466 matches
-
în sensul clasic de mimesis, ci și de construirea unui univers teatral al reprezentării, ce corespunde inerentei imanente a femeii pariziene. Reprezentarea mentală și romanesca a Parizienei din capitolul I se completează cu Pariziana în reprezentare în capitolul ÎI. Această polisemie a conceptului reprezentare reflectă complexitatea personajului și dimensionarea inedită a interpretării lui. • aplicarea modelului hermeneutic creativ și combinarea metodelor literare cu cele interdisciplinare, deschizînd noi perspective de interpretare a personajului literar. Am incercat sa îmbinam o lectură tradițională a personajului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mai multe paradigme, prin legăturile cu diverse câmpuri semantice, personajul este un element decisiv al poeticii literare și teatrale. De aceea articularea poeticii textului și a poeticii reprezentării se face în jurul personajului 147. Personajul este garantul coeziunii, coerentei și al polisemiei textuale. Personajele noi permit, prin ineditul lor, proiectarea unor noi dimensionări ale textului, cum este cea pe care o propunem aici, si anume perspectiva reprezentării teatrale a personajului Parizienei. Referință la teatru se situează în planul semnificațiilor, ea ține de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la intratextualitatea transgenerică și organicitatea operei eminesciene, pentru unificare, precum și subcapitolul referitor la intratextu alitate transauctorială, pentru ruptură). Un studiu interesant este oferit și de Leyla Perrone-Moisés: "L'intertextualité critique"17. Autoarea consideră că orientarea producției literare către polifonie, dialogism, polisemie și pluralul textului nu putea să nu înregistreze efecte asupra criticii. După pierderea unității dintre operă și lectura ei, critica s-a văzut nevoită să își reconsidere atitudinea față de literatură și față de propriul demers. Paginile articolului care încheie numărul 27
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cuvînt. "Mi se întîmplă, totuși, să fiu mai puțin tranșant: nașterea îmi apare atunci ca o calamitate fără de care aș fi rămas neconsolat". (NN) Dacă Cioran este în așa măsură locuit de gustul paradoxului, e și pentru mobilitatea hermeneutică și polisemia pe care le comportă acesta, așezînd principiul contradicției în miezul său și făcînd să explodeze unitatea monolitică a logicii aristotelice. Fizica cuantică și transdisciplinaritatea au spart numeroase clișee relative la viziunea noastră asupra lumii, îndeosebi la statutul observatorului și al
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
absența autorului și a destinatarului empiric. De asemenea, ea trebuie să fie repetabilă, indiferent de moartea destinatorului și a destinatarilor săi. Se descalifică astfel mitul contextului, iar limitarea conceptului de context real sau lingvistic face posibilă alunecarea de la conceptul de polisemie spre cel de diseminare ca "nucleu" de bază al scriiturii. Prin generalizare, posibilitatea de a se lipsi de referent sau de semnificat face din orice tip de marcă (inclusiv cea orală) "un grafem în general". Pentru John Searle 291 însă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și legătura dintre statele membre 23. Mare parte din referirile la drepturi pe care le regăsim în tratate nu sînt "drepturi subiective" în sensul strict al termenului, ci principii generale care descriu relațiile dintre state. Conceptul de cetățenie europeană redescopreră polisemia strămoșului lui etimologic, care este civitas romana. Ca și ea, cetățenia europeană desemnează în egală măsură statutul cetățeanului și legătura dintre "cetățile" care formează res publica. În acest sens este semnificativ că tratatul de la Amsterdam prezintă, printre condițiile de recurs
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
pentru evoluția artelor plastice românești. Capitolul I I.1. Simbolism/decadentism vs realism/naturalism Ce reprezintă simbolismul în arta plastică? Nu putem decât să facem apel la un câmp de semnificație pentru un termen care poate exploda oricând într-o polisemie derutantă. Hans H. Hofstätter definește simbolismul ca pe o atitudine mentală a cărei expresie este recuperabilă din literatură și din artele vizuale deopotrivă. Literatura, arta în general, devine un spațiu de mediere în cuprinsul căreia asistăm la manifestările în diferite
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ori la Președinte și, de fiecare dată, satisfacțiile au fost orale." Un observator atent și răbdător va descoperi în puținele exemple citate majoritatea mecanismelor lingvistice care produc comicul de limbaj: cuvinte deformate, etimologie populară, hipercorectitudine, lipsa de proprietate a termenilor, polisemia, contradicția, asociațiile incompatibile, nonsensul, truismul, tautologia, construcțiile prolixe, interferența stilurilor... Nu e rostul acestor pagini să ofere explicații la fenomenul ilustrat anterior, însă pe cea mai importantă mă simt obligat să o sugerez prin citarea unui articol semnat de Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
