259 matches
-
(alternativ Akhenaten, inițial Amenhotep IV) a fost un faraon din Dinastia a XVIII-a (1379-1362 î.Hr.). El a înlocuit religia politeista a Egiptului cu un sistem monoteist, ridicându-l pe zeul discului solar Aton la rangul de zeu unic al Egiptului. În cadrul reformei sale, a construit un oraș nou unde a mutat capitala regatului. După moartea sa, succesorul său Tutankhamon a
Akhenaton () [Corola-website/Science/303306_a_304635]
-
un sistem monoteist, ridicându-l pe zeul discului solar Aton la rangul de zeu unic al Egiptului. În cadrul reformei sale, a construit un oraș nou unde a mutat capitala regatului. După moartea sa, succesorul său Tutankhamon a restaurat vechiul cult politeist, memoria faraonului rebel fiind eliminată sistematic. Epoca să a fost una dintre cele mai controversate. Se știe relativ puțin despre copilăria să. Se presupune că ar fi crescut în Teba (azi Luxor). A urcat pe tron între 16 și 24
Akhenaton () [Corola-website/Science/303306_a_304635]
-
Canaan-ul este invadat de „popoarele mării”, sintagmă prin care trebuie identificați mai ales filistenii. Aceștia i-au respins spre nord și est pe canaaniți, ocupând și așezările lor fortificate, incluse acum în Palestina (ebr. Peleshet). Canaaniții au avut o religie politeistă practic identică cu cea a fenicienilor poporul vecin din nord. Principalele lor divinități au fost: Temple sau lăcașuri de cult dedicate acestor divinități au fost descoperite la Meghido, Lahish, Sihem, precum și în Siria la Qatna, Alalah și Ugarit.
Canaan () [Corola-website/Science/303338_a_304667]
-
apariția Universului, a Pământului, a vieții și a ființei umane, ca rezultat al săvârșirii actului creator. Mitologiile diverselor popoare certifică faptul că actul creației este realizat printr-o exercitare a puterii divine, atât în credința monoteistă, cât și în cea politeistă. De multe ori, mitul creației cuprinde și ideea sacrificiului sau a jertfei aduse de zei. Profunzimea mitului originar este relevantă în modelul actului primordial, care susține respectiva credință mitologică. Actul primordial are calitatea de a fi, pe lângă unic și original
Mitul creației () [Corola-website/Science/302922_a_304251]
-
misterios în care se vorbește despre limbajul secret al druizilor, despre luptele dintre animalele mitice sau despre fatalitatea iubirii. Valorile acestui univers sunt dreptatea și curajul, fără a fi uitat, însă, umorul. Dezvoltată în Epoca Fierului, religia celților este o politeistă, la fel ca celelalte religii europene din acea perioadă. Pentru celții aflați în sfera de influență a Romei, cum sunt galii și celtiberii, mitologia celtică nu a supraviețuit Imperiului Roman, apoi răspândirii creștinismului și decăderii limbilor celtice. În mod ironic
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
erau inventate: scrierea, roată, matematică, astronomia, calendarele, sistemele de irigații, armura, carul de luptă, săbiile, harnașamentul căilor, cuiele, morile, sandalele, roată olarului, harponul, dalta, inelele, șeile sau acul. Tot din Sumer ne-au parvenit și primele date despre o religie politeista. Astfel, până în momentul în care descoperirile arheologice vor arăta că au existat și alte civilizații mai vechi de șase milenii, trebuie să acordăm credit cercetătorilor și să îi considerăm pe sumerieni drept întemeietorii primei civilizații pe Terra. Ei locuiau în
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
bune guvernări și organizații. Economic vorbind, sumerienii au creat orașe mici (state), fiecare având propria să formă de guvernământ, conduse de câte un prinț sau rege care stătea în fruntea societății. Alături de rege stătea și marele-preot. Religia acestor triburi era politeista cu o mare influență animista. Arheologii au explicat că toată societatea era construită pe o cultură și religie animista. Oamenii credeau în ZI (spirite) cărora le slujeau organizând tot felul de ceremoniale păgâne. Profesorul Jastrow spunea că zeii erau personificarea
Sumer () [Corola-website/Science/303985_a_305314]
-
argilă; a fost folosit de unele popoare orientale antice. La început ei desenau imagini, dar apoi acestea s-au transformat în simboluri în formă de cuie sau ace, care sunt denumite scriere cuneiformă. Sumerienii erau caracterizați ca fiind un popor politeist folosind scrierea cuneiformă pe plăci de ceramică sau lut. Obiecte diferite erau reprezentate prin simboluri diferite, iar numărul acestora era prezentat prin repetiție. (În zona Mesopotamiei arheologii au găsit sute de mii de plăci cu astfel de scrieri.) Limba și
Scriere cuneiformă () [Corola-website/Science/304048_a_305377]
-
islam. Noua religie s-a extins mai lent între populația rurală. Mulți zoroastriști au emigrat, mai multe grupuri s-au stabilit în India. În secolele următoare zoroastrismul de formă graduală s-a întors la forma lui originală monoteistă, fără elemente politeiste. Religia care a urmat după zoroastrism în Persia a fost influențată de acesta. Când preoții iranieni au încercat să combată învățăturile lui Zoroastru, au readus vechea adorare a lui Mitra, mitrarismul s-a întins în lungul și latul răsăritului și
