278 matches
-
romanii îl aveau în panteonul lor, ca Ianus (Iahavanus-Iavanus-Ianus, zeul Suprem, pe care pelasgii, înaintașii dacilor, îl numeau Zalmocsis, identificat de latini și cu Saturn (Elena Călușiță Alecu-Zalmoxis Ed. Gemenii). Latinii, ei înșiși desprinși, ca și dacii din ramura pelasgă, politeiști însă, sub influența grecilor, îl reprezentau cu două fețe, Zalmocsis însuși era considerat Stăpânul Morții și al Vieții, ceea ce arată că Ianus are aceleași atribute fiind de fapt același Zeu Moș; de altfel termenul de moș, este constituent al chiar
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
al Vieții și al Morții. Așadar vorbim aici de Zeul cel Bătrân, numit la început Iahavanus (Ianus) de toți pelasgii, menținut cu numele distinctiv amintit de dacii ce s-au despărțit de latinii, care l-au păstrat în panteonul lor politeist, cu numele inițial originar, derogat însă de atributele zeului suprem, cauza fiind puzderia de zei cultivați de aceștia. Colindele străvechi românești, ca și cele de azi, păstrează același refren, ce invocă pe același Dumnezeu, slăvit din vremuri imemoriale; o dovadă
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
au adoptat imediat creștinismul, cu mult Înaintea altor popoare: Zalmoxis Îi pregătise cu secole În urmă.“ <endnote id="4"/> Nimic nu sprijină o asemenea afirmație. „Monoteismul“ dacic a cedat până la urmă În fața concluziei că dacii par să fi fost totuși politeiști, ca majoritatea popoarelor antice. S ar putea de altfel ca ceea ce i se atribuie lui Zalmoxis să nu fie decât o proiecție În spațiul getic a concepțiilor pitagoreice grecești (nimic mai naiv de altfel decât să acceptăm ad litteram informațiile
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
până la a spune că este o "ciocnire a civilizațiilor", pentru că civilizațiile chineză și tibetană au multe elemente comune, fac parte din aceeași arie a marii civilizații est-asiatice. Este, însă, o ciocnire violentă a două religii total deosebite. Religia chineză tradițională, politeistă, cu Cerul ca divinitate supremă, se deosebește radical de budism și, mai ales, de lamaism, varianta tibetană a budismului.Iar dacă budismul în multe din variantele sale a cunoscut o oarecare evoluție în India țara de origine -, dar și în
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
inteligibil nouă înșine. Sunt extrem de interesante și cele două componente ale gândirii științifice pe care le distinge filozoful: prima ar fi inventivitatea poetică, responsabilă tocmai cu povestirea sau construcția miturilor, fiind la fel de veche precum limbajul uman și universală (de regulă politeistă) iar a doua criticismul, dezvoltat mult mai recent, odată cu stabilirea scrierii în Grecia (prin primul cosmolog, Anaximandru, care aduce o critică la teoria profesorului său Thales asupra stabilității pământului și instituie Tradiția critică, în care sunt posibili Aristarh, Copernic, Newton
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
că îi conferă abilități supranaturale, dar îi și ameliorează starea de sănătate insuficiență cardiacă), metalurgia prezentă în paginile comics continuând mitul prometeic al lui Hefaistos. Concluzionând, Renard afirmă că super-eroii, cu puterilor lor specializate de sorginte supranaturală, sunt "expresia gândirii politeiste, inerente minții umane". Aceștia "umanizează natura", dând chip elementelor, trăsăturilor psihologice, noțiunilor abstracte, stimulând identificarea cu personajele, "visarea cu ochii deschiși" și "jubilația imaginarului" (apropiindu-se, prin urmare, de universul ludic).766 Eroul reprezintă valorile societății care îl produce, el
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Dumnezeu și împărat absolut. Într‑o primă fază, Irineu își caracterizează personajul ca <ϑ∴2γ≅Η și <ϑ∴ΠΔ4Φϑ≅Η. La Sfinții Părinți, ambii termeni sunt aproape sinonimi, având un sens strict negativ. Într‑adevăr, într‑o mentalitate de tip politeist, termenul <ϑ∴2γ≅Η semnifică cel mai adesea „asemănător lui Dumnezeu”, referindu‑se la un erou, la un individ ieșit din comun (la Homer, de exemplu, Il. 1, 264; 3, 186; 4, 88; 5, 168; 12, 408; Od. 1, 70
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Bisericii vizibile cu Biserica invizibilă, în timp ce creștinismul, în forma lui raționalizată (protestan-tizată?), ar fi, din contră, separația. Remarcă judicioasă prin aceea că relația dintre vizibil și invizibil este foarte magică, păgână. Există deci în această concepție despre catolicism o reminiscență politeistă 94. Iar venerarea Fecioarei, căreia îi este închinat un cult de hiperslavă, cea a sfinților, cărora li se acordă un cult de slavă, fără a uita diversele ritualuri liturgice cu consonanță arhaică: sărbători de rugăciuni, Crăciun și solstițiul de iarnă
