254 matches
-
fața locului viața celor mai primitive popoare ce trăiesc astăzi pe pământ, a ajuns la concluzia, care confirmă întru totul adevărul Bibliei, că forma primordială de religie e monoteismul. Teoriile evoluționiste, care aplicau domeniului religios ipoteza darwinistă și susțineau că politeismul ar fi forma primară din care s-a cristalizat ulterior monoteismul, au căzut în desuetudine nu numai prin părăsirea darwinismului în biologie, dar mai cu seamă prin rezultatele noi ale etnologiei religioase. Popoarele primitive, la care nu se găsesc sau
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în lumina acestei idei, fenomenul henoteismului sau al cathenoteismului observat în religiile naturale superioare, ale Indiei, ale asiro babilonienilor, ale egiptenilor, grecilor și romanilor, nu apare ca o cristalizare embrionară a monoteismului, socotit ca ulterior, ci ca o supraviețuire în politeismul degenerat a ideii Dumnezeului unic de la început. De această idee comună a unui Dumnezeu suprem, autor al lumii și al omului, e strâns legată ideea paradisului. Popoarele păgâne, cum observă istoricii religiilor, n-au putut concepe producerea lumii și a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acolo, sus, biruind vrăjmașii din văzduhuri și străbătând bolta cerului ca stelele veșnice. În stele, pe care le numeau „nepieritoarele”, egiptenii vedeau mulțimea morților”(Charles-F. Jean: Le milieu biblique, vol. III, p. 80. ). Ceva mai întunecată apare aceeași credință în politeismul homeric al grecilor. Paradisul e Olimpul rezervat zeilor, ca o primăvară eternă. Muritorii merg în Hades sau în Ereb, care e un câmp de asfodele, unde sufletele lor fantomatice rătăcesc fără un destin tocmai precis. Eroii, din pricină că sunt rude cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și altele (Goblot)". 7 Cf. Petre Țuțea, Omul. Tratat de antropologie creștină. Dogmele sau primirea certitudinii, Iași, Timpul, 2000, p. 62: "A cerceta existența lui Dumnezeu se cheamă mistagogie (mod de interpretare a misterelor, cunoaștere explicativă a misterelor, practicată de politeism apud Littré). În creștinism misterele sunt inexplicative, comunicate ritualic de sacerdot și singurele forme de eliberare a omului din captivitatea cosmică, comunitară și personală. Sacerdotul nu explică, fiind învăluit de ele ca și credinciosul". 8 Ibidem, pp. 95-96: "În tradiția
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de Domnul sau Stăpînul, la care au adăugat pluralul im, fiindcă atît strămoșii ivriților cît și neamul lor arab au fost politeiști, deci goimii trebuie să citească și să înțeleagă ,,domnii” sau stăpînii” fiindcă acesta este sensul literar, adică un politeism mascat. Iar perșilor, pe care credeau că îi vor aduce la țîța Satanei, le-au născocit pe Anohi, adică tot Iahwe dar pe limba acestora, cuvîntul fiind tot o iudaizare a divinității supreme Anahita care era partenera lui Ormuzd în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
plini de credință în acel Mesia, despre Care 20 de secole de creștinism dau mărturie că a venit, a murit și a înviat. Milioane de evrei din diaspora nu au reușit, în mii de ani înainte de Cristos, să îndepărteze definitiv politeismul păgân; doisprezece simpli Apostoli ai lui Isus au impus lumii monoteismul Sinaiului în câteva secole. Iată cine este Mesia! Aici, în bisericile noastre creștine imense și cosmopolite și nu în sinagogile împrăștiate, fără altare și fără jertfe, răsună zilnic, în
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
F. Loisy în Franța (1908), iezuitul irlandez G. Tyrrell în Anglia (1907) și R. Murri în Italia (1909; revocată de Pius XII în 1943). 28. monoteism = adorația unui singur Dumnezeu; credința într-o divinitate unică, ce exclude existența altor divinități (politeismul), distinctă de lume (contrar filozofiei panteiste); preluat de creștinism din iudaism 29. neoplatonism = curent filozofic (sec. III-IV p.Chr.); reformula filozofia idealistă a lui Platon într-o viziune originală cu idei aristotelice, pitagoreice, stoice și cu misticismul oriental; proclama ideea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
arată locurile (cu indispensabilul pașaport diplomatic), îmi amintește că rugăciunea musulmanului se poate efectua oricând și în aer liber, fără întreruperea activității, pe stradă sau în dugheana lui. Este și ceva trivial în alegerea Dumnezeului unic, ne atrage el atenția. Politeismul costa mult. Îi costa pe bogați mai ales, sărăcimea culegând firimiturile. Prea multe ofrande aduse prea multor zei. Mohamed, un negustor care câștiga mulți bani și care își chivernisea timpul, s-a săturat poate să-i tot piardă depunându-i