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
zeu principal dar nu unicul existent. Termenul a fost compus de orientalistul Max Müller (1823-1900), din grecescul "henos"-unul și "teos"- dumnezeu. Divinitatea principală venerată are calitățile divinității supreme. Reprezintă o încercare de unificare a unui dumnezeu suprem, a religiilor politeiste comune în acele timpuri. Se crede că a influențat alte religii ca iudaismul, creștinismul și islamul. Ahura Mazda este dumnezeul principal. Membrii zoroastrismului venerează focul etern ca simbol divin. Zoroastru predica dualismul bazat în lupta dintre Bine și Rău, Lumina
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
din Damasc. I s-a atribuit și participarea la o coaliție care a stăvilit temporar expansiunea asiriană spre vest. "Afacerile interne" au intrat pe mâna dominantă a soției sale, Izabela, care și-a impus cu o deosebită cruzime credința sa politeistă, în zeii canaaneni-fenicieni Baal și Iștar, prigonind sângeros pe liderii religioși monoteiști. Criza religioasă astfel declanșată a dus la o stare internă de tensiuni care s-au terminat cu eliminarea provizorie a politeismului din regat. Potrivit arheologului William F. Albright
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
pe cele de la Ierihon. La inaugurarea construcțiilor în acest din urmă oraș, i-a sacrificat, potrivit Bibliei, după obiceiurile canaanene-feniciene, pe primul său născut Aviram și pe fiul său Seguv. Aceasta deoarece, influențat de regina Izabela, a dat întâietate cultului politeist al zeilor cananeni-fenicieni Baal și Iștar (Aștoret sau Astarte) și a înălțat la Samaria un templu al lui Baal. Ahab i-a permis Izabelei să aducă în țară sute de preoți și profeți ai zeilor Baal, Iștar, Așera etc. Conform
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
s-a măritat cu Iehoram, fiul lui Iosafat. Însă în anii domniei lui Ahab au avut loc conflicte militare cu regatul sirian "Aram Damasc"(în ebraică "Aram Damesek") și, potrivit izvoarelor istorice asiriene, cu Asiria. Din cauza sprijinului său pentru cultul politeist, a ospitalității acordate preoților divinităților cananeene-feniciene și a prigonirii adepților monoteismului, regele Ahab este denunțat de textul biblic ca cel mai mare răufăcător dintre regii Israelului până la el, mai rău decât tatăl său Omri sau decât Ieroboam I ("Iaravam ben
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
calități supranaturale și origine divină. În timpul vieții, faraonul este fiul zeului soare, iar după moarte este conducător suprem al armatei, al cultului, conduce ritualurile sacre și este judecător și legiuitor. În religia egiptenilor se găsesc sute de zei, deoarece este politeistă. Egiptenii, considerau că zeii au creat lumea, iar viața lor pe pământ este coordonată de ei. Cultul zeilor se oficia prin ritualuri secrete de către preoți în lăcașuri de cult numite temple. Fiind cei mai credincioși oameni din antichitate, egiptenii credeau
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
aceasta fiind între secolele IX-VII î.Hr.) - perioada Noului Babilon(între secolele VII-VI î.Hr.)" Arta Sumero-akkadiană s-a extins din cauza unor centre de cultură aflate în orașele Uruk, Akkad și Lagash. Arta s-a extins mai ales în domeniul "religiei politeiste" și puterii regale pentru a exprima gloria sa. Arhitectura era bazată în special în domeniul apărării, deoarece, sumero-akkadieni erau războinici, cel mai des construit fiind tipul de palatul-fortăreață care este apărat de ziduri înalte, groase, neavând deschideri, terase artificiale, și
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
grecești. Civilizația Cretană fiind o civilizație urbană, se dezvoltă prin înflorirea orașelor cum ar fi: Cnossos, Phaistos, Haggia-Triada și Gurnia. Dezvoltarea acestor orașe este posibilă datorită înfloririi meșteșugurilor și comerțului, iar din punct de vedere religios acestea au o religie politeistă. Datorită lipsi datelor, nu se știe și numărul zeităților cretane dar cele mai importante par a fi "zeitățile feminine" reprezentând fertilitatea și renașterea naturii, și "taurul", ca animal sfânt. Ritualurile religioase ale cretanilor erau desfășurate în aer liber, în mici
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
sfârșitul perioadei arhaice dar, abia în sec. V î.Hr. operele de artă apar semnate în mod curent de personalități artistice cum ar fi: Policlet, Fidias, Scopas și alții. "Religia joacă un rol important în arta greacă. Grecii având o religie politeistă, credeau că toți zeii lor trăiesc în Olimp. Zeii sunt umanizați, aceștia având calitățile și defectele oamenilor, dar pentru greci divinitatea întruchipa perfecțiunea, astfel acest lucru va fi reprezentat prin statuile de zei ce înfățișau trupuri armonioase, tinere și frumoase