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de starea de grație a mytos-ului. Monumentele id est: piramide, temple ș.a. sînt, foucaultian vorbind, niște documente care, în scenariul liric eminescian, vin să ilustreze existența ca atare a mitului. Numai că ele strecoară totodată și ideea unui ethos religios politeist ("Noaptea zeii se preîmblă..."), dar și a omului conceput ca "subiect al învinuirii de păcat", cum spune France Farago, cercetător din echipa lui J. Russ. În acest din urmă sens, este semnificativ ce se petrece cu Magul care, după ce a
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
permitea să trateze astfel tema. Au recunoscut forța divină supremă (fără a-I atribui un nume unic), dar au personalizat formele de exprimare ale Acesteia. Am putea pica în greșeala de a-i suspecta că s-au întors la religiile politeiste, dar și ei vorbesc, permanent, tot de un singur zeu, unul suprem, căruia I-au dat în timp denumiri diverse, după cum a evoluat și lumea, învățătura și credința. Revenind la personificările date diferitelor forme de manifestare ale Unicului, pentru inimă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
înfricoșătoare s-ar fi ivit deja la orizont și că ritmul istoriei devine catastrofal. Când a apărut harul Mântuitorului nostru Isus Cristos, lumea, exceptând Iudeea, era complet decăzută în minciuna și în practicile adeseori infame și inumane ale cultului idolatric politeist; dar în mijlocul atâtor aberații părea geloasă de ideea divinității, care domina în viața privată și socială. Existau și pe atunci, mai ales printre cei culți, anumite curente de scepticism care păreau să se reverse în ateism; dar cine și-ar
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
va continua să o facă? Oare nu este o dezonoare pentru știință să confunde istoria cu mitul, un fapt cosmopolit care se perpetuează de-a lungul veacurilor cu creațiile imaginare ale vremurilor apuse, de a confunda monoteismul creștin cu aberațiile politeiste, de a apropia Întruparea lui Cristos de miturile păgâne, chiar și după formidabila reacție a lumii creștine împotriva arianismului? 60. Să revenim la metoda apostolică: lumea nu se poate orienta decât prin credința în Cristos-Dumnezeu Hei bine; astăzi și nouă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cea mai bună. Progresul și civilizația nu înseamnă distrugere. Omul modern are nevoie de emoția artistică, sensibilitatea lui estetică devine mai complexă, în raport am spune cu inteligența mai cuprinzătoare. Să ne amintim de cugetările lui Goethe: "Ca poet sunt politeist, ca naturalist sunt panteist, ca ființă morală, deist. Și am nevoie, pentru a-mi exprima sensibilitatea, de toate aceste forme". Justificată și poziția teoreticianului în ale naturii, în care doza de pesimism este preponderentă. Civilizația ajunsă pe culmi este oarecum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Dalai Lama, marele preot. La baza religiei budiste stă concepția potrivit căreia "existența înseamnă suferință". Eliberarea din această suferință se face prin trecerea în inexistență, în nirvana (raiul creștin). Buddha (zeul impersonal) este întruchipat sub forme diferite, de unde budismul este politeist. A se citi neapărat cărțile: "Dalai Lama despre fericire" și "Doctrina lui Confucius sau cele patru cărți clasice ale Chinei". 56 Emil Racoviță se naște la Iași în 1868, a fost învățăcelul lui Ion Creangă. Marele savant a fost explorator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dintre un șef și subordonatul său, sau dintre cetățean și autorități, ci pe cele dintre om și instanțele superioare, dintre om și dimensiunea destinală a existenței sale, dintre om și Divinitate. Micul funcționar decretează moartea lui Dumnezeu, - într-o formă politeistă sau mono- teistă nu mai are importanță -, alături de un alt filozof indubitabil mai consistent. Lefter descoperă centrul mistic „soarele” și realizează latura inițiatică a rătăcirii, o formă de cecitate care conduce însă la iluminare. Pentru că figurile unui politeism minor, autorități
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
g) Chiar și subordonate sexual și economic, femeile tot au continuat să joace rol de mediatoare între oameni și zei ca preotese, profetese. Puterea de a da viață a fost valorizată metafizic ca puterexe "„putere" divină, în cadrul religiilor animiste și politeiste. h) Detronarea zeițelor și înlocuirea lor cu zeul unic a început în Orientul Apropiat, funcția procreativă a fost luată simbolic de la zeițe, fertilitatea a fost confiscată, Zeița-mamă devenind mai degrabă consoarta marelui zeu. i) Răspândirea monoteismului evreiesc a atacat cultul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
să accentuez faptul că refuz categoric să susțin, în baza unei interpretări masculine despre Dumnezeu specific romană, imposibilitatea și inadecvarea hirotonisirii femeilor, pe care o consider conformă cu scripturile și timpul prezent. Evreii, creștinii și musulmanii sunt monoteiști: ceilalți sunt politeiști? De fiecare dată când vorbesc cu indienii culți îmi dau seamă cât de puțin apreciază să fie considerați politeiști, adoratori de zei. Și în India sunt religii monoteistice. Pentru mulți indieni Vishnu și Shiva sunt chemați Dumnezeu prin antonomasie. Iar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