original și nou dintre Univers și om" (1958, p. 89). Dar enunțul nu spune nimic despre experiența ca atare, care implică pansenzorialismul sau participarea plenară a tuturor simțurilor. În acest sens, Joseph Runzo vine să aducă binevenite completări legate de polisemia intrinseca a termenului: "În literatura mistica, există două sensuri ale "viziunii". "Viziunea" poate fi utilizată (a) pentru a desemna o experiență (subl. în text, n.m.), în contextul căreia se spune ca recipientul are o viziune sau (b) pentru a desemna
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Cele mai multe au încercat să o reducă la propriul lor domeniu. În ceea ce ne privește, preluăm afirmațiile lui A. Mattelart și Y. Stourdzé (1982) care consideră că este dificil (imposibil?) să propunem o definiție a comunicării care să cuprindă întreaga ei polisemie. În opinia lor, comunicarea ar trebui să acopere neapărat ceea ce ea reprezintă: Un aparat politic de producere a consensului; ca reproducere a ierarhiilor culturale, este imposibil să separăm analiza de organismul său de producere (logica, strategiile sale). Un aparat de
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
înțelege în mod adecvat viziunea heideggeriană asupra ființei ea nu trebuie interpretată direct din perspectiva filozofiei aristotelice, ci trebuie luată în considerare problematica disertației brentaniene, ca și modul în care a fost ea receptată de Heidegger. Alături de problema metafizică a polisemiei ființei, un alt aspect al filozofiei aristotelice căruia Franco Volpi i-a acordat o atenție deosebită a fost filozofia practică, disciplină tratată de autor de sine stătător într-o lucrare omonimă publicată în 1980. În acest context merită amintită îndeosebi
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de comunicare. La un nivel mai profund, demersul semiotic impune raportarea la "două axiome care fac din semn, în principiu, un obiect șui generis: a) pansemia totul e semn; sau: orice are o semnificație sau cel puțin poate avea; b) polisemia orice semn (obiect) poate avea mai multe semnificații (unicitatea existenței nu determina unicitatea semnificației)"79. Aurel Codoban, explicând modul în care sunt aplicabile aceste axiome în teoriile fundamentale ale semnului, respectiv în semiotica peirceană și în semiologia saussuriană, precizează că
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
Charles Peirce, pansemia se concretizează în ideea că nu există obiecte lipsite de semnificație (în viziunea filosofului englez semnificația este cognoscibilitate), în timp ce pentru Saussure pansemia devine lesne explicabila prin faptul că limba este un sistem de semne unde totul semnifică. Polisemia, mai putin evidență la Peirce, s-ar concretiza în enunțul abstract al definiției semnului: semnul este ceva care stă în locul a altceva și este înțeles de cineva; pentru Ferdinand de Saussure una și aceeași unitate din limba poate avea mai
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
spațiu al hierofaniei. Capacitatea de simbolizare a limbajului plastic îi permite artistului exprimarea printr-o varietate de mijloace și expresii vizuale, atât în sensul imitației sau reproducerii, cât și în cel al reprezentării unor idei abstracte cu semnificații profunde, sacre, polisemia 120 simbolului fiind una dintre cele mai importante calități ale acestuia. Înțelegând sacrul ca un concept complex, caracteristic lumii supranaturale, reprezentarea acestuia nu ar putea fi posibilă, în sens figurativ, în absența simbolului și a funcției de simbolizare, care permit
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
relaționate, cel puțin în parte, și cu expresiile vizuale ale sacrului din alte culturi străvechi, cum sunt și cea asiro-babiloniană sau cea iudeo-creștină123. Fig. 2. Statuia zeiței egiptene Sachmet. Detaliu Fig. 3. Atena Simionescu, Leul Făcând un salt în istorie, polisemia simbolurilor devine un atribut evident al acestora și atunci când facem referire la numeroasele concepte creștine, pe care arta religioasă le oferă printr-un bogat conținut simbolic 124. Din acest punct de vedere, arta creștină poate fi considerată prin excelență o
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
189 13.2.2.3. Termeni de comunicare / 190 13.2.2.4. Termeni imperativi / 190 13.2.3. Retorică, expresivitate și sugestionabilitate / 190 13.2.3.1. Familiaritatea / 191 13.2.3.2. Stereotipia / 192 13.2.3.3. Polisemia / 192 13.2.3.4. Prezența unor imagini arhetipale / 193 Capitolul 14. Simbol și simbolism social în demersul divinatoriu / 195 14.1. Practică, semn și semnificație / 195 14.2. De la hermeneutica negativului la hermeneutica cotidianului / 199 14.3. Divinația o