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
zeii lor trăiesc în Olimp. Zeii sunt umanizați, aceștia având calitățile și defectele oamenilor, dar pentru greci divinitatea întruchipa perfecțiunea, astfel acest lucru va fi reprezentat prin statuile de zei ce înfățișau trupuri armonioase, tinere și frumoase. Față de religia egipteană politeistă, religia greacă are un politeism antropromorf. Idealul perfecțiunii umane a fost ridicat la rang înalt în cultura și arta greacă, astfel grecii aveau un ideal uman "omul frumos și bun". Grecii puneau un deosebit accent pe sănptatea fizică și morală
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
religie cunoscută. Mesopotamienii credeau că lumea este un disc plat, înconjurat de un spațiu uriaș, gol, și deasupra, raiul. Ei mai credeau că apa se găsește peste tot, și că Universul a apărut din această mare enormă. Religia mesopotamiană era politeistă adică oamenii credeau în mai mulți zei. Deși credințele descrise mai sus erau comune tuturor mesopotamienilor, au existat și variații regionale. Cuvântul sumerian pentru univers este an-ki, care face referire la zeul An și la zeița Ki. Fiul lor era
Istoria Mesopotamiei antice () [Corola-website/Science/309879_a_311208]
-
de unii istorici ca fiind zeul suprem din panteonul geto-dacic, de unde concluzia unora cu privire la monoteismul geto-dacilor care ar fi facilitat convertirea acestora la creștinism, idee ce se află în opoziție cu opinia conform căreia religia geților ar fi fost una politeistă, precum erau religiile celorlalte popoare indo-europene. Alți istorici îl consideră doar patronul lumii subpămîntene, al împărăției morților, având, astfel, caracter htonic, dar a fost identificat și cu Gebeleizis, zeu geto-dac al furtunii, trăsnetelor și al fulgerelor. Mitul lui Zamolxis este
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
la această nouă religie și membrii aristocrației și familiei imperiale. În secolele III-IV, orașele au fost primele așezări care au fost creștinate, în timp ce în spațiul rural, creștinismul s-a extins lent și târziu. Monoteismul radical era incompatibil cu religiile majoritar politeiste acceptate în imperiu. Nu se concepea de astfel separarea statului de biserică. Ierarhia bisericească creștină includea episcopii, si apoi mitropoliții, fiecare având un consiliu propriu. Rangul suprem îl deținea patriarhia, cu centre la Ierusalim, Antiohia, Alexandria și Romă, unde Papă
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
313, Constantin și Licinius au adoptat Edicul de la Mediolanum, acordând creștinismului statutul de cult tolerat. Odată ce Constantin ajunsese unicul împărat, creștinismul depășea statutul de religie tolerată, fiind favorizată de împărat. Creștinismul a căpătat o pondere tot mai semnificativ în defavoarea cultelor politeiste. Însă religia creștină a întâmpinat probleme în privința definirii principilor sale, că natura lui Isus Christos. Astfel, și-au făcut apariția numeroase erezii, pe care reprezentanții bisericii și împăratul, reuniți în concilii, le-au combătut. În 392, împăratul Teodosiu I a
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
wa Bûdâsf" a fost probabil așa-numita "versiune siriană" scrisă de o sectă de arabi ismailiți, în care prințul indian adoptă o religie monoteistă, însă nu explicit mahomedană, care este opusă cultelor idolatre reprezentate de anturajul tatălui lui Bûdâsf. Tradiția politeistă nu este însă dezavuată în măsura în care o vor face versiunile creștine. Eposul "Balavarani", transmis printr-un manuscris din secolul al X-lea dar apărut probabil cu un secol înainte, are o deosebită valoare literară. Narațiunea sa are multe similiarități cu cea
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
ul sau shinto (神道) este religia tradițională a Japoniei și o fostă religie de stat a acestei țări. Fiind o religie politeistă, implică venerarea unor zei numiți "kami" (神). Mulți "kami" sunt divinități locale și pot reprezenta spirite sau genii ale unor anumite zone geografice, însă există și unii zei care personifică monumente sau procese naturale majore: de exemplu, Amaterasu, zeița soarelui
Șintoism () [Corola-website/Science/304843_a_306172]
-
cu pretextul învinuirii de vrăjitorie puteau fi condamnate persoane de ambele sexe, dar mai ales femei. În această perioadă se diferențiează două feluri de vrăjitori/vrăjitoare pe care le distingeau cu două cuvinte a limbii latine: Provine din timpurile religiilor politeiste, anterioare creștinismului, când se credea în zâne bune iar cele rele fiind vrăjitoarele, care erau frecvent de sex feminin. Nuielele rupte din gard, sau cozile de mătură erau folosite pentru zbor de vrăjitoare. Credința despre puterile lor miraculoase de vindecare
Vrăjitoare () [Corola-website/Science/304882_a_306211]