401 matches
-
Confruntarea armată va fi caracterizată printr-o asimetrie marcată de informații, cunoștințe și capacități de operaționalizare. În genere, violența va fi mascată în nonviolență, iar agresiunea instrumentată nonviolent. Sfera principală în care se va desfășura războiul viitorului va fi cea politico-economică, în strânsă legătură cu fenomenul de globalizare și mondializare, de control și gestionare a materiilor prime strategice ș.a.m.d. În formă asimetrică, războiul va acumula asimetrii doctrinare și asimetrii tehnice și tehnologice. Dacă privim spre ultimul conflict, cel din
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
și politica promovată. (Herman, 1981). Terorismul este un sistem organizat de intimidare pentru a crea instabilitate în cadrul unei societăți democratice. Teroriștii internaționali caută să lanseze atacuri imprevizibile și nediscriminatorii asupra grupurilor (polițienești, militare, naționale și multinaționale) pentru a schimba echilibrul politico-economic al lumii. (Thackrah, 1982). Terorismul este folosirea violenței sau a amenințării cu violență în scopuri politice de către persoane sau grupuri, indiferent dacă acționează pentru sau împotriva autorității guvernamentale stabilite, dacă asemenea acțiuni urmăresc influențarea unui grup țintă aflat dincolo de victimă
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
a și observat, pe bună dreptate, că "Europa se află în prezența unui popor animat de un spirit liberal, dar și conservator totodată, care este <suficient de> matur pentru a se conduce singur"45. Și chiar dacă jocul sau divergența intereselor politico-economice și geostrategice ale puterilor europene garante ignorând parțial cerințele legitime ale românilor, cuprinse în rezoluțiile celor două Adunări a condus la elaborarea și impunerea acelui controversat act juridic extern din 7/19 august 1858, numit Convenția pentru organizarea definitivă a
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
în organizații regionale și organizații mondiale. Sunt state ce se caracterizează printr-o stabilitate internă deosebită și printr-o remarcabilă prosperitate economică, ceea ce le-a și determinat dirijarea priorităților de acțiune deopotrivă spre mediul proximității regionale, cât și spre arena politico-economică globală. Trei dintre cele patru state ale acestei categorii sunt situate în Asia - Kuwait, E.A.U. și Qatar și unul în Africa - Maroc. De remarcat că cele trei monarhii de la Golful Persic au înregistrat totuși în ultimele două decenii o
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
rămas 63 principalele exponente ale MOMENTULUI CULTURAL-INFORMAȚIONAL din ultimul deceniu al secolului trecut și primul al acestui mileniu. Transmisiile în direct la TV.V. sau radio, pagina culturală consacrată valorilor locale (atâtea și cum sunt ele) în domenii social culturale și politico-economice stau mărturie a eforturilor noastre de a fi mereu în sprijinul comunității. Dacă vorba și imaginea... volant, scripta din ziare manent ! (Este drept, pentru cotidienele locale nu prea există mass-media, după proasta părere că ne-ar face publicitate !!!). Mai rămân
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și puținii teoreticieni ai noii lumi pe cale de a se naște sunt derutați și, la rândul lor, promovează deruta. În ideologia occidentală, sindromul confuziei (dar și cel al transformării) este bine ilustrat de o schimbare de modă. Alvin Toffler, analistul politico-economic cel mai la modă al lumii occidentale în anii ’70-’80, ale cărui cărți aveau edițiile epuizate încă înainte de publicare pentru că erau achiziționate de marile corporații internaționale, este înlocuit de Samuel Huntington, profetul „ciocnirii civilitațiilor”. Diferența dintre Toffler și Huntington
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
a dominat politic în timpul primei părți a domniei lui Carol I, este convinsă că bogăția societății românești în ansamblul ei, precum și prosperitatea populației sunt consecințe directe ale promovării unei clase de capitaliști autohtoni, având ca bază fundamentală industria românească. Teoria politico-economică a protecționismului, elaborată cu atâta rafinament de Nicolae Manoilescu încât a fost preluată și de teoreticienii socialismului autohton din anii ’70, a fost pusă în practică cu mult înainte ca Manoilescu să îi ofere o bază teoretică solidă. Efectele ei
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
elitelor a fost un obiectiv - și un rezultat - prioritar în raport cu prosperitatea populației în ansamblul său; dar până la urmă, fiecare tranziție în parte a produs atât una, cât și pe cealaltă. Tranzițiile secolului al XIX-lea au produs prosperitatea unor elite politico-economice care, prin cultură, mod de trai și concepții, nu difereau esențial de cele ale lumii occidentale, cu care, de altfel, au ajuns să se înrudească. În ciuda proceselor anti-prosperitate pe care le-a declanșat și susținut tranziția spontană și pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