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și ceartă", "pagubă în casă", "realizări frumoase" etc.); la nivelul explicativ (mai toate evenimentele neplăcute din viața cuiva au la origine răul, invidia sau au alte cauze suspecte). Deși discursul este repetitiv, el nu incomodează clienții. 13.2.3.3. Polisemia Polisemia termenilor și a limbajului folosit în practicile divinatorii lasă suficient loc interpretărilor. Ambiguitățile limbajului sunt puse pe seama cunoașterii ascunse care este încifrată în semne. Acestea, cum se știe, pot avea semnificații multiple. Astfel, pentru a exprima o multitudine de
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ceartă", "pagubă în casă", "realizări frumoase" etc.); la nivelul explicativ (mai toate evenimentele neplăcute din viața cuiva au la origine răul, invidia sau au alte cauze suspecte). Deși discursul este repetitiv, el nu incomodează clienții. 13.2.3.3. Polisemia Polisemia termenilor și a limbajului folosit în practicile divinatorii lasă suficient loc interpretărilor. Ambiguitățile limbajului sunt puse pe seama cunoașterii ascunse care este încifrată în semne. Acestea, cum se știe, pot avea semnificații multiple. Astfel, pentru a exprima o multitudine de posibilități
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
dragi ziceri ale astrologilor este aceea că "astrele predispun, nu dispun". Cu alte cuvinte, efortul de interpretare al semnelor poate conduce la descifrarea unor tendințe, restul depinzând de context, de capacitățile individuale de a gestiona realitatea și de a interpreta. "Polisemia situațiilor și polisemia cuvintelor intră într-un balet fără sfârșit care trimite fără încetare de la unul la altul și se inserează pentru a înțelege în final că, într-un vast tablou scenic, el nu este altceva decât ceea ce am putea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
astrologilor este aceea că "astrele predispun, nu dispun". Cu alte cuvinte, efortul de interpretare al semnelor poate conduce la descifrarea unor tendințe, restul depinzând de context, de capacitățile individuale de a gestiona realitatea și de a interpreta. "Polisemia situațiilor și polisemia cuvintelor intră într-un balet fără sfârșit care trimite fără încetare de la unul la altul și se inserează pentru a înțelege în final că, într-un vast tablou scenic, el nu este altceva decât ceea ce am putea numi fără efort
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
puțin în cazul astrologiei, nu poate fi vorba de o credință puternică: "Masa leagă simbolurile zodiacului de o tradiție orală arhaică unde discursul sub influența astrelor era o manieră de a înfrunta colectiv, repetitiv angoasa și destinul"267. Discursul stereotip, polisemia, familiaritatea și caracterul arhetipal al retoricii au un rol social nebămuit. Ele asigură, cel puțin la nivelul mentalului colectiv, o solidaritate organică a cărei absență omul modern o resimte din plin. Problemele sentimentale, de muncă, familiale, norocul etc. sunt tot
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
apa descântată de mine..." (C., 68 ani, Iași). Toate acestea se bazează în primul rând pe relația dintre semn și semnificație. Orice semn poate avea mai multe semnificații. Așa cum putem vorbi, din punct de vedere lingvistic 278, despre polivalența și polisemia unui cuvânt, și în cazul unui fapt, act sau lucru putem găsi mai multe înțelesuri și semnificații în funcție de o sumă de criterii. Diferența dintre polisemia lingvistică și semnificațiile unui fapt rezidă în aceea că, în primul caz, este vorba de
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
mai multe semnificații. Așa cum putem vorbi, din punct de vedere lingvistic 278, despre polivalența și polisemia unui cuvânt, și în cazul unui fapt, act sau lucru putem găsi mai multe înțelesuri și semnificații în funcție de o sumă de criterii. Diferența dintre polisemia lingvistică și semnificațiile unui fapt rezidă în aceea că, în primul caz, este vorba de o analiză formală a unui act care se reduce, în cele din urmă, la un act de limbaj. În al doilea rând, este vorba despre
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
totalitate cititorului. O alegorie laconică Conform etimologiei latine, alegoria este o vorbire figurată. Derivarea unor sensuri figurate din sensurile proprii ale cuvintelor este de fapt unul din modurile cele mai productive de Îmbogățire și variație a semnificațiilor, de amplificare a polisemiei cuvintelor. Vorbim așa În modul cel mai firesc: din sensul propriu, de obicei mai neutru, al cuvîntului izvorăsc felurite interpretări contextuale ale lui (mai colorate și mai conotative). Unele devin sensuri secundare ale cuvintelor și nu le mai simțim derivarea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și se propun doar meditației. Dacă funcția evocatoare este realizată prin coerența și mimetismul textului, decolarea se face doar din locurile unde textul a suferit un accident, o alterare, o deraiere de la cursul firesc. Un astfel de resort poate fi polisemia unei sintagme, posibilitatea de a o Înțelege În mai multe sensuri. O asemenea sintagmă dospește Înțelesuri simbolice și face ca Întregul poem să capete dimensiuni nebănuite. Două exemple vor fi edificatoare În această privință. Sintagma dulceață de fragi din poemul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]