele; el rămâne aceeași permanență a vieții omului; - se asociează aceluiași cadru natural: vegetație, izvoare, relief; dar este infiltrat într-un proces de gândire superior; astfel arderea sufletească este mai intensă;doinele încep de obicei
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
tip de context se folosește atât termenul de context cât și cel de cotext. Abordările pe această direcție sunt interesante În măsura În care ele explică/descriu procesul de identificare a lumii referențiale la care trimite enunțul (prin atribuirea referenților, prin dezambiguizarea cuvintelor polisemantice ș.a.) și, implicit, la configurarea semnificației literale a acestuia, pe care o vom folosi ca bază de ancorare a unor conexiuni ce ne vor duce dincolo de ea, spre/la scopul În care enunțul a fost produs. 2.1.1. Propoziția
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Dacă indicii para și non verbali, vehiculează o semnificație, aparent ușor de interpretat, lipsită, de regulă, de ambiguitate, nu același lucru se Întâmplă În cazul frazei. Aceasta este alcătuită la rândul ei dintr-un ansamblu de semne lingvistice, de regulă polisemantice, care pot trimite la referenți diferiți. La Întrebarea, firească, cum Își dă seama interpretul la care referent anume face trimitere enunțul, teoria pertinenței oferă un răspuns simplu: interpretul deduce, printr-un proces inferențial specializat, cea mai pertinentă opțiune dintre cele
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
explicitare a unei propoziții, sau mai multe? Răspunsul la aceste Întrebări este dependent de ambiguitățile semantice existente la nivelul formei logice, ambiguități care se referă la: nedeterminări referențiale (un concept poate trimite la mai mulți referenți), ambiguități semantice (cazul cuvintelor polisemantice), nederminări semantice (cazul adjectivelor care au grade de comparație) ș.a. Aceste ambiguități sunt aproape nelipsite În orice act de comunicare; fiecare opțiune semantică (pentru un anumit referent, o anumită semnificație a cuvântului, un anumit sistem de referință, pentru adjectivele gradabile
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
logică nu-l poate ajuta pe interpret să producă concluzii pertinente privind gândul care se dorește a fi vehiculat prin enunț. Forma logică conține unități lingvistice care, fie nu au conținut semantic: pronumele nehotărât cineva, demonstrativul ăsta, fie sunt ambigue, polisemantice - verbul a Întoarce. O asemenea formă logică trebuie explicitată, Îmbogățită pe baza contextului construit de către interpret. Producătorul enunțului (cineva) a fost identificat cu ușurință cu ajutorul ipotezelor furnizate de contextul fizic imediat; pentru celelalte elemente ambigue, Însă, acesta (contextul fizic imediat
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
a cărei semnificație intră În aparentă contradicție cu această concluzie preliminară: așa cum meritați. În ce privește semnificația lexicală, conceptul privilegiu nu ridică probleme de ambiguitate, el Însemnând “avantaj, ..., drept sau distincție care se acordă unei persoane...; favoare; Împrejurare favorabilă” . Dacă nu este polisemantic, atunci de unde apare ambiguitatea? Competența lingvistică a lui P este mai presus de orice Îndoială (el fiind un ziarist de vârf, scriitor și analist politic). Co-textul anterior nu favorizează explicit o asemenea interpretare amenințătoare a expresiei În mod privilegiat. Cu
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]