inadecvarea hirotonisirii femeilor, pe care o consider conformă cu scripturile și timpul prezent. Evreii, creștinii și musulmanii sunt monoteiști: ceilalți sunt politeiști? De fiecare dată când vorbesc cu indienii culți îmi dau seamă cât de puțin apreciază să fie considerați politeiști, adoratori de zei. Și în India sunt religii monoteistice. Pentru mulți indieni Vishnu și Shiva sunt chemați Dumnezeu prin antonomasie. Iar alții văd în spatele tuturor acestor diverse divinități indiene singura și unica divinitate, pe care o numesc Brahman și care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
atracție estetică și poetică indiscutabilă, dar și unele dificultăți intelectuale care au condus la victoria monoteismului. Prin contrast, am observat că multor vizitatori indieni creștinismul, cel reprezentat în bisericile baroce, nu apare deloc ca fiind o religie monoteistă, ci complet politeistă. Doar că creștinii catolici se adresează tuturor ființelor intermediare între Dumnezeu și om, invocându-le în ajutor nu ca divinități, ci în calitate de îngeri și sfinți. Iar speculația trinitară a părinților Bisericii și a teologilor, care pun pe același plan omul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dintre separările "eretice". Nu tocmai acest lucru i-ar fi atras cu ușurință pe locuitorii deșertului, pe beduinii și comercianții Peninsulei Arabice. Era nevoie tocmai de un profet arab, influențat de ebraism și de iudeo-creștinism, pentru a convinge aceste triburi politeiste să îmbrățișeze credința într-un Dumnezeu unic și să recunoască necesitatea unei dreptăți sociale. La șapte secole după Cristos, se dezvoltase în mod surprinzător cu o extraordinară rapiditate o nouă religie universală, cea mai recentă: Islamul. Dacă m-aș fi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lui Avraam ( Facerea, 12, 1-2), Moise ( Ieșirea 3, 2), Iosua (1, 3), David (2 Sam. 7, 16), Ieremia (30, 3). Avraam, primul ales, este și primul care acceptă chemarea lui Dumnezeu, fără să ezite, pentru că avea credință. Într-o lume politeistă care aducea sacrificii idolilor, Avraam este un caz singular. De ce l-a ales Dumnezeu pe Avraam? Și de ce atunci? Kairos-ul alegerii nu este niciodată întâmplător, el sosește atunci când lumea, printr-un om, este pregătită pentru aceasta. Și nici locul unde
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
alegere o invidiază. După ce au dat greș în încercarea de a distruge adevărata religie prin forță sau persuasiune (elenizare), ele au recurs la un vicleșug. Dacă Legile au fost stabilite de "viclenia lui Dumnezeu" astfel încât să utilizeze imagini și ritualuri politeiste cu intenția abolirii lor, creștinismul și islamul, prin chiar monoteismul lor, ajută împotriva voinței lor la propagarea și pregătirea acceptării adevăratei religii [iudaismul, n.n.], deoarece ele pavează calea lui Mesia 93. Sensul atribuit de Maimonide vicleșugului divin amintește de una
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a fost apreciat ca dovadă a legăturilor comerciale dintre populația autohtonă și lumea romană, ce se întindea la vremea aceea până la sudul Dunării, incluzând Dobrogea. Nu mai este un secret că aceste contacte, dintre autohtoni și lumea romană, de credință politeistă și creștină, au contribuit la romanizarea și creștinarea populației din zona noastră, la utilizarea limbii latine și la răspândirea culturii romane în acest areal. Dintr-o epocă mai târzie, au fost descoperite opaițe la Curteni (com. Oltenești), în 1976, pe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
tuturor ființelor și lucrurilor într-o divinitate unică. Acesteia i se opune o forță antagonistă, răspunzătoare de eterogenitate, care lucrează împotriva normelor moniste și care amenință cu eterogenitatea completă. În creștinism, ea este reprezentată prin Satan. La polul opus, religiile politeiste par să fie rodul unei logici eterogenizante. Ele apar, crede Lupașcu, în societăți și între indivizi cu actualizări puternic omogenizante, cum erau popoarele arhaice. Actualizarea omogenității declanșează în conștiințe potențialitatea unor zeități și forțe multiple aflate în spatele lucrurilor și fenomenelor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
vreun fel de „material” comun. Două posibilități opuse în legătură cu folosirea termenului opoouoia îl îngrijorau pe arhiepiscopul Cezareei Capadociei. Pe de o parte erau cei care eșuau în înțelegerea unității de esență ajungând, pe o cale sau alta într-o viziune politeistă asupra divinității, alții însă forțau termenul în direcția unei excluderi desăvârșite a oricărei distincții personale în Treime și ajungeau la monoteismul ebraic. Din considerente de acest gen, cei trei capadocieni, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz și Grigorie de Nyssa
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]