destrămarea unității occidentului - creată prin aplicarea Planului Marshall - în mai multe regiuni de dezvoltare. În Statele Unite, cele două mari zone de dezvoltare - Coasta de Est și Coasta de Vest - se orientează spre regiuni subdezvoltate alternative. În timp ce capitalismul est-american construiește proiectul politico-economic cunoscut sub numele de NAFTA, capitalismul în plină expansiune de pe coasta americană a Pacificului este orientat spre „colonizarea” Americii Latine și a coastei Pacifice a Asiei. În această zonă, reformele comuniștilor chinezi creează un uriaș spațiu geo-economic și politic de
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
de forță politică internă, de relații internaționale și de impact asupra politicilor interne și externe. Echilibrul de putere dintre ele crea clasei politice românești un grad de libertate superior, confirmat de echilibrul, la nivel internațional, dintre cele două mari sisteme politico-economice organizate politico-militar, NATO și Tratatul de la Varșovia. Evoluțiile internaționale contradictorii și echilibrate din aceeași perioadă făceau ca, spre sfârșitul anilor ’70, România să poată alege, fără riscuri interne și internaționale suplimentare, între o restructurare economică de proporții și un efort
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
își făcea un punct de onoare din a nu exercita, economic vorbind, aceeași funcționalitate ca și comuniștii. Așa încât, imediat după revoluție, cei patru mari actori sociali ai conducerii economiei socialiste s-au pomenit, cu o autonomie ridicată, pe o arenă politico-economică a cărei principală caracteristică era o nouă împărțire atât a resurselor economice, cât și a pozițiilor de putere. Desigur, la acești actori, restrânși la elitele economice, ar trebui să mai adăugăm cel puțin încă două grupuri sociale, importante în primul
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
fost incert, societatea românească a păstrat un grad ridicat de libertate. Când acesta s-a redus substanțial ca urmare a faptului că o parte cel puțin a elitelor postcomuniste au ajuns la un grad de cooperare semnificativ, un nou actor politico-economic a intrat în arenă, capitalul străin cu susținere politică internațională, complicând și mai mult lucrurile. Rezultatul este un nou grad de libertate al societății românești, cel asupra limitării căruia trebuie să decidem în continuare. 5. INTELECTUALII ȘI CAPITALISMUL Acest model
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
ilustra diferența importantă dintre intelectualitatea orientată spre cercetare și cea orientată spre legitimare. Marea diferență dintre Marx și Lenin constă în faptul că, în vreme ce primul răspunde unui ethos științifico-ingineresc specific vremii sale, al doilea este principalul promotor al unui ethos politico-economic adoptat ulterior de toată Europa de Est, devenită comunistă. Nu toată lumea își aduce aminte că Marx respingea abordarea normativă a capitalismului și se străduia să dovedească că organizarea capitalistă a producției este deopotrivă legală și morală, cel puțin în interiorul moralei socialmente acceptate
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
acestor bunuri nu modifică esențial relația dintre avuția publică și cetățeni, dar privatizarea o face! Problematica morală care derivă de aici este poate interesantă, dar lipsită de pragmatism odată ce opțiunea politică pentru privatizare a avut loc. În schimb, o problematică politico-economică și socială care derivă din simpla inițiere a procesului devine extrem de importantă. Al doilea lucru care trebuie neapărat luat în considerare în abordarea privatizării este faptul că ea nu este neapărat (și nu în primul rând) un proces specific capitalismului
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
politice din perioada interbelică este un specific al tranziției românești. În nici o altă societate postcomunistă partidele politice din perioada interbelică nu au avut o ascensiune mai semnificativă - preluând guvernarea -, asemănătoare celei din România. Ca în toate țările foste comuniste, problema politico-economică centrală a postcomunismului românesc a reprezentat-o privatizarea, adică transferul avuției naționale în proprietate privată. În oricare dintre aceste societăți, el a avut patru componente majore: (1) retrocedarea, ca proces invers al naționalizării comuniste de după cel de al doilea război
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
et. al., 1993). Pentru aceste țări, ca și pentru altele, refacerea fostelor proprietăți naționalizate de comuniști echivala în parte cu luarea în proprietate de către capitalul internațional a capitalului național al acestor țări. Cea mai importantă consecință este faptul că forțele politico-economice ale retrocedării și cele ale internaționalizării se suprapuneau în mare măsură. În raport cu acestea, împroprietărirea populației și etatizarea defineau mai degrabă o orientare politică ușor de taxat drept „nostalgică”, „neocomunistă” sau „naționalistă”. Rezultatul a fost o societate definită drept „capitalism fără
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
specific - din perioada interbelică, din care au preluat doar denumirile și o serie de lideri. În schimb, au reprezentat politic mai ales interesele foștilor proprietari și, în măsura în care chiar au acționat în această direcție, au introdus un competitor suplimentar în bătălia politico-economică purtată în jurul privatizării. Într-un studiu care, în 1999, făcea un bilanț al dificultăților care stăteau în calea privatizării fostei economii socialiste și erau responsabile de ritmul lent al privatizării chiar în ciuda voinței politice exprimate de guvernanții aflați atunci la