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o formă politeistă sau mono- teistă nu mai are importanță -, alături de un alt filozof indubitabil mai consistent. Lefter descoperă centrul mistic „soarele” și realizează latura inițiatică a rătăcirii, o formă de cecitate care conduce însă la iluminare. Pentru că figurile unui politeism minor, autorități, comisar, căpitan de poliție, șef etc. s-au dizolvat, unicul zeu, Norocul, con- duce către uzufructul beatificat al capitalului ; comoara lui Lefter se scrie cu cifre. Urmarea extazului este o stare de serenitate, de calm aparent cu care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mit creștin − configurat în perioada secolelor I-V d.Ch. pe fundamentul dat de mitologia iudaică (monoteică, transcendentă, etnică și mesianică) −, mitul din culturile antice europene, "păgâne", reflecta "un raport de imanență în natură" (Dubois 29), ceea ce a dus la un politeism totodată insurgent și tolerant. Creștinismul a modificat viziunea asupra relației umanității cu divinitatea, insistând asupra dragostei filiale, pe care teologia clericală și teocrația bizantină au integrat-o complet, până acolo încât l-au numit pe Dumnezeu "Tată" și au utilizat
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
relevant în imperiul creștin. Sacralizarea spațiului urban, prin ceremonii specifice, asigura totodată și relația dintre oameni și zei; împăratul era și generalul legat de armata sa, și un "corp"-simbol, cum am subliniat, care concentra în el componentele variate ale politeismului roman; cultul imperial a fost cu adevărat un vector al romanizării și al unificării politice în întreg arealul de civilizație guvernat. În schimb, Constantin I va anula unele componente romane ale practicii ceremoniale, fie chiar în inima imperiului, la Roma
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
orașul său de reședință, noul sediu politic al imperiului (înlocuirea măștilor "păgâne"). Schimbările sunt provocate atât de aspecte circumstanțiale, care țin de natura procesului de transmutare, cât și de calcule politice: renunțarea la conceptul politic al tetrarhiei imperiale și la politeismul acesteia i-a impus, firesc, să recurgă la o religie care să îi reprezinte mai adecvat politica și să îl sprijine în consolidarea ei: monoteismul creștin. Funus imperatorum a acordat, indiscutabil, o valoare spirituală majoră semantismului originar al imaginarului. A
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
neîntrecute în că-lărit și în mînuitul arcului așa cum o face și Iordanes în textul menționat mai sus. Știm că religia geților era monoteistă iar în Egipt a existat o reformă a faraonu-lui Amenofis lV(Ikhunaton 1372-1354 î.e.n.) care a înlocuit politeismul străvechi cu un cult monoteist închinat unei singure divinități solare. După moartea faraonu-lui s-a revenit la vechile tradiții dar urmele cultului monoteist nu au dispărut pentru că în mormîntul faraonului Sethi l(1312-1298 î.e.n.) pe perete sînt pictați doi îngeri
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Mahomed (570-632, născut la Mecca). Muslim = musulman, „cel ce se supune lui Dumnezeu”. Primele revelații le-a avut în jurul anului 610. Ele „au fost precedate de lungi perioade de «retrAgere spirituală» (tahannut) în peșteri și alte locuri însingurate, practică străină politeismului arab”. Prima revelație a fost aceea în care Dumnezeu i s-a arătat pe cer. După ce a coborât, a rămas nemișcat la o distanță de două bătăi de săgeată. Mahomed a mai avut apoi revelații auditive, „singurele pe care coranul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
lume dionysiacă", a cărei viață este voință de autoconservare și autoexaltare. Adică, în ordinea dialecticii sacrului și profanului, Nietzsche sacralizează pur și simplu viața. Viața este un fenomen complex, cu multiple fațete, marcat inevitabil de pluralitate. Sacralizarea ei implică inevitabil politeismul. Gândirea lui Nietzsche nu este atunci ateistă decât pentru că este împotriva monoteismului. De altfel el consideră explicit monoteismul cel mai mare pericol pentru umanitate și vede în politeism imaginea gândirii libere. Analizele noastre de mai sus verifică implicit această concluzie
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
complex, cu multiple fațete, marcat inevitabil de pluralitate. Sacralizarea ei implică inevitabil politeismul. Gândirea lui Nietzsche nu este atunci ateistă decât pentru că este împotriva monoteismului. De altfel el consideră explicit monoteismul cel mai mare pericol pentru umanitate și vede în politeism imaginea gândirii libere. Analizele noastre de mai sus verifică implicit această concluzie: dominația și absolutizarea conceptului și adevărului în filosofia modernă nu sunt decât supraviețuiri camuflate ale formulei relfgioase monoteiste. Combătîndu-le, afirmând absența adevărului unic și pluralitatea interpretărilor, Nietzsche critică
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
camuflate ale formulei relfgioase monoteiste. Combătîndu-le, afirmând absența adevărului unic și pluralitatea interpretărilor, Nietzsche critică implicit monoteismul creștin. Anunțând, la sfârșitul modernității clasice, "moartea lui Dumnezeu" se prea poate ca Nietzsche să nu fi anunțat atât domnia Supraomului, cât instalarea politeismului modernității târzii. De vreme ce lumea esențelor și cea a aparențelor dispare, rămâne doar interpretarea, dar această interpretare nu duce la regăsirea lumii esențelor. Hermeneutica lui Nietzsche este o hermeneutică negativă și deschide calea spre alte hermeneutici negative pentru că nu mai crede