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
mai grave crize economice din istoria țării: consumul populației scade dramatic, odată cu veniturile. Efectul este o scădere la fel de dramatică a volumului comerțului cu amănuntul. În 1991, el revine la dimensiunile consumului „socialist” și continuă să scadă. La sfârșitul unor reforme politico-economice care afectează grav veniturile populației și are drept efect victoria politică a FDSN, 1993 este anul celor mai scăzute vânzări - ceva mai mult de jumătate din volumul consemnat în 1990 și sub nivelul vânzărilor din 1980! România se întoarce cu
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
a avut nici un impact în realitatea politică. Grupul de tehnicieni reunit în jurul lui Ion Iliescu - primul președinte al României postcomuniste și omul care a influențat cel mai mult politica românească din 1990 încoace - nu a reușit să legitimize o viziune politico-economică ce făcea din „bunul management” coloana vertebrală a transformărilor economice postcomuniste, și din dezvoltare, obiectivul politic principal și factorul de raționalizare a acestor transformări. Gradul de libertate suplimentar de care dispunea politica românească în primii ani de după comunism nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
presiune politică și financiară internațională, iar ulterior prin însăși fixarea obiectivelor strategice ale tranziției, clasa politică românească este silită să acționeze tocmai împotriva celor în folosul cărora intenționa să guverneze - adică în favoarea uneia sau alteia dintre grupările capitalului național. Loviturile politico-economice pe care capitalul occidental le dă, începând cu 1997, capitalului național se întind pe aproape un deceniu, ele nefiind încheiate nici acum. Iată o bună dovadă a rezistenței înverșunate pe care a opus-o, pe toate căile, capitalul național în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
punct de sprijin al capitalului occidental a fost dependența de legitimarea externă a politicii românești. I-a ajutat aici lipsa de unitate a clasei politice românești în apărarea sistemului pe care tocmai îl construise. În competiția pentru legitimarea externă, taberele politico-economice românești s-au acuzat reciproc de corupție, compromițându-i legitimarea internă. Figura ideală pozitivă a „capitalistului politician” a fost înlocuită cu cea negativă a „baronului local”, iar „eroul pozitiv” a luat forma investitorului strategic occidental, instituționalizat. Presiunea externă pentru separarea
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Va fi, până în 1914, colaboratorul permanent al ziarului, precum și al revistei „Viața românească” (1906-1911), unde semnează cronica externă. Este, un timp, codirector al oficiosului liberal „Viitorul”, colaborează la „Curentul” și conduce, în calitate de președinte, Sindicatul Ziariștilor. D. a publicat numeroase scrieri politico-economice, dar și câteva volume de memorialistică, între care Portrete și amintiri (1932). A cultivat stăruitor și cu talent acest gen, lăsând în manuscris o foarte interesantă serie de Memorii, ce fixează o perioadă istorică importantă, adică anii neutralității (1914- 1919
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286887_a_288216]
-
și Byrne, 1991). Apare destul de clar că socializarea joacă un rol fundamental în prevenirea și controlul violenței. Rezumând și deplasând problematica prevenirii și limitării violenței și a comportamentului antisocial în general la scară societală, putem enumera ca factori cruciali: strategii politico-economice de limitare a marginalizării și excluziunii sociale și a sărăciei; politici sociale de ajutorare a categoriilor sociale dezavantajate; reducerea recompenselor sociale pentru activitățile agresive, inclusiv în cazul celor despre care s-a crezut că au efect cathartic, și încurajarea activităților
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
fost create pentru valorificarea hidrocarburilor locale și transformarea lor în produse finite destinate exportului. În domeniul industriilor ușoare (de sistem) formele de localizare au ținut cont de dinamica teritorială a industriilor industrializante, de accesul la tehnologia modernă și de evenimentele politico-economice regionale și globale, iar formele de organizare rezultate sunt zonele (platformele) industrial urbane. Dată fiind apariția recentă a fenomenului industrial, strâns legat de exploatarea hidrocarburilor, în lumea arabă a fost absentă etapa regiunilor industrial-carbonifere, fiind identificabile doar etapele dezvoltării regiunilor
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
Arab pentru Dezvoltare Socială și Economică (înființat în 1972, cu sediul în Kuwait), Fondul Monetar Arab (fondat în 1976, cu sediul la Abu-Dhabi). Pe lângă aceste structuri afiliate Ligii Arabe mai există o serie de alte organisme regionale cu valențe mixte politico-economice, urmărind aducerea la un numitor comun atât a problematicilor economice propriu-zise, cât și a suportului politic ce stă la baza soluționării lor, așa cum sunt Consiliul de Cooperare al Statelor Arabe din Golful Persic (Consiliul de cooperare al Golfului) - bloc economico-comercial
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]