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
opoziție cu opinia mai multor cercetători mai recenți cu metode mai științifice care afirmă că religia geților ar fi fost politeistă, precum erau și religiile celorlalte popoare indo-europene și că geții nu reprezintă excepția istorică. În afară de discuția despre monoteismul sau politeismul geților mai există o a două discuție care privește caracterul htonic, subpământesc, sau uranian, celest, al zeității. Toate discuțiile despre pornesc de la un text al istoricului antic Herodot care îl menționează când vorbește despre geți. Alte surse sunt mai ales
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
este considerat sfânt în Biserica Ortodoxă, fiind prăznuit pe 18 iulie. Despre Emilian avem informații de la Ieronim și Teodoret, precum și dintr-o scrisoare a lui Ambrosiu de Milan adresată împăratului Teodosiu I cel Mare. Împăratul Iulian Apostatul voi să restabilească politeismul, dar aceasta a provocat o revoltă printre soldații de la Dristra (sau "Durostor"). Pe 16 iulie 362, bucurându-se de libertatea religioasă, câțiva dristreni au adus jertfă unui zeu, apoi au tocmit sărbătoare. Unul din soldați, Emilian, s-a amestecat, pentru
Emilian de la Durostorum () [Corola-website/Science/299661_a_300990]
-
o religie monoteistă ce susține că variate figuri din alte religii proeminente - de exemplu, Moise (Iudaism), Iisus (Creștinism), Muhammad (Islam), Zoroaster (Zoroastrianism) și Krishna (Hinduism) erau cu toții mesageri ai unui singur Dumnezeu. Vezi listele mai complete la mitologie celtică și politeism celtic. "Vezi și Listă de zei geto-daci". zeitățile egiptene sunt adesea portretizate în artă având capuri de animale; de exemplu, Anubis este adesea portretizat statuar având corp uman, însă cap de câine. Mulți zei au fost portretizați cu diferite capuri
Listă de zei după zona geografică () [Corola-website/Science/299875_a_301204]
-
bază interpretări despre cât de mult se bazează istoria deuteronomistă pe surse anterioare ei și cât de mult a fost reformulată ea de redactorii deuteronomiști în scopul de a-și impune punctele lor de vedere teologice. Mărturiile arheologice indică un politeism larg răspândit în Israel și în jurul său în perioada monarhiei. De exemplu, un stâlp cultic din secolul al X-lea î.e.n. din Taanach (un oraș din Israelul de Nord, lângă Megiddo) are implicații politeiste evidente. Stâlpul are patru nivele sau
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
asemenea interpretat ca permițând observatorilor să vadă un foc sau o figurină dinăuntrul stâlpului. Deși sunt posibile o varietate de interpretări, Mark S. Smith conchide că „Pe scurt, asumând datarea corectă a acestui stâlp în secolul al zecelea, stâlpul atestă politeismul din zonă.” Alt exemplu de politeism din Levantul de Sud a fost descoperirea unei combinații de iconografii și inscripții la un centru religios/loc de poposire pentru călători de la Kuntillet Ajrud, în nordul deșertului Sinai, care datează din secolul al
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
vadă un foc sau o figurină dinăuntrul stâlpului. Deși sunt posibile o varietate de interpretări, Mark S. Smith conchide că „Pe scurt, asumând datarea corectă a acestui stâlp în secolul al zecelea, stâlpul atestă politeismul din zonă.” Alt exemplu de politeism din Levantul de Sud a fost descoperirea unei combinații de iconografii și inscripții la un centru religios/loc de poposire pentru călători de la Kuntillet Ajrud, în nordul deșertului Sinai, care datează din secolul al VIII-lea î.e.n. Printre multe alte
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
zei." Tot în sensul ideii că Iahve este un dumnezeu tribal vine, de ex., articolul lui Lonnie D. Kliever în Macmillan "Encyclopedia Of Death And Dying" si în "Encyclopedia of Bioethics", care scrie textual ca religia iudaică a derivat din politeismul tribal al Mesopotamiei, Iahve fiind un "zeu național". Pe de altă parte, pasajele biblice, fie că sprijină sau resping ideea că Iahve e un zeu tribal, nu sunt unica sursă de informații asupra religiei evreilor: aceasta are o vechime de
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
Mare a cucerit orașul fără luptă și a permis evreilor să-și continue cultul și ritualul religios. În anul 167 î.Hr., când Antioh al IV-lea a încercat să reprime ritualul religios evreiesc și să impună cu forța la Ierusalim politeismul elen, evreii s-au revoltat sub conducerea familiei Hasmoneilor (Hașmonaim) și în luptele care au urmat i-au învins pe greci și și-au recîștigat independența statală. Noul regat al evreilor antici, cunoscut în lumea de atunci ca Iudeea, a
Ierusalim () [Corola-website/Science/297829_a_